Manifestarea dragostei

Un cantor evreu, care se ocupa cu muzica în comunitatea lui din Lincoln, Nebraska, şi soţia lui au început să primească apeluri telefonice cu ameninţări şi obscenităţi. Au descoperit că apelurile proveneau de la un lider al unui grup american ce instiga la ură, Ku Klux Klan. Deoarece îi cunoşteau identitatea, cuplul evreu ar fi putut să-l denunţe la poliţie. Însă au decis să aibă o abordare mai radicală a situaţiei. Când au aflat că liderul acelui grup extremist era paralizat, cei doi şi-au făcut apariţia la uşa lui cu o cină gustoasă! Acesta a fost complet năucit! Ura lui s-a topit în faţa dragostei lor. Cei doi au continuat să îl viziteze şi prietenia lor a devenit mai strânsă. El s-a gândit chiar să devină evreu!

„Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug […] împarte-ţi pâinea cu cel flămând” (Isaia 58:6,7). Acel cuplu din Lincoln a ţinut un asemenea „post”, alegând să împartă ospăţul lor cu un asupritor înfometat, eliberându-l astfel de legăturile care îl ţineau rob unor prejudecăţi nedrepte!

1. Ce contradicţii observi în versetul de mai jos? Isaia 55:1

Să presupunem că locuieşti într-un oraş mare, tu ai mâncare şi faci un anunţ către cei înfometaţi şi fără adăpost: „Voi, care nu aveţi bani, veniţi şi cumpăraţi de mâncare!” Dar cum pot cumpăra dacă nu au niciun ban?

Însă Isaia adaugă: „fără bani şi fără plată” şi ideea devine mai clară. Oamenii sunt invitaţi să primească iertarea fără plată (Isaia 55:7). Însă verbul „a cumpăra” subliniază că, pentru a le împlini nevoile şi dorinţele, Dumnezeu le oferă oamenilor ceva valoros. Iar primirea acelui lucru necesită o tranzacţie, un transfer de valori. Dumnezeu acordă iertare fără plată în cadrul legământului refăcut cu copiii Lui, dar nu pentru că pe El nu L-a costat nimic. El a cumpărat iertarea noastră cu un preţ colosal, sângele Robului Său. Deşi este oferită gratis, iertarea a fost realizată cu un preţ extraordinar de mare pentru El!

2. Care a fost preţul mântuirii noastre? Cum prezintă Isaia problema şi cum este prezentată în Noul Testament? 1 Petru 1:18,19; Efeseni 2:8,9

Isaia prezintă succint în Vechiul Testament aceeaşi Evanghelie din Noul Testament. Nu a existat un „legământ vechi”, prin fapte, care să fie înlocuit de un „nou legământ” al mântuirii prin har. De când Dumnezeu le-a dat lui Adam şi Evei făgăduinţa unui Eliberator (Geneza 3:15), a existat o singură cale de salvare: prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8). „Dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). De la Ghilgameş, eroul şi semizeul din Mesopotamia, care în zadar a făcut fapte vitejeşti căutând viaţa veşnică, şi până la cei de azi care cred în reîncarnare, oamenii au încercat toate variantele de salvare, dar fără rezultat. De aceea au nevoie să afle despre Isus şi ce a realizat El pentru ei la cruce.

Mântuirea este fără plata, deoarece noi nu putem face nimic ca s-o câştigăm, faptele noastre bune nu ne pot salva. Totuşi, ea ne poate costa totul (Matei 10:39; Luca 9:23; 14:26; Filipeni 3:8). Eşti dispus să o accepţi?

3. Ce spune Dumnezeu despre gândurile şi căile Lui şi gândurile şi căile noastre? Cum înţelegi aceasta? Isaia 55:8,9

Acela care a creat universul în care chiar şi cele mai simple lucruri conţin mistere pe care mintea noastră nu poate să le aprofundeze este un Dumnezeu ale cărui căi trec dincolo de ceea ce putem noi să începem să înţelegem pe deplin. De aceea, cunoaşterea superiorităţii Sale infinite ar trebui să ne facă să acceptăm cu umilinţă ajutorul Lui (Isaia 57:15).

4. În ce context compară Domnul căile şi gândurile Lui cu cele ale noastre? Ce spune El că face, şi totuşi nouă ne este atât greu să pricepem? Isaia 55:6-9

Fără îndoială că, dintre toate misterele universului, cel mai mare este planul mântuirii, un mister pe care noi abia putem începe să-l pricepem (Efeseni 6:19). Însuşi Creatorul universului S-a înjosit, luând chip de om şi trăind o viaţă de trudă şi suferinţă. El a murit în locul nostru ca jertfă pentru păcat ca să ne poată ierta şi arăta milă. Acesta este un adevăr care va face ca inima fiinţelor create de Dumnezeu să tresalte de-a lungul veacurile veşniciei.

„Dar şi îngerii doresc să privească la tema răscumpărării; ea va fi ştiinţa şi cântecul celor răscumpăraţi în cursul veacurilor fără sfârşit ale veşniciilor. Ea merită şi acum o analiză şi o studiere atentă? […]

Subiectul acesta este inepuizabil. Studiul întrupării Domnului Hristos, al jertfei Sa ispăşitoare şi al lucrării Sale de mijlocire va ocupa la nesfârşit mintea cercetătorului zelos şi, privind spre cer cu nenumăraţii lui ani, el va exclama: Mare este taina evlaviei!” – Ellen G. White, My Life Today, p. 360

Gândeşte-te la oamenii pe care i-ai rănit, la vorbele aspre pe care le-ai rostit, la modul în care i-ai dezamăgit pe ceilalţi, dar şi pe tine. Cum îţi însuşeşti făgăduinţele Domnului de iertare şi vindecare?

5. Care este „postul” la care se referă Isaia în 58:3?

Acesta trebuie să fie postul din Ziua Ispăşirii, singurul post poruncit de Dumnezeu (Leviticul 16:29,31; 23:27-32). Acest lucru este confirmat în Isaia 58:3 de expresia paralelă „să ne chinuim sufletele”, sau „să ne smerim” (NTR), care foloseşte terminologia din Leviticul. Chinuirea, sau smerirea, se referă la diferite forme de tăgăduire de sine, inclusiv la post (compară cu Psalmii 35:13; Daniel 10:2,3,12).

Rânduielile Zilei Ispăşirii explică porunca lui Dumnezeu: „Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă!” (Isaia 58:1). Cu zece zile înainte de Ziua Ispăşirii trebuia să se sune din shofar, trâmbiţa din corn de berbec, ca o aducere-aminte (Leviticul 23:24). Mai mult, la fiecare cincizeci de ani, în Ziua Ispăşirii, trebuia să se anunţe începutul anului de veselie al eliberării (Leviticul 25:9,10; compară cu Isaia 27:13).

6. De ce nu este Domnul mulţumit de ei? Ce nu era în regulă cu „postul” lor? Isaia 58:3-7

Se pare că oamenii se aşteptau ca Domnul să îi laude pentru „evlavia” lor. Bineînţeles, ei înţeleseseră totul greşit! Prin manifestarea tăgăduirii de sine din Ziua Ispăşirii, ei trebuiau să-şi exprime recunoştinţa şi credincioşia faţă de Dumnezeu în ziua în care marele-preot se înfăţişa înaintea Lui pentru curăţirea sanctuarului. Prin aceasta, erau curăţiţi de păcatele de care deja fuseseră iertaţi (Leviticul 16; compară cu cap. 4). Faptele lor trebuiau făcute cu un spirit de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care Îi iertase în ziua judecăţii, şi nu pentru a obţine aprobarea Lui pentru „evlavia” şi „devotamentul” lor. Păcatele poporului pângăriseră locaşul lui Dumnezeu şi acesta trebuia curăţit cu sângele care fusese vărsat pentru ceea ce ei făcuseră.

Din aceste pasaje vedem deosebirea dintre a fi doar religios şi a fi cu adevărat un urmaş al lui Isus. Cum ne confruntăm noi, fiecare, cu pericolul de a crede că ritualurile religioase ar fi o dovadă că facem voia lui Dumnezeu?

La zece zile după ce trâmbiţele le aminteau israeliţilor că Domnul este Împăratul lor, chiar în Ziua Ispăşirii, zi în care smerirea lor prin tăgăduirea de sine însemna afirmarea credincioşiei faţă de Împăratul lor, profetul îşi înalţă glasul ca o trâmbiţă, declarând că ei se răzvrătesc împotriva Domnului (Isaia 58:1).

7. Ce este mai greu: să nu mănânci deloc o zi sau să-i hrăneşti pe nişte oameni fără adăpost? Care este motivul acestor acţiuni şi cum înglobează ele adevărata religie? Isaia 58:6-12

Oricine poate fi religios. Oricine poate îndeplini nişte ritualuri religioase, chiar şi pe cele potrivite, la timpul potrivit, cu toate formulele potrivite. Dar acesta nu este singurul lucru pe care îl vrea Domnul. Priveşte la viaţa lui Isus. Oricât de credincios a fost în îndeplinirea ritualurile religioase din timpul Său, scriitorii Evangheliei s-au concentrat mult mai mult pe faptele Lui de milă faţă de cei în nevoie, de vindecare, de hrănire şi de iertare decât pe credincioşia Lui faţă de ritualuri.

Domnul doreşte o biserică, un popor care să predice lumii adevărul. Dar ce îi va atrage pe oameni mai mult la adevăr, aşa cum este el manifestat în Isus: o aderare strictă la legi sau dispoziţia de a-i ajuta pe cei înfometaţi? Odihna strictă în ziua de Sabat sau dispoziţia de a-ţi folosi timpul şi energia pentru a-i ajuta pe cei în nevoie?

8. Ce ne spun pasajele de mai jos? Matei 25:40; Iacov 1:27

Revezi binecuvântările din Isaia 58. Sunt cumva făgăduinţe că Domnul va interveni în mod supranatural în viaţa celor ce fac aceste lucruri? Sau sunt binecuvântările pe care le primim când ne oferim pe noi înşine altora în loc să fim egoişti, lacomi şi preocupaţi doar de noi?

9. De ce vorbeşte Isaia despre Sabat? Ce legătură este între Sabat şi Ziua Ispăşirii din versetele anterioare? Isaia 58:13

Ziua Ispăşirii din fiecare an era o zi de Sabat. Acest Sabat ceremonial era ca Sabatul săptămânal, în sensul că toate lucrările, de orice fel, erau interzise (Leviticul 23:27-32). Prin urmare, aşa cum a fost recunoscut de primii adventişti de ziua a şaptea, regula conform căreia perioada de odihnă din Ziua Ispăşirii dura de seara până a doua zi seara (Leviticul 23:32) ne spune că acelaşi lucru trebuie să fie adevărat şi pentru Sabatul săptămânal. La fel, deşi contextul din Isaia 58:13,14 este cel al Sabatului ceremonial din Ziua Ispăşirii, mesajul se aplică totodată şi la Sabatul din fiecare săptămână.

10. Reciteşte Isaia 58:13. Ce fel de zi ar trebui să fie Sabatul? Cum putem avea şi noi experienţa Sabatului prezentată în acest verset? Dată fiind semnificaţia lui, de ce ar trebui să fie o zi ca aceea descrisă în text?

Isaia 58 tratează trei teme principale: tăgăduirea de sine, bunătatea faţă de cei din jur şi Sabatul. Care sunt legăturile dintre ele?

În primul rând, toate cele trei teme presupun concentrarea asupra lui Dumnezeu, asupra priorităţilor Lui şi recunoaşterea dependenţei noastre de El. În al doilea rând, atunci când le împlinesc pe toate trei, oamenii urmăresc sfinţenia prin încercarea de a-L imita pe Dumnezeu (Filipeni 2:8), Cel ce dă dovadă de bunătatea care se sacrifică pe sine (Ioan 3:16) şi care Şi-a încetat lucrarea în ziua de Sabat la sfârşitul săptămânii creaţiunii (Geneza 2:2,3; Exodul 20:11).

Uită-te la celelalte conexiuni dintre tăgăduirea de sine, bunătate şi Sabat, aşa cum sunt prezentate în Isaia 58. Compară cu Exodul 23:12; Marcu 2:27; 3:1-5; Ioan 5:1-17. Ce schimbări ar trebui să faci pentru a experimenta aceste binecuvântări?

„Nimeni nu poate da dovadă de o bunăvoinţă reală fără tăgăduire de sine. Numai printr-o viaţă caracterizată prin simplitate, tăgăduire de sine şi economie strictă ne va fi cu putinţă să împlinim lucrarea ce ne-a fost încredinţată, ca reprezentanţi ai lui Hristos. Mândria şi ambiţia lumească trebuie alungate din inima noastră. În toată lucrarea noastră trebuie pus în practică principiul altruismului descoperit în viaţa lui Hristos. Pe pereţii caselor noastre, pe tablouri şi pe mobilier trebuie să citim: «Şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost» (Isaia 58:7). Trebuie să vedem scris pe garderoba noastră, ca şi cum ar fi scris cu degetul lui Dumnezeu: «Îmbracă-i pe cei goi.» În camera de zi, pe masa încărcată cu mâncare îmbelşugată, ar trebui să vedem scris: «Împarte-ţi pâinea cu cel flămând!»” — Ellen G. White, Divina vindecare, p. 206

Rezumat: În Isaia 55 şi 58, profetul face apel la oameni să renunţe la gândurile şi la căile lor şi să se întoarcă la Dumnezeu, al cărui ideal în ce priveşte fericirea lor este atât de sus faţă de idealul lor. El iartă plin de îndurare şi apoi insistă ca omul iertat să aibă milă, în conformitate cu spiritul Zilei Ispăşirii şi al Sabatului, deoarece, dacă este primit, darul iertării lui Dumnezeu transformă inima.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Osea 7-13
1. Cum erau privite poruncile Legii lui Dumnezeu de către Efraim?
2. Ce făcea Efraim împotriva lui Dumnezeu şi cum îl trata pe proroc?
3. Ce anume au arat, secerat şi mâncat cei din poporul Domnului?
4. Ce întrebări pune Domnul morţii şi Locuinţei morţilor?

Evanghelizare, Secţiunea 12, subcapitolul „Lucrarea din oraşele australiene”
5. În ce templu s-au dus Ellen White şi ceilalţi, după ce li s-a refuzat orice posibilitate de a le vorbi oamenilor în biserici?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!