Rob şi Mântuitor

„Mulţi cred că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să-şi poarte paşii pe unde a mers El şi să privească lacul pe malul căruia Îi plăcea să înveţe, dealurile şi văile asupra cărora adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum sau Betania ca să umblăm pe urmele lui Isus. Putem găsi urmele Lui lângă patul celui bolnav, în colibele în care sărăcia e la ea acasă, pe străzile aglomerate ale marilor oraşe şi oriunde inima omului are nevoie de mângâiere. Făcând aşa cum a făcut Isus când era pe pământ, vom merge pe urmele Lui.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 640

Isaia a vorbit despre un rob al Domnului cu o misiune de îndurare: „Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge” (Isaia 42:3). El avea să „ ochii orbilor, să din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric” (Isaia 42:7).

Cine este acest Rob şi ce face El?

1. În Isaia 41:8, Dumnezeu vorbeşte despre „Israel, robul Meu”, iar în Isaia 42:1 Îl prezintă pe „Robul Meu”. Cine este acest rob?

Este Iacov (Israel), strămoşul israeliţilor? Este poporul Israel? Este Mesia, sau Hristos, identificat în Noul Testament cu Isus? Există două tipuri de referinţe la robii lui Dumnezeu întreţesute în capitolele 41-53 din Isaia. Unul dintre robi este numit „Israel”, sau „Iacov”, ca în Isaia 41:8; 44:1,2,21; 45:4; 48:20. Deoarece Dumnezeu i Se adresează lui Israel/Iacov la timpul prezent, este clar că Iacov reprezintă poporul care se trage din el. Acest lucru este confirmat de faptul că răscumpărarea „robului-Iacov” al Domnului este realizată în momentul în care trebuie să iasă din Babilon (Isaia 48:20).

În alte exemple, ca în Isaia 42:1; 50:10; 52:13 şi 53:11, robului lui Dumnezeu nu i se spune pe nume. Când acest rob este menţionat pentru prima dată în Isaia 42:1, identitatea lui nu este evidentă la prima vedere. Totuşi, pe măsură ce Isaia dezvoltă profilul lui în pasajele ulterioare, devine clar că robul este un personaj care restaurează seminţiile lui Iacov pentru Dumnezeu şi moare ca jertfă pentru păcătoşi (Isaia 52:13-53:12; 49:5,6). Prin urmare, nu poate fi acelaşi cu robul care reprezintă un popor. Deci este clar faptul că Isaia vorbeşte despre doi robi ai lui Dumnezeu. Unul este colectiv (naţiunea, poporul) şi celălalt este o persoană.

2. Care este rolul robului-popor? Isaia 41:8-20

Dumnezeu îi dă lui Israel asigurarea că poporul este încă robul Domnului: „Te aleg şi nu te lepăd.” Apoi, îi face una dintre cele mai măreţe promisiuni din Biblie: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Aici şi în verstele următoare, Israel este chemat să aibă încredere în adevăratul Dumnezeu că îl va salva (regele Ahaz nu a avut), în loc să se încreadă în alţi dumnezei şi în reprezentările lor, cum fac alte popoare (vers. 7,21-24,28,29).

Domnul îl numeşte pe Israel „viermele lui Iacov… rămăşiţă slabă a lui Israel”. Ce ar trebui să învăţăm de aici?

3. Care este rolul şi cum este caracterul Robului lui Dumnezeu care nu are nume, dar pe care Dumnezeu Îl alege şi peste care pune Duhul Lui? Isaia 42:1-7

Alege răspunsul cel mai potrivit sau o combinaţie de răspunsuri: (1) El face dreptate neamurilor. (2) El îşi aduce la îndeplinire planurile în linişte şi cu blândeţe, dar cu succes. (3) El este un învăţător. (4) El serveşte drept legământ între Dumnezeu şi popor. (5) El dă lumină şi speranţă, îi vindecă pe orbi şi îi eliberează pe prizonieri. (6) Toate răspunsurile de mai sus.

4. În ce se aseamănă rolul şi caracterul acestui rob cu cele ale „Odraslei din tulpina lui Isai”, asupra căruia Duhul Domnului Se odihneşte deopotrivă? Isaia 11

La fel ca în Isaia 42, conducătorul din dinastia lui David împlineşte voia lui Dumnezeu, face dreptate şi aduce eliberare celor apăsaţi, precum şi înţelepciune şi cunoştinţă de Dumnezeu. Această „Odraslă” şi acest „Vlăstar” al lui Isai este Mesia, Copilul divin din Isaia 9:6,7, care va da „o pace fără sfârşit scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui”, împreună cu „judecată şi neprihănire”. În mod evident, Robul din Isaia 42 este Mesia.

5. Cum Îl identifică Noul Testament pe Robul din Isaia 42:1-7? Matei 12:15-21

Matei 12 citează din Isaia 42 şi aplică pasajul la lucrarea de împăcare şi vindecare făcută de Isus, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu în care El Îşi găseşte plăcerea (Isaia 42:1; Matei 3:16,17; 17:5). El reface legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (Isaia 42:6; Daniel 9:27). Isus şi ucenicii Lui au făcut dreptate pentru popor prin faptul că i-au eliberat pe oameni de suferinţe, de lipsa de cunoaştere a lui Dumnezeu şi de robia duhurilor rele, de asuprirea lui Satana (Luca 10:19). Isus a murit ca să întărească „noul legământ” (Matei 26:28) şi să facă dreptate, aruncându-l afară pe Satana, intrusul care şi-a asumat poziţia de „stăpânitor al acestei lumi” (Ioan 12:31-33).

Citeşte Isaia 42:1-4 şi meditează asupra vieţii lui Isus. Ce aspecte ale slujirii Lui au împlinit această profeţie? Cum putem să le slujim şi noi altora?

6. Ce profeţie uimitoare se găseşte în Isaia 44:26-45:6?

Slujirea lui Isaia a durat din 745 î.Hr. până în 685 î.Hr. După ce a profetizat despre un cuceritor din răsărit şi din nord, sugerând că acesta urma să însemne o veste bună pentru Ierusalim (Isaia 41:2,3,25,27), Isaia l-a numit pe Cirus şi i-a descris lucrările. El a venit dinspre nordul şi estul Babilonului şi l-a cucerit în 539 î.Hr. El I-a slujit lui Dumnezeu prin faptul că i-a eliberat pe evrei din Babilon şi a autorizat rezidirea Templului din Ierusalim (Ezra 1).

Pune această profeţie în perspectivă. Întrucât de la moartea lui Isaia şi până la căderea Babilonului au trecut aproape o sută patruzeci şi şase de ani, profeţia lui a fost făcută cu un secol şi jumătate înainte de apariţia lui Cirus. Întrucât faptele lui sunt atestate de o varietate de surse vechi, inclusiv cronicile babiloniene şi raportul lui din „Cilindrul lui Cirus”, dar şi de Biblie (2 Cronici 36:22,23; Ezra 1; Daniel 5; 6:28; 10:1), acurateţea profeţiei lui Isaia este incontestabilă. Acest lucru confirmă credinţa celor care cred că profeţii adevăraţi primesc mesaje precise de la Dumnezeu, care cunoaşte viitorul.

7. De ce îl numeşte Dumnezeu pe Cirus „unsul Său”? Isaia 45:1

Aici, termenul ebraic pentru „uns” este acelaşi din care derivă cuvântul „Mesia”. În alte părţi ale Vechiului Testament, acest cuvânt poate să se refere la un mare-preot (Leviticul 4:3,5,16; 6:22), la un împărat din Israel (1 Samuel 16:6; 24:6,10; 2 Samuel 22.51) sau la Mesia, un împărat sau eliberator ideal, din dinastia lui David, din viitor (Psalmii 2:2; Daniel 9:25,26). Din perspectiva lui Isaia, Cirus era un viitor împărat trimis de Dumnezeu pentru a-l elibera pe poporul Lui. Dar el era un mesia neobişnuit, pentru că nu făcea parte din poporul Israel. El avea să facă unele lucruri pe care urma să le facă Mesia, cum ar fi înfrângerea vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi eliberarea poporului Său captiv, dar el nu putea să fie la fel ca Mesia, pentru că nu era un urmaş al lui David.

Profetizând despre Cirus, Dumnezeu a dovedit că divinitatea Sa este unică şi că doar El cunoaşte viitorul (Isaia 41:4,21-23,26-28; 44:26). El i-a transmis un mesaj clar lui Cirus (Isaia 45:3).

Ce speranţă ne oferă profeţiile care s-au împlinit?

Faptul că Isaia a profetizat cu acurateţe despre Cirus, pe nume, îi deranjează pe cei care nu cred că profeţii primesc mesaje de la Dumnezeu. Ca să iasă din încurcătură, ei acceptă teoria conform căreia Isaia 40-66 are ca autor un alt profet, „un al doilea Isaia”, care a trăit în timpurile lui Cirus. Aşadar, cartea lui Isaia este „tăiată în două” cu fierăstrăul – soartă de care, în mod tradiţional, se pare că a avut parte şi profetul (vezi Evrei 11:37).

Cu toate acestea, nu există nicio mărturie istorică despre existenţa unui „al doilea Isaia”. Dacă ar fi existat, ar fi ciudat ca Biblia să nu îl menţioneze pentru că mesajul lui are o importanţă deosebită, iar măiestria lui literară este extraordinară. Nici cel mai vechi manuscris al Bibliei, sulul lui Isaia de la Qumran, nu prezintă vreo breşă între Isaia 39 şi 40 care să indice o tranziţie la lucrarea unui alt autor.

Mesajul de bază al lui Isaia este consecvent de-a lungul întregii cărţi: Încredeţi-vă în adevăratul Dumnezeu şi în Eliberatorul mesianic trimis de El, nu în alte puteri! Pe bună dreptate, cercetătorii subliniază schimbarea accentului de la perioada asiriană din Isaia 1-39 la perioada babiloniană – capitolul 40 şi următoarele. Dar am văzut că Isaia, capitolele 13, 14 şi 39, preconizează deja o robie babiloniană. Este adevărat că în Isaia 1-39 accentul cade pe judecată, iar în Isaia 40-66, pe mângâiere, dar şi în capitolele anterioare mângâierea şi asigurarea divine abundă. Iar pasajele de mai târziu, precum Isaia 42:18-25; 43:22-28 şi 48:1-11, vorbesc despre pedepsele date de Dumnezeu lui Iuda, pentru că Iuda L-a părăsit pe Dumnezeu. Într-adevăr, prorociile lui Isaia despre o mângâiere viitoare presupun, între timp, suferinţă.

8. Deşi au avut de înfruntat mari necazuri din cauza păcatelor lor, unii iudei nu şi-au pierdut speranţa. Ei s-au prins de făgăduinţele lui Dumnezeu din Leviticul 26:40-45. Dacă ai fi unul dintre cei rămaşi în viaţă după deportarea în Babilon, ce speranţă ai găsi în aceste cuvinte?

Ce făgăduinţă vezi în versetele din Leviticul? Ce îi spune Domnul lui Israel? Cum se aplică şi la noi această făgăduinţă?

9. Cine este Robul lui Dumnezeu în Isaia 49:1-12?

Dumnezeu Îl cheamă şi Îl numeşte înainte ca El să se nască, Îi face gura ca o sabie ascuţită şi va fi proslăvit prin El. Dumnezeu doreşte ca prin Robul acesta să-l aducă înapoi la Sine pe poporul Său, făcându-l o lumină a mântuirii pentru toată lumea, punându-l ca legământ şi eliberându-i pe prizonieri. Foarte multe aspecte din descrierea aceasta se suprapun cu cele din Isaia 42, în care Robul este identificat cu Mesia. În Noul Testament atributele Robului se regăsesc în Isus Hristos în ambele veniri: Matei 1:21; Ioan 8:12; 9:5; 17:1-5; Apocalipsa 1:16; 2:16; 19:15.

10. Dacă acest rob este Mesia, de ce Dumnezeu Îl numeşte „Israel”? Isaia 49:3

Am văzut că, în această secţiune, Robul lui Dumnezeu „Israel/Iacov” se referă la popor. Dar aici, numele „Israel” (fără o referinţă paralelă la „Iacov”) este clar că se aplică la robul-persoană, care restaurează naţiunea pentru Dumnezeu (Isaia 49:5). Robul-persoană a devenit reprezentantul poporului, al cărui eşec a compromis folosirea numelui „Israel” (Isaia 48:1).

11. Prin ce experienţe avea să treacă Robul Domnului? Isaia 49:4,7

Aici se găseşte prima aluzie la dificultatea pe care misiunea robului o implică: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea” – o idee al cărei ecou se aude şi în Daniel 9:26: „Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.” Dar el Se prinde de credinţă: „Dar dreptul Meu este la Domnul” (Isaia 49:4). J. Motyer afirmă: „Astfel, Isaia a prezis despre un Rob cu o natură umană reală, încercat la fel cum suntem încercaţi noi şi care a dovedit că El Însuşi este autorul şi desăvârşitorul credinţei, al unei credinţe adevărate şi personale, care încă poate să spună: «Dumnezeul Meu» când pare că nimic nu mai are vreo valoare.” – The Profecy of Isaiah: An Introduction and Commentary, p. 387

Chiar înainte de a ajunge la finalul lucrării Sale, Isus a avut motive să fie descurajat, dar a rămas credincios. Care este lecţia pentru noi?

„În lucrarea de salvare a sufletelor este nevoie de înţelepciune şi de mult tact. Mântuitorul nu Se abţinea niciodată să spună adevărul, dar îl rostea cu iubire întotdeauna. În relaţia Sa cu alţii, El exercita cel mai mare tact şi era bun şi atent întotdeauna. El nu era niciodată nepoliticos, nu adresa niciodată cuvinte aspre fără a fi necesar şi nu a produs niciodată o durere inutilă unui suflet sensibil. Domnul nu mustra slăbiciunea omenească. El denunţa fără teamă ipocrizia, necredinţa şi nelegiuirea, dar, când rostea mustrările usturătoare, vocea Sa era plină de lacrimi. […] El i-a considerat pe toţi ca fiind sufletele pe care avea misiunea de a le mântui.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 117

Rezumat: Pentru eliberare, este nevoie de un Eliberator. Poporul lui Dumnezeu avea să fie eliberat de doi eliberatori: Cirus, care urma să îi elibereze pe captivi din exilul babilonian, şi un Rob fără nume, a cărui identitate de Mesia este descoperită progresiv. Acest Rob urma să facă dreptate şi să aducă rămăşiţa de supravieţuitori înapoi, la Dumnezeu.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Daniel 5-11
1. Cine şi în ce împrejurări a confirmat faptul că Daniel fusese mai mare peste vrăjitori, cititori în stele etc.?
2. Până când avea să facă acel corn mic război sfinţilor şi să-i biruiască?
3. Ce motiv a invocat Daniel când s-a rugat ca Domnul să lucreze şi să nu zăbovească?
4. Ce se spune că vor face „aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor”?

Evanghelizare, Secţiunea 12, subcapitolul „Oraşele din nordul Europei”
5. Pentru cine trebuie făcute eforturi de a li se prezenta adevărul, chiar dacă, în general, astfel de oameni vor refuza solia de avertizare?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!