Evenimentele ultimelor zile

A doua venire a lui Isus constituie punctul culminant al credinţei creştine. Prima Sa venire şi moartea pe cruce erau esenţiale pentru cea de-a doua. Cele două sunt inseparabil legate, dacă nu în timp, cu siguranţă în scop – răscumpărarea omenirii şi încheierea marii lupte. Prima venire este un fapt împlinit, a avut loc şi şi-a îndeplinit rostul, iar acum o aşteptăm cu dor şi cu nerăbdare pe a doua.

În această săptămână, vom studia raportul biblic din Matei 23, cu apelul final al lui Isus, adresat unora dintre conducătorii iudei, de a se pocăi şi a-L primi pe El, singura lor speranţă de mântuire. Apoi, în Matei 24, El a răspuns la întrebările referitoare la evenimentele care se vor desfăşura înainte de revenirea Sa. Aici, Mântuitorul prezintă un tablou solemn, legând distrugerea Ierusalimului de evenimentele premergătoare revenirii Sale.

Cu toate acestea, oricât de grele şi de tulburătoare vor fi acele timpuri – cu războaie, foamete, trădare – ne este dată promisiunea că-L vom „vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă” (Matei 24:30). Cu alte cuvinte, în ciuda greutăţilor şi necazurilor, avem şi motive să ne bucurăm.

Domnul fusese Cel care îi condusese pe copiii lui Israel în trecut, cu mână tare şi cu braţ puternic. Pe aripi de vultur îi scosese din Egipt şi îi adusese la Sine. „Veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel” (Exodul 19:5,6).

În vechime, când un bărbat o cerea în căsătorie pe o fată, îi oferea un pahar, ca semn al făgăduinţei unui viitor frumos alături de el. La Sinai, Dumnezeu a încheiat un astfel de legământ cu poporul Israel. Exodul 24 spune că bătrânii şi conducătorii poporului au urcat pe munte şi „au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui… Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut” (Exodul 24:9-11). Israel a intrat în acest legământ şi a spus: Da, vreau să trăiesc pentru totdeauna cu Tine, în ţara promisă.

1. Citeşte Matei 23. Care sunt lucrurile pe care li le-a reproşat Domnul Isus cărturarilor şi fariseilor? Cu ce avertizare teribilă a încheiat?

Matei 23 constituie ultima pledoarie stăruitoare a lui Isus pentru reconcilierea cu „aleasa Lui”, poporul Israel. Dar poporul Lui L-a părăsit. El a acceptat această decizie şi a ieşit definitiv din Casa Lui care se afla în mijlocul lor – templul. „Iată”, a spus El, „că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38). Când Domnul Isus a părăsit templul, acesta a rămas pustiu, gol, abandonat, ca pustia din care îi răscumpărase Domnul prima dată pe israeliţi.

O mare tranziţie în istoria mântuirii era pe cale să aibă loc, dar aceşti lideri şi cei pe care ei aveau să îi ducă în amăgire aveau să piardă mântuirea. În acelaşi timp, mulţi alţii, iudei şi, în curând, neamuri, deschişi faţă de călăuzirea Duhului Sfânt, aveau să continue marea lucrare la care fusese chemat iniţial Israel. Ei aveau să devină adevărata sămânţă a lui Avraam, „moştenitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:29). Şi noi, astăzi, facem parte din acest popor căruia i s-a încredinţat o misiune specială.

Care dintre reproşurile pe care li le-a făcut Domnul cărturarilor şi fariseilor ţi se aplică şi ţie? Ce intenţionezi să faci în această privinţă?

După ce Isus i-a mustrat pe liderii iudei care refuzau să îl accepte, Ioan 12:20-26 relatează despre o cerere neobişnuită. Mântuitorului I se spune că nişte oameni dintre neamuri voiau să-L vadă pe Isus. Totuşi aceştia şi-au adresat cererea mai întâi unor iudei care credeau în Isus. Nu după mult timp, ceva similar avea să se întâmple la o scară mult mai mare: în timp ce unii dintre iudei aveau să-L respingă pe Isus, alţii aveau să fie mijlocul prin care mulţi dintre neamuri să vină şi să Îl cunoască. Cât de minunat este că această cerere a venit chiar după ce Isus le-a spus liderilor că avea să le rămână casa pustie! Într-adevăr, ce era vechi avea să lase loc, în curând, la ce era nou şi la ceea ce Dumnezeu avusese dintotdeauna în planul Său: mântuirea tuturor neamurilor, deopotrivă cu a iudeilor.

2. Încearcă să citeşti Matei 24:1-14, ca şi când nu ai şti nimic altceva din Biblie. La ce crezi că s-a referit Domnul Isus?

Isus face aceste declaraţii ca răspuns la întrebările ucenicilor cu privire la semnul venirii Sale şi al sfârşitului lumii. „Isus nu le-a răspuns ucenicilor, făcând deosebire între distrugerea Ierusalimului şi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare aşa cum le vedea El, el n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul. […] Toată această cuvântare a fost ţinută nu numai pentru ucenici, ci şi pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 539-540 (628)

Un lucru este foarte clar în răspunsul lui Isus: evenimentele care se vor petrece chiar înainte de revenirea Sa nu sunt liniştitoare. Isus nu prezice o utopie pământească sau un mileniu de domnie a păcii pe pământ. Războaie, trădare, dezastre naturale, o biserică ce înfruntă persecuţia, hristoşi falşi şi chiar „fraţi” care se vor vinde unul pe altul. Singurul lucru pozitiv descris aici este promisiunea că „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea” (vers. 14).

În Matei 24:13, Isus spune că „cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”. Ce poţi să faci pentru a rămâne puternic din punct de vedere spiritual, în mijlocul încercărilor care ar putea să te doboare cu uşurinţă şi să te facă să renunţi?

3. Citeşte Matei 24:15-22. Care este evenimentul profetizat de Mântuitorul şi cum s-a împlinit?

În general, se consideră că expresia „urâciunea pustiirii” se referă la un fel de sacrilegiu, o desacralizare a ceea ce este sfânt. Isus vorbeşte, evident, despre distrugerea Ierusalimului, care avea să aibă loc în anul 70 d.Hr. În prezentarea făcută, Domnul Isus a amestecat elemente care ţineau de acest eveniment cu elemente care aveau să caracterizeze starea lumii înainte de a doua Sa venire. „Hristos vedea în Ierusalim simbolul unei lumi împietrite în necredinţă şi răzvrătire, grăbindu-se să primească pedepsele lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, Editura Viaţă şi Sănătate, 2011, p. 16 (22)

Şi totuşi, chiar în această situaţie, Domnul caută să-i salveze pe toţi cei care vor să fie mântuiţi. În Luca, este relatat faptul că Isus le-a spus ucenicilor să fugă înainte ca „urâciunea” să fie aşezată: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris” (Luca 21:20-22).

Când au văzut aceste lucruri întâmplându-se, creştinii din Ierusalim au fugit din cetate aşa cum îi învăţase Isus, în timp ce majoritatea iudeilor au rămas pe loc şi au pierit. Se estimează că peste un milion de iudei au murit în timpul asediului Ierusalimului, iar în jur de nouăzeci şi şapte de mii au fost luaţi captivi. Se pare că niciun creştin nu şi-a pierdut viaţa în asediu. Locul lor de refugiu a fost Pella, o cetate de pe colinele de la est de Iordan, la vreo douăzeci şi şapte de kilometri sud de Lacul Galileei. (Vezi Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, voi. 5, p. 499.)

Ce impact are, în prezent, împlinirea acestei profeţii asupra credinţei noastre?

În Matei 24, Isus răspunde la întrebarea ucenicilor cu privire la semnul venirii Sale (vers. 3) ca Mesia, pentru a domni.

4. Ce altă avertizare dă Isus, când vorbeşte despre evenimentele care vor preceda revenirea Sa şi cum s-a împlinit aceasta în decursul istoriei? Matei 24:23-26

Isus, care, din perspectiva lumii, nu era nimic altceva decât un predicator galileean itinerant, cu o mică grupă de adepţi, spune că vor veni mulţi în Numele Său, pretinzând că sunt El. Şi lucrul acesta s-a întâmplat frecvent de-a lungul secolelor, dovadă a veridicităţii Cuvântului lui Dumnezeu.

5. Citeşte Matei 24:27-31. Cum este descrisă revenirea lui Hristos? Ce se va întâmpla când El va reveni?

După avertizarea că vor veni mulţi şi vor pretinde că sunt Hristosul, Isus descrie cum va fi, în realitate, revenirea Sa.

În primul rând, a doua venire a lui Isus este personală şi literală. Domnul însuşi este Cel care revine pe pământ. Când scrie: „Căci însuşi Domnul … Se va coborî din cer” (1 Tesaloniceni 4:16) apostolul Pavel îi contrazice pe cei care pretind că revenirea lui Hristos ar fi doar un ideal sau o nouă eră în istoria omenirii. Revenirea Sa va fi vizibilă, asemenea fulgerului care străbate cerul, Ioan spune: „Orice ochi îl va vedea” (Apocalipsa 1:7). Imaginea trâmbiţei descoperă că va fi un eveniment sonor, suficient de răsunător încât să trezească morţii! Şi lucrul cel mai important este că, dacă prima dată El a venit în smerenie, a doua oară va veni ca un împărat triumfător (Apocalipsa 19:16), biruitor asupra tuturor duşmanilor Săi şi ai noştri (1 Corinteni 15:25).

Într-un timp atât de marcat de tulburare şi nesiguranţă cu privire la viitor, cum putem să primim putere şi speranţă din făgăduinţa revenirii lui Isus?

A doua venire a lui Isus constituie punctul culminant al tuturor speranţelor creştine; ea este împlinirea a tot ce ne-a fost făgăduit. Fără revenirea Sa şi tot ce include ea, toate celelalte lucruri care ţin de credinţa noastră ar fi o minciună, o farsă, aşa cum au pretins criticii şi împotrivitorii ei, de-a lungul timpului.

Aşadar, nu este de mirare că, în nerăbdătoarea anticipare a revenirii Sale, unii creştini au stabilit date pentru acest eveniment. Explicabil, dat fiind că atât de multe lucruri depind ea. Desigur, aşa cum ştim, toate datele stabilite până acum au fost greşite.

6. Cum explică Matei 24:36,42 de ce greşesc cei care stabilesc date pentru venirea Domnului?

Pentru că nu ştim precis când va reveni Hristos, ni se spune că trebuie să fim gata şi să „veghem”.

7. Citeşte Matei 24:42-51. Ce spune Isus aici cu privire la ce înseamnă să veghem şi să fim gata pentru revenirea lui Isus?

Mântuitorul spune clar că noi nu ştim când va reveni El. De fapt, El va veni pe neaşteptate. Aşadar, trebuie să fim oricând gata să-L întâmpinăm. Chiar dacă nu ştim data exactă, noi trebuie să trăim ca şi cum S-ar putea întoarce oricând, în orice clipă. Concepţia că nu va veni prea curând, astfel că pot să fac ce doreşte inima mea, este, în mod sigur, atitudinea cu privire la care avertizează Isus. Ar trebui să căutăm să fim credincioşi pentru că îl iubim pe Domnul şi pentru că vrem să facem ce este bine după criteriile Lui, indiferent când Se va întoarce. În plus, cu toate textele care avertizează cu privire la judecată, în special pentru cei care îi tratează rău pe semenii lor, timpul exact al revenirii Sale chiar nu contează. Mai devreme sau mai târziu, judecata va veni.

Cum putem fi siguri că nu facem, fie şi într-un mod subtil, greşeala acelui „rob rău”?

În contextul evenimentelor descrise în Matei 24, Isus a mai spus: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri” (vers. 34). Acest text a generat confuzie, deoarece, în mod evident, aceste lucruri nu au avut loc într-o singură generaţie, temporal vorbind. Dr. Richard Lehmann, în cartea The Handbook of Seventh-day Adventist Theology, spune că, de fapt, cuvântul grecesc tradus prin „neam” corespunde unui cuvânt ebraic folosit frecvent pentru a desemna un grup sau o categorie de oameni, ca în Psalmii 78:8, „un neam neascultător şi răzvrătit”. Astfel, Isus nu a folosit cuvântul pentru a descrie un timp sau o generaţie, ci categoria de oameni răi la care făcea referire. „În armonie cu această utilizare din Vechiul Testament, Isus a folosit expresia «acest neam» pentru a Se referi la o categorie de oameni, fără o semnificaţie temporală. Neamul de oameni răi avea să-i includă pe toţi cei care aveau să manifeste aceleaşi caracteristici rele (Matei 12:39; 16:4; Marcu 8:38).” – Handbook of Seventh-day Adventist Theology, p. 904. Cu alte cuvinte, răul va continua să existe până la sfârşitul timpului, până la revenirea lui Isus.

Studiu suplimentar

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Împăraţi 8-14
1. Cum l-a numit Ben Hadad pe Elisei în faţa lui Hazael?
2. Ce i se reproşează lui Iehu, deşi el „a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel”?
3. Cât timp a făcut Ioas ce este plăcut înaintea Domnului?
4. Pe cine nu a ucis Amaţia când a răzbunat moartea tatălui său?

Viaţa lui Iisus, capitolul 76
5. Cine genera neînţelegerile dintre ucenici, cu privire la cine să fie mai mare?

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!