Văd, vreau, iau

Iubirea de bani şi de bunuri materiale poate lua mai multe forme. Ellen G. White ne dezvăluie planul Diavolului de a ne momi prin materialism: „Duceţi-vă şi împovăraţi-i cu grijile acestei vieţi pe cei care deţin terenuri şi bani. Înfăţişaţi-le lumea în cea mai atrăgătoare lumină, ca să-şi strângă comoara aici şi să se ataşeze de lucrurile pământeşti. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să-i împiedicăm pe cei care lucrează pentru cauza lui Dumnezeu să obţină mijloace care ar putea fi folosite împotriva noastră. Să păstrăm banii la noi. Cu cât vor strânge mai mulţi bani, cu atât mai multe pagube vor produce împărăţiei noastre, îndepărtându-i de la noi pe supuşii noştri. Determinaţi-i să le pese mai mult de bani decât de zidirea împărăţiei lui Hristos şi de răspândirea adevărului pe care noi îl urâm. Atunci nu va trebui să ne mai fie teamă de influenţa lor, căci ştim că fiecare persoană egoistă şi lacomă va cădea sub puterea noastră şi, în final, se va despărţi de poporul lui Dumnezeu.” – Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, p. 121

Din nefericire, planul lui pare să dea roade. Să analizăm aceste pericole şi să vedem ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu să facem pentru a evita această capcană pentru viaţa spirituală.

Unii predicatori populari de televiziune afirmă că Dumnezeu vrea să te binecuvânteze, iar dovada binecuvântării Sale este abundenţa de posesiuni materiale. Cu alte cuvinte, dacă eşti credincios, Dumnezeu te va îmbogăţi.

Ideea aceasta (sau variante ale ei) a căpătat denumirea de „evanghelia prosperităţii”: Urmează-L pe Dumnezeu şi El te va face bogat în bunuri pământeşti. Ea nu este altceva decât falsa justificare teologică a materialismului, fiindcă ea spune în esenţă: Vrei să fii materialist şi să nu ai mustrări de conştiinţă? Atunci, avem o „evanghelie” pentru tine!

Asocierea Evangheliei cu îmbogăţirea garantată este o diversiune. Ea este contrară Scripturii şi reflectă o teologie egocentrică, o jumătate de adevăr îmbrăcată în termeni biblici. În miezul acestei minciuni se găseşte însuşi germenele păcatului: eul şi dorinţa de a face ce-mi place mie.

Teologia „evangheliei prosperităţii” susţine că, atunci când îi aducem daruri lui Dumnezeu, obţinem în schimb garanţia îmbogăţirii materiale. Ea îl transformă pe Dumnezeu într-un fel de automat, în care pui banii şi îţi dă produsul solicitat, iar relaţia noastră cu El, într-una de afaceri: Eu fac pentru Tine ceva, iar Tu promiţi să faci pentru mine ceva.

Aceasta este „evanghelia prosperităţii”.

1. Ce situaţie descrie Pavel şi cum combate aceasta aşa-numita „evanghelie a prosperităţii”? 2 Corinteni 8:1-5

Oamenii aceştia trăiau într-o sărăcie „lucie” (2 Corinteni 8:2) şi, cu toate acestea, erau foarte generoşi, dăruind chiar peste puterile lor. Textele acestea ne ajută să respingem falsa teologie a „evangheliei prosperităţii” care susţine că, dacă viaţa ta este după voia lui Dumnezeu, vei avea parte de abundenţă materială ca dovadă a acestui lucru.

Ce exemple poţi da de oameni credincioşi lui Dumnezeu care nu sunt bogaţi din punct de vedere material şi de oameni necredincioşi care sunt totuşi bogaţi din punct de vedere material? Ce ne spune aceasta despre interpretarea bogăţiei ca semn al binecuvântărilor lui Dumnezeu?

Biblia, şi nu numai ea, ne învaţă că grijile vieţii şi bogăţiile sunt trecătoare. Nimic din ce există aici nu durează veşnic. Cum spune Pavel: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:18). Creştinii care au ochii fixaţi pe grijile vieţii şi nu pe cărarea către cer şi-au pierdut vederea spirituală. Şi puţine lucruri reuşesc să ne orbească în mai mare măsură decât bogăţiile. Helen Keller, care a fost oarbă, spunea: „Cea mai vrednică de plâns persoană din lume este cea care are ochi sănătoşi şi care totuşi nu vede.” Biblia este plină de exemple de oameni orbi spiritual.

„Unii iubesc lumea aceasta atât de mult, încât ea le eclipsează dragostea pentru adevăr. Pe măsură ce comorile lor de aici se înmulţesc, interesul lor pentru comoara cerească scade. Cu cât au mai multe în lumea aceasta, cu atât se ataşează mai strâns de ele, de teama de a nu le fi luată comoara râvnită. Cu cât deţin mai multe, cu atât au mai puţin de oferit altora, deoarece, cu cât au mai mult, cu atât se simt mai săraci. O, înşelăciunea bogăţiilor! Ei nu vor vedea şi nu vor simţi nevoile cauzei lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Spiritual Gifts, vol. 2, p. 267

Pierderea vederii spirituale este un risc pentru viaţa veşnică. Nu este suficient să-L zărim pe Isus vag, de la distanţă; trebuie să privim „ţintă” la El, să-L avem în centrul atenţiei.

2. Care este unul dintre pericolele cu privire la care ne avertizează Isus? De ce ne vizează aceste lucruri pe toţi, fie bogaţi, fie săraci? Matei 13:7,22

Isus ştie că toţi avem îngrijorări, inclusiv financiare. Săracii se gândesc că nu au destul, bogaţii se gândesc cum să-şi împlinească dorinţele. Avem nevoie să ne asigurăm că îngrijorările nu „îneacă acest Cuvânt” în viaţa noastră. El ne avertizează cu privire la „înşelăciunea bogăţiilor”. Bogăţiile nu sunt un rău în sine, dar au puterea de a ne amăgi să apucăm pe calea către ruină veşnică.

Ce dovezi ale înşelăciunii bogăţiilor vezi în viaţa ta? Ce decizii concrete poţi lua pentru a te proteja de această înşelăciune?

Ca toate păcatele, lăcomia ia naştere în inimă. Ea porneşte din interior şi se manifestă prin anumite fapte.

3. Ce a făcut Satana pentru a o amăgi pe Eva să păcătuiască? Cum s-a folosit el de aceste metode de-a lungul secolelor pentru a-i amăgi pe oameni? Geneza 3:1-6

Industria publicitară pare a-şi fi luat modelul de comercializare a produselor din cele întâmplate în Eden. Diavolul a prezentat fructul pomului interzis de aşa manieră, încât să nască în Eva dorinţa de a avea mai mult decât avea deja şi să o convingă că avea nevoie de un lucru în realitate nenecesar. Ingenios! Căderea ei ilustrează cei trei paşi pe care îi facem cu toţii atunci când cădem pradă lăcomiei: văd, vreau, iau (fac).

Lăcomia poate fi, desigur, un păcat latent. Asemenea poftei, ea stă ascunsă în natura noastră pământească. Dar, în cele din urmă, când aduce rod, poate fi devastatoare. Poate strica relaţiile, îi poate răni pe cei dragi şi ne poate chinui mai târziu cu sentimentul de vinovăţie.

În clipa în care iese la suprafaţă, ea calcă în picioare orice principiu. Regele Ahab a văzut via lui Nabot, şi-a dorit-o şi n-a mai vrut să mănânce până când regina i-a obţinut-o prin uciderea lui Nabot (1 împăraţi 21). Acan nu a rezistat când a văzut mantaua şi argintul, le-a râvnit şi le-a luat (Iosua 7:20-22). Lăcomia este, în ultimă instanţă, o altă formă de egoism.

„Dacă egoismul ar fi forma prevalentă a păcatului, atunci lăcomia ar putea fi considerată forma prevalentă a egoismului. Ideea aceasta […] ne-o sugerează Pavel, când vorbeşte despre acele «vremuri grele» [2 Timotei 3:1] ale apostaziei finale, arătând că egoismul este rădăcina prolifică a tuturor relelor prevalente la momentul acela, iar lăcomia, primul lui rod. «Căci oamenii vor fi iubitori de sine, lacomi» [2 Timotei 3:2, trad. din engl.].” – John Harris, Mammon, p. 52

Cum putem să identificăm anumite tendinţe către lăcomie în viaţa noastră?

4. Cu privire la ce păcat suntem avertizaţi? Isaia 56:11

Pentru noi, fiinţele umane căzute, lăcomia poate fi un lucru la fel de normal ca respiraţia. Un lucru natural. Însă cu greu putem găsi ceva care să fie atât de mult în discordanţă cu caracterul lui Hristos. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9).

Numai Domnul ştie cu adevărat care au fost consecinţele lăcomiei de-a lungul istoriei. Ea a declanşat războaie. Ea i-a determinat pe oameni să comită crime care i-au dus la ruină pe ei şi familiile lor. Ea se aseamănă cu un virus care îşi face cuib în gazda sa şi care consumă tot ce este bun în ea până o acaparează cu totul. Este maladia celui care vrea să aibă totul: pasiunea, puterea şi bunurile. Aceleaşi: văd, vreau, iau.

5. Ce aflăm despre puterea lăcomiei din trista relatare consemnată de Matei? Matei 26:14-16

Observă ce spune Iuda: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Iată ce se întâmplă atunci când lăcomia neutralizează tot ce mai este bun în om! Iuda a fost unul dintre cei mai privilegiaţi oameni din câţi au trăit vreodată: s-a aflat în preajma Fiului lui Dumnezeu întrupat, a fost martor la minunile săvârşite de El şi L-a auzit rostind cuvintele vieţii. Şi, cu toate acestea, unde l-au dus lăcomia şi avariţia!

„Cât de delicat S-a purtat Mântuitorul cu acela care avea să fie trădătorul Lui! în învăţăturile Sale, Isus stăruia asupra principiilor binefacerii, care loveau direct la rădăcina lăcomiei. El a făcut să treacă prin faţa lui Iuda înfăţişarea urâtă pe care o are lăcomia şi, de multe ori, acest ucenic şi-a dat seama că i se descrie caracterul şi se arată păcatul lui, dar nu voia să-şi recunoască şi să-şi părăsească nelegiuirea.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 248

Dacă nu suntem atenţi, şi noi putem cădea pradă lăcomiei. Cum putem ţine sub control această tendinţă naturală?

6. Potrivit pasajelor de mai jos, cum se pot proteja creştinii, fie ei bogaţi sau săraci, de pericolele lăcomiei, avariţiei, iubirii de bani şi de lucruri materiale? Faptele 24:24-26; Galateni 5:22-25; 2 Petru 1:5-9

Textele acestea abundă în învăţături legate de modul în care ar trebui să trăim. Dar observă o idee comună: autocontrolul, stăpânirea de sine, sau, cum spune Scriptura, înfrânarea poftelor. Însuşirea acesta poate fi deosebit de dificil de dobândit de către cei lacomi, avari şi dornici să deţină lucruri. Doar autocontrolul (mai întâi stăpânirea gândurilor şi apoi a faptelor) ne poate proteja de pericolele amintite mai sus.

Şi putem exercita autocontrol doar în măsura în care ne supunem puterii Domnului. Singur, niciunul dintre noi nu-şi poate învinge defectele, mai ales pe cele cultivate vreme îndelungată. Dacă vrem să obţinem victoria asupra acestor înşelăciuni puternice, avem nevoie de Duhul Sfânt care să lucreze în noi. „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

Ţelul suprem al omului este să fie fericit şi satisfăcut. Însă împlinirea de sine prin materialism duce la ratarea acestui ţel. Deşi sunt convinşi de acest lucru în sufletul lor, oamenii trăiesc mai departe cu obsesia acaparării, după principiul „văd, vreau, iau”. Şi adventiştii de ziua a şaptea se confruntă cu ispita subscrierii la valorile materialismului. Dar acumularea continuă de bunuri nu poate genera fericire, satisfacţie sau mulţumire. Generează în schimb probleme, după cum observăm în experienţa tânărului bogat care a plecat de la Isus nefericit, deznădăjduit şi abătut pentru că nu auzise sau nu obţinuse ce-şi dorise. „Valorile materialiste sunt asociate cu o subminare generalizată a bunăstării oamenilor, de la un grad redus de satisfacţie şi fericire, la depresie şi anxietate, la probleme fizice, precum durerile de cap, şi la tulburări de personalitate, precum narcisismul şi comportamentul antisocial.” – Tim Kasser, The High Price of Materialism, 2002, p. 22

Metaforic vorbind, creştinii materialişti beau cu aroganţă din fântâna bogăţiei, dar sunt deshidrataţi spiritual. Dacă vom bea însă din apa pe care ne-o oferă Isus, nu vom înseta niciodată (Ioan 4:14).

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Naum 2 – Ţefania 2
1. Despre a cui rană se scrie că era fără leac?
2. Ce spune profetul Habacuc despre scopul pentru care Domnul i-a ridicat pe haldei?
3. În ciuda căror lipsuri spune profetul că tot se va bucura în Domnul?
4. Ce anume spune Ţefania că nu va putea să-i izbăvească pe oameni în ziua mâniei Domnului?

Profeţi şi regi, capitolul 54
5. Ce anume corupe credinţa multora, distrugându-le spiritualitatea?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!