Prima călătorie misionară a lui Pavel

Evanghelia trebuia dusă şi la străini, şi la iudei. Încet dar sigur, primii creştini iudei începeau să prindă ideea aceasta.

Primul raport explicit pe care îl avem despre un număr mare de oameni de altă naţionalitate veniţi la credinţă este legat de Antiohia. Prima biserică pe care o putem considera a „neamurilor”, deşi exista totuşi în ea şi un număr considerabil de credincioşi evrei (Galateni 2:11-13), a fost înfiinţată în Antiohia. Datorită zelului misionar al fondatorilor ei şi datorită noului elan imprimat de sosirea lui Barnaba şi a lui Pavel, ea a crescut rapid şi a devenit primul centru creştin important din afara graniţelor Iudeei. Mai mult, în unele aspecte întrecea chiar şi biserica din Ierusalim.

Apostolii fiind cantonaţi în Ierusalim, Antiohia a devenit locul de naştere al misiunii creştine. De acolo a plecat Pavel în toate cele trei călătorii misionare ale sale, cu sprijinul iniţial al credincioşilor locali. Datorită dedicării lor, creştinismul s-a răspândit în toată lumea cunoscută atunci aşa cum intenţionase Isus, ca Evanghelia să fie vestită „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6).

În Faptele 13, Luca se întoarce la relatarea despre Antiohia pentru a introduce prima călătorie misionară a lui Pavel, căreia îi dedică un spaţiu amplu (Faptele, capitolele 13 şi 14). De aici şi până la finalul cărţii, el îl are în obiectiv pe Pavel şi misiunea lui pentru neamuri.

Acesta este primul demers misionar menţionat în Faptele, gândit şi planificat de o biserică, dar, aşa cum subliniază Luca, iniţiat de fapt de Dumnezeu, nu de oameni.

Dumnezeu poate lucra prin oameni dacă îi vede dornici să colaboreze cu El.

1. Ce elemente menţionează Luca atunci când istoriseşte activitatea desfăşurată de Barnaba şi Pavel în Cipru? Faptele 13:1-12

Plecarea misionarilor a fost precedată de o perioadă de rugăciuni de mijlocire şi de post. În acest context, punerea mâinilor constituia în principiu un act de consacrare sau o încredinţare în grija harului lui Dumnezeu (Faptele 14:26) pentru o anumită sarcină.

Insula Cipru este situată în nord-estul Mării Mediterane, nu departe de Antiohia. Era normal ca biserica să-şi înceapă lucrarea de acolo, întrucât Barnaba era cipriot şi Evanghelia fusese deja vestită în zonă. Şi, cu siguranţă, că mai rămăseseră multe lucruri de făcut.

Ajunşi pe insulă, Barnaba şi Pavel, însoţiţi de vărul lui Barnaba, Ioan Marcu (Faptele 15:39; Coloseni 4:10), au predicat în sinagogile din Salamina. În general, aşa proceda Pavel: predica mai întâi în sinagogi şi apoi celor dintre neamuri. Isus era Mesia cel aşteptat de Israel şi, de aceea, era normal să le propovăduiască Evanghelia mai întâi evreilor.

După Salamina, au pornit spre vest (probabil) şi s-au oprit în Pafos, capitala. Relatarea îi are apoi ca protagonişti pe un vrăjitor evreu, pe nume Bar-Isus, cunoscut şi sub numele de Elima, şi pe Sergius Paulus, guvernatorul roman al provinciei (proconsulul). Găsim aici răspunsurile tipice la chemarea Evangheliei: unii se împotrivesc, iar alţii (printre care şi unii păgâni cu poziţii înalte) o primesc şi se convertesc.

Atunci, un evreu a respins adevărul, iar un păgân l-a acceptat. De ce unii din alte confesiuni creştine primesc adevărul mai greu decât cei ce nu sunt creştini?

Din Cipru, Pavel şi tovarăşii lui au plecat cu corabia la Perga, în Pamfilia, pe coasta sudică a Turciei moderne. Înainte să povestească ce s-a întâmplat în Antiohia din Pisidia, Luca face două schimbări semnificative: nu-l mai menţionează primul pe Barnaba, ci pe Pavel, de unde rezultă că Pavel preia iniţiativa, şi nu mai foloseşte numele evreiesc al apostolului („Saul”), ci doar numele Pavel (Faptele 13:9). Aceasta probabil deoarece de aici înainte Pavel lucrează în principal într-un mediu greco-roman.

În Faptele 13:13, Luca mai aminteşte că Ioan Marcu s-a întors în Ierusalim, fără să dezvăluie motivul acestei decizii. Ellen G. White notează că Ioan Marcu, copleşit de frică şi descurajat din cauza greutăţilor, „s-a intimidat şi, pierzându-şi curajul, a refuzat să meargă mai departe şi s-a întors la Ierusalim.” (Vezi Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 124.) Dumnezeu nu a promis niciodată că avea să fie uşor. Pavel a ştiut de la început că lucrarea pentru Isus avea să fie însoţită de multă suferinţă (Faptele 9:16), însă a învăţat să se bizuiască în întregime pe puterea lui Dumnezeu. Acesta a fost secretul puterii lui (2 Corinteni 4:10-17).

2. Care a fost ideea principală a cuvântării ţinute de Pavel în sinagoga din Antiohia? Faptele 13:38

În Faptele 13:16-41 găsim prima predică a lui Pavel consemnată în Noul Testament. Sigur, el mai predicase până atunci şi fără îndoială că scriitorul notează aici doar un rezumat al ei.

Predica este formată din trei părţi. Introducerea conţine câteva convingeri comune cu privire la alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu şi cu privire la împăratul David (vers. 17-23); scopul ei este stabilirea contactului cu ascultătorii iudei. Partea următoare arată că Isus este împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu lui David de a-i da un urmaş care să-i aducă lui Israel mântuirea (vers. 24-27). Concluzia prezintă avertizarea de a nu refuza mântuirea oferită prin Isus (vers. 38-41).

Punctul culminant al predicii îl constituie versetele 38 şi 39, care sintetizează mesajul lui Pavel despre iertare. Iertarea şi îndreptăţirea sunt puse la dispoziţie doar prin Isus, nu prin Legea lui Moise.

Ce înseamnă faptul că mântuirea este posibilă doar prin Isus? Cum împaci necesitatea de a păzi Legea lui Dumnezeu cu faptul că Legea nu poate îndreptăţi?

În Faptele 13:38,39 se vorbeşte despre incapacitatea Legii lui Moise de a aduce iertare pentru anumite păcate, o învăţătură importantă. Legea lui Moise, nu poate aduce îndreptăţire. De aceea, îndreptăţirea nu poate fi câştigată, nici măcar parţial! Ea poate fi primită doar prin credinţa în jertfa de ispăşire a lui Isus (Romani 3:28; Galateni 2:16), ca dar nemeritat. Ascultarea este esenţială pentru viaţa creştină, însă nu ne putem „câştiga” mântuirea prin ea.

3. Cum au primit cei din sinagogă mesajul lui Pavel? Faptele 13:42-49

Deşi Pavel şi-a încheiat mesajul cu nişte cuvinte aspre, majoritatea celor din sinagogă au avut o reacţie foarte favorabilă. Totuşi, Sabatul următor, atitudinea lor s-a schimbat drastic. „Iudeii” care au respins Evanghelia erau probabil conducătorii sinagogii, reprezentanţii oficiali ai iudaismului. Atitudinea lor este catalogată de Luca drept „pizmă”.

În lumea antică, cei din alte popoare erau atraşi de unele aspecte ale iudaismului, cum ar fi monoteismul, stilul de viaţă şi chiar Sabatul, şi mulţi dintre ei îl adoptaseră ca prozeliţi. Circumcizia era totuşi un impediment serios, întrucât era considerată o practică barbară şi detestabilă. În aceste condiţii, mulţi străini veneau la sinagogă ca să I se închine lui Dumnezeu, dar fără să se convertească oficial la iudaism. Ei făceau parte din categoria celor „temători de Dumnezeu”. Şi probabil că ei şi prozeliţii din sinagoga din Antiohia (vers. 16,43) au ajutat la răspândirea mesajului lui Pavel printre localnici. Mulţi au răspuns pozitiv. Posibilitatea de a primi mântuirea fără obligaţia de a adera mai înainte la iudaism era o perspectivă atrăgătoare.

Aşa se explică pizma conducătorilor iudei. Ei au respins Evanghelia, pierzând mântuirea oferită de Dumnezeu, iar Pavel şi Barnaba s-au simţit liberi să-şi concentreze atenţia asupra lucrării cu străinii, care se bucurau şi îl lăudau pe Dumnezeu pentru că îi inclusese în planul Său de mântuire.

La instigarea conducătorilor iudei din Antiohia Pisidiei, autorităţile locale i-au incitat pe oameni împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au alungat din cetate (Faptele 13:50). Cu toate acestea, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt (vers. 52). Misionarii s-au îndreptat apoi către cetatea Iconia.

4. Care au fost roadele lucrării lui Pavel şi Barnaba în Iconia? Faptele 14:1-7

În Iconia, Pavel şi Barnaba şi-au păstrat obiceiul de a se adresa mai întâi evreilor şi apoi străinilor. Motivul pentru care le acordau prioritate evreilor se găseşte în predica lui Pavel din Antiohia (Faptele 13:16-41): alegerea lui Israel ca popor, cu tot ce decurgea de aici (Romani 3:2; 9:4,5), şi împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu de a trimite un Mântuitor din spiţa lui David. Chiar dacă mulţi iudei respingeau Evanghelia, Pavel nu şi-a pierdut niciodată speranţa că iudeii se vor converti în număr mare.

În Romani, capitolele 9-11, Pavel afirmă că „nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel” şi că, dacă unii iudei cred totuşi, cred doar datorită îndurării lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Şi-a respins poporul, dar „în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har” (Romani 11:5). Pavel a continuat să le propovăduiască Evanghelia celor de alt neam, deşi era convins că, în curând, mai mulţi iudei aveau să vină la credinţa în Isus.

„Argumentul lui Pavel din Romani 9-11 ne oferă o explicaţie în plus pentru strategia misionară urmată de el în relatarea din Faptele apostolilor şi îi arată fiecărei generaţii de creştini de ce este important din punct de vedere teologic să le dea mărturie evreilor necreştini.” – David G. Peterson, The Acts of the Apostles, 2009, p. 401

Situaţia nu diferea foarte mult de cea din Antiohia. Reacţia iniţială a iudeilor şi a neamurilor faţă de Evanghelia lui Pavel a fost foarte pozitivă, însă şi de data aceasta iudeii care nu au crezut, posibil liderii comunităţii iudaice locale, au stârnit neamurile şi le-au otrăvit mintea împotriva misionarilor, provocând dezbinare în cetate. Opozanţii şi-au făcut planuri ca să-i atace şi să-i omoare, dar Pavel şi Barnaba, dându-şi seama de acest lucru, au decis să plece şi să lucreze în altă parte.

Evreii au nevoie să audă Evanghelia, dar în primul rând să o vadă exemplificată în viaţa acelora care mărturisesc Numele lui Isus. Dacă ai cunoştinţe printre evrei, ce fel de mărturie le dai?

Pavel şi Barnaba s-au oprit apoi în Listra, un sătuc situat la circa treizeci de kilometri sud-est de Iconia. Deşi au rămas acolo ceva timp (Faptele 14:6,7,15), Luca relatează un singur eveniment şi urmările lui: vindecarea unui olog din naştere, probabil cerşetor.

5. Ce ne spune reacţia localnicilor despre starea lor? Faptele 14:5-19

Noroadele au fost atât de impresionate de această minune, încât au crezut că Pavel şi Barnaba erau zei – Barnaba ar fi fost Zeus, zeul suprem din panteonul grecesc (la romani, Jupiter), iar Pavel ar fi fost Hermes, mâna dreaptă şi solul lui Zeus (la romani, Mercur) – şi au vrut să le aducă jertfe.

Poetul latin Ovidiu (43 î.Hr. -17/18 d.Hr.) consemnase înainte de acest eveniment o legendă potrivit căreia aceşti doi zei deghizaţi în oameni ar fi coborât cândva prin locurile acelea („dealurile Frigiei”) în căutarea unui loc de odihnă. Conform legendei, un cuplu sărac şi în vârstă i-a tratat cu bunătate şi ospitalitate; restul locuitorilor s-au purtat cu indiferenţă. În final, zeii au transformat casa celor doi bătrâni într-un palat, i-au transformat pe cei doi în preoţi şi au distrus complet oraşul. (Vezi Metamorphoses, pp. 611-724.)

Dacă în zona aceea circula o astfel de poveste, nu ne miră deloc reacţia localnicilor la minunea săvârşită de Pavel. Aşa se explică de ce gândul lor s-a dus la aceşti doi zei şi nu la Asclepios, zeul vindecării. Pavel şi Barnaba au reuşit să-i convingă pe localnici să înceteze acea ceremonie păgână, prin care voiau să li se închine lor ca unor zei. Totuşi, în cele din urmă, câţiva opozanţi din Antiohia şi din Iconia i-au întors pe oameni împotriva lor, iar Pavel a fost împroşcat cu pietre şi scos din cetate ca mort.

6. Cu ce cetate şi-au încheiat Pavel şi Barnaba călătoria misionară? Şi ce au făcut pe drumul de întoarcere? Faptele 14:20-26

Pavel a spus: „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele 14:22). Ce a vrut el să spună aici? Ai avut şi tu astfel de necazuri? Cum te poţi deprinde să creşti în credinţă prin necazurile prin care treci?

„În timpul vieţii Sale pe pământ, Hristos a căutat să-i scoată pe iudei din exclusivismul lor. Convertirea sutaşului şi a femeii siro-feniciene erau rezultatele lucrării Sale directe cu oameni care nu erau din Israel. Venise acum timpul pentru o lucrare activă şi continuă printre neamuri, din rândul cărora comunităţi întregi au primit Evanghelia cu bucurie şi L-au lăudat pe Dumnezeu pentru lumina acestei credinţe raţionale. Necredinţa şi răutatea iudeilor nu au zădărnicit planul lui Dumnezeu; fiindcă un nou Israel era altoit în măslinul vechi. Sinagogile şi-au închis uşile în faţa apostolilor, dar casele particulare şi le-au deschis larg, iar clădirile publice ale neamurilor au fost şi ele folosite pentru predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Sketches From the Life of Paul, p. 51

„În toate străduinţele lor misionare, Pavel şi Barnaba au căutat să urmeze exemplul lui Hristos, de sacrificiu de bunăvoie şi de lucrare credincioasă şi plină de râvnă pentru suflete. Cu o vedere limpede, zeloşi şi neobosiţi, ei nu luau în seamă obiceiurile lor sau confortul personal, ci, cu grijă, cu rugăciune şi prin neîncetată activitate, ei semănau sămânţa adevărului.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed.2014, pp.136-137

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Tesaloniceni 3 – 1 Timotei 6
1. Despre cine scria Pavel „să-i fie ruşine”?
2. Cum spune Pavel că era el când lucra „din neştiinţă”?
3. Care erau criteriile acceptării pe lista văduvelor?
4. Despre ce anume scrie Pavel că este „un mare câştig”?

Istoria mântuirii, capitolul 25
5. Ce trebuie să facă toţi creştinii când sunt ispitiţi sau când drepturile le sunt încălcate?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio-InterCer)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!