A doua călătorie misionară

Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia, au slujit în biserica de acolo şi s-au implicat în lucrarea de evanghelizare. Se pare totuşi că aceasta a fost ultima ocazie de activitate comună, fiindcă a intervenit între ei un motiv de disensiune care i-a determinat să se despartă. Cauza a fost Marcu, vărul lui Barnaba (Coloseni 4:10). Pavel i-a propus lui Barnaba să reviziteze locurile unde lucraseră în prima călătorie, Barnaba i-a sugerat să-l ia şi pe vărul lui, iar Pavel nu a fost de acord fiindcă data trecută Marcu îi părăsise (Faptele 13:13). Separarea lor s-a transformat însă într-o binecuvântare, deoarece au reuşit să acopere o zonă mai mare decât îşi propuseseră iniţial. Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-a întors în Cipru, ţara lui natală (Faptele 4:36). Pavel l-a invitat pe Sila să i se alăture şi au străbătut împreună Siria şi Cilicia, întărind bisericile de acolo. Înainte să vină pentru prima oară în Antiohia, Pavel petrecuse câţiva ani în Tars (Faptele 9:30; 11:25,26). A avut astfel ocazia de a revizita bisericile pe care le înfiinţase în această zonă. Dar Dumnezeu avea cu el planuri cu mult mai mari decât şi-a închipuit el la început.

Luca derulează evenimentele rapid înainte, parcă nerăbdător să dezvăluie că Pavel s-a întors în Derbe şi în Listra. Despre Siria şi Cilicia, nu menţionează decât că a străbătut aceste zone şi a întărit bisericile de acolo (Faptele 15:41).

1. Ce ne spune decizia lui Pavel de a-l supune circumciziei pe Timotei, despre tactul lui în lucrarea cu oamenii? Faptele 16:1-13

Timotei avea tată grec şi mamă evreică creştină (ştim că numele ei era Eunice). Nu era circumcis, dar cunoştea Scripturile de mic (2 Timotei 3:15), ceea ce înseamnă că era un creştin pios. El câştigase deja respectul şi admiraţia tuturor credincioşilor din zonă.

Timotei era considerat evreu datorită mamei sale şi nu fusese circumcis în a opta zi de viaţă, probabil din cauză că tatăl lui era grec.

Pavel a decis să-l circumcidă, ca să-l poată lua cu el în lucrare şi să poată intra cu el în sinagogile evreieşti fără ca tânărul să fie acuzat de apostazie.

După ce a trecut prin cetăţile în care lucrase în prima călătorie misionară, Pavel a decis să se îndrepte către sud-vest, probabil spre Efes, o cetate din provincia Asia, însă Duhul Sfânt l-a oprit. După aceea a pornit către nord, încercând să ajungă în Bitinia, dar şi de data aceasta a fost oprit de Duhul Sfânt într-un mod care nu este precizat. Cum trecea deja prin Misia, singura alternativă era să meargă spre vest, spre portul maritim Troa, de unde putea pleca pe mare în mai multe direcţii.

Dumnezeu i-a arătat apoi într-o viziune că trebuia să traverseze Marea Egee spre Macedonia. Cei care-l însoţeau au înţeles atunci că Dumnezeu îi chema să le vestească Evanghelia macedonenilor.

Gândeşte-te la motivul pentru care l-a circumcis Pavel pe Timotei. Cum ai proceda într-o situaţie în care ţi se cere să faci lucruri cu care nu eşti de acord şi pe care nu le consideri necesare, dar despre care ţi se spune că servesc unui scop mai înalt?

Ajunşi în Macedonia, Pavel şi cei care îl însoţeau s-au dus la Filipi şi au înfiinţat acolo prima comunitate creştină din Europa.

2. Ce au făcut misionarii în Sabat şi de ce? Ce li s-a întâmplat în Filipi? Faptele 16:11-24

Obiceiul lui Pavel era ca, imediat ce ajungea într-o cetate, să meargă în Sabat la sinagoga locală ca să le dea mărturie iudeilor (Faptele 13:14,42,44; 17:1,2;18:4). În Filipi însă, el şi însoţitorii lui s-au dus pe malul unui râu ca să se roage – împreună cu câteva femei evreice şi neevreice care I se închinau lui Dumnezeu. Deducem de aici că în Filipi nu exista probabil nicio sinagogă. Aceasta ne dovedeşte că Pavel nu mergea în Sabat la sinagogă doar pentru evanghelizare, ci şi pentru că sâmbăta era ziua lui de închinare.

3. Citeşte istoria convertirii temnicerului. Ce trebuia el să facă pentru a fi mântuit? Faptele 16:25-34

Răspunsul dat de Sila şi de Pavel la întrebarea temnicerului este în perfectă armonie cu Evanghelia, întrucât mântuirea este doar prin credinţa în Isus (Romani 3:28; Galateni 2:16). Însă nu putem trage de aici concluzia că singura condiţie necesară pentru botez este credinţa în Isus şi că instruirea în ce priveşte doctrinele şi viaţa practică nu ar fi necesare.

Ce ştim despre temnicer? Era evreu sau prozelit evreu? Atunci nu avea nevoie decât să creadă în Isus ca Domn şi Mântuitor. Era un păgân care aflase deja despre Dumnezeu şi care I se închina, precum Corneliu, Lidia (Faptele 16:14) şi alţii amintiţi în cartea Faptele apostolilor? Participase la o cuvântare anterioară a lui Pavel? Nu avem aceste informaţii şi experienţa lui n-ar trebui folosită ca pretext pentru a ne boteza sau pentru a-i boteza pe alţii „îndată”.

Reciteşte Faptele 16:31-34. Ce aflăm din acest pasaj despre suficienţa jertfei aduse de Hristos? Ce crezi că te-ar ajuta să rămâi liniştit într-o situaţie grea a vieţii?

După ce au fost eliberaţi din închisoare, Pavel şi Sila au plecat din Filipi (Faptele 16:35-40) şi s-au oprit în Tesalonic, capitala Macedoniei.

4. Ce reacţie au avut iudeii din Tesalonic când au văzut ce succes a avut lucrarea lui Pavel printre neamuri? Faptele 17:1-9

Ca de obicei, Pavel a căutat să meargă mai întâi la sinagogă. Mulţi greci temători de Dumnezeu şi nu puţine femei de seamă au acceptat Evanghelia. Precizarea că ei „au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila” (vers. 4) ne lasă să înţelegem că ei au format un grup separat şi se adunau aparte de sinagogă, probabil în casa lui Iason.

Din duşmănie, adversarii lor au stârnit o răscoală. Planul lor era să-i aducă pe Pavel şi pe Sila – Timotei nu este amintit – în faţa adunării cetăţii şi să le aducă acuzaţii. Negăsindu-i pe misionari, i-au dus cu forţa pe Iason şi pe alţi credincioşi înaintea autorităţilor locale, sub acuzaţia de adăpostire a unor agitatori politici.

5. Ce reacţie au avut iudeii din Bereea? Faptele 17:10-15

Termenul eugenēs (vers. 11) avea sensul de bază „de viţă nobilă”, dar a căpătat sensul mai general de atitudine deschisă, lipsită de prejudecăţi, sens pe care îl are probabil aici. Iudeii din Bereea nu sunt lăudaţi pentru că au fost de acord cu Pavel şi cu Sila, ci pentru că au fost dispuşi să cerceteze Scripturile personal şi zilnic ca să verifice declaraţiile misionarilor. Acceptarea Evangheliei sub imboldul emoţiilor, fără necesara convingere a minţii, tinde să fie superficială şi de scurtă durată.

Eforturile rodnice ale lui Pavel în Bereea au fost şi de data aceasta întrerupte de persecuţie. În aceste condiţii, a fost nevoit să se deplaseze spre sud, spre Atena.

Care este cea mai recentă ocazie în care ai cercetat Scripturile cu râvnă ca să vezi dacă ce ţi s-a spus este într-adevăr aşa?

Atena, centrul intelectual al Greciei antice, era efectiv închinată idolilor. Statui de marmură ale unor personalităţi şi ale unor zei se găseau pretutindeni în cetate şi mai ales la intrarea în agora (piaţa publică), centrul vieţii urbane. Pavel a fost atât de mâhnit de prevalenţa idolatriei, încât a renunţat la obiceiul de a merge mai întâi la sinagogă şi şi-a făcut alt plan: să discute în Sabat la sinagogă cu iudeii şi cu străinii temători de Dumnezeu şi să stea de vorbă cu grecii în fiecare zi în piaţa publică (vezi Faptele 17:15-22).

Cum atenienii erau mereu dornici de idei noi, câţiva filosofi s-au arătat interesaţi de învăţătura lui şi l-au invitat să se adreseze Areopagului, consiliului suprem al cetăţii. În cuvântarea sa, Pavel nu a citat din Scripturi şi nici nu a recapitulat experienţa poporului Israel cu Dumnezeu, ca atunci când li s-a adresat iudeilor (compară cu Faptele 13:16-41), întrucât n-ar fi fost relevant pentru aceşti păgâni educaţi. El le-a prezentat pe înţelesul lor câteva adevăruri biblice importante.

6. Ce mari adevăruri despre Dumnezeu, despre mântuire, despre istorie şi despre omenire le-a prezentat el atenienilor? Faptele 17:22-31

În general, cuvintele lui Pavel li s-au părut ridicole acestor ascultători păgâni sofisticaţi, care aveau nişte extrem de distorsionate concepţii despre Dumnezeu şi despre religie. Nu ştim cum a plănuit el să-şi încheie discursul, întrucât a fost întrerupt se pare în momentul când a menţionat că Dumnezeu va judeca lumea (vers. 31). Adevărul acesta a intrat în conflict cu două concepţii ale grecilor: că Dumnezeu ar fi complet transcendent, neavând nicio legătură de vreun fel cu lumea şi nepreocupându-se în vreun fel de treburile oamenilor, şi că, după moarte, omul nu mai revine niciodată la viaţă. Aşa se explică de ce pentru greci Evanghelia era o nebunie (1 Corinteni 1:23) şi de ce numărul convertiţilor a fost mic în Atena.

Au existat totuşi câteva persoane cu influenţă în societatea ateniană care s-au convertit: Dionisie, un membru al Areopagului, şi Damaris, o femeie care, din moment ce este amintită pe nume, înseamnă că avea un statut important (Faptele 17:34).

Metoda diferită folosită de Pavel înaintea Areopagului ne demonstrează că el era bine informat cu privire la diferenţele sociale şi culturale. El a citat chiar un poet păgân (Faptele 17:28) pentru a-şi transmite ideea. Ce învăţăm de aici despre modul în care ar trebui să lucrăm cu oamenii din diverse medii?

În Faptele 18:1-11 se istoriseşte experienţa avută de Pavel în Corint, unde avea să rămână un an şi jumătate. Aquila şi Priscila aveau să-i devină prieteni pentru toată viaţa (Romani 16:3; 2 Timotei 4:19). Relatarea lasă să se înţeleagă că, atunci când au venit în Corint, probabil din cauza deportării evreilor din Roma de către împăratul Claudiu, erau deja creştini. Istoricul roman Suetoniu a arătat că deportarea a avut loc, se pare, din cauza tulburărilor din comunitatea iudaică legată de numele lui „Hristos” (Vezi Vieţile celor doisprezece cezari, Claudiu 25.4), produsă probabil ca urmare a propovăduirii Evangheliei de către credincioşii evrei locali. Foarte posibil ca Aquila şi Priscila să fi participat la această acţiune. Pe Pavel şi pe aceşti doi credincioşi îi uneau atât educaţia iudaică şi credinţa, cât şi meseria.

7. Care au fost rezultatele lucrării lui Pavel în Corint? Faptele 18:4-17

Sila şi Timotei s-au întors din Macedonia cu ajutoare financiare de la bisericile de acolo (2 Corinteni 11:8,9), fapt ce i-a permis lui Pavel să se dedice total propovăduirii. Regula lui era să trăiască din munca lui, deşi a susţinut şi învăţătura potrivit căreia „cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1 Corinteni 9:14).

Deşi mesajul său a întâmpinat o împotrivire puternică din partea iudeilor, câţiva iudei şi câţiva străini temători de Dumnezeu s-au convertit. Dintre iudei, s-a convertit Crisp, fruntaşul sinagogii, împreună cu toată casa lui. Şi dintre corinteni au crezut mulţi şi s-au botezat. Atmosfera a rămas totuşi tensionată printre iudei, după cum o dovedeşte episodul care a urmat (Faptele 18:12-17). Pavel îşi făcuse probabil planuri să plece din Corint, însă, printr-o viziune din timpul nopţii, Domnul i-a spus să mai rămână (vers. 9-11).

La întoarcerea în Antiohia, Pavel i-a luat cu el pe Aquila şi Priscila şi, după o şedere de câteva zile în Efes, i-a lăsat pe ei acolo, iar el a pornit mai departe. În acele câteva zile, a profitat de ocazie ca să predice în sinagoga locală şi, în urma răspunsului pozitiv al iudeilor, a promis să se întoarcă la ei, cu ajutorul lui Dumnezeu (vers. 18-21). Şi s-a ţinut de cuvânt: s-a întors în următoarea lui călătorie misionară.

Pavel, mâhnit de modul cum fusese primit, a avut nevoie de încurajare din partea Domnului cu privire la mântuirea sufletelor din Corint. Ce relevanţă au pentru noi cuvintele pe care i le-a spus Domnul cu acea ocazie (Faptele 18:10)?

„Cei care azi învaţă adevăruri nepopulare nu trebuie să se descurajeze dacă vreodată întâmpină, chiar din partea acelora care se pretind a fi creştini, o atitudine la fel de ostilă ca aceea de care au avut parte Pavel şi tovarăşii lui, în mijlocul oamenilor printre care lucrau. Solii crucii trebuie să se înarmeze cu veghere şi rugăciune şi să înainteze cu credinţă şi curaj, lucrând întotdeauna în Numele lui Isus.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 168

„Dacă în timpul evenimentelor finale ale istoriei acestui pământ cei cărora le sunt vestite adevărurile probatoare ar urma exemplul celor din Bereea, cercetând zilnic Scripturile şi comparând Cuvântul lui Dumnezeu cu soliile aduse lor, astăzi ar fi un număr mult mai mare de oameni care ascultă de preceptele Legii lui Dumnezeu, acolo unde, comparativ, acum nu sunt decât puţini. (…)

Toţi vor fi judecaţi potrivit luminii ce le-a fost dată. Domnul îi trimite pe slujitorii Săi cu o solie de mântuire şi pe aceia care iau cunoştinţă de ea El îi va trage la răspundere pentru felul în care au tratat cuvintele servilor Săi. Cei care caută în sinceritate adevărul vor cerceta cu multă grijă, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, învăţăturile prezentate lor. – Ibidem, pp. 169-170

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Filimon 1- Evrei 6
1. Pe cine a rugat Pavel să-i pregătească un loc de găzduire?
2. Care este condiţia ca să fim „casa lui Dumnezeu”?
3. În ce experienţă suntem îndemnaţi să ne grăbim să intrăm?
4. Ce este jurământul?

Istoria mântuirii, capitolul 27
5. Ce se spune despre cei care s-au alăturat scenei îngrozitoare de la arestarea Domnului Isus?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio-InterCer)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!