Botezul şi umplerea cu Duh Sfânt

Noi, creştinii, trebuie să fim plini de Duhul Sfânt, altminteri mărturia noastră va fi slabă şi viaţa noastră creştină, o corvoadă. Oricât de învăţaţi, de talentaţi şi de elocvenţi am fi, în lipsa Duhului Sfânt nu vom avea acea viaţă pe care Isus a venit să ne-o dea, nu vom avea asigurarea mântuirii şi nu vom cunoaşte bucuria pe care o aduce slujirea Domnului. Vom fi creştini doar cu numele, ceea ce înseamnă că, practic, nu vom fi creştini deloc.

Isus vrea ca noi să ne trăim viaţa la maximum. El vrea să ne ofere viaţa aşa cum este ea menită să fie, o viaţă împlinită, plină de sens, fiindcă este conectată la El, Sursa de viaţă. El este Creatorul vieţii şi este singura Cale către viaţa veşnică. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Viaţa aceasta abundentă este posibilă numai dacă ne unim cu El, iar unirea aceasta poate avea loc numai prin lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră.

Săptămâna aceasta, vom studia afirmaţiile Bibliei despre botezul cu Duhul Sfânt şi despre ce înseamnă să fim plini de Duh Sfânt. De asemenea, vom analiza câteva pasaje care confirmă faptul că noi putem fi, într-adevăr, plini de Duh Sfânt.

1. Citeşte Marcu 1:8 (compară cu Matei 3:11; Luca 3:16 şi Ioan 1:33), Faptele 1:5 şi 11:16. Ce altceva însoţeşte botezul cu apă?

În Noul Testament există numai şapte pasaje care vorbesc despre botezul cu Duhul Sfânt. Patru dintre ele sunt în legătură cu lucrarea lui Ioan Botezătorul şi arată spre Cincizecime. Duhul Sfânt a fost dat cu acea ocazie pentru a marca începutul „zilelor din urmă” ale istoriei mântuirii.

Spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, Ioan nu vorbeşte despre botezul cu Duhul Sfânt la viitor. Timpul verbului folosit indică o acţiune cu validitate neîntreruptă (Ioan 1:33). El utilizează acelaşi timp şi în versetul 29, unde vorbeşte despre o altă lucrare importantă a lui Isus: ridicarea păcatelor lumii. Slujirea lui Isus constă în îndepărtarea păcatelor noastre şi în oferirea darului Duhului Sfânt. Această dublă experienţă este relatată în Faptele 2:38 – când au înţeles cine era Hristos şi ce a făcut El pentru ei, ucenicii au primit în acelaşi timp iertarea de păcate şi Duhul Sfânt. Aceasta a fost şi experienţa credincioşilor din casa lui Corneliu (Faptele 10:43,44; 11:16). Botezul cu apă este cunoscut şi sub numele de „botezul pocăinţei” (19:4). Când ne căim de păcat şi primim botezul în Numele lui Isus, primim şi Duhul Sfânt (2:28-39).

În Noul Testament, primirea Duhului Sfânt şi botezul merg împreună şi sunt semnul naşterii din nou. Prin botez, ne identificăm cu Hristos, iar El ne dăruieşte Duhul Sfânt ca să putem avea viaţă prin puterea Sa şi ca să proclamăm vestea bună. Botezul cu Duhul Sfânt nu este o lucrare secundară a harului, într-un stadiu ulterior al vieţii, corelată cu darul săvârşirii de minuni.

În 1 Corinteni 12:13, Pavel nu se referă la experienţa unică de la Cincizecime, ci, mai degrabă, la experienţa pe care o au toţi credincioşii. El afirmă că noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, şi că toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Pavel pune accent pe unitate. Cuvântul „toţi” este semnificativ. El asociază intrarea credincioşilor în trupul lui Hristos cu botezul cu Duhul Sfânt.

Cum a fost experienţa ta la botezul cu Duhul Sfânt? Ce a însemnat el pentru viaţa ta? Cum ai fi dacă El nu ar lucra la inima ta?

2. Citeşte Efeseni 5:18, Faptele 13:52 şi Romani 8:9. Ce înseamnă să fii plin de Duh Sfânt? Cum are loc în viaţa noastră umplerea cu Duhul Sfânt?

Din momentul în care primim botezul şi suntem ai lui Hristos, trebuie să trăim prin puterea Duhului Sfânt. Iar ca să trăim astfel, trebuie să fim plini de Duhul Sfânt. În Noul Testament există numeroase pasaje în care este amintită umplerea cu Duh Sfânt (Luca 1:41,67; Faptele 2:4; 4:8,31; 9:17; 13:9). Apostolul Pavel utilizează cuvântul „plin” cu sensul de dedicare totală a cuiva faţă de Dumnezeu şi de deschidere faţă de influenţa călăuzitoare a Duhului Sfânt, astfel ca lucrarea Domnului să se poată împlini în viaţa sa.

Când cineva se află sub influenţa alcoolului, umblarea, vorbirea şi gândurile îi sunt tulburate. Când cineva este plin cu Duh Sfânt, fiecare aspect al vieţii lui este supus influenţei transformatoare a Duhului şi, ca urmare, umblarea, vorbirea şi gândurile sale îl vor reflecta pe Isus.

Deşi Duhul este primit prin auzirea credinţei (Galateni 3:2) şi prin credinţă (vers. 14) cu ocazia botezului (Tit 3:5,6), umplerea cu El trebuie urmărită zilnic. Noi nu putem trăi doar cu o singură experienţă extraordinară pe care am avut-o anul trecut, luna trecută sau ieri. Avem nevoie de umplerea cu Duhul Sfânt în fiecare zi, fiindcă fiecare zi vine cu provocările ei.

În Faptele 13:52, expresia din limba greacă „erau plini” de Duhul Sfânt este la timpul imperfect, care exprimă o acţiune continuă, textual: „erau plini, umpluţi continuu”. Umplerea cu Duh Sfânt nu are loc o singură dată în viaţă, ci ar trebui să se repete zilnic, pentru ca fiecare aspect al vieţii noastre să fie îmbibat cu prezenţa Sa şi noi să trăim aşa cum ar trebui.

A fi plini cu Duh Sfânt nu înseamnă a avea mai mult din El, ci a ne lăsa stăpâniţi mai mult de El. Duhul Sfânt poate lucra prin noi spre slava lui Dumnezeu numai atunci când îi predăm Lui tot ce avem şi suntem în fiecare zi din viaţă.

„Mi-aş dori să vă imprim în minte faptul că aceia în inima cărora Isus rămâne prin credinţă au primit efectiv Duhul Sfânt. Oricine îl primeşte pe Isus ca Mântuitor al său personal primeşte tot atât de sigur şi Duhul Sfânt ca Sfetnic, Sfinţitor, Călăuză şi Martor.” – Ellen G. White, Manuscript Releases, vol. 14, p. 71

Cuvântul lui Dumnezeu ne arată ce condiţii trebuie să îndeplinim pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în noi.

3. Care este prima condiţie pentru primirea Duhului Sfânt? Faptele 2:37,38

O condiţie pentru primirea Duhului Sfânt este pocăinţa. Când auzim Cuvântul lui Dumnezeu, conştiinţa noastră se trezeşte şi ne arată cât de păcătoşi şi de pierduţi suntem. Pocăinţa adevărată nu înseamnă regretul pentru consecinţele greu de suportat ale păcatului, ci o schimbare completă a inimii şi minţii, în urma căreia vedem păcatul aşa cum este el în realitate: ceva rău şi respingător, răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Pentru a manifesta această pocăinţă, avem nevoie să fim mişcaţi de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 2:4).

4. De ce nu putem primi Duhul Sfânt dacă nu avem credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu? Galateni 3:14; Iacov 1:6-8.

Isus a promis să ne trimită Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Iar noi îl putem primi prin credinţă. Dacă ne îndoim de făgăduinţa Sa şi nu avem încredere în Cuvântul Său, suntem nehotărâţi şi nestatornici şi nu ne putem aştepta să primim ceva ce la El. Credinţa nu este doar un consimţământ. Ea înseamnă să avem încrederea, indiferent de consecinţe, chiar cu riscul vieţii, că Dumnezeu Se va ţine de cuvânt şi că nu ne va dezamăgi.

5. Citeşte Luca 11:8-10,13. De ce trebuie să cerem cu stăruinţă?

Domnul nu ne dă Duhul Sfânt cu reţineri. El este bun şi darnic mai mult decât suntem noi cu copiii noştri. Cererea noastră stăruitoare nu-I schimbă intenţiile, ci ne schimbă pe noi şi ne aduce în prezenţa Sa. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne urcă pe noi la El. Rugăciunile noastre sunt o dovadă a hotărârii noastre şi ne pregătesc pentru primirea darului.

Cum putem deveni mai plini de ardoare, mai stăruitori şi cu totul dedicaţi Domnului în viaţa de rugăciune? De ce este important să avem aceste calităţi?

6. Care este o altă condiţie importantă pentru primirea Duhului Sfânt? Fapte 5,32

Duhul Sfânt a fost şi este dat tuturor celor care ascultă de Dumnezeu. În Biblie, dragostea şi ascultarea sunt în perfect acord, iar dovada credinţei autentice este ascultarea (Ioan 14:23). Ascultarea este alegerea de a trăi în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu exprimată în Legea Sa. Dacă vrem ca Isus să fie Domnul nostru, trebuie să facem ce spune El (Luca 6:46). În 1 Ioan 2:4,5, ni se spune: „Cine zice: «îl cunosc» şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită.” Cuvinte tari! Tot Ioan spune: „Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El, în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat” (1 Ioan 3:24). Când împlinim poruncile lui Dumnezeu, avem pace sufletească.

7. Citeşte luda 18-21. Ce implicaţie are descrierea pe care o face apostolul Iuda celor care „nu au Duhul”?

Focul Duhului Sfânt nu poate continua să ardă în sufletul nostru dacă suntem lumeşti. Duhul Sfânt reacţionează imediat la prezenţa păcatului şi a spiritului lumesc. Avem nevoie să rămânem în dragostea lui Dumnezeu şi în legătură neîntreruptă cu El prin rugăciune, ca să ne ferim de orice necurăţie şi să avem un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă (2 Timotei 1:6,7). Numai printr-o luptă înverşunată şi strânsă cu eul putem deveni aşa cum ar trebui să fim. Sigur că nu putem duce lupta aceasta singuri, ci trebuie să alegem între a ne supune voinţa faţă de îndemnurile Duhului Sfânt şi a ne lăsa dominaţi de firea pământească. Decizia ne aparţine.

„Nelimitată va fi eficienţa celui care, dând eul la o parte, îi dă prilej Duhului Sfânt să lucreze asupra inimii şi trăieşte o viaţă deplin consacrată lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Viaţa lui lisus, ed. 2015, pp. 205-206 (250-251)

Ce implicaţii au aceste cuvinte în viaţa ta?

8. Citeşte Galateni 5:16-26 şi Efeseni 5:1-9,17-20 şi compară viaţa orientată spre propria persoană cu viaţa plină de Duh Sfânt.

Viaţa omului plin de Duhul este caracterizată de ascultarea din iubire de Legea lui Dumnezeu şi de compasiune faţă de semeni (2 Corinteni 5:14). Când mintea şi gândirea noastră sunt regenerate şi primim o inimă nouă şi o nouă viziune asupra vieţii, valorile şi comportamentul nostru se schimbă. Nu mai vrem să ne conducem singuri viaţa, ci ne supunem Duhului Sfânt (Galateni 3:3).

Noi nu ne putem schimba singuri – păcatul are rădăcini prea adânci în noi. Avem nevoie de Dumnezeu, de lucrarea Duhului Sfânt. Doar o schimbare exterioară, cum ar fi renunţarea la un obicei rău, nu ne face creştini. Schimbarea trebuie să înceapă în inimă, prin înnoirea adusă de Duhul Sfânt, lucrare care ţine toată viaţa. Poate avea suişuri şi coborâşuri, dar Dumnezeu promite să o ducă la bun sfârşit dacă ne supunem Lui (Filipeni 1:6).

În ce domenii din viaţa ta există egoism şi în ce domenii sunt semne că Duhul Sfânt îşi împlineşte lucrarea? Ce decizii ar trebui să iei?

Este natural să vrem să deţinem controlul asupra vieţii noastre. Este normal să facem eforturi pentru a realiza ce ne-am propus. Putem cădea însă în două extreme: fie să avem ca unic ţel în viaţă să deţinem controlul, fie să trăim permanent cu teama că îl pierdem. Problema aceasta îşi găseşte rezolvarea doar în Dumnezeu. El te invită să-I dai Lui controlul complet asupra vieţii tale. El te-a creat şi te-a răscumpărat. El te cunoaşte mai bine decât oricine şi te iubeşte mai mult decât oricine. De aceea, El ştie cel mai bine cum să lucreze la inima ta. Când alegi să supui voinţa ta călăuzirii Duhului Sfânt, ai pace în suflet şi ai ocazii nenumărate de a fi o binecuvântare pentru alţii. Dar trebuie să vrem şi noi această putere. Dumnezeu nu ne impune s-o primim. Pentru a fi fiinţe morale, trebuie să fim fiinţe libere. Şi pentru a fi liberi în mod real în Hristos, trebuie să abandonăm vechiul nostru mod de a fi, să renunţăm la păcat şi să rămânem în Duhul Sfânt. Pentru a fi liberi cu adevărat, trebuie să ne supunem cu adevărat controlului Duhului Sfânt. Nu este nicio contradicţie aici. Noi suntem liberi când suntem scoşi de sub condamnarea şi puterea păcatului, care ne înrobeşte şi ne aduce moartea. Când ne predăm Domnului şi acceptăm ca Duhul Sfânt să locuiască în noi, scăpăm de condamnare (vezi Romani 8:1) şi nu mai trăim „după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. Aceasta este singura libertate pe care o putem cunoaşte, ca fiinţe păcătoase şi decăzute.

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Psalmii 81-87
1. Din ce poruncă din Decalog citează psalmistul?
2. Ce spune psalmistul că s-a întâmplat cu Sisera şi Iabin?
3. Care este efectul trecerii celor încrezători prin „Valea Plângerii”?
4. Potrivit psalmistului, unde s-au născut toate popoarele?

Profeţi şi regi, capitolul 5
5. Ce anume se poate dovedi o ruină pentru sufletul cuiva?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!