Duhul Sfânt şi Cuvântul

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu descoperit omenirii prin lucrarea Duhului Sfânt. Prin ea, Duhul Sfânt ne arată care este voia lui Dumnezeu pentru noi, ne arată cum să ducem o viaţă plăcută Lui.

Dar Duhul Sfânt nu a fost activ doar în trecutul îndepărtat, când a luat naştere Biblia, El are şi astăzi un rol activ în ceea ce o priveşte. Şi probabil că cel mai de seamă aspect al rolului Său este legat de ajutorul pe care ni-l dă când citim Cuvântul lui Dumnezeu şi de dorinţa noastră de al înţelege corect. Ajutorul Său în acest domeniu este indispensabil. El ne dă dorinţa de a accepta Cuvântul şi de a aplica învăţăturile lui la viaţa noastră. El lucrează prin Cuvântul scris, pentru a ne face făpturi noi în Hristos.

Săptămâna aceasta, vom studia despre Duhul Sfânt din perspectiva lucrării Sale legate de Sfintele Scripturi.

Ce măsuri a luat Dumnezeu pentru ca voinţa Sa să ajungă nealterată la cunoştinţa oamenilor căzuţi? A luat două măsuri importante care au legătură cu activitatea Duhului Sfânt: revelaţia şi inspiraţia.

În procesul revelaţiei, noi, ca fiinţe create (şi căzute), depindem de ajutorul Cuiva din afara noastră pentru a cunoaşte lucrurile la care nu putem ajunge prin propriile forţe. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a afla adevărurile pe care trebuie să le ştim (de exemplu, Daniel 2:19-23) şi pe care nu le-am putea cunoaşte pe căi naturale.

Revelaţia este procesul prin care Dumnezeu li Se face cunoscut oamenilor, prin care îi înştiinţează despre voia Sa. Revelaţia este sinonimă cu descoperirea sau dezvăluirea, cu destăinuirea unui lucru ascuns. Noi avem nevoie de revelaţie deoarece suntem nişte fiinţe mărginite şi căzute, despărţite de Dumnezeu din cauza păcatului, iar capacitatea noastră de cunoaştere este extrem de limitată. Depindem de Dumnezeu pentru a cunoaşte voia Lui. Depindem de revelaţia Sa fiindcă informaţiile pe care le putem obţine despre El prin intermediul naturii sunt foarte limitate.

1. Ce ne spune Scriptura despre originea mesajului ei profetic? Ce ne spune originea divină a mesajului despre autoritatea Bibliei? 2 Petru 1:19-21

Potrivit apostolului Petru, mesajul profetic din Vechiul Testament nu este de origine umană. Profeţii au fost „mânaţi” de Duhul Sfânt în aşa fel, încât conţinutul mesajului lor să vină de la Dumnezeu. Ei nu au „compus” ei înşişi acest mesaj. Nu au fost autorii, ci doar purtătorii lui. Petru a subliniat faptul că sursa profeţiilor este Duhul Sfânt. Ele au fost scrise de oameni, dar „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului” (2 Petru 1:21). Originea aceasta divină îi conferă Bibliei autoritatea supremă asupra vieţii noastre.

Dumnezeu a proclamat Cuvântul său în lume prin oameni. Cum ne putem pune la dispoziţia Duhului sfânt noi, astăzi, pentru a proclama ce stă scris în Scriptură?

„Inspiraţia” este un termen care se referă la influenta exercitată de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, asupra oamenilor prin care transmite mesajul Său. Lucrarea Duhului Sfânt în procesul inspiraţiei asigură unitatea fundamentală a întregii Scripturi în ce priveşte adevărul. Ca Duh al adevărului (Ioan 14:17; 15:26; 16:13), El ne conduce în tot adevărul.

2. Ce ne spun următoarele texte despre scriitorii biblici şi despre implicarea lui Dumnezeu în aducerea la existenţă a Bibliei?

2 Petru 1:21

Deuteronomul 18:18

Mica 3:8

1 Corinteni 2:9-13

Declaraţia lui Petru că oamenii au fost „mânaţi” de Duhul Sfânt arată lucrarea Duhului Sfânt în domeniul inspiraţiei. Nici Pavel nu avea dubii în legătură cu sursa şi autoritatea Evangheliei pe care o propovăduia.

Multe părţi ale Bibliei sunt rodul revelaţiei supranaturale directe a lui Dumnezeu, dar, uneori, Domnul a lucrat prin scriitori biblici care au făcut personal cercetări minuţioase sau au apelat la alte documente existente (Iosua 10:13; Luca 1:1-3). Aceasta înseamnă că toate părţile Bibliei sunt revelate şi inspirate (2 Timotei 3:16). De aceea, Pavel afirmă că „tot ce a fost scris” a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, „prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Dumnezeu, care vorbeşte şi care l-a creat pe om cu capacitatea de a vorbi, le dă unor oameni aleşi darul de a comunica idei inspirate, în cuvinte omeneşti, într-un mod fidel şi demn de încredere.

„Dumnezeu a binevoit să-i transmită lumii adevărul Său prin slujitori omeneşti, iar El Însuşi, prin Duhul Său Sfânt, i-a calificat şi ia făcut în stare pe oameni să îndeplinească lucrarea Sa. El le-a îndrumat mintea în alegerea lucrurilor pe care să le rostească şi să le scrie. Comoara a fost încredinţată unor vase pământeşti, cu toate acestea, nu este mai puţin de origine cerească.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 25 (26)

Dacă revelaţia este actul supranatural prin care Dumnezeu le descoperă adevărul unor oameni aleşi, inspiraţia este activitatea prin care Duhul Sfânt protejează veridicitatea celor scrise de aceştia, astfel încât cuvintele lor să poată primi aprobarea divină. Dumnezeu urăşte mărturia mincinoasă (Exodul 20:16) şi nu poate minţi (Evrei 6:18). El este numit Dumnezeul adevărului (Isaia 65:16). La fel, Duhul Sfânt este numit „Duhul adevărului” (Ioan 14:17).

3. Ce spune psalmistul despre lucrurile pe care ni le descoperă Dumnezeu? Psalmii 119:160

4. Ce spune Domnul Isus despre Cuvântul lui Dumnezeu? Ioan 17:17

Cuvântul lui Dumnezeu este demn de încredere şi merită să fie acceptat fără rezerve. Noi nu avem misiunea de a judeca Scriptura, dimpotrivă, ea are dreptul şi autoritatea să ne judece pe noi. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12).

Sigur că Biblia a fost scrisă de oameni din epoci, zone şi culturi diferite, dar acesta nu este un argument pentru a-i minimaliza importanţa sau pentru a repudia mesajul ei. Dacă apucăm pe acest drum, ajungem să ne supraordonăm ei şi să încercăm să stabilim cât din ea este sau nu este adevărat. Aşa se face că există oameni care, deşi pretind a crede în ea, resping adevăruri precum crearea lumii în şase zile, potopul planetar, naşterea din fecioară, învierea lui Isus în trup şi revenirea Sa literală. Şi acestea sunt numai câteva dintre realităţile biblice pe care nişte fiinţe supuse greşelii le judecă drept ireale. Să evităm cu totul atitudinea aceasta!

De ce este atât de important să supunem judecata noastră Cuvântului lui Dumnezeu şi nu să spunem Cuvântul lui Dumnezeu judecăţii noastre?

Duhul Sfânt are un rol activ nu doar prin faptul că ne pune la dispoziţie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, ci şi pentru că ne ajută să îl înţelegem. Oamenii se află în întuneric în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi, prin natura lor, sunt străini de Dumnezeu (Efeseni 4:18). Ca să înţeleagă Cuvântul Său, ei au nevoie de Duhul Sfânt care l-a revelat şi l-a inspirat. Dificultatea de a-l înţelege nu ţine de faptul că el ar fi greu de înţeles, ci mai degrabă de atitudinea omului păcătos în faţa Dumnezeului pe care el Îl descoperă.

De aceea, Duhul Sfânt are rolul de Învăţător. El vrea să ne ajute să cunoaştem mai profund Scriptura şi să o preţuim. El ne prezintă adevărurile ei şi ne deschide noi perspective asupra lor, astfel ca viaţa noastră să fie caracterizată de credincioşie şi de ascultarea din dragoste de voinţa lui Dumnezeu. Dar, pentru aceasta, avem nevoie să deschidem Biblia cu inima smerită şi cu dorinţa de a primi învăţătură.

5. Cum spune apostolul Pavel că trebuie să fie înţelese lucrurile spirituale? 1 Corinteni 2:13,14

Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a înţelege Biblia. Fără El, nu prindem decât strict sensul lingvistic, nu şi sensul spiritual al cuvintelor ei. Şi, pentru că suntem păcătoşi, tindem să ne opunem adevărului lui Dumnezeu, nu fiindcă nu l-am înţelege, ci fiindcă nu vrem să-l practicăm. Fără El, în sufletul nostru nu ar exista niciun sentiment pozitiv faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu i-am răspunde cu speranţă, încredere şi dragoste. Numai El poate da naştere în viaţa noastră la gânduri, simţăminte şi fapte în armonie cu adevărul vestit în Biblie.

„Multele păreri contradictorii cu privire la ceea ce învaţă Biblia nu se ivesc dintr-o neclaritate a cărţii în sine, ci din orbirea şi prejudecata interpreţilor. Oamenii ignoră afirmaţiile lămurite ale Bibliei pentru a urma Propria raţiune pervertită.” – Ellen G. White, The Advent and Sabbath Herald, 27 ianuarie 1885

În ce situaţii te-a împiedicat mândria să practici adevărul Scripturii? În ce domenii dorinţele personale te împiedică să accepţi adevărul? Cum îi poţi preda viaţa ta în întregime lui Dumnezeu?

Duhul Sfânt a revelat şi a inspirat conţinutul Bibliei şi nu ne va conduce niciodată la idei şi comportamente care neagă Cuvântul lui Dumnezeu,

6. Citeşte Ioan 5:39,46,47 şi 7:38. Ce autoritate invocă Isus? Cum confirmă Biblia faptul că El este Mesia?

Unii pretind a fi primit de la Duhul Sfânt „descoperiri” şi îndrumări care contrazic mesajul clar al Bibliei. Pentru ei, autoritatea Duhului Sfânt ajunge să fie superioară Cuvântului lui Dumnezeu. Însă cine desfiinţează Cuvântul şi evită mesajul lui limpede păşeşte pe un teren periculos şi nu a primit îndemnul acesta de la Duhul Sfânt. Biblia este unica noastră apărare spirituală. Ea este unica normă sigură în toate lucrurile legate de credinţă şi practică.

„Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi întipăreşte adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea şi o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Îşi supune poporul Său ales.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 578 (671)

Ellen G. White a precizat că „Duhul nea fost dat – şi nici nu va putea fi vreodată revărsat – ca să înlocuiască Biblia, căci Scripturile declară clar că standardul pentru verificarea tuturor doctrinelor şi practicilor este Cuvântul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 7 (9)

Duhul Sfânt nu este dat niciodată pentru a lua locul Cuvântului lui Dumnezeu. Dimpotrivă El lucrează împreună cu Biblia şi prin intermediul ei pentru a ne atrage la Hristos, confirmând astfel rolul ei de unică normă a spiritualităţii autentice. De aceea, când cineva vine la noi cu nişte idei care contestă Scriptura, putem fi siguri că nu spune adevărul. Da, nu suntem îndreptăţiţi să judecăm motivele, dar suntem îndreptăţiţi să judecăm teologia, iar unicul etalon de care dispunem este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce învăţături pe care unii încearcă să le aducă în biserică neagă în mod clar Cuvântul lui Dumnezeu? Care ar trebui să fie răspunsul nostru faţă de cei care promovează aceste idei greşite şi faţă de rătăcirile respective?

Pentru studiu suplimentar: Ellen G . White, Tragedia veacurilor, capitolul 37, „Scripturile, apărarea noastră” şi Viaţa lui Iisus, capitolul 73, „Să nu vi se tulbure inima”.

Gândeşte-te cât de multe adevăruri cunoaştem doar pentru faptul că ele ne sunt descoperite în Scriptură. Gândeşte-te, de exemplu, la adevărul despre originea vieţii pe pământ. Ce diferenţă între ce ne spune ea despre modul cum am apărut şi ce ne spun oamenii despre apariţia vieţii. Observă cât de eronate sunt concluziile oamenilor! Gândeşte-te şi la revenirea Domnului Hristos şi la învierea de la sfârşitul veacului. Singuri, n-am fi reuşit niciodată să ajungem la aceste adevăruri. Ele trebuiau să ne fie descoperite. Şi ne sunt descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu, sub inspiraţia Duhului Sfânt. Singuri, n-am fi reuşit niciodată să cunoaştem cel mai mare adevăr dintre toate, şi anume acela că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre şi că suntem mântuiţi prin credinţa în El şi în ce a făcut El pentru noi. Noi cunoaştem acest adevăr fiindcă ne-a fost descoperit. Gândeşte-te şi la alte adevăruri pe care le cunoaştem doar pentru că sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Ce ne spune faptul că aceste adevăruri atât de importante se găsesc exclusiv în Biblie despre locul pe care ar trebui să-l ocupe ea în viaţa noastră?

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Psalmii 53-59
1. Ce spune psalmistul că făcea seara, dimineaţa şi la amiază?
2. Când se retrăgeau („dau înapoi”) vrăjmaşii psalmistului?
3. Cum i-a descris psalmistul pe oamenii în mijlocul cărora stătea culcat?
4. Cine este numit „cel prea bun” de către psalmist?

Profeţi şi regi, capitolul 1
5. În ce anume s-a văzut slava primei părţi a domniei lui Solomon?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!