Decizii greşite

Ezra şi Neemia au devenit conducători ai unui popor în care căsătoriile cu persoane din alte popoare deveniseră normale. Ambii lideri au fost foarte îngrijoraţi de acest lucru, deoarece doreau să conducă naţiunea la o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Ei erau conştienţi de influenţa negativă pe care necredincioşii sau închinătorii la idoli o puteau avea asupra poporului Israel – efectele teribile se văzuseră bine de-a lungul istoriei. Religiile canaanite s-au răspândit în tot Israelul, până când pe orice înălţime li se aducea închinare lui Baal şi Astarteei. Mai mult, soţii sau soţiile păgâne aveau o influenţă nefastă asupra familiilor israelite. Balaam i-a sfătuit pe moabiţi să îşi trimită femeile la israeliţi, fiind sigur că israeliţii aveau să se întoarcă de la Dumnezeu dacă picau în mrejele acestor femei. Din nefericire, a avut dreptate. Influenţa nu a fost doar asupra celor ce erau soţ şi soţie, ci a avut de suferit şi credinţa copiilor lor.

Ce vor face Ezra şi Neemia cu problema căsătoriilor israeliţilor cu cei din alte popoare? Vor trece cu vederea sau vor lua poziţie împotrivă? În această săptămână vom vedea modul în care cei doi au abordat situaţia.

1. Ce s-a întâmplat şi cum putem explica reacţia lui Neemia? Neemia 13:23-25

Deoarece nu vorbeau ebraica sau aramaica (limba vorbită în timpul robiei), copiii nu puteau înţelege învăţăturile din Scriptură. Cu adevărat era o problemă, deoarece cunoaşterea descoperirii lui Dumnezeu putea fi astfel distorsionată sau chiar pierdută. Cărturarii şi preoţii prezentau Tora în special în aramaică pentru a face cuvântul clar oamenilor. Totuşi, deoarece mamele erau din Amon, Asdod şi Moab şi ele se îngrijeau de copii, nu este surprinzător că aceştia nu vorbeau şi limba taţilor. Limba pe care o vorbim influenţează modul în care gândim şi înţelegem conceptele, deoarece folosim vocabularul acelei culturi. Pierderea limbajului biblic însemna pierderea identităţii lor ca popor al lui Dumnezeu. Pentru Neemia era de neconceput ca familiile să piardă legătura cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Dumnezeul cel viu, Domnul evreilor.

Specialiştii în studiul Bibliei arată că acţiunile lui Neemia erau un mod de a face de ruşine poporul, erau pedepsele stabilite şi acceptate la acea vreme. Când citim că Neemia i-a mustrat şi i-a blestemat pe unii, să nu ne gândim că Neemia a folosit un limbaj profan, ci el rostea blestemele prevăzute în legământ. Deuteronomul 28 prezintă blestemele care aveau să vină asupra celor care călcau legământul. Este foarte posibil ca Neemia să fi ales cuvintele din Biblie pentru a-i face să îşi dea seama de păcatul lor şi de consecinţele alegerilor rele.

Mai mult, atunci când Neemia spune: „… am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul” (Neemia 13:25), trebuie să înţelegem că bătaia era o pedeapsă publică stabilită în Israel. De acest tratament au avut parte numai „unii” dintre ei, conducătorii care cauzaseră sau promovaseră acest comportament greşit. Aceasta era o metodă de a-i face de ruşine în public. Neemia dorea să se asigure că poporul a înţeles gravitatea alegerilor făcute şi rezultatele care aveau să fie văzute.

Cum ar trebui să reacţionăm când vedem că în biserică se face ceva ce noi credem că este greşit?

2. Ce ne spune istoria biblică despre pericolele îndepărtării de la calea cea bună? Neemia 13:26,27

Solomon a fost condus tot mai jos în păcat de alegerile lui. Putem afirma că Solomon şi-a adus singur ruinarea prin neascultare de porunca lui Dumnezeu pentru împăraţii lui Israel: „Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima” (Deuteronomul 17:17). Viaţa lui Solomon este folosită ca un exemplu negativ: el nu doar că şi-a luat mai multe neveste, dar, mai grav, după cum arată şi Neemia, el a ales femei care nu I se închinau lui Dumnezeu.

3. De ce avea Neemia dreptate să mustre poporul pentru căsătoriile cu păgânii? Geneza 6:1-4; 24:3,4; 28:1,2; Deuteronomul 7:3,4; 2 Corinteni 6:14

Porunca împotriva căsătoriilor cu păgânii nu avea în vedere naţionalismul, ci idolatria. În Biblie sunt menţionaţi oameni care s-au căsătorit cu femei care nu erau din Israel. Moise s-a căsătorit cu Sefora, o madianită; Boaz s-a căsătorit cu Rut, o moabită. Problema era căsătoria cu o persoană de altă credinţă sau atee, iar iudeii din vremea lui Ezra şi Neemia au ales să ia în căsătorie persoane care nu credeau în Dumnezeu. În cartea Flame of Yahweh, Richard M. Davidson afirmă: „Planul edenic pentru căsătorie… cerea o plenitudine complementară a doi parteneri în credinţa lor, dar şi în alte valori importante.” – p. 316. Soţiile păgâne nu au renunţat la închinarea la idoli. Neemia probabil că a fost mai mult îndurerat decât furios pe alegerile poporului, considerându-le dovada lipsei de devotament faţă de Dumnezeu.

Biblia ne oferă sfaturi pentru practici care ne vor ţine aproape de Dumnezeu şi care sunt menite să ne sporească fericirea. Porunca de a nu ne înjuga la un jug nepotrivit în căsătorie are menirea de a ne ajuta să avem o viaţă mai bună şi de a încuraja devoţiunea faţă de Dumnezeu.

Ce lecţii putem învăţa din aceste relatări care să ne ajute astăzi şi să protejeze credinţa noastră şi a familiei noastre?

4. Cum a răspuns Ezra când a aflat despre căsătoriile israeliţilor cu persoane din alte popoare? Ce sugerează folosirea expresiei „nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări” (care este folosită şi în Leviticul 10:10; 11:47; Exodul 26:33; Geneza 1:4,6,7,14,18)? Ezra 9

Chiar poporul a venit să îi vorbească lui Ezra despre problema căsătoriilor cu cei din alte popoare. Terminologia folosită în enumerarea naţiunilor implicate demonstrează că oamenii cunoşteau Tora, deoarece lista este preluată direct din relatarea biblică. Foarte interesant este că liderii civili i-au adus vestea lui Ezra, din moment ce şi conducătorii spirituali, preoţii şi leviţii, se făceau vinovaţi.

„Studiind cauzele care au dus la robia babiloniană, Ezra a înţeles că apostazia lui Israel s-a datorat în mare măsură amestecului cu popoarele păgâne. El înţelesese că, dacă ar fi ascultat de porunca lui Dumnezeu de a nu se uni cu popoarele înconjurătoare, ei ar fi fost cruţaţi de multe experienţe amare şi umilitoare. Acum, când a constatat că, în ciuda învăţămintelor trecutului, bărbaţi proeminenţi îndrăzniseră să calce legile date ca scut împotriva apostaziei, inima i-a fost împovărată. El a cugetat la bunătatea lui Dumnezeu care a dat din nou poporului Său stabilitate în ţara lui natală şi a fost copleşit de o indignare şi o amărăciune îndreptăţite pentru nerecunoştinţa lor.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 620

Cuvântul „despărţit” este folosit pentru entităţi contrastante. De fapt, denotă opusul. Prin această afirmaţie, iudeii recunoşteau că, înainte, ei luaseră cunoştinţă de porunca lui Dumnezeu de a sta departe de alte religii. false. Ei au înţeles că nimeni nu putea afirma că, dacă s-ar căsători cu o persoană de credinţă total diferită, acest lucru nu ar avea niciun impact asupra relaţiei de căsătorie sau a educării copiilor. Ei şi-au dat seama cât de gravă era situaţia.

Ce putem face pentru a menţine vie credinţa în casele şi în familiile noastre, chiar dacă în trecut am făcut alegeri greşite?

5. Cum au abordat Ezra şi conducătorii problema căsătoriilor mixte? Ezra 10

Împreună, întreaga adunare a hotărât să le trimită înapoi pe nevestele străine. Uimitor, chiar şi cei căsătoriţi cu ele au încuviinţat acest plan, cu excepţia celor patru bărbaţi menţionaţi în Ezra 10:15. Evreii promiseseră să îşi trimită nevestele şi a fost nevoie de trei luni ca acest plan să fie pus în aplicare. La sfârşit, o sută treisprezece bărbaţi evrei şi-au izgonit nevestele (Ezra 10:18-43). Ultimul verset (44) ne spune că în aceste căsătorii mixte existau deja şi copii. Alungarea mamelor din familiile cu copii nu pare deloc raţională sau corectă. Totuşi să nu uităm că acesta a fost un moment unic, când Dumnezeu dorea să o ia de la început cu poporul Israel şi, într-un sens, şi ei, cu El. Pentru a-L urma cu totul pe Dumnezeu era nevoie de măsuri radicale.

Termenii folosiţi în Ezra 10:11,19 pentru „despărţiţi-vă” (badal) şi „să izgonească” (yatza’) nu sunt folosiţi în niciun alt loc în Biblie cu referire la despărţirea în căsătorie. Cu siguranţă că Ezra cunoştea terminologia folosită în mod obişnuit, dar a ales să nu o folosească, probabil, din cauză că el nu considera valabile aceste căsătorii pentru că încălcau porunca din Tora. Totuşi nu se dau informaţii despre ce s-a întâmplat cu aceste soţii şi cu copiii şi ce impact a avut această acţiune asupra comunităţii. Conform obiceiului acelei vremi, fostul soţ trebuia să se îngrijească de întoarcerea fostei soţii împreună cu copiii în casa părinţilor ei.

Totuşi, de-a lungul timpului, unii bărbaţi evrei au început din nou să ia în căsătorie femei necredincioase şi probabil că unii chiar s-au întors la soţiile pe care le alungaseră. Inconsecvenţa faţă de această soluţie poate fi atribuită naturii umane şi a nestatorniciei faţă de legământul cu Dumnezeu. Chiar şi cei care se consideră puternici trebuie să recunoască faptul că au trecut prin perioade în care devotamentul faţă de Dumnezeu a avut de suferit şi umblarea cu El ar putea fi descrisă ca nesatisfăcătoare. Din nefericire, omul trebuie să se lupte cu sine ca să Îl pună pe Dumnezeu pe primul loc.

Ai avut şi tu momente de eşec în umblarea ta cu Dumnezeu? Ce ai învăţat din aceste experienţe?

Din ce am văzut în cărţile Ezra şi Neemia, este clar că trebuie să fim foarte serioşi în privinţa căsătoriei. Când ne gândim la căsătorie, ar trebui să ne rugăm, să nu uităm de Dumnezeu şi să luăm hotărârea să rămânem credincioşi principiilor Sale, care ne pot scuti de multă tristeţe şi nefericire.

6. Ce spune Pavel despre familia în care unul este credincios şi celălalt nu? Cum ar trebui să privim astăzi aceste căsătorii? 1 Corinteni 7:10-17

Deoarece nu găsim în Biblie o poruncă amănunţită despre căsătoriile între persoane care nu au aceeaşi religie, ar fi cu totul neînţelept şi împotriva intenţiei acestui verset să insistăm că despărţirea de un soţ necredincios ar fi abordarea cea mai potrivită şi, pe baza relatării din Ezra, chiar recomandată. Situaţia din vremea lui Ezra şi Neemia a fost unică şi după voia lui Dumnezeu (Ezra 10:11), deoarece erau în pericol viitorul, identitatea poporului şi închinarea la Dumnezeul cel viu.

În comunitatea evreiască din Elefantina, Egipt (în timpul lui Ezra şi Neemia), conducătorii au permis căsătoriile interetnice şi, la scurtă vreme, a luat naştere o religie mixtă – închinare la Iehova şi la zeiţa Anat. De aceea, evenimentul menţionat în Ezra nu ar trebui considerat ca o recomandare pentru desfacerea căsătoriilor în care unul este credincios şi celălalt nu şi despărţirea familiilor. Această relatare ne arată că Dumnezeu pune preţ pe căsătoriile între cei credincioşi. Satana se bucură când un credincios se căsătoreşte cu o persoană neconsacrată lui Dumnezeu, deoarece ştie că dacă ambii parteneri au aceleaşi convingeri vor fi mai puternici în lucrarea pentru Dumnezeu.

Sfatul biblic din 2 Corinteni 6:14, împotriva înjugării la un jug nepotrivit, se poate aplica şi la căsătorie. Sunt şi excepţii, în care cei care hotărăsc altfel primesc har. Dumnezeu le dă putere celor care s-au căsătorit cu necredincioşi să Îi fie credincioşi lui Dumnezeu şi soţului sau soţiei. Dumnezeu nu ne părăseşte nici atunci când acţionăm contrar voinţei Lui şi, dacă Îi cerem ajutorul, El ni-l va da. Desigur, aceasta nu înseamnă că putem să facem ce vrem şi să ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne binecuvânteze oricum, dar, atunci când venim înaintea Lui cu nevoia noastră şi cu inima smerită, El întotdeauna ia aminte. Fără harul lui Dumnezeu niciunul dintre noi nu ar avea nicio speranţă, deoarece toţi suntem păcătoşi.

„Sârguinţa în lucrarea încredinţată de Dumnezeu este o parte importantă a religiei adevărate. Oamenii ar trebui să folosească împrejurările ca fiind instrumentele cu care Dumnezeu împlineşte voia Sa. Acţiuni prompte şi hotărâte, îndeplinite la timpul potrivit, vor câştiga biruinţe glorioase, dar amânarea şi neglijenţa vor avea ca urmare nereuşita şi dezonoarea lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt la conducerea cauzei adevărului nu au râvnă, dacă sunt indiferenţi şi fără ţintă, biserica va fi neglijentă, delăsătoare şi iubitoare de plăceri, dar, dacă ei urmăresc o ţintă sfântă de a-L sluji pe Dumnezeu şi numai pe El, poporul va fi unit, plin de speranţă şi de entuziasm.

Cuvântul lui Dumnezeu abundă în contraste izbitoare şi categorice… Paginile care descriu ura, minciuna şi trădarea lui Sanbalat şi Tobia descriu şi nobleţea, consacrarea şi jertfirea de sine ale lui Ezra şi Neemia. Suntem lăsaţi liberi să urmăm exemplul pe care-l dorim. Urmările înfricoşătoare ale călcării poruncilor lui Dumnezeu sunt puse faţă în faţă cu binecuvântările care vin din ascultare. Noi înşine trebuie să hotărâm dacă vom suferi sau ne vom bucura.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 676

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Profeţi şi regi, Capitolul 57 – „Reforma”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Neemia 8-Estera 1
1. Ce a făcut poporul când Ezra a deschis cartea să citească?
2. Cine trebuia să aducă zeciuială din zeciuială?
3. Ce indiciu există că la Ierusalim exista temniţă?
4. Ce conţineau scrisorile trimise de împărat în ţinuturile împărăţiei sale, după incidentul cu împărăteasa Vasti?

Evanghelizare, Secţiunea 5 – subcapitolul „Unitate în diversitate”
5. În a cui minte şi inimă nu poate locui pacea lui Hristos?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!