Isus şi Sabatul

„Hristos era un reprezentant viu al Legii. În viaţa Lui nu s-a găsit nicio călcare a preceptelor ei sfinte. Privind o întreagă naţiune de martori care căutau ocazia să-L condamne, El putea zice fără ca vreunul să-L poată contrazice: «Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?» (Ioan 8:46).” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 242 (287)

Viaţa lui Isus a reflectat pe deplin semnificaţia Legii lui Dumnezeu, a Celor Zece Porunci. El a trăit împlinind, ca om, cerinţele Legii lui Dumnezeu. Astfel, studiind viaţa Sa, învăţăm ce înseamnă, de fapt, păzirea poruncilor şi cum să ne ferim de a le păzi într-un mod legalist, searbăd şi lipsit de viaţă. Desigur, printre aceste porunci se numără şi cea de-a patra, referitoare la Sabatul zilei a şaptea.

În această săptămână, continuându-ne studiul din Matei, ne vom opri atenţia asupra câtorva dintre controversele cu privire la Sabat şi vom vedea în viaţa lui Isus ce înseamnă, de fapt, să păzeşti Sabatul. Dacă Legea este, într-adevăr, o expresie a caracterului lui Dumnezeu şi dacă Isus este întruchiparea Legii, atunci, observând cum a păzit El porunca a patra şi ce a declarat cu privire la ea, putem învăţa mai mult despre caracterul lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, putem învăţa cum să reflectăm acest caracter în viaţa noastră.

În Matei 11:20-27, Isus începe cu o mustrare aspră adresată unora dintre cetăţile din Galileea care respinseseră lucrarea Sa. Mustrarea aceasta şi avertizarea condamnării sunt înfricoşătoare, pentru că acestor cetăţi le fuseseră date mari ocazii de a cunoaşte adevărul. Acela care era Adevărul (Ioan 14:6) trăise în trup omenesc în mijlocul lor. Şi, mai mult, făcuse printre ei „multe minuni” (Matei 11:20); şi totuşi acei oameni nu au vrut să se pocăiască. Într-adevăr, Mântuitorul a spus că, dacă minunile pe care le făcuse El în Capernaum ar fi fost făcute în Sodoma, atunci aceasta „ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi”.

În versetele 25-27, Isus Se roagă, mulţumindu-I Tatălui şi apoi vorbind despre relaţia Sa strânsă cu Tatăl. Totodată, El recunoaşte tot ce-I dăduse Tatăl, arătând, astfel, şi mai clar de ce respingerea Sa de către aceste cetăţi era atât de tragică.

1. Citeşte Matei 11:28-30. Ce fel de odihnă le-a promis Isus celor trudiţi şi împovăraţi?

După ce a denunţat necredinţa oamenilor şi a reafirmat relaţia sa apropiată cu Tatăl, Isus le oferă tuturor celor trudiţi şi împovăraţi odihna Sa. Cu alte cuvinte, le spune oamenilor să nu facă greşeala pe care au făcut-o ceilalţi, respingându-L. El are autoritatea şi puterea de a face ce spune şi promite că, venind la El, vom găsi odihnă pentru sufletul nostru. Având în vede contextul, odihna aceasta include pacea, siguranţa mântuirii şi speranţa pe care cei care îl resping nu o au şi nici nu o pot avea.

Ce altceva vrea să spună Isus când afirmă că ne va da odihnă? Se referă, oare, la faptul că putem să stăm cu mâinile încrucişate şi că totul va merge bine de la sine? Cu siguranţă, nu. Isus are pentru noi un standard foarte înalt; îl descoperim în Predica de pe Munte. Dar ucenicia, lucrarea noastră ca ucenici ai lui Isus, nu trebuie să ne extenueze. Învăţând de la El, însuşindu-ne caracterul Său, putem să găsim odihnă de toată truda şi de toate necazurile vieţii. Şi, aşa cum vom vedea, o expresie a acestei odihne o vom găsi respectând Sabatul.

Tu cum experimentezi promisiunea pe care ne-o face Isus aici? Ce legătură există intre a fi „blând şi smerit” şi uşurarea poverii?

Dacă, aşa cum susţine o mare parte a lumii creştine, Sabatul zilei a şaptea a fost abrogat, înlocuit, desfiinţat, împlinit (sau oricum altcumva), atunci de ce Isus dedică atâta timp învăţăturilor cu privire la păzirea Sabatului?

2. Citeşte Matei 12:1,2; Marcu 2:23-28; Luca 14:1-6; Ioan 5:9-16. Ce a spus şi a demonstrat Isus cu privire la Sabat?

Ştiind că unul dintre motivele pentru care Israel fusese dus în robia babiloniană fusese acela că poporul profanase Sabatul, fariseii voiau să prevină repetarea acestei situaţii. De aceea, creaseră o lungă listă de reguli şi reglementări cu privire la ce era şi ce nu era îngăduit în ziua Sabatului, cu scopul de a proteja sfinţenia lui. Iată două exemple:

Dacă o găină face un ou în Sabat, este bine să mănânci acel ou? Opinia majorităţii fariseilor era că, dacă era o găină ouătoare, atunci nu era voie să-l mănânci, pentru că găina „lucrase” pentru el. Totuşi, dacă nu era o găină ouătoare – dacă era doar o găină crescută pentru a fi tăiată şi consumată – atunci era permis să mănânci acel ou, deoarece nu acesta era principalul rol al găinii, principala ei „activitate”. (Exista, de asemenea, sugestia că puteai să mănânci un ou ouat în Sabat de o găină ouătoare, dacă, mai târziu, omorai acea găină pentru călcarea Sabatului.)

Dacă îţi ia foc casa în Sabat, este voie să mergi să-ţi salvezi hainele? Răspunsul: Trebuie să-ţi scoţi afară din casă un singur rând de haine. Cu toate acestea, dacă te îmbrăcai cu un rând de haine, puteai să cari în braţe încă un rând. (Apropo, dacă îţi ia casa foc, nu este voie să-i ceri unui păgân să vină să stingă focul, dar, dacă păgânul vine singur să stingă focul, este în regulă.)

Cum putem evita situaţii asemănătoare, de natură legalistă, în privinţa păzirii Sabatului?

„În zilele lui Hristos, Sabatul devenise atât de pervertit, încât păzirea lui reflecta mai degrabă caracterul oamenilor egoişti şi despotici decât caracterul Părintelui ceresc iubitor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 238 (284)

Interdicţiile rigide legate de păzirea Sabatului făceau să fie uitat adevăratul lui scop. De fapt, Sabatul ne-a fost dat ca să fie o zi de odihnă de la munca noastră, o zi de închinare şi de părtăşie cu ceilalţi credincioşi, altfel decât în restul săptămânii, o zi în care copiii să ştie că părinţii lor pot să fie împreună cu ei mai mult timp decât în celelalte zile, o zi de bucurie specială, contemplând ce a făcut pentru noi Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.

3. Compară Matei 12:3-8 cu 1 Samuel 21:1-6. Care este principiul evidenţiat de Isus?

Isus avea să repete mai târziu această mustrare într-o manieră mult mai categorică (vezi Matei 23:23,24) pentru a le atrage atenţia la ceea ce este cu adevărat important. El le aminteşte de istoria care le era atât de cunoscută, a lui David, care, pe când era fugar, a luat din pâinea de la sanctuar din care nu aveau voie să mănânce decât preoţii. Aşa cum grija faţă de o nevoie umană stringentă, pe care o aveau David şi însoţitorii lui, nu a impietat cu nimic ritualul de la sanctuar, tot aşa grija faţă de aceeaşi nevoie a ucenicilor nu încălca în vreun fel porunca divină referitoare la respectarea Sabatului.

Isus menţionează, de asemenea, faptul că preoţii lucrau în templu în ziua de Sabat, arătând că slujirea lor era permisă în ziua Sabatului. În acelaşi fel, le era permis şi ucenicilor să-şi astâmpere foamea, deoarece El era autoritatea care îi considera nevinovaţi, ca şi pe slujitorii de la templu.

Nimic din ce a spus Isus aici sau în altă parte cu privire la păzirea Sabatului nu a micşorat porunca divină de a-l păzi. El a încercat să-i elibereze pe oameni de regulile lipsite de sens care îi împiedicau să vadă ce înseamnă Sabatul cu adevărat – o expresie a odihnei pe care o avem în Domnul Hristos, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.

Cum se reflectă caracterul lui Dumnezeu în modul tău de a păzi Sabatul?

Este interesant de observat câte incidente legate de Sabat între Isus şi liderii religioşi sunt relatate în evanghelii. De ce ar mai fi inclus cele patru evanghelii atât de multe relatări despre lupta pe care a avut-o de dus Isus cu conducătorii de atunci cu privire la păzirea Sabatului, dacă Sabatul ar fi fost oricum pe cale să fie desfiinţat? Să nu uităm că evangheliile au fost scrise la câteva decenii după înălţarea lui Isus la cer – cei mai mulţi cercetători ai Bibliei le datează la cel puţin douăzeci, treizeci de ani după moartea lui Isus. Unul dintre argumentele obişnuite este că Sabatul zilei a şaptea ar fi fost înlocuit de duminică la vremea aceea, însă în niciuna dintre relatările inspirate cu privire la viaţa lui Isus nu se face aluzie la această schimbare. Aşadar, Sabatul zilei a şaptea nu a fost desfiinţat, schimbat sau înlocuit. Domnul Isus nu a făcut şi nici nu a poruncit nimic în acest sens. Dimpotrivă, dacă analizăm poruncile şi exemplul Său, evangheliile ne arată valabilitatea neîntreruptă a Sabatului zilei a şaptea.

4. Citeşte Matei 12:9-14. Ce a dorit Isus să transmită prin această vindecare?

„Într-un alt Sabat, când Isus a intrat în sinagogă, a văzut acolo un om cu mâna uscată. Fariseii îl urmăreau să vadă ce va face. Mântuitorul ştia bine că, dacă va vindeca pe cineva în Sabat, va fi privit ca un călcător al Legii, dar El nu a ezitat să dărâme zidul restricţiilor tradiţionale care împresurau Sabatul. […] Printre iudei circula maxima că, dacă un om n-a făcut bine atunci când a avut prilejul, înseamnă că a făcut rău; dacă cineva nu făcea ce trebuia ca să scape o viaţă, însemna că a ucis. În felul acesta, Isus i-a întâmpinat pe rabini pe terenul lor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 240 (286)

Ca şi în incidentul precedent cu privire la Sabat, Isus a căutat să îndrepte atenţia oamenilor către scopul mai înalt al Legii şi al vieţii de credinţă.

Acei bărbaţi ar fi fost mai mulţumiţi să-l lase pe acel om în durerea şi în suferinţa lui decât să calce regulile lor omeneşti cu privire la Sabat.

Cât de atenţi trebuie să fim pentru a ne asigura că modul nostru de a ne trăi credinţa nu este în contradicţie cu cerinţele lui Dumnezeu!

Aşa cum reiese clar din raportul Evangheliei, Isus nu a abolit porunca a patra. Dimpotrivă, El a confirmat şi întărit valabilitatea Sabatului, eliberându-l de reglementările inutile impuse de oameni. Secole mai târziu, creştinii încă se odihneau şi se închinau în Sabat. Istoricul Socrates Scholasticus, care a trăit în secolul al V-lea, a scris: „Aproape toate bisericile din lume celebrau Sfintele Taine (Cina Domnului) în Sabat, în fiecare săptămână, deşi creştinii din Alexandria şi din Roma refuzau să facă acest lucru, pe temeiul unei tradiţii antice.” – Ecclesiastical History, cartea a 5-a, p. 289. Indiferent din ce motiv au fost relatate în evanghelii toate aceste incidente, în mod sigur, scopul nu a fost acela de a abate pe cineva de la păzirea Sabatului.

5. Citeşte din nou Matei 12:12 şi concentrează-te asupra acestei fraze: „De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” Ce presupune această declaraţie?

Legea iudaică permitea să îi fie acordată îngrijire medicală unei persoane a cărei viaţă era în pericol, dar Isus a mers mai departe, vindecând în Sabat şi oameni care ar fi putut să fie vindecaţi şi într-o altă zi. Era o atitudine nouă. El avea să spună: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui comori noi şi comori vechi” (Matei 13:52 – NIV). Fără îndoială că şi Isus scotea din vistierie comori noi.

6. Citeşte Isaia 58:7-13. Ce înseamnă a respecta Sabatul, în contextul acestui pasaj biblic? Din această perspectivă, ce înseamnă să fii „dregător de spărturi”?

În anii 1600, Blaise Pascal a avertizat că „oamenii nu fac niciodată răul cu atâta bucurie şi atât de absolut ca atunci când îl fac din convingeri religioase”. Chiar dacă declaraţiile acestea par exagerate, din nefericire, au în ele un sâmbure de adevăr. Şi acesta se poate vedea şi în studiul din această săptămână, care a avut ca temă atitudinea lui Isus faţă de Sabat, adesea, în contradicţie cu poziţia fariseilor.

Ellen G. White spune: „Când S-a îndreptat către farisei cu întrebarea dacă este îngăduit să facă bine în zilele de Sabat, să scape o viaţă sau să o piardă, Isus le-a pus în faţă planurile lor nelegiuite. Ei vânau viaţa Lui cu ură înverşunată, în timp ce El scăpa viaţa oamenilor şi aducea fericire mulţimilor. Era mai bine să ucizi în zi de Sabat, cum plănuiau ei, sau să vindeci pe bolnavi, aşa cum făcuse El? Era mai drept să ai în inimă ucidere, în sfânta zi a lui Dumnezeu, decât iubire pentru toţi oamenii, iubire care îşi găseşte expresia în fapte de milă?” – Viaţa lui Iisus, p. 241 (287)

Studiu suplimentar

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Samuel 19-1 Împăraţi 1
1. Cum şi-a luat David rămas-bun de la Barzilai după ce a trecut Iordanul?
2. Între dregătorii lui David, cine a fost „slujbaş de stat”?
3. Cum s-a numit viteazul lui David, a cărui mână s-a lipit de sabie?
4. Cu ocazia încoronării lui Solomon, ce s-a întâmplat din cauza strigătelor poporului?

Viaţa lui Iisus, capitolul 71
5. În ce constă adevărata umilinţă?

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!