Căile lui Dumnezeu şi căile lumii

Isus nu a fost învins niciodată de Satana, dar cel rău a reuşit să-i învingă pe toţi oamenii. Şi va continua să ne învingă dacă nu ne împotrivim lui îmbrăcaţi în armura lui Dumnezeu şi prin puterea Sa. Numai Domnul ne poate elibera din vraja lumii.

De aceea, ochii noştri să fie îndreptaţi către El. David era conştient de valoarea acestui mod de a trăi atunci când a scris: „Puii de leu duc lipsă şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine” (Psalmii 34:10). Solomon a recunoscut că înţelepciunea şi priceperea sunt mai preţioase decât argintul şi aurul (Proverbele 3:13,14). Fericirea adevărată şi viaţa dreaptă sunt partea celor care îşi ridică privirea de la posesiunile lor la Hristos cel viu, Proprietarul lor.

Singura cale de a scăpa de tentaţiile lumii este o relaţie vie cu Isus. Săptămâna aceasta vom studia câteva aspecte ale acestei relaţii şi vom vedea cât de importantă este ea pentru biruinţa noastră spirituală, ca să recunoaştem puterea camuflată sub masca lumii şi să înţelegem că Hristos este singurul motiv real pentru a trăi.

Iubirea pentru posesiunile pământeşti îl poate înrobi pe om, chiar şi pe cel sărac, legându-l de lume şi nu de Hristos. Indiferent de situaţia noastră economică, patima dobândirii de bunuri materiale se poate transforma într-o cursă teribilă şi, dacă nu este supusă Domnului, poate duce la pierderea mântuirii. Satana ştie lucrul acesta şi se foloseşte de el pentru a-i prinde în capcana lui pe cât mai mulţi. Cum ne putem proteja?

1. Cum împlinim sfatul dat de apostolul Pavel în Coloseni 3:2?; Psalmii 119:11; Efeseni 6:18

2. Ce alte texte ne vorbesc despre lucrurile cu care ar trebui să se preocupe mintea noastră? Vezi, de exemplu, Filipeni 4:8

Singurul „tratament” pentru spiritul lumesc, în toate formele lui, este să ne consacrăm lui Hristos în toate circumstanţele vieţii, fie ele plăcute sau neplăcute (Psalmii 34:1). Moise a socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului” (Evrei 11:26). Hristos trebuie să ocupe primul loc în viaţa noastră. El aşteaptă din partea noastră un angajament izvorât din convingere, nu din comoditate; altfel spus, aşteaptă să ne dedicăm Lui pentru că ştim cine este El şi ce a făcut pentru noi, nu de dragul avantajelor imediate de care am putea beneficia ca urmare a credinţei în El şi a consacrării faţă de El.

Viaţa noastră să fie ascunsă în Isus şi planurile Sale să fie planurile noastre. Să ne consacrăm Lui cu adevărat, înseamnă să punem mâna pe plug şi să nu ne mai uităm înapoi (Luca 9:62). Când ne consacrăm Lui cu totul, El ne ridică la potenţialul nostru maxim. Când ne predăm Lui, El ne scoate de sub stăpânirea lumii. Viaţa noastră să-L aibă în centru pe Hristos şi nu bunurile pământeşti; numai El poate umple golul din suflet.

Gândeşte-te la o ocazie în care ai achiziţionat un bun material, un lucru pe care ţi l-ai dorit foarte mult. Cât a durat bucuria şi satisfacţia achiziţionării lui?

Peste şase miliarde de Biblii au fost distribuite pe glob, dar câte sunt privite ca fiind Cuvântul Dumnezeului celui viu şi citite cu sinceritate şi sete de adevăr?

Studiul Bibliei menţine drept acul „busolei” spirituale şi ne ajută să navigăm în această lume a contrafacerilor şi confuziei. Biblia este un document viu, de origine divină (Evrei 4:12), care ne îndreaptă atenţia către nişte adevăruri pe care nu le putem găsi în altă parte. Ea este harta concepută de Hristos pentru viaţa cotidiană; ea ne educă prin dezvoltarea intelectului şi prin rafinarea caracterului.

3. Biblia, şi în special evangheliile, ne oferă informaţiile cele mai demne de încredere despre Isus. Ce ne spun textele următoare despre El şi despre importanţa Lui pentru viaţa noastră şi pentru toate convingerile noastre? Ioan 5:39; Ioan 14:6; Ioan 20:31

Noi studiem Biblia pentru că ea este sursa supremă de adevăr. Isus este Adevărul şi Îl putem cunoaşte cercetând Scriptura. În Cuvântul lui Dumnezeu, în Vechiul şi în Noul Testament, ni se spune cine este El şi ce a făcut El pentru noi. Aşa ajungem să-L iubim şi să ne consacrăm Lui viaţa şi sufletul pentru veşnicie. Urmându-L şi ascultând de cuvintele Sale, ne eliberăm din cătuşele păcatului şi ale lumii. „Deci, dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).

4. Ce realitate este descrisă în Romani 8:5,6?

Iubirea de lume şi, mai ales, iubirea pentru posesiunile pământeşti ne pot îndepărta de Dumnezeu cu uşurinţă dacă nu suntem atenţi. De aceea este necesar să păstrăm Biblia aproape, fiindcă ea ne îndreaptă gândurile către realităţile eterne şi spirituale atât de vitale pentru orice creştin.

Iubirea pentru lucrurile pământeşti nu ne înalţă niciodată gândurile la moralitate; ea aşează în locul principiilor biblice lăcomia, egoismul şi pofta. Dragostea prezentată în Biblie consolidează relaţiile, fiindcă ne învaţă despre importanţa dăruirii personale. Însă spiritul lumesc ne învaţă să agonisim pentru noi – exact opusul caracterului Domnului Isus.

Orice credincios consideră că religia lui este de fapt relaţia sa cu Dumnezeu. Dacă viaţa veşnică este cunoaşterea lui Dumnezeu, atunci viaţa veşnică poate fi găsită prin relaţia cu El. Şi, ca în orice relaţie, este necesară comunicarea. Dumnezeu ne vorbe şte prin Cuvântul Său divin. Deci putem avea comuniune cu El prin studierea Cuvântului Său, dar şi prin rugăciune.

Dacă vrem ca inima şi gândurile noastre să fie la lucrurile cereşti şi nu la lucrurile de pe pământ, atunci rugăciunea este esenţială. Prin însăşi natura ei, rugăciunea ne îndreaptă atenţia către lumea de sus.

Dar şi în acest domeniu este necesară vigilenţa, întrucât rugăciunile pot ajunge doar o expresie a naturii noastre egoiste. Când ne rugăm, noi trebuie să ne supunem voinţei lui Dumnezeu.

Cu ani în urmă, un cântec spunea: „O, Doamne, vrei să-mi cumperi un Mercedes-Benz?”, criticând astfel materialismul credincioşilor cu numele. Să avem grijă ca, atunci când ne rugăm, exprimându-ne astfel supunerea faţă de Dumnezeu şi moartea faţă de lume, să cerem să se facă voia Sa, nu a noastră.

5. Ce element esenţial trebuie să se împletească cu toate rugăciunile noastre? Ce înseamnă să ne apropiem de Dumnezeu cu credinţă şi să ne rugăm cu credinţă? Evrei 11:1-6

Dacă nu sunt însoţite de credinţă, rugăciunile noastre sunt caracterizate de încumetare – o credinţă contrafăcută de Satana. „Rugăciunea şi credinţa sunt strâns legate şi trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinţei există ştiinţă divină, o ştiinţă pe care trebuie s-o înţeleagă orice om care vrea să trăiască o viaţă de succes. Domnul Hristos spune: «De aceea vă spun că orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea» (Marcu 11:24). El ne spune clar că lucrurile pe care le cerem trebuie să fie în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, iar tot ce primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condiţiile, făgăduinţa este sigură.” – Ellen G. White, Rugăciunea, ed. 2009, p. 55

Analizează-ţi viaţa de rugăciune. Pentru ce te rogi? Ce îţi spun aceste subiecte despre priorităţile tale? Ce subiecte ar trebui să adaugi?

Una dintre cele mai frumoase rugăciuni din Biblie este cea făcută de Solomon: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?” (1 Împăraţi 3:9).

6. Ce atitudine recomandată de Dumnezeu lui Solomon l-ar fi putut feri de ruină? Ce relevanţă au pentru noi aceste cuvintele ale lui Dumnezeu? 1 Împăraţi 3:14; 1 Ioan 5:3; 1 Petru 4:17

Solomon a avut multă înţelepciune, însă înţelepciunea în sine, dacă nu este pusă la lucru şi trăită, nu este altceva decât o bună informare. Înţelepciunea, în sensul biblic al cuvântului, trebuie să fie aplicată ca să fie autentică. Mulţi au informaţii corecte despre Dumnezeu şi despre cerinţele Sale şi totuşi vor fi pierduţi. Pe Solomon, neascultarea l-a abătut de la calea Domnului. Abia spre finalul vieţii şi-a venit în fire şi a notat cu umilinţă: „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea” (Proverbele 8:11).

Înţelepciunea înseamnă punerea în practică a cunoştinţelor şi a înţelegerii. Cunoştinţele sunt informaţiile; înţelegerea, discernământul; iar înţelepciunea se manifestă în procesul de transpunere în viaţă a înţelegerii şi cunoaşterii. Un om înţelept nu are nevoie doar de cunoaştere şi de înţelegere, ci mai ales de experienţa obţinută prin aplicarea lor.

Exemplul lui Solomon ne arată că, dacă nu trăiesc ceea ce cunosc, până şi oamenii cei mai înţelepţi şi cei mai inteligenţi pot fi luaţi de valul deşertăciunii stilului de viaţă materialist.

Compară 1 Corinteni 3:19 cu Proverbele 24:13,14. Ce diferenţe există între cele două tipuri de înţelepciune prezentate? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul dezbaterii studiului pe grupe.

Marea luptă este reală: în bătălia pentru suflete, există două tabere. Una ne atrage spre Hristos (Ioan 6:44), iar cealaltă, spre deşertăciunea lucrurilor din lume (1 Ioan 2:16). Dacă ne vom supune Duhului Sfânt, puterea Sa ne va atrage în direcţia cea bună.

7. Ce a spus Domnul Isus despre lucrarea Duhului Sfânt? Ioan 16:13

Duhul Sfânt ne dă puterea să trăim după principii şi prin credinţă, nu după emoţii sau toane, aşa cum face lumea în general. Caracterul pentru cer se formează prin trăirea cu credincioşie în viaţa de aici, sub îndrumarea Duhului Sfânt.

8. Ce îndemn ne dă Pavel în 1 Corinteni 2:5?

Seducţia lumii, exercitată adesea prin intermediul posesiunilor materiale, ne îndepărtează de Dumnezeu. Dar puterea Duhului Sfânt ne atrage către Hristos.

9. Ce va face Dumnezeu pentru cei care acceptă ca Duhul Sfânt să îi ia în stăpânire, ca să ajungă la biruinţa spirituală? Ezechiel 36:26,27; Ioan 14:26; Efeseni 3:16,17

„Satana ajunge să stăpânească mintea oamenilor prin teorii şi prin tradiţii mincinoase. Îndrumându-i către idealuri neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi întipăreşte adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea şi o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Îşi supune poporul Său ales.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 578

Ce decizii poţi lua acum pentru a te supune Duhului Sfânt, singurul în stare să te ajute să te opui ispitelor lumii?

Copiii lui Dumnezeu sunt animaţi de două principii gemene. „Nu uitaţi că Datoria are o soră geamănă, Dragostea. Împreună, acestea pot realiza aproape orice, dar, separat, niciuna nu este capabilă să facă bine.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 4, ed. 2015, p. 58. Datoria este dragostea în acţiune. Noi avem nevoie să privim la jertfa lui Hristos pentru ca dragostea să ne conştientizeze de datoria noastră.

Dar principiile lumii sunt ura şi răzvrătirea, tot două surori gemene. Răzvrătirea poate fi ura în acţiune. Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (Ezechiel 28:16,17) şi va continua să se răzvrătească până când va fi distrus. El a transformat autoritatea iubirii în iubire pentru autoritate. Conducătorii religioşi ai lui Israel au detestat autoritatea şi puterea pe care le avea Isus (Matei 22:29). Şi nu şi-au schimbat modul de a fi nici chiar după ce au fugit din templu sau după ce şi-au întors ruşinaţi faţa, sub privirea Sa cercetătoare.

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Zaharia 5–11
1. Despre cine s-a spus că va zidi templul, va stăpâni şi va fi preot pe scaun de domnie?
2. De ce poporul şi preoţii şi-au făcut inima „ca diamantul de tare”?
3. Pe cine considera Domnul „pietrele cununii împărăteşti”?
4. Asupra cui a fost rostit blestemul uscării braţului drept și stingerii ochiului drept?

Profeţi şi regi, capitolul 56
5. Ce anume aduce orice întoarcere adevărată la Domnul?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!