Convertirea lui Pavel

Convertirea lui Saul din Tars (devenit ulterior Pavel) a fost un eveniment remarcabil în istoria bisericii apostolice. Însă nu este importantă doar pentru că un fost duşman al bisericii a devenit creştin autentic, ci datorită lucrării pe care el avea să o îndeplinească pentru răspândirea Evangheliei. El îi urmărise cu înverşunare pe primii credincioşi şi pagubele pe care ar fi putut să le producă bisericii de curând apărute ar fi fost enorme. El dispunea şi de voinţa, şi de sprijinul oficialităţilor pentru a distruge biserica. Însă, când a fost chemat de Dumnezeu în drumul său spre Damasc, a răspuns cu supunere şi a devenit cel mai mare apostol. „Dintre cei mai aprigi şi mai neobosiţi persecutori ai bisericii lui Hristos s-a ridicat cel mai abil apărător şi cel mai eficient vestitor al Evangheliei.” – Ellen G. White, Sketches from the Life of Paul, p. 9

Măsurile luate până atunci de Pavel pentru prigonirea bisericii primare aveau să-i trezească permanent în suflet simţământul de nevrednicie, dar şi simţământul adânc de recunoştinţă că harul lui Dumnezeu nu a rămas fără rod în cazul lui.

Pavel era evreu, născut în Tars, capitala Ciliciei (Faptele 21:39), dar crescuse în Ierusalim şi studiase sub îndrumarea lui Gamaliel (Faptele 22:3), cel mai influent învăţător fariseu din acea vreme. Ca fariseu, Pavel era un om foarte religios, doar că zelul lui era vecin cu fanatismul (Galateni 1:14). Aşa a ajuns să-şi dea acordul pentru uciderea lui Ştefan şi aşa a devenit personajul-cheie în persecuţia declanşată imediat după aceea.

1. Ce măsuri declară Pavel că a luat împotriva bisericii? Faptele 26:9-11

Pavel a scris că Evanghelia era un motiv de poticnire pentru iudei (1 Corinteni 1:23). Iudeii nu-L puteau accepta pe Isus deoarece El nu corespundea profilului tradiţional al lui Mesia ca împărat şi, în plus, pentru că era de neconceput ca Unsul Domnului să moară pe cruce, de vreme ce Scriptura spunea că oricine este atârnat pe lemn este sub blestemul lui Dumnezeu (Deuteronomul 21:23). Pentru ei, răstignirea era o dovadă grotescă împotriva lui Isus, era infirmarea cea mai clară a declaraţiilor bisericii despre Isus.

Pasajul din Faptele 9:1,2 ni-l prezintă pe Saul din Tars prigonindu-i pe credincioşi. Damascul era o cetate importantă, situată la aproximativ două sute de kilometri nord de Ierusalim, cu o populaţie evreiască numeroasă. Evreii care locuiau în afara graniţelor Iudeei erau organizaţi într-un fel de reţea cu sediul la Ierusalim (Sinedriul), sinagogile având rol de centre de sprijin pentru comunităţile locale. Între Sinedriu şi aceste comunităţi exista o comunicare permanentă prin intermediul scrisorilor duse de shaliah, „trimisul” (din ebraicul shalah, „a trimite”). Un shaliah era un agent autorizat, ales de Sinedriu pentru a îndeplini diferite atribuţii religioase.

Când i-a cerut marelui-preot, preşedintele Sinedriului, scrisori către sinagogile din Damasc, Pavel a devenit shaliah, având autoritate să-i aresteze pe urmaşii lui Isus şi să-i aducă la Ierusalim (compară cu Faptele 26:12). În greacă, echivalentul lui shaliah este apostolos, de unde derivă cuvântul „apostol”. Aşadar, înainte să fie apostol al lui Isus Hristos, Pavel a fost apostolul Sinedriului.

Care este cea mai recentă ocazie în care ai fost iniţial contra unui lucru pentru ca apoi să-ţi schimbi părerea? Ce lecţii ar fi trebuit să înveţi cu acea ocazie?

2. Ce s-a întâmplat cu Pavel pe drumul spre Damasc? Ce înseamnă cuvintele lui Isus redate în versetul 5 din următorul pasaj? Faptele 9:3-9; Faptele 26:14

Când Pavel şi însoţitorii lui s-au apropiat de Damasc, s-a întâmplat un lucru neaşteptat: pe la amiază, s-a văzut strălucind în jurul lui o lumină puternică din cer şi s-a auzit un glas care i-a vorbit. Nu a fost o viziune aşa cum aveau profeţii, ci o manifestare divină care îl viza aproape exclusiv pe Pavel. Însoţitorii lui au văzut lumina, însă doar el a orbit; au auzit glasul şi ei, dar numai el a înţeles cuvintele. Lumina era slava divină a lui Isus cel înviat, care i S-a arătat lui Pavel personal (Faptele 22:14). În 1 Corinteni 9:1; 15:8, Pavel afirmă că L-a văzut pe Isus, fapt care îl plasa pe aceeaşi treaptă cu cei doisprezece, ca martor al învierii Sale şi ca apostol autorizat al Său.

Pavel a fost marcat de dialogul avut cu Isus chiar mai mult decât de lumină. Înainte de acest eveniment, era absolut convins că, nimicindu-i pe urmaşii lui Isus din Nazaret, făcea lucrarea lui Dumnezeu de curăţare a iudaismului de o erezie periculoasă şi îngrozitoare. Acum a aflat cu consternare că Isus era viu într-adevăr şi că El Se identifica personal cu toţi cei prigoniţi de Saul.

Isus a folosit se pare o zicală de origine grecească, cunoscută lui Pavel: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş” (Faptele 26:14). Este imaginea în care o vită înjugată nu merge în direcţia arătată de vergeaua cu care o mână stăpânul şi se împunge în vârful ascuţit al acesteia. Împotrivindu-se, nu face decât să sufere.

Zicala aceasta face probabil referire la frământarea din mintea lui Pavel – numită de Biblie lucrarea Duhului Sfânt (Ioan 16:8-11) – fiindcă nu mai putea reveni asupra deciziei luate în cazul lui Ştefan. „Saul avusese o parte importantă în judecarea şi osândirea lui Ştefan, iar izbitoarele dovezi ale prezenţei lui Dumnezeu lângă martir l-au făcut pe Saul să se îndoiască de dreptatea cauzei pe care o susţinuse împotriva urmaşilor lui Isus. Mintea îi era profund frământată. În nedumerirea sa, el a cerut sfat de la aceia în a căror înţelepciune şi judecată avea deplină încredere. În cele din urmă, argumentele preoţilor şi ale mai-marilor poporului l-au convins că Ştefan era un hulitor de Dumnezeu, că Hristos, cel pe care îl predica ucenicul martir, fusese un înşelător şi că aceia care se găseau în slujbele sfinte aveau desigur dreptate.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 83

Când şi-a dat seama că vorbea cu Isus însuşi, Saul a pus o întrebare care i-a oferit Domnului ocazia aşteptată: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 22:10). Ea arată părerea lui de rău pentru faptele săvârşite până la momentul acela, dar şi dispoziţia necondiţionată de a se lăsa îndrumat de Isus de atunci înainte. El a fost dus de însoţitori în Damasc, unde a aşteptat îndrumări despre ce trebuia să facă mai departe.

În Faptele 9:10-19, Biblia ne arată cum a lucrat Domnul ca să-l pregătească pe Saul din Tars pentru a fi transformat în apostolul Pavel. I-a cerut lui Anania într-o viziune să se ducă la Saul şi să-şi pună mâinile peste el ca să-şi recapete vederea. Anania îl ştia deja pe Saul şi ştia câţi credincioşi suferiseră şi chiar muriseră din cauza lui. El aflase de motivul venirii lui Pavel în Damasc şi n-ar fi vrut nicidecum să fie prima lui victimă de acolo. Ezitarea lui este explicabilă.

Ceea ce nu ştia era că Saul avusese deja o întâlnire personală cu Isus care îi schimbase radical viaţa. Nu aflase că el nu mai lucra pentru Sinedriu şi că tocmai fusese chemat de Domnul în slujba Sa. Nu ştia că el nu mai era un apostol al Sinedriului, ci instrumentul ales de Isus pentru a duce Evanghelia la evrei şi la neamuri.

3. Ce declaraţie specială face Pavel cu privire la slujba lui de apostol? Galateni 1:1,11,12

În Galateni, Pavel susţine că a primit Evanghelia pe care o propovăduia şi slujba de apostol de la Isus Hristos şi nu de la o autoritate omenească. Afirmaţia aceasta nu neagă rolul jucat de Anania în chemarea lui. Anania nu a făcut decât să-i confirme misiunea pe care o primise deja pe drumul spre Damasc de la Isus însuşi.

Schimbarea pe care o suferise fusese atât de evidentă, încât nu putea fi pusă pe seama vreunui om. Doar intervenţia divină poate fi explicaţia pentru trecerea lui bruscă de la opoziţia cea mai ferventă faţă de Isus la acceptarea Lui ca Mântuitor şi Domn, renunţând la absolut tot – convingeri, reputaţie, carieră – pentru a deveni un apostol devotat şi eficient.

Ce aspecte din convertirea lui Saul ne arată cum acţionează harul divin în viaţa omului? Ce îţi spune convertirea lui despre persoanele cu privire la care te îndoieşti că vor veni vreodată la credinţa adevărată?

În Faptele 9:19-25 citim că, după convertire, Pavel a rămas câteva zile în Damasc înainte de a se întoarce în Ierusalim (vers. 26). În Galateni 1:17, el adaugă că, înainte să revină în Ierusalim, a mai petrecut un timp şi în Arabia, unde se pare că, în singurătate şi-a reevaluat cunoştinţele teologice. „Aici, în singurătatea deşertului, Pavel a avut din belşug ocazia să studieze şi să mediteze în linişte.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 92

4. În ce a constat lucrarea lui Pavel în Damasc? Faptele 9:20-25

Când a plecat din Ierusalim cu scrisori de la marele-preot, ţinta lui Pavel era să-i prindă pe creştinii iudei despre care bănuia că se refugiaseră în sinagogile din Damasc (Faptele 9:2). Acum, după întâlnirea cu Isus, a ajuns în aceste sinagogi nu pentru a-i aresta pe credincioşi, ci pentru a le spori numărul; nu pentru a demonstra că Isus ar fi fost un impostor, ci pentru a arăta că El era Mesia cel aşteptat de Israel. Oare ce o fi fost în mintea celor care-l ştiau ca prigonitor în timp ce-l ascultau dând mărturie despre Isus? Ce altceva decât uimire că Saul din Tars se schimbase şi lucra pentru biserică! (Probabil că nu-şi imaginau ce influenţă extraordinară avea să aibă acest nou-convertit!)

Neputând să-l contrazică, duşmanii lui au complotat să-i ia viaţa. Când relatează acest episod (2 Corinteni 11:32,33), Pavel lasă să se înţeleagă că ei l-au denunţat la autorităţile locale pentru a-l prinde. Însă credincioşii l-au ajutat să fugă, coborându-l într-o coşniţă prin fereastra unei case construite probabil pe zidul cetăţii.

Pavel a fost conştient de la bun început că avea să înfrunte greutăţi (Faptele 9:16). Împotrivirea, persecuţia şi suferinţa aveau să devină un lucru obişnuit în lucrarea lui, dar nimic nu avea să-i zdruncine credinţa şi simţul datoriei, în pofida problemelor şi încercărilor întâlnite la fiecare pas în noua sa viaţă în Hristos (2 Corinteni 4:8,9).

Pavel nu a renunţat la credinţa, în ciuda problemelor şi opoziţiei. Noi ne păstrăm credinţa când ne confruntăm cu probleme?

După ce a fugit din Damasc, Pavel s-a întors la Ierusalim pentru prima oară de când plecase de acolo ca persecutor. Lucrul acesta s-a întâmplat la trei ani după convertire (Galateni 1:18). Nu i-a fost uşor, desigur, fiindcă a avut probleme şi în biserică, şi în afara ei.

5. Ce a făcut Pavel la întoarcerea în Ierusalim? Faptele 9:26-30

În Ierusalim, Pavel a încercat să li se alăture apostolilor. Deşi avea deja trei ani de când era creştin, vestea convertirii lui era atât de puţin credibilă, încât, la fel ca Anania înaintea lor, şi apostolii s-au arătat sceptici. S-au temut că era doar un complot bine pus la punct. Şi şi-au păstrat rezervele până când au aflat detalii despre convertirea şi despre lucrarea lui de la Barnaba, un levit din Cipru, care vorbea greceşte (Faptele 4:36,37). Probabil că s-au minunat şi ei de modul cum l-a schimbat Dumnezeu; asta desigur după ce s-au convins de sinceritatea lui!

Rezervele de acest tip n-au dispărut totuşi niciodată complet, dacă nu din cauza faptelor lui din trecut de persecutare a bisericii, cel puţin din cauza Evangheliei pe care o propovăduia. La fel ca în cazul lui Ştefan, credincioşilor iudei, inclusiv apostolilor le-a fost greu să accepte ideea universalităţii credinţei creştine şi faptul că ea nu mai era clădită pe sistemul ceremonial din Vechiul Testament (în special pe sistemul de jertfe), expirat odată cu moartea lui Isus pe cruce. În biserica din Iudeea, cercul de apropiaţi ai lui Pavel avea să fie format permanent din evrei care vorbeau greceşte: Barnaba, Filip – unul din cei şapte (Faptele 21:8) -, Mnason, tot din Cipru (vers. 16). Chiar şi câţiva ani mai târziu, Pavel a primit reproşuri din partea conducătorilor bisericii din Ierusalim pentru o învăţătură pe care o propovăduise practic şi Ştefan (vers. 21).

În perioada de cincisprezece ani de şedere în Ierusalim (Galateni 1:18), Pavel a decis, se pare, să le vestească Evanghelia iudeilor necredincioşi pe care îi instigase odinioară împotriva lui Ştefan. Dar, la fel ca în cazul lui Ştefan, împotrivirea a fost atât de mare, încât viaţa îi era pusă în pericol. Isus i-a cerut într-o viziune să plece repede din Ierusalim ca să rămână în viaţă (Faptele 22:17-21). Cu ajutorul fraţilor de credinţă, a coborât în cetatea-port Cezareea, iar de acolo a plecat în oraşul natal din Cilicia, unde a rămas câţiva ani, după care a pornit în călătoriile sale misionare.

„Uciderea unui general în luptă înseamnă o pierdere pentru armata lui, însă moartea sa nu-i dă puteri noi duşmanului. Dar, când un bărbat de vază se alătură forţelor potrivnice, nu numai că se pierd serviciile lui, dar cei cărora li se alătură dobândesc un avantaj categoric. În drumul spre Damasc, Domnul ar fi putut foarte uşor să-l lovească pe Saul din Tars cu moartea şi astfel puterea prigonitoare ar fi fost foarte mult slăbită. Dar, în providenţa Sa, Dumnezeu nu numai că i-a cruţat viaţa, ci l-a şi convertit, în felul acesta transferând un luptător de frunte din tabăra vrăjmaşului în aceea a lui Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 91-92

„Hristos le poruncise ucenicilor Lui să se ducă şi să facă ucenici din toate neamurile, însă învăţăturile pe care le primiseră anterior de la iudei îi împiedicau să înţeleagă cuvintele învăţătorului lor şi de aceea au fost înceţi în a le pune în practică. Ei se numeau copii ai lui Avraam şi se considerau moştenitori ai făgăduinţei divine. Abia după câţiva ani de la înălţarea Domnului gândirea lor a devenit suficient de largă pentru a înţelege clar ce a dorit El să le spună, că trebuiau să lucreze pentru convertirea neamurilor la fel ca pentru cea a iudeilor.” – Ellen G. White, Sketches From the Life of Paul, p. 38

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Filipeni 2 – Coloseni 4
1. Cu privire la cine le spunea Pavel filipenilor: „Uitaţi-vă bine la…”?
2. Cine era/erau „bucuria şi cununa” lui Pavel?
3. Ce scrie Pavel că i s-a dat „să întregească”?
4. Cine se lupta întotdeauna în rugăciune pentru coloseni?

Istoria mântuirii, capitolul 23 IM-23 – Intrarea in tara fagaduita.mp3
5. Ce intenţiona Dumnezeu să le arate israeliţilor, prin prăbuşirea zidurilor Ierihonului?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio-InterCer)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!