Isus, Mijlocitorul noului legământ

Prin faptul că a trăit o viaţă desăvârşită şi apoi a murit în locul nostru, Isus a fost Mijlocitorul unui legământ nou, mai bun, între noi şi Dumnezeu. Prin moartea Sa, El a anulat pedeapsa cu moartea pe care încălcările noastre o impuneau şi a făcut posibilă realitatea unui nou legământ.

Adevărul acesta este lămurit în Evrei 10:5-10, unde se spune despre Isus că a dat dovadă de ascultarea desăvârşită pe care legământul o cerea. Pasajul face referire la Psalmul 40, care vorbeşte despre dorinţa lui Mesia de a oferi o ascultare totală: „lată-mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine. Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (vers. 7, 8). „În contextul original, expresia «să fac voia Ta» descria ascultarea de voia lui Dumnezeu. Autorul Epistolei către evrei foloseşte expresia aceasta pentru a arăta că sacrificiul lui Hristos a împlinit voia lui Dumnezeu, făcând o ispăşire care a fost acceptată, dar pe care jertfa animalelor nu o putea face.” – The SDA Bible Commentary, vol. 7, p. 460.

Pentru Pavel, psalmul acesta a căpătat o semnificaţie deosebită odată cu întruparea lui Isus. Mântuitorul a fost întruchiparea ascultării din cadrul noului legământ. El este Modelul nostru. Am fost mântuiţi nu doar datorită morţii Sale, ci şi datorită ascultării Sale desăvârşite.

1. Citeşte Evrei 7:11-19. De ce a fost nevoie de un nou legământ?

Potrivit cărţii Evrei, faptul că Isus a fost numit preot după rânduiala lui Melhisedec a însemnat că a fost inaugurat un nou legământ. Vechiul legământ fusese încheiat pe baza preoţiei leviţilor (Evrei 7:11). Preoţii din seminţia lui Levi slujeau ca mijlocitori între Dumnezeu şi poporul Israel, iar Legea excludea din cadrul preoţiei pe oricine altcineva. Prin urmare, concluzia autorului este că o schimbare a preoţiei presupune o schimbare a legii preoţiei, precum şi o schimbare a legământului (Evrei 7:12,18,19).

Problema cu vechiul legământ consta în faptul că el nu putea oferi desăvârşirea (Evrei 7:11). Pavel vorbeşte despre preoţia leviţilor şi despre lucrarea lor (jertfe, sărbători etc.). Jertfele animalelor care erau aduse prin intermediul lor nu puteau oferi nici curăţarea adevărată şi totală de păcat, nici accesul la Dumnezeu (Evrei 10:1-4; 9:13,14; 10:19-23).

Faptul că a fost necesar un nou legământ nu înseamnă că Dumnezeu a fost nedrept cu poporul Israel atunci când a încheiat cu el vechiul legământ. Slujirea leviţilor şi serviciile de la cort au fost concepute ca să-i protejeze pe israeliţi de idolatrie şi, de asemenea, să le îndrepte atenţia spre lucrarea lui Isus din viitor. În Evrei este subliniat faptul că jertfele au fost „umbra bunurilor viitoare” (Evrei 10:1).

Întrucât arătau spre Isus, jertfele ar fi trebuit să-i ajute pe oameni să-şi pună speranţa şi încrederea în „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29; compară cu Isaia 53). Aceeaşi idee o subliniază şi Pavel atunci când spune că „Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă” (Galateni 3:24) sau că „Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea” (Romani 10:4).

Cu alte cuvinte, chiar şi Cele Zece Porunci, oricât de bune şi de desăvârşite sunt, nu pot asigura mântuirea (Romani 3:20-28; 7:12-14). Ele ne oferă un standard de neprihănire perfect, dar nu ne oferă neprihănirea – nu mai mult decât ne poate şterge uitatul în oglindă ridurile care vin odată cu vârsta. Dacă vrem o neprihănire desăvârşită, atunci avem nevoie de Isus ca Substitut al nostru.

De ce Legea nu ne poate mântui? În definitiv, dacă ţinem toate poruncile, şi le ţinem bine, chiar şi în mod impecabil, de ce nu ne vor mântui totuşi?

2. Ce ne învaţă versetele următoare despre natura noului legământ? Compară Evrei 8:10-12 cu Deuteronomul 6:4-6; 30:11-14 şi Ieremia 31:31-34.

Făgăduinţa unui legământ nou din Evrei face trimitere la Ieremia. Potrivit lui Ieremia, promisiunea lui Dumnezeu de a încheia un nou legământ a fost, de fapt, o reînnoire a legământului pe care El îl încheiase prima dată cu poporul Israel prin Moise (Ieremia 31:31-34). Aşadar, s-ar putea spune că Ieremia 31 nu vorbeşte strict despre un legământ „nou”, ci despre o „reînnoire” a legământului iniţial pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Israel. De fapt, termenul ebraic pentru „nou”, hadashah, poate avea atât sensul de „a reînnoi”, cât şi pe cel de „nou-nouţ”. Problema cu vechiul legământ a fost că poporul nu l-a respectat (Evrei 8:8,9). Nu legământul a fost imperfect, ci oamenii. Dacă israeliţii L-ar fi văzut în simboluri pe Mesia care avea să vină şi dacă şi-ar fi pus credinţa în El, legământul nu ar fi fost niciodată încălcat. Totuşi, în viaţa multor oameni credincioşi din istoria poporului Israel s-au împlinit obiectivele legământului şi ei au avut Legea în inima lor (Psalmii 37:31; 40:8; 119:11; Isaia 51:7).

Deşi legământul nou este o reînnoire a celui vechi, într-un anumit sens el este şi nou. Făgăduinţa din Ieremia despre un „legământ nou” nu prevedea pur şi simplu o reînnoire a condiţiilor care au existat înainte ca poporul să fie dus în robie, condiţii care fuseseră încălcate şi reînnoite de multe ori din cauza răzvrătirii poporului. Şi aceasta pentru că israeliţii nu au fost dispuşi să-şi respecte partea lor din cadrul legământului (Ieremia 13:23). Aşadar, Dumnezeu a promis că va face „un lucru nou” (Ieremia 31:22). Legământul nu avea să fie ca acela pe care îl încheiase cu „părinţii lor” (Ieremia 31:32). Din cauza lipsei de credincioşie a poporului, făgăduinţele pe care Dumnezeu le dăduse în cadrul legământului cu Moise nu s-au împlinit niciodată. Acum, în virtutea garanţiei oferite de Fiul (Evrei 7:22), Dumnezeu urma să-Şi împlinească planurile. Dumnezeu nu Şi-a schimbat Legea sau standardele, ci L-a trimis pe Fiul Său ca să fie chezaşul promisiunilor din cadrul legământului (Evrei 7:22; 6:18-20). Acesta este motivul pentru care acest legământ nu este însoţit de blesteme. El prevede doar binecuvântări pentru că Isus l-a respectat cu desăvârşire, făcându-Se blestem pentru noi (Galateni 3:13).

Citeşte 2 Timotei 2:13. Ce putem învăţa din credincioşia lui Dumnezeu faţă de poporul Său şi faţă de planurile Sale atunci când ne gândim la planurile şi la relaţiile noastre cu semenii?

3. Citeşte Evrei 8:1-6. De ce Isus este un Mijlocitor mai bun al legământului?

Termenul grecesc mesitēs („mediator”, „mijlocitor”) derivă din cuvântul mesos („mijloc”) şi are sensul de „cel care merge sau stă în mijloc”. Acesta este un termen tehnic şi se referea la o persoană care îndeplinea una sau mai multe dintre următoarele funcţii: (1) un arbitru între două sau mai multe echipe, (2) un negociator sau un broker de afaceri, (3) un martor în sensul legal al cuvântului sau (4) cineva care se punea chezaş pentru altcineva, garantând astfel realizarea unei înţelegeri.

Termenul „mijlocitor” este o traducere cam limitată a lui „mesitēs” din cartea Evrei, deoarece se concentrează doar pe primele două sau trei sensuri ale cuvântului grecesc. Totuşi, în Evrei este evidenţiată cea de-a patra funcţie. Isus nu este văzut ca un „mijlocitor”, în sensul că El rezolvă o dispută între Tatăl şi fiinţele umane, ca un pacificator care împacă două părţi nemulţumite sau ca un martor care atestă existenţa unui contract sau respectarea acestuia; ci, după cum epistola lămureşte, Isus este „chezaşul” (sau „garantul”) noului legământ (Evrei 7:22). În Evrei, termenul „mijlocitor” este echivalent cu „garant”. Isus garantează că făgăduinţele din cadrul legământului se vor împlini.

Moartea lui Hristos face posibilă instituirea noului legământ deoarece ea satisface cerinţele primului legământ încheiat cu poporul Israel (şi chiar cu prima pereche din Eden), care fusese încălcat (Evrei 9:15-22). În sensul acesta, Isus este garantul care a luat asupra Lui toate obligaţiile legale ale legământului. Într-un alt sens, înălţarea lui Isus la cer garantează că promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut oamenilor vor fi împlinite (Evrei 6:19,20). Isus Se pune garant pentru legământ fiindcă a arătat că făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate. Prin faptul că L-a înviat şi L-a aşezat pe Isus la dreapta Sa, Tatăl ne-a dovedit că ne va învia şi pe noi şi ne va duce la Sine.

Isus este un Mijlocitor mai mare decât Moise pentru că slujeşte în sanctuarul ceresc şi pentru că S-a dat pe Sine ca o jertfă fără cusur pentru noi (Evrei 8:1-5; 10:5-10). Faţa lui Moise a reflectat slava lui Dumnezeu (Exodul 34:29-35), dar Isus este slava lui Dumnezeu (Evrei 1:3; Ioan 1:14). Moise a vorbit cu Dumnezeu faţă în faţă (Exodul 33:11), dar Isus este Cuvântul personificat sau întrupat al lui Dumnezeu (Evrei 4:12,13; Ioan 1:1-3,14).

Da, Hristos a satisfăcut cerinţele legământului care constau în ascultare. În lumina acestui lucru, care este rolul ascultării în viaţa noastră?

Am putea fi ispitiţi să credem că noul legământ are „făgăduinţe mai bune” în sensul că are recompense mai mari decât a avut vechiul legământ (o patrie cerească, viaţa veşnică etc.). Adevărul este că Dumnezeu le-a oferit aceeaşi răsplată credincioşilor din Vechiul Testament cum ne-a oferit şi nouă (citeşte Evrei 11:10,13-16). În Evrei 8:6, expresia „făgăduinţe mai bune” se referă la diferite tipuri de făgăduinţe.

Legământul dintre Dumnezeu şi Israel a fost un schimb formal de promisiuni între cele două părţi. Dumnezeu a luat iniţiativa şi i-a eliberat pe copiii lui Israel din Egipt, promiţându-le ca îi va duce în Ţara Promisă.

4. Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile dintre cele două făgăduinţe din pasajele următoare? Exodul 24:1-8; Evrei 10:5-10

Legământul dintre Dumnezeu şi poporul Israel a fost ratificat prin sânge. Sângele era stropit deasupra altarului şi la baza lui, de jur împrejur. Copiii lui Israel au făgăduit că vor face tot ce a spus Domnul.

„Condiţia dobândirii vieţii veşnice este şi în prezent aceeaşi condiţie care a fost întotdeauna – aceeaşi care a fost în Grădina Edenului, înainte de căderea primilor noştri părinţi – ascultarea perfectă de Legea lui Dumnezeu, neprihănirea desăvârşită. Dacă viaţa veşnică ar fi fost acordată cu oricare altă condiţie mai mică decât aceasta, atunci fericirea întregului univers ar fi în pericol. Poarta ar fi deschisă pentru intrarea păcatului, cu tot cortegiul lui de blestem şi nenorocire, pentru a rămâne o veşnicie.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 62.

Dumnezeu împlineşte cerinţele absolute ale noului legământ pentru noi deoarece L-a dat pe Fiul Său să vină şi să trăiască o viaţă desăvârşită, astfel încât făgăduinţele legământului să poată fi împlinite în El şi să ne fie oferite apoi prin credinţă. Ascultarea lui Isus este garanţia promisiunilor din cadrul legământului (Evrei 7:22). Acest lucru presupune că Dumnezeu Îi dă lui Isus binecuvântările legământului, care ulterior ne sunt date nouă. De fapt, aceia care sunt „în Hristos” se vor bucura de aceste făgăduinţe împreună cu El. Pe de altă parte, Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt care să ne facă în stare să împlinim Legea Sa.

Hristos a împlinit cerinţele legământului si, deci, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu în dreptul nostru este un lucru cert. Cum te ajută aceasta să înţelegi semnificaţia pasajului din 2 Corinteni 1:20-22? Ce speranţă minunată găsim în el?

5. Compară făgăduinţele noului legământ din Ieremia 31:33 şi Ezechiel 36:26,27. Ce legătură există între ele?

Primul document cu valoare de legământ a fost scris de Dumnezeu pe table de piatră şi apoi a fost depozitat în chivot, ca o mărturie importantă a legământului cu poporul Său (Exodul 31:18; Deuteronomul 10:1-4). Totuşi, documentele care erau scrise pe piatră se puteau deteriora, prin sfărâmarea pietrei, iar sulurile puteau fi tăiate şi arse, aşa cum a fost şi experienţa lui Ieremia (Ieremia 36:23).

Dar, în cadrul noului legământ, Dumnezeu va scrie Legea Sa în inima oamenilor. Inima se referă la minte, la sediul memoriei şi al înţelegerii (Ieremia 3:15; Deuteronomul 29:4) şi, în special, la centrul unde sunt luate deciziile conştiente (Ieremia 3:10; 29:13).

Această făgăduinţă nu doar garanta accesul tuturor la Lege şi la cunoaşterea ei, ci, lucrul cel mai important, trebuia să producă şi o schimbare a inimii poporului. Problema copiilor lui Israel a fost că păcatele lor erau gravate cu „un priboi de fier, cu un vârf de diamant […] pe tabla inimii lor” (Ieremia 17:1). Ei aveau o inimă încăpăţânată (Ieremia 13:10; 23:17) şi, deci, le era imposibil să facă binele (Ieremia 13:23).

Ieremia nu a vorbit despre o schimbare a Legii, deoarece nu Legea era problema israeliţilor, ci inima lor. Dumnezeu voia ca ascultarea şi credincioşia lor să fie un răspuns plin de recunoştinţă faţă de ceea ce făcuse pentru ei; astfel, le-a dat Cele Zece Porunci, precedate de o introducere istorică, prin care le amintea de dragostea şi de grija Lui pentru ei (Exodul 20:1,2). Dumnezeu voia ca israeliţii să asculte de legile Sale ca o recunoaştere a faptului că El dorea ce era mai bun pentru ei, iar eliberarea lor din Egipt a dovedit acest adevăr. Ascultarea israeliţilor trebuia să constituie o expresie a recunoştinţei lor, o manifestare a realităţii relaţiei lor cu Dumnezeu.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi, astăzi. Dragostea şi grija lui Isus manifestate prin moartea Lui pe cruce constituie prologul noului legământ (Luca 22:20). Adevărata ascultare vine din inimă, ca o expresie a iubirii (Matei 22:34-40). Această iubire este un semn distinctiv al prezenţei Duhului Sfânt în viaţa credinciosului. Dumnezeu Îşi revarsă dragostea în viaţa noastră prin Duhul Său (Romani 5:5), a cărui roadă este tot dragostea (Galateni 5:22).

Cum este ascultarea o expresie clară a dragostei noastre faţă de Dumnezeu?

„Dacă inima noastră este înnoită după chipul lui Dumnezeu, dacă iubirea divină este implantată în suflet, atunci oare nu va fi împlinită Legea lui Dumnezeu în viaţa noastră? Când principiul iubirii este instaurat în inimă, când păcătosul este înnoit după chipul Celui care l-a creat, se împlineşte făgăduinţa noului legământ: «Voi pune Legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor» (Evrei 10:16). Şi dacă Legea este scrisă în inimă, oare nu va modela ea viaţa? Ascultarea – slujirea şi supunerea loială din iubire – constituie adevăratul semn al uceniciei. De aceea, Sfânta Scriptură spune: «Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor.» «Cine zice: ‘Îl cunosc’, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el» (1 Ioan 5:3; 2:4). În loc de a-l elibera pe om de obligaţia ascultării, credinţa, şi numai credinţa, care ne face părtaşi ai harului lui Hristos, este cea care ne face capabili să ascultăm [… ]. Cu cât te vei apropia mai mult de Isus, cu atât ţi se va părea că eşti mai păcătos, deoarece vederea ta spirituală va deveni mai clară, iar imperfecţiunile tale vor fi mai evidente, în contrast distinct şi deplin cu natura desăvârşită a lui Isus. Aceasta este dovada faptului că amăgirile lui Satana şi-au pierdut puterea şi că influenţa dătătoare de viaţă a Duhului lui Dumnezeu îţi trezeşte conştiinţa […]. În inima care nu-şi dă seama de propria păcătoşenie, nu poate fi o iubire profundă pentru Domnul Hristos.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 60, 64, 65.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Geneza 24-30
1. Ce rugăciune a înălţat robul lui Avraam după ce Rebeca i s-a prezentat?
2. De ce îl iubea Isaac pe Esau?
3. Potrivit Rebecăi, cât timp trebuia să stea Iacov în Haran?
4. Câte zile a durat nunta lui Iacov cu Lea?

Evanghelizare, Secţiunea 17, subcapitolul „Adunări publice în stradă”
5. Care este, adesea, cea mai de succes metodă în câştigarea sufletelor pentru Isus?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!