Chemarea lui Dumnezeu

Îl cheamă Dumnezeu pe fiecare om la o lucrare anume? Există criterii care îi califică pe unii mai mult decât pe alţii pentru o lucrare anume? Sunt aceste criterii văzute de oameni altfel decât le vede Dumnezeu? Probabil că majoritatea am răspunde da, în special la ultimele două întrebări. Există momente când Dumnezeu ne pregăteşte, prin educaţie sau prin experienţe, pentru o lucrare specifică; alteori, El ne alege să slujim doar pentru că suntem dispuşi şi smeriţi. Nu este întotdeauna uşor să afli chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta. Totuşi Biblia este plină de relatări despre oameni pe care Dumnezeu i-a ales pentru o misiune specifică.

Ezra şi Neemia au fost chemaţi de Dumnezeu la o lucrare anume: să reconstruiască ce era ruinat. Totuşi, în acest caz, reconstruirea implica mai multe obiective. Ei trebuiau să-i aducă pe israeliţi la Ierusalim şi să reconstruiască templul şi cetatea. În acelaşi timp, trebuiau să-i înveţe despre Dumnezeu şi, mai presus de orice, să îi conducă înapoi la o relaţie adevărată cu El şi la devotament. A fost într-adevăr o chemare importantă din partea lui Dumnezeu.

Am putea afirma că Ezra a fost ales din mai multe motive: (1) era dornic să meargă, (2) era un lider şi (3) era un cărturar şi un învăţător iscusit. Mai putem descoperi şi alte motive. Dar există un verset care probabil că arată cel mai bine motivul pentru care Ezra a primit această lucrare.

1. Ce ni se spune despre Ezra? Cum înţelegem aceasta? Ezra 7:10

Termenul din ebraică pentru „pregătit” sau „a pune” este kun. Cuvântul poate fi tradus prin „pregătit, pus pe fapte mari, hotărât, a stabili cu fermitate, a fi ferm sau sigur”. Astfel, sensul acestei afirmaţii pare a fi acela că Ezra a luat hotărârea în inima lui, sau a stabilit în inima lui, să Îl caute pe Domnul.

Ajuns la Ierusalim, Ezra a demonstrat ce înseamnă să fii dedicat lui Dumnezeu şi el i-a învăţat pe oameni Cuvântul Domnului în Ierusalim timp de treisprezece ani. Poate lui i se părea că nu a realizat mare lucru în acest timp, dar, după ce zidurile au fost terminate, oamenii s-au strâns nu pentru că cineva i-ar fi obligat, ci pentru că îşi doriseră acest lucru. Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl auziseră de la Ezra prinsese rădăcini.

2. De ce a fost ales Neemia? Neemia 1:1-11

Inima lui Neemia era cu totul devotată pentru Dumnezeu şi pentru popor. El a fost tulburat când a auzit că lucrarea din Ierusalim încetase. Neemia era pasionat pentru această cauză şi, la fel ca Ezra, s-a oferit voluntar pentru această lucrare. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor şi dorinţelor lor. Uneori avem impresia că o lucrare care ne face plăcere sigur nu vine de la Dumnezeu, deoarece El ne va da doar misiuni dificile pe care nu ne-am dori să le îndeplinim. Dar, dacă umblăm cu Domnul, dorinţa de a face ceva ce ne place este adesea de la El, fiindcă Lui Îi place ca noi să avem pasiune pentru ceea ce facem pentru El.

Cum ai experimentat realitatea că Dumnezeu te cheamă să faci pentru El ceva către care te simţi atras?

Mai întâi am văzut cum Dumnezeu i-a chemat pe Zorobabel (cca 538 î.Hr.) şi pe Ezra (457 î.Hr.) la nişte lucrări deosebite. Apoi am studiat despre chemarea lui Dumnezeu pentru Neemia (444 î.Hr.). Trebuie să ne dăm seama că aceste chemări au fost făcute în armonie cu preştiinţa lui Dumnezeu. De exemplu, Zorobabel a fost impresionat de Dumnezeu să facă o lucrare specială ca răspuns la încheierea celor şaptezeci de ani de robie profetizaţi de Ieremia.

3. Ezra a fost chemat în acelaşi an în care împăratul Artaxerxes a dat o poruncă importantă. Ce semnificaţie profetică are acest an? Daniel 9:24-27

În Daniel 9:25 citim că „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni…”. Ultima săptămână din această profeţie este menţionată în versetul 27. O săptămână are şapte zile, deci o săptămână profetică are şapte ani (Numeri 14:34; Ezechiel 4:5,6). Această profeţie vorbeşte despre şaptezeci de săptămâni, adică patru sute nouăzeci de ani. Însă care este data de început a profeţiei despre şaptezeci de săptămâni? Versetul spune: „De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului…”

Pentru restaurarea poporului iudeu, au fost date în total trei porunci, de către trei împăraţi: Cirus, Darius şi Artaxerxes. Totuşi doar porunca lui Artaxerxes include o preocupare specială pentru cetatea Ierusalim şi doar în aceasta I s-a dat slavă lui Dumnezeu pentru intervenţia Sa (Ezra 7:27,28).

Socotim începutul profeţiei de şaptezeci de săptămâni în anul 457 î.Hr., al şaptelea an al domniei împăratului Artaxerxes I, conform cu Ezra 7:7-26. În plus, deoarece anul 457 î.Hr. este şi anul de început al profeţiei despre cele două mii trei sute de seri şi dimineţi din Daniel 8:14, această poruncă este punctul de început al acestor două profeţii. Cele şaptezeci de săptămâni se încheie în anul 34 d.Hr., atunci când predicarea Evangheliei a fost extinsă şi a ajuns la neamuri (moment marcat şi de persecutarea bisericii primare şi de martirajul lui Ştefan). Mijlocul ultimei săptămâni ar fi anul 31 d.Hr., anul în care Isus a fost răstignit pe cruce.

Reciteşte profeţia din Daniel 9:24,27. Ce ne descoperă ea, cu o acurateţe uimitoare, despre lucrarea Domnului Isus? Cum ne ajută să ne întărim în credinţă?

Termenul „hotărâte” din Daniel 9:24: „şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte” înseamnă literal: „puse deoparte”. Deşi nu mai este folosit în alt loc în Biblie, termenul tradus prin „hotărâte” apare în literatura ebraică şi înseamnă „a pune deoparte” din ceva mai lung. Deoarece Daniel 8 ne prezintă profeţia despre două mii trei sute de seri şi dimineţi, al cărei punct de începere nu este menţionat în Daniel 8, putem deduce logic că atunci când capitolul următor (Daniel 9) ne vorbeşte despre patru sute nouăzeci de ani „hotărâţi” sau „puşi deoparte”, ei nu pot fi „puşi deoparte” decât din cei două mii trei sute de ani profetici menţionaţi în capitolul anterior.

4. Ce parte a vedeniei lui Daniel nu a fost explicată? Daniel 8:14,16,26,27

Există multe motive pentru care profeţia despre cele şaptezeci de săptămâni din Daniel 9:24-27 şi despre cele două mii trei sute de seri şi dimineţi din Daniel 8:14 sunt puse împreună: (1) ambele sunt profeţii despre timp; (2) terminologia specifică „vedenie” şi „înţelegere” le leagă (Daniel 8:26,27 şi 9:23); (3) interpretarea ambelor profeţii a fost dată de îngerul Gabriel (Daniel 8:16 şi 9:21); (4) singura parte a vedeniei care nu este explicată în Daniel 8 este vedenia despre cele două mii trei sute de seri şi dimineţi (uneori traduse ca „zile”) din Daniel 8:14; (5) capitolul 8 conţine vedenia şi apoi interpretarea parţială a acesteia, în timp ce capitolul 9 include doar interpretarea, aici interpretarea singurei părţi neexplicate în Daniel 8, profeţia despre două mii trei sute de seri şi dimineţi (vers. 14), singura parte a vedeniei pe care Daniel nu a înţeles-o (vers. 27).

Informaţiile din cartea Ezra completează „piesele lipsă” ale profeţiilor din cartea Daniel, precizând momentul de începere a acestui timp profetic care are de-a face cu aspecte cruciale ale lucrării lui Hristos pentru noi.

Se vorbeşte foarte mult despre modul în care Dumnezeu ne alege pentru o lucrare. Mulţi au păreri diferite despre ce înseamnă această alegere. Ce ne spune Biblia despre chemarea noastră?

5. Ce ne cheamă Dumnezeu să facem? Pentru ce ne-a ales El? Romani 8:28,29

Acest pasaj ne spune foarte clar că Dumnezeu i-a hotărât dinainte pe oameni să fie după chipul şi asemănarea Fiului Său. Nu ne spune că Dumnezeu ne-a predestinat să fim mântuiţi sau condamnaţi şi că noi nu am avea dreptul de a alege. Cu alte cuvinte, această alegere este în vederea transformării noastre. Noi trebuie să fim schimbaţi ca să reflectăm chipul Fiului lui Dumnezeu. Această transformare ne este făgăduită în versetul următor (30), unde Pavel afirmă că, pe cei pe care îi cheamă, Dumnezeu îi face şi neprihăniţi şi îi proslăveşte (sfinţeşte). Noi nu suntem lăsaţi să ne transformăm singuri, ci Dumnezeu făgăduieşte să facă această transformare prin puterea Sa.

6. Ce alegere sau chemare din partea lui Dumnezeu este descrisă în Romani 9?

Aici Pavel vorbeşte despre alegerea lui Dumnezeu pentru o lucrare specifică. Israeliţii au fost aleşi să ducă Vestea Bună despre Dumnezeu întregii lumi. Fraza „pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât” (Romani 9:13) este adesea înţeleasă greşit, că Dumnezeu l-ar fi iubit doar pe unul dintre cei doi fraţi. Totuşi aici Pavel spune că Iacov a fost ales, iar Esau nu. Pentru ce a fost ales Iacov? Să fie tatăl naţiunii Israel. Vedem că există două feluri de alegere din partea lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu ne alege pe fiecare dintre noi pentru mântuire şi doreşte să fim transformaţi după chipul lui Isus. În al doilea rând, El alege anumiţi oameni pentru misiuni anumite.

Ce sentimente ai ştiind că ai fost ales mai dinainte pentru mântuire?

Când suntem chemaţi de Dumnezeu, avem totuşi libertatea de a accepta sau a respinge chemarea Sa, la fel cum avem libertatea de a accepta sau a respinge mântuirea pe care El le-o oferă tuturor. Poate că El ne pune în anumite poziţii, dar noi putem alege să nu urmăm îndemnurile Sale. El doreşte ca noi să facem anumite lucruri pentru El, la fel cum ne cheamă să fim asemenea Lui. Când Dumnezeu ne alege pentru o anumită lucrare, această alegere face parte din planul Său pentru mântuirea noastră. Făcând ceea ce El ne cheamă să facem, noi descoperim în viaţa noastră realitatea mântuirii pe care El ne-a dat-o.

Saul a fost ales să fie împărat. Din nefericire, el nu şi-a predat niciodată pe deplin inima lui Dumnezeu, în ciuda poziţiei şi a misiunii încredinţate. Doar pentru că cineva este chemat de Dumnezeu la o lucrare anume pentru El nu înseamnă că acea persoană Îl va accepta pe Dumnezeu. Liberul-arbitru rămâne factorul determinant şi, dacă noi nu ne lăsăm călăuziţi de Dumnezeu, putem pierde totul.

7. Ce ne învaţă următoarele pasaje despre ce se întâmplă când Domnul cheamă pe cineva la o lucrare? Exodul 3:4,10-12,20; 4:1,11,12,27-31

Răspunsul nostru poate fi ca răspunsul lui Ezra şi Neemia, care au mers înainte fără să pună întrebări, sau putem fi asemenea lui Moise, care a avut obiecţii şi scuze. Într-un final şi Moise a mers, dar nu fără a încerca să scape mai întâi. El s-a opus, spunând că nu este suficient de bun, un nimeni care nu avea o poziţie importantă. Cum să-l asculte Faraon pe el? Moise se temea că poporul evreu ar fi putut să nu îl creadă sau să nu îl asculte şi lucrarea lui ar fi fost în zadar. Mai mult, el s-a plâns că nu era calificat şi că nu avea aptitudinile necesare – „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară” (Exodul 4:10). Într-un final, a cerut în mod deschis ca Dumnezeu să trimită pe altcineva. Şi totuşi, când citim despre Moise, vedem ce lider puternic, deşi cu greşeli, a devenit Moise. El a îndeplinit cu credincioşie lucrarea la care l-a chemat Dumnezeu.

Ce scuze găsim noi adesea, care ne împiedică să facem lucrurile pe care ştim că Dumnezeu doreşte să le facem?

„Timpul venirii lui Hristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui şi vestirea Evangheliei la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înţelege aceste profeţii şi a le recunoaşte împlinirea în lucrarea lui Isus. Hristos a stăruit ca ucenicii Lui să înţeleagă însemnătatea studiului profeţiilor. Referindu-Se la profeţia dată lui Daniel cu privire la timpul lor, El le-a zis: «Cine citeşte să înţeleagă» (Matei 24:15). După înviere, El le-a explicat ucenicilor din toţi profeţii «ce era cu privire la El» (Luca 24:27). Mântuitorul vorbise prin toţi profeţii. «Duhul lui Hristos care era în ei … vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate» (1 Petru 1:11).” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 234

Studiu suplimentar: Citeşte cu atenţie în Profeţi şi regi, Capitolul 58 „Venirea unui Răscumpărător”, despre profeţia celor şaptezeci de săptămâni şi împlinirea lor istorică.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: 1 Cronici 20-26
1. Cine şi de ce nu a inclus în numărătoare seminţiile lui Levi şi Beniamin?
2. Cui a poruncit David să-şi pună inima şi sufletul să caute pe Domnul?
3. Cine prorocea (acompaniindu-se) cu harpa?
4. Cine păzea toate vistieriile lucrurilor sfinte?

Evanghelizare, Secţiunea 4 – subcapitolul „Locul de desfăşurare a evanghelizării”
5. Ce a sugerat Ellen G. White cu privire la sălile publice foarte populare?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!