Isus şi oamenii bogaţi şi renumiţi

Cineva spunea că oamenii cheltuiesc banii pe care nu îi au pe lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona nişte oameni de care nu le place.

E discutabil cât adevăr există în această afirmaţie, însă realitatea indiscutabilă este că banii exercită o mare influenţă asupra noastră, a tuturor. Banii constituie, pe bună dreptate, şi o problemă spirituală, deoarece felul în care câştigăm şi folosim banii arată care sunt valorile noastre, deci banii au legătură cu viaţa spirituală. De aceea revine Biblia atât de des asupra acestui subiect.

Pe de altă parte, renumele vine adeseori la pachet cu averea. Mulţi actori, sportivi şi politicienii le au pe amândouă. Oamenii faimoşi exercită influenţă, ceea ce este o formă a puterii. În să Isus nu a fost impresionat nici de averea şi nici de puterea nimănui. Singura Sa preocupare era să-i atragă la Sine şi pe aceşti oameni, aşa cum îi atrăgea pe toţi, ca şi ei să se bucure de acele bogăţii care nu pot fi cumpărate cu bani.
_____________________
Un proiect pentru inima ta

De meditat: Cine slujeşte se întăreşte în credinţă. Cine leneveşte devine slab şi vulnerabil la orice boală spirituală.

„Dacă un om nu-şi foloseşte braţul, acesta slăbeşte şi îşi pierde tăria musculară. În acelaşi fel, dacă nu-şi pune la lucru puterile spirituale, creştinul nu poate dobândi nici tărie de caracter şi nici vigoare morală.” – Ellen G. White, Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 265

Rugăciune: Doamne, Te rog arată-mi care este partea mea în lucrarea Ta!
__________&__________

Invidia faţă de cei care au mai mulţi bani decât noi (manifestată chiar şi atunci când avem de fapt tot ce ne trebuie) este o permanentă ispită pentru noi, oamenii. Dar Biblia nu dezaprobă necondiţionat bogăţiile şi pe cei bogaţi. Ca şi în cazul altor lucruri, nu bogăţiile sunt cele care ne fac probleme, ci modul în care ne raportăm la ele.

1. Ce sfaturi ne dă Scriptura cu privire la bogăţii? De ce era atât de important ca israeliţii să nu uite de unde veneau binecuvântările lor? Deuteronomul 8:17,18; Geneza 13:5,6; 41:41-43; Iov 1:1-3; Daniel 4:28-31.

Avraam, Iosif, Mardoheu, Estera, Ezechia, Iosia şi Iosafat au fost cu toţii oameni înstăriţi şi, totodată, spirituali. Însă experienţa împăratului Nebucadneţar ne vorbeşte despre pericolul de a ne face un idol din bogăţii. Pentru cei din vechiul Israel, recunoaşterea generozităţii lui Dumnezeu de a le oferi avuţii le aducea binecuvântări spirituale şi materiale. Lor li s-a atras atenţia să nu uite de unde veniseră acele binecuvântări (o lecţie şi pentru noi toţi).

Aşadar, averile în ele însele nu sunt un semn de sărăcie spirituală sau de indiferenţă spirituală. De-a lungul istoriei, au existat destui oameni bogaţi foarte pioşi şi credincioşi, la fel cum au existat unii foarte necinstiţi şi răi. Indiferent de starea noastră materială, nu ar trebui să permitem ca dorinţa de câştig să devină o obsesie, dar nici nu ar trebui să ajungem să-i dispreţuim pe cei înstăriţi. Şi ei au nevoie de mântuire la fel ca toţi ceilalţi.

Care este atitudinea ta faţă de oamenii avuţi? Este uşor să fii invidios dar cum îţi poţi forma obiceiul de a depăşi aceste sentimente şi de a-i vedea pe cei bogaţi ca pe nişte suflete care au nevoie de cunoaşterea mântuitoare despre Domnul Isus?

Domnul Hristos nu S-a lăsat intimidat de oamenii bogaţi, cu o poziţie înaltă şi renumiţi. El nici nu le purta pică, dar nici nu îi ridica în slăvi. El a subliniat faptul că prosperitatea financiară nu poate oferi pace, mulţumire personală, relaţii profunde sau un scop temeinic în viaţă. Cel mai mare magnat din lumea aceasta poate foarte bine să fie mai singur, mai gol sufleteşte şi mai trist decât cel mai simplu, mai sărac şi mai smerit credincios creştin.

2. Studiază discuţia lui Isus cu Nicodim în Ioan 3:1-15. Ce evenimente ar fi putut stârni interesul lui Nicodim faţă de mesajul Său? Ioan 2:13-25. De ce a venit la El în timpul nopţii? Care este mesajul Domnului Hristos pentru Nicodim?

Nicodim asistase la manifestarea puterii şi a autorităţii lui Dumnezeu prin lucrarea Domnului Isus şi îşi dorea să stea de vorbă cu El, dar în taină. Isus ar fi putut refuza această întrevedere secretă, dar, nedorind ca vreun om să piară, a acceptat bucuros prilejul de a-l aduce pe Nicodim cu un pas mai aproape de Împărăţia Sa. Sărăcia acestui fariseu era de natură spirituală, nu materială. Deşi era înzestrat cu bunuri materiale şi se afla într-o poziţie socială înaltă, era gol pe dinăuntru.

Când a auzit însă că un iudeu educat ca el are nevoie de convertire, Nicodim s-a revoltat instinctiv. În pofida reacţiei lui, Isus a insistat şi i-a oferit ocazia de a alege între condamnare şi mântuire. Temându-se să nu fie denunţat şi ridiculizat, Nicodim a refuzat invitaţia Sa. În aparenţă, întrevederea s-a soldat cu un eşec. Însă, în realitate, sămânţa spirituală a căzut într-un pământ bun, a germinat şi, în cele din urmă, a adus rod.

„După înălţarea Domnului, în timp ce ucenicii erau împrăştiaţi din cauza persecuţiilor, Nicodim a ieşit în faţă, plin de curaj. El şi-a folosit averea pentru susţinerea bisericii care tocmai se născuse, atunci când iudeii se aşteptau ca, la moartea lui Isus, ea să fie desfiinţată. În timp de primejdie, omul acesta, pe vremuri atât de fricos şi de îndoielnic, a fost tare ca stânca, încurajând credinţa ucenicilor şi ajutându-i cu mijloace materiale să ducă Evanghelia mai departe. A fost batjocorit şi persecutat de aceia care îl onoraseră pe vremuri. A ajuns sărac în ce priveşte bunurile pământeşti, dar n-a scăzut în ce priveşte credinţa care-şi avea începutul în noaptea în care a stat de vorbă cu Isus.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 177

Nu întotdeauna oamenii bogaţi sunt şi respectabili. Mulţi îşi obţin averile pe căi cinstite, cu trudă şi prin binecuvântarea lui Dumnezeu, dar unii sunt, pur şi simplu, nişte escroci. Şi, mai rău, alţii câştigă bani în mod legal, dar încălcând principiile morale, pentru că nu tot ce nu este moral este şi ilegal, cum bine ştim.

3. Compară Matei 9:10-13 cu Luca 5:27-32 şi 19:1-10. Care erau motivele acestei critici care I-a fost adusă Domnului Isus? Ce putem învăţa despre har din reacţia Sa?

Ierihonul, cetatea în care locuia Zacheu, era la data aceea un centru comercial important, în care se găsea palatul lui Irod. Totodată, datorită poziţiei sale geografice, era şi un punct vamal important. În calitatea sa de şef de vamă, Zacheu se putea îmbogăţi legal cu uşurinţă. Însă relatarea biblică ne lasă să înţelegem că lăcomia l-a determinat să încalce limitele legale. Dacă patrioţii iudei îi dispreţuiau chiar şi pe vameşii oneşti privindu-i ca pe nişte unelte ale asupritorilor romani, ne dăm seama că pe vameşii necinstiţi îi urau de-a dreptul. Matei (Levi) ocupa o poziţie similară în Capernaum, cetate aflată sub conducerea lui Irod Antipa. Fiindcă acceptaseră să lucreze pentru stăpânirea romană, vameşii erau priviţi ca trădători şi hoţi.

Totuşi, pe Domnul Hristos nu-L opreau aceste graniţe artificiale. El a stat la masă cu ei, cu toate că Şi-a atras numeroase critici din partea preoţilor şi chiar a oamenilor de rând. În cele din urmă aceşti oameni desconsideraţi au fost câştigaţi pentru Evanghelie datorită atenţiei pe care le-a acordat-o Mântuitorul. Astfel, Matei a devenit unul dintre cei doisprezece ucenici şi scriitorul unei cărţi din Noul Testament.

De aceea, să ne ferim să-i evaluăm pe oameni din punct de vedere spiritual. Este adevărat că nu toate păcatele au aceeaşi magnitudine, iar unele sunt, fără îndoială şi pe bună dreptate, mai rele decât altele din punct de vedere al impactului lor social, dar noi toţi suntem egali înaintea lui Dumnezeu fiindcă toţi avem nevoie de neprihănirea lui Hristos.

Gândeşte-te la o persoană din societate, celebră, dar dispreţuită (în mod justificat, poate). Imaginează-ţi ce ai face dacă ai avea şansa de a-i vorbi despre Isus. Ai fi dispus să faci acest Lucru? Ce i-ai spune?

4. Studiază următoarele pasaje biblice: Marcu 4:18,19; Luca 1:51-53; 6:22- 25; 12:16-21; 16:13. Ce sfaturi practice conţin ele? Dar avertizări? În ce mod le putem utiliza pentru a face ucenici din rândul oamenilor bogaţi?

S-a spus că nu noi posedăm diverse lucruri, ci lucrurile ne posedă pe noi. Cât de uşor este să devenim obsedaţi de posesiunile materiale! De aceea ne-a avertizat Domnul Isus cu privire la „înşelăciunea bogăţiilor”.

Cât de uşor reuşeşte banul, sau dorinţa după bani, să pună în umbră priorităţile spirituale! Cât de important este să nu pierdem din vedere acest adevăr atunci când lucrăm cu oameni orbiţi de starea lor materială bună!

Pe de altă parte, tuturor ne prinde bine o confruntare cu realitatea. După modul în care trăiesc, unii dau impresia că se aşteaptă ca la judecată să li se pună întrebarea: Câţi bani ai câştigat?

Domnul Hristos ne reorganizează priorităţile. El nu elimină cu totul bunurile materiale, însă le aşează la locul cuvenit: ele sunt mijloacele prin care Dumnezeu urmăreşte să le facă bine oamenilor. Ele devin o binecuvântare atunci când le împărţim cu alţii, şi nu atunci când le agonisim pentru noi. Când le adunăm pentru noi, ele devin un blestem.

Oamenii materialişti (indiferent dacă stau bine sau nu din punct de vedere financiar) preferă să piardă viaţa veşnică de dragul plăcerilor de o clipă. Ei renunţă la fericirea veşnică de dragul distracţiilor efemere. Oamenii nu pot sluji şi lui Dumnezeu, şi banilor. De aceea, fie că sunt bogaţi, fie că sunt săraci, ei au nevoie să li se aducă aminte de cuvintele lui Hristos: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36).

Această avertizare împotriva materialismului este importantă pentru toţi credincioşii, atât din perspectiva mântuirii lor personale, cât şi din cea a lucrării lor cu sufletele. La urma urmei, îi mai putem noi avertiza pe cei bogaţi cu privire la pericolele spirituale la care sunt expuşi dacă şi noi suntem preocupaţi de înavuţire?

5. Ce pericole spirituale sunt amintite în Matei 19:16-26? Ce bine le pot face credincioşii „tinerilor bogaţi” din timpurile moderne?

Tânărul bogat amintit în acest pasaj avea educaţie, resurse materiale din belşug, o ţinută morală ireproşabilă şi o părere foarte bună despre sine. El I-a cerut Învăţătorului cu sinceritate să-i spună care era formula mântuirii. Domnul Hristos ar fi trebuit să se simtă flatat şi să spună: „În sfârşit, începem să avem convertiţi şi din clasa înaltă!”. Dar El nu a fost cuprins de această euforie. Iar dacă se aştepta să fie lăudat, tânărul nostru a fost crunt dezamăgit. Spre uimirea lui, Hristos a arătat că Cele Zece Porunci sunt standardul minim al ascultării. Probabil că tânărul bogat era foarte mulţumit de el însuşi. După părerea sa, îi depăşea pe cei mai mulţi. Insă, altă dată, Hristos le ceruse ucenicilor ca neprihănirea lor să o depăşească pe cea a fariseilor. Avea El să coboare standardul pentru a-l primi pe acest posibil candidat la ucenicie? Iuda ar fi fost în culmea fericirii. Cei care se ocupau de relaţiile publice s-ar fi bucurat nespus. Ce ar fi însemnat pentru imaginea publică să aibă în echipă susţinători bogaţi!

Dar Domnul avea de îndeplinit o misiune sacră şi nu putea ignora sau minimaliza deficienţele spirituale ale tânărului bogat. Nu putea accepta compromisul. Tânărul trebuia să renunţe la orice plăcere egoistă. De aceea, i-a prezentat în trei paşi ce anume trebuia să facă: Vinde-ţi averile, dă-le la săraci şi urmează-Mă. Terenul pe care se afla acest aspirant la ucenicie era primejdios din punct de vedere spiritual. Deşi tânăr, el acumulase deja o avere destul de mare. Case luxoase, podgorii frumoase, terenuri productive, haine la modă, colecţii de bijuterii, servitori, animale, probabil şi care rapide făcute la comandă – toate acestea i-au trecut atunci prin minte. Condiţiile cerute de Domnul i s-au părut totuşi rigide. Oricât s-ar fi târguit şi ar fi negociat, preţul rămânea acelaşi: totul pentru Isus; măreţia lumească trebuia schimbată pe comoara cerească.

„Când de mulţi vin la Hristos gata să-şi unească interesele cu ale Sale şi, la fel ca tânărul bogat, sinceri în dorinţa lor de a moşteni viaţa veşnică! Însă, când li se prezintă preţul, când li se spune că trebuie să renunţe la tot – case şi terenuri, soţie şi copii – şi să nu-şi mai iubească viaţa, ei pleacă de la El foarte întristaţi. Ei îşi doresc comorile cerului şi viaţa care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu, dar nu sunt dispuşi să renunţe la comorile lor pământeşti. Nu sunt dispuşi să predea totul pentru a obţine cununa vieţii.” – Ellen G. White, The Advent and Sabbath Herald, 19 aprilie 1898

Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „Nicodim” (p. 167- 177), „Levi-Matei” (p. 272-280), „Îţi mai lipseşte un lucru” (p. 518-523), „Zacheu” (p. 552-556); Divina vindecare, capitolul „Lucrarea pentru cei bogaţi” (p. 209-216).

„Se spun multe cu privire la datoria noastră faţă de cei săraci, care sunt neglijaţi; dar nu ar trebui să le acordăm ceva mai multă atenţie şi bogaţilor neglijaţi? Mulţi consideră că aceşti oameni sunt imposibil de corectat şi, de aceea, fac puţin pentru a le deschide ochii acelora care, orbiţi şi ameţiţi de strălucirea slavei pământeşti, au pierdut veşnicia din calculele lor. Mii de oameni bogaţi au coborât în mormânt neavertizaţi. Dar, oricât de indiferenţi ar părea, mulţi dintre cei bogaţi au sufletele împovărate. […]

Bogăţiile şi onorurile lumeşti nu pot satisface sufletul. Mulţi dintre cei bogaţi tânjesc după o asigurare din partea lui Dumnezeu, după o nădejde spirituală. Mulţi tânjesc după ceva care să pună capăt monotoniei vieţii lor fără rost. Mulţi dintre cei de rang înalt simt nevoia după ceva ce nu au. Puţini dintre ei merg la biserică, pentru că simt că nu au decât puţine beneficii. Învăţătura pe care o aud nu le atinge inima. Nu ar trebui să le adresăm un apel personal?” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 210

Întrebări pentru discuţie

1. Convertiţii din rândul celor bogaţi au avut un rol important în susţinerea financiară a mişcării creştine nou-apărute. Au existat desigur şi excepţii, dar, în general, credincioşii înstăriţi au fost darnici. Din Împărăţia lui Dumnezeu fac parte oameni sinceri din toate clasele sociale. Creştinii nu ar trebui să fie nici timoraţi, nici extaziaţi de oamenii bogaţi, ci ar trebui să le proclame plini de curaj vestea mântuirii. Fără a compromite teologia şi principiile pe care le susţinem, ce schimbări practice poate face biserica ta pentru ca oamenii înstăriţi să se integreze mai uşor? Ce acţiuni din strategia de evanghelizare a bisericii tale vizează această categorie de oameni? Ce poate face biserica ta în mod concret pentru a face ucenici din rândul oamenilor bogaţi?

2. Observă textele biblice amintite de Ellen G. White în citatul de la secţiunea de vineri. Ce idee transmit ele în esenţă? Cum îi putem ajuta pe cei care cred că-şi pot găsi fericirea în bogăţie şi în posesiuni materiale să înţeleagă că se află pe un drum greşit?