Războiul văzut şi cel nevăzut

În fiecare zi, noi facem alegeri importante în ceea ce priveşte stilul de viaţă, relaţiile, cariera, priorităţile, prietenii sau modul de a ne recrea şi distra. Pentru a înţelege cu adevărat semnificaţia acestor alegeri, trebuie să ne asigurăm că înţelegem implicaţiile lor reale. Biblia afirmă că există o realitate nevăzută care are un mare impact asupra realităţii pe care o vedem.

Întrucât trăim într-o epocă a ştiinţei, nu ar trebui să ne fie greu să credem în realităţi invizibile. Nouă, care cunoaştem razele X, undele radio şi comunicaţiile wireless, ar trebui să ne fie uşor să credem în ce nu putem să vedem. Cu fiecare apel în reţelele de telefonie celulară primit sau trimis şi cu fiecare mesaj video transmis prin satelit pe care îl urmărim, noi acţionăm pe baza presupunerii existenţei unor realităţi nevăzute care fac aceste experienţe reale.

Într-adevăr, marea luptă dintre Hristos şi Satana formează cadrul nevăzut al lumii văzute în care trăim zi de zi. În această săptămână, vom analiza texte din Evanghelia după Matei, care ne vor ajuta să descoperim forţe pe care nu le vedem şi modul în care ele influenţează viaţa şi alegerile noastre.

Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu şi, în ea, planul de mântuire este prezentat clar. Cu toate acestea, sunt unele texte mai dificil de înţeles. însă lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă. În definitiv, în orice aspect al vieţii naturale găsim lucruri greu de înţeles. Cu atât mai mult este de aşteptat să se întâmple astfel cu diferite pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne descoperă adevăruri şi realităţi spirituale şi supranaturale.

Ellen G. White spune: „Cele mai simple forme de viaţă prezintă probleme pe care chiar şi cel mai înţelept gânditor nu poate să le explice. Pretutindeni întâlnim minuni care trec peste puterea noastră de a pricepe. Ne mai mirăm atunci să aflăm că şi în lumea spirituală sunt taine pe care nu le putem cuprinde? Dificultatea stă numai în slăbiciunea şi îngustimea minţii omeneşti. Dumnezeu ne-a dat în Sfintele Scripturi suficiente dovezi despre caracterul lor divin şi nu trebuie să punem la îndoială Cuvântul Său pentru că nu putem înţelege toate tainele providenţei Sale.” – Calea către Hristos, pp. 106-107 în original

Unul dintre pasajele care stârnesc cele mai multe controverse din întreaga Scriptură este cel pe care îl studiem astăzi.

1. Citeşte Matei 11:11,12. Cum să înţelegem această afirmaţie?

Alte traduceri ale versetului 12 spun astfel: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până în prezent, împărăţia cerului a înaintat năvalnic şi oamenii violenţi au atacat-o” (ISV). „De când Ioan Botezătorul a început să predice şi până acum, împărăţia cerului avansează prin putere şi oameni violenţi (puternici) o atacă” (NLT). „Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerului a fost supusă violenţei şi oamenii violenţi au asaltat-o” (NIV).

În greaca biblică, verbul din expresia folosită aici este din aceeaşi familie cu verbele româneşti „a (se) sili, a silui”, care vin de la cuvântul din slavonă sila – „forţă”, „violenţă”, dar exprimă şi ideea de „efort”, „strădanie”. Verbul grecesc exprimă ideea cuceririi unei cetăţi prin asalt, dar are şi sensul figurat de „a face eforturi intense pentru a avea acces la ceva”. Ce vrea să ne spună Isus aici?

Ce alte lucruri din viaţa cotidiană acceptăm prin credinţă, fără să le înţelegem? De ce?

De-a lungul veacurilor, cei care au cercetat Biblia au întâmpinat dificultăţi cu textul din Matei 11:12, deoarece cuvintele care descriu aici împărăţia şi oamenii pot fi folosite fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Verbul grecesc basmati poate să însemne fie „a înainta prin forţă/violenţă”, fie „a suferi violenţă”. Iar cuvântul grecesc biastes poate să însemne fie „oameni puternici sau înflăcăraţi/năvalnici”, fie „oameni violenţi”.

Aşadar, spune acest verset că blânda şi liniştita împărăţie a cerurilor este supusă violenţei şi că oameni violenţi o atacă? Sau că Împărăţia cerurilor avansează ea însăşi cu putere, dar paşnic, iar oamenii hotărâţi care o iau în stăpânire sunt, de fapt, urmaşii lui Hristos? Este posibil ca urmaşii lui Hristos să fie înflăcăraţi şi foarte insistenţi în căutarea împărăţiei?

2. Citeşte textele următoare. Ce mesaj transmit ele şi ce lumină aduc asupra întrebării anterioare?

Matei 10:34

Apocalipsa 5:5

Mica 2:13

Unii au argumentat că interpretarea cea mai potrivită pentru textul din Matei 11:12 este să aplicăm sensurile cele mai comune ale cuvintelor bia-zomai (tipic pozitiv) şi biastes (tipic negativ), dându-i acest sens: Împărăţia cerului avansează în forţă, cu „puterea sfântă şi cu energia măreaţă care împinge înapoi frontierele întunericului”; şi, în timp ce se întâmplă acest lucru, „oameni violenţi şi lacomi au încercat să o prade, să o apuce prin violenţă”. – D. A. Carson, The Expositor’s Bible Commentary With the New International Version: Matthew, pp. 266-267

Această interpretare pare să fie în armonie cu restul Evangheliei după Matei. De fapt, ea surprinde tabloul mai mare, acela al luptei dintre lumină şi întuneric, dintre Hristos şi Satana, o temă care străbate întreaga Biblie, dar care apare mai explicit în Noul Testament. Este, într-adevăr, un război, văzut şi nevăzut, în care suntem implicaţi toţi, în care fiecare ne situăm de o parte sau de alta, la care luăm parte zilnic, indiferent cât de mult înţelegem sau nu înţelegem ce se întâmplă. Aceasta înseamnă să trăim în mijlocul marii lupte.

3. Ce ne spun textele următoare despre realitatea marii lupte?

Matei 12:25-29

1 Ioan 5:19

Romani 16:20

Geneza 3:14-19

Efeseni 2:2; 6:10-13

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele texte, atât din Vechiul Testament, cât şi din Noul Testament, care se referă la ceea ce un teolog contemporan a numit „o perspectivă de război asupra lumii”, ideea că există o luptă în desfăşurare, între puterile supranaturale din cosmos, un război în care suntem implicaţi toţi, într-un fel sau în altul. Această concepţie nu este deloc nouă pentru adventiştii de ziua a şaptea. Ea a făcut parte din teologia noastră încă de la începuturile bisericii; într-adevăr, pionierii noştri au aderat la ea înainte ca biserica să fi fost oficial constituită.

În ce fel vezi realitatea acestei lupte exprimată în viaţa ta? Cum se oglindeşte ea în alegerile pe care le ai de făcut şi în ispitele cu care te confrunţi? Cum te poate ajuta înţelegerea realităţii să faci alegeri corecte?

Aşa cum am văzut deja, cuvintele lui Isus din Matei 11:12 ne descoperă faptul că împărăţia lui Dumnezeu nu va fi instaurată fără zbucium sau fără război. Acest război este încă în plină desfăşurare. El va continua până la distrugerea finală a păcatului, a lui Satana şi a celor pierduţi. Şi, uneori, poate să devină crunt.

Putem vedea realitatea marii lupte şi cât de aprigă poate deveni ea şi din faptul că Isus însuşi a spus acele cuvinte din Matei 11:12.

4. Cum ne ajută conceptul marii lupte să înţelegem ce s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul? Matei 11:1-12

Cine i-a inspirat pe conducători să-l întemniţeze pe Ioan? Putem vedea aici încercarea lui Satana nu doar de a-l opri pe Ioan, ci şi de a descuraja credinţa în Isus. În definitiv, dacă Ioan, cel care vestise lucrarea lui Isus, a avut o asemenea soartă, ce am putea spera pentru Isus însuşi?

În acelaşi timp, urmaşii lui Isus şi ai lui Ioan ar fi putut să se întrebe: Dacă acest Isus din Nazaret poate să facă atâtea minuni şi are atâta putere, atunci de ce lasă un om atât de credincios şi de bun ca Ioan, vărul Lui, să putrezească în temniţă?

Apoi, cine credem că a adus îndoielile în mintea lui Ioan? De ce sunt aici? De ce El nu mă eliberează? Astfel, nu este de mirare că a întrebat: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Matei 11:3). Să nu uităm că Ioan îl botezase pe Isus, văzuse „Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El” (Matei 3:16) şi auzise glasul din cer declarând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). Şi, cu toate acestea, ajunge să se îndoiască. Desigur, oricât de rea era deja situaţia lui Ioan, ea urma să se înrăutăţească, fapt care avea să-i alimenteze îndoiala (Marcu 6:25-28).

Ţie ce anume îţi trezeşte îndoiala? Ce poţi face ca s-o îndepărtezi?

De-a lungul istoriei, au existat mereu războaie. Este ceva în firea omului care face ca un grup să năvălească asupra altui grup, ca să jefuiască, să cotropească şi să ucidă. Într-o carte despre tatăl ei, filosoful britanic Bertrand Russell, Katerine Tait a scris despre îngrijorarea acestuia, la izbucnirea Primului Război Mondial, când a văzut bucuria manifestată pe străzile Angliei pentru perspectiva unui război cu Germania. „El crescuse cu o credinţă victoriană optimistă în progresul de la sine înţeles, cu încrederea că întreaga lume va urma, la timpul potrivit, cursul înţelept pe care îl urmaseră englezii, trecând de la barbaria şi brutalitatea antică la stăpânirea de sine civilizată. Atunci, dintr-odată, a descoperit că iubiţii lui compatrioţi dansau pe străzi în anticiparea măcelăririi unui mare număr de fiinţe umane care, din întâmplare, vorbeau germana.” – My Father Bertrand Russell, p. 45. Dacă extindem ideea, vom vedea în istorie realitatea decăderii naturii umane aproape la toate popoarele. Doar că, în aceste războaie omeneşti, nimeni nu ştia rezultatul dinainte. Oamenii mergeau să lupte fără să ştie dacă aveau să fie de partea învingătoare sau de cea învinsă.

În „perspectiva de război” pe care o avem asupra lumii noastre, avem un mare avantaj: ştim deja cine a câştigat războiul. Hristos a câştigat biruinţa decisivă pentru noi. După moartea Sa pe cruce, este clar cine este Biruitorul şi cine poate să se bucure de roadele biruinţei Lui. Cauza lui Satana este, într-adevăr, o cauză pierdută.

5. Ce ne spun textele următoare cu privire la urmările marii lupte? Evrei 2:14; 1 Corinteni 15:20-27; Apocalipsa 12:12; 20:10.

După cum a pierdut lupta în cer, Satana a pierdut lupta şi pe pământ. Dar, cu ură şi dorinţă de răzbunare, el caută încă „pe cine să înghită” (vezi 1 Petru 5:8). Oricât de categorică este biruinţa lui Hristos, lupta încă este în desfăşurare, încă este aprigă, şi singura noastră scăpare este să trecem, cu mintea şi cu trupul, de partea Biruitorului. Şi putem face aceasta prin alegerile zilnice. Prin deciziile pe care le luăm, noi trecem de partea lui Hristos, acolo unde biruinţa ne este asigurată, sau de partea cealaltă. De aceasta atârnă destinul nostru veşnic.

Care credincios nu cunoaşte realitatea marii lupte? Ştim de acest război pentru că îl simţim zilnic înăuntrul nostru. Trăim într-o lume stricată, aflată sub blestemul fricii şi al durerii. într-o lume în care „Şarpele cel vechi”, Satana, nu este limitat la un singur pom, din mijlocul grădinii, ci se consideră stăpânul pământului. Nu este de mirare că Isus a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă”, ca să nu cădem în numeroasele capcane care ne aşteaptă. Şi, dintre toate, probabil că cea mai periculoasă pentru un creştin este cea care spune: „Când cedezi ispitei, deja ai mers prea departe. Nu există niciun Dumnezeu al harului care să te mai primească înapoi în braţele Lui.” Cine nu a auzit, când şi când, sugerându-i-se acest lucru? Într-un anume sens, nu este rău să fii conştient că ai păcătuit şi ai nevoie de ajutor – când cazi în ispită, fie şi o singură dată, deja ai mers prea departe ca să te mai poţi întoarce singur. Acesta este şi motivul pentru care Isus a venit aici, a câştigat biruinţa pentru noi acolo unde toţi am căzut şi ne oferă victoria Sa. Aceasta este, pe scurt, Evanghelia: Isus face pentru noi, în cadrul marii lupte, ceea ce noi singuri nu am fi putut face niciodată, în acelaşi timp însă, noi trebuie să alegem zi de zi, oră de oră, clipă de clipă să ne aşezăm de partea Sa şi facem acest lucru ascultând de Cuvântul Său, cerând împlinirea făgăduinţelor Sale de biruinţă şi bazându-ne întotdeauna pe meritele Sale atribuite nouă, ca fiind garanţia mântuirii noastre.

Studiu suplimentar

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Samuel 12-18
1. Conform spuselor lui Natan, ce anume a dispreţuit David?
2. Ce nume i-a dat Natan lui Solomon?
3. Ce a făcut Ahitofel, văzând că sfatul lui nu a fost urmat?
4. Cine i-a adus lui David vestea morţii fiului său Absalom?

Viaţa lui Iisus, capitolul 70
5. În loc să vizităm locurile pe unde a umblat Isus, ce ar trebui să facem ca să umblăm pe urmele Lui?

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!