Confruntarea cu împotrivirea

Capitolele 3-6 din Ezra sunt structurate tematic, acoperind mai multe perioade istorice de împotrivire faţă de reconstruirea templului. Recunoaşterea aceste abordări tematice ne va ajuta să clarificăm mesajul general.

Ezra este menţionat pentru prima dată pe nume în Ezra 7:1. Odată cu sosirea lui în Iuda, în 457 î.Hr., lucrurile s-au schimbat şi a început reconstruirea cetăţii şi a zidului, dar lucrarea nu a avut continuitate, ci a mers în salturi, cu lungi perioade de stagnare. Treisprezece ani mai târziu a venit şi Neemia (trimis de Artaxerxes în 444 î.Hr.) şi construirea zidului a fost finalizată în cele din urmă. Deşi opoziţia era mare, lucrarea a fost realizată în doar cincizeci şi două de zile (Neemia 6:15).

Împotrivirea faţă de lucrarea lui Dumnezeu este o temă predominantă în cele două cărţi, Ezra şi Neemia; astfel, nu este deloc surprinzător că reconstruirea templului şi a Ierusalimului a stârnit împotrivire şi persecuţie. Oriunde mergem în lumea de astăzi, lucrarea Domnului întâmpină împotrivire. Satana încearcă să se asigure că Evanghelia nu se răspândeşte cu rapiditate, deoarece aceasta îi ameninţă stăpânirea. Cum au făcut faţă iudeii împotrivirii?

1. De ce crezi că iudeii au refuzat ajutorul altor popoare la construirea templului? Ezra 4:1-5

Aparent, această cerere părea prietenoasă, binevoitoare. De ce să fi refuzat ajutorul? Într-un sens, răspunsul îl găsim chiar în verset. „Vrăjmaşii (potrivnicii)” şi-au oferit ajutorul. Vrăjmaşii? Chiar acest lucru este suficient ca să înţelegem refuzul iudeilor.

De ce au fost numiţi „vrăjmaşii”? În 2 Împăraţi 17:24-41 ni se spune că locuitorii Samariei şi ai împrejurimilor ei fuseseră aduşi din alte naţiuni după ce populaţia din Israel, regatul din nord, a fost deportată. Apoi, împăratul Asiriei le-a trimis preoţi care să îi înveţe cum să se închine Dumnezeului ţării, Dumnezeului lui Israel. Totuşi religia rezultată includea şi zeii canaaniţi. De aceea, iudeii întorşi în ţară se temeau că această religie amestecată urma să fie adusă în închinarea lor de la templu. În consecinţă, cel mai bun şi mai înţelept lucru pe care l-au putut face a fost să spună: „Nu, mulţumim.”

Să ne amintim în primul rând de ce se întâmplau toate aceste lucruri. Compromisul constant al înaintaşilor lor cu religiile păgâne din jur a dus la distrugerea templului, dar şi la luarea lor în captivitate. Probabil că acum, când îşi reconstruiau templul, ultimul lucru pe care şi-l doreau era să se apropie din nou de popoarele din jur.

2. Ce altceva ne mai arată că alegerea cea mai bună era să refuze ajutorul? Ezra 4:4,5

Gândeşte-te cât de uşor ar fi putut găsi motive de a accepta ajutorul. Ce clarificare aduce textul din 2 Corinteni 6:14 cu privire la aceasta?

Din nefericire, împotrivirea cu care s-au confruntat iudeii din partea naţiunilor înconjurătoare, descrisă în Ezra 4-6, le-a produs teamă şi oamenii nu au mai vrut să lucreze la templu.

După cum am menţionat deja, evenimentele prezentate în Ezra 4:6 – 6:22 nu sunt în ordine cronologică. De aceea, vom analiza capitolul 5 înainte de 4.

3. De ce i-a trimis Dumnezeu pe profeţii Hagai şi Zaharia? Care a fost urmarea? Ezra 5:1-5

Iudeii încetaseră construirea deoarece le era teamă. Dar Dumnezeu îi trimisese în Iuda să reconstruiască templul şi cetatea şi El avea un plan. Deoarece lor le era teamă, El a trebuit să facă ceva ca să îi încurajeze. De aceea, a chemat doi profeţi să intervină. Împotrivirea omenească nu Îl opreşte pe Dumnezeu; deşi iudeii contribuiseră la această împotrivire chiar prin acţiunile lor, Dumnezeu nu i-a părăsit. El a lucrat prin profeţi ca să îi motiveze şi să îi îndemne din nou la acţiune.

4. Care era solia pentru ei şi ce învăţătură putem lua şi noi? Hagai 1

„Prorocii Hagai şi Zaharia au fost ridicaţi să facă faţă crizei. Prin mărturii mişcătoare, aceşti soli rânduiţi i-au descoperit poporului cauza necazurilor lui. Lipsa prosperităţii vremelnice era urmarea faptului că nu puseseră interesele lui Dumnezeu pe primul loc, au declarat profeţii. Dacă israeliţii L-ar fi onorat pe Dumnezeu, dacă I-ar fi dat respectul şi cinstea cuvenite, făcând din construirea Casei Sale prima lor preocupare, prin aceasta ei ar fi chemat prezenţa şi binecuvântarea Sa.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 573- 574

5. Ce au făcut vrăjmaşii ca să oprească lucrările din Ierusalim? Ezra 4:6-24

„Oamenii ţării” au scris plângeri împotriva iudeilor şi împotriva lucrării lor mai întâi către Darius (Ezra 5 şi 6), apoi către împăratul Xerxes (Ahaşveroş), dar şi către Artaxerxes. Ei au făcut tot ce le-a stat în putere să oprească lucrările de la Ierusalim.

Ei susţineau că, dacă cetatea avea să fie reconstruită, împăratul avea să îşi piardă puterea asupra ei, deoarece Ierusalimul a fost întotdeauna o cetate a răzvrătirii şi tulburărilor. Din nefericire, împăratul Artaxerxes a început să creadă că iudeii construiau doar pentru că doreau să îşi câştige independenţa şi, astfel, să stârnească conflicte. El a poruncit întreruperea lucrărilor şi a fost trimisă o armată ca să îi împiedice să mai construiască cetatea. Această abordare în forţă a pus lucrarea pentru Dumnezeu într-un impas.

6. De ce au încetat iudeii lucrările de reconstruire a Ierusalimului, deşi ştiau ce dorea Dumnezeu de la ei? Ce i-a împiedicat să lucreze? Ezra 4:23,24

Se pare că iudeii şi-au dat seama că Dumnezeu îi chemase să reconstruiască cetatea şi templul, dar, din cauza opoziţiei puternice, le era teamă. Probabil au căutat scuze precum: „Acum nu este momentul potrivit…”, „Dacă Dumnezeu ar dori cu adevărat acest lucru, El ar pregăti o cale” sau „Poate că nici nu trebuia să ne întoarcem”. Când facem ce credem că ne-a chemat Dumnezeu să facem şi ne lovim de împotrivire, avem tendinţa să ne îndoim de călăuzirea Sa. Ne convingem pe noi înşine că am făcut o greşeală. Teama ne poate paraliza mintea, iar gândurile ne sunt cuprinse de disperare şi neajutorare în loc să ne concentrăm pe puterea lui Dumnezeu.

Ai trecut şi tu prin situaţii asemănătoare, fiind convins că Dumnezeu te-a chemat să faci ceva şi apoi ai avut îndoieli din cauză că era prea greu? (Să ne gândim la Ioan Botezătorul.) Ce ai învăţat din acea experienţă?

7. Ce au făcut iudeii sub conducerea lui Neemia pentru a se opune împotrivirii? De ce a fost important ca ei să se pregătească să lupte în loc să nu facă nimic, crezând că Dumnezeu îi va proteja? Neemia 4:13,14,16-20

După multe întreruperi, poporul a început din nou lucrul. Iudeii s-au rugat şi Neemia a pus pază. Oamenii făceau de pază cu rândul, ziua şi noaptea, ca să fie pregătiţi pentru atacurile iminente. Neemia a organizat poporul în jurul cetăţii cu arme, astfel încât fiecare familie era pregătită să lupte. Mai mult, el i-a împărţit pe slujitorii lui în două grupuri, un grup care lucra şi un grup care ţinea armele. S-a mai dat şi o îndrumare specială pentru cei care lucrau pe ziduri, ei fiind cel mai aproape de pericol. Fiecare constructor ţinea cu o mână sabia şi cu cealaltă punea cărămizi sau pietre şi mortar pe zid. Ei erau pregătiţi să facă faţă împotrivirii. Ei şi-au făcut partea lor, iar Domnul a făcut restul. Credinţa lui Neemia în protecţia lui Dumnezeu ne inspiră. Totuşi el nu s-a aşezat confortabil, aşteptând ca Dumnezeu să facă totul. Ei s-au pregătit să facă tot ce puteau mai bine.

Cele două pasaje: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre” (vers. 13,14) şi „Dumnezeul nostru va lupta pentru noi” (vers. 19,20) sunt cele mai inspiratoare afirmaţii pe care le găsim în Biblie.

Iudeii ar fi putut să se oprească din nou din cauza opoziţiei care persista, dar, de această dată, în loc să fie cuprinşi de teamă, ei s-au ţinut strâns de făgăduinţa că Dumnezeu avea să lupte pentru ei. Când şi noi întâmpinăm opoziţie faţă de Numele Domnului, faţă de credinţa noastră sau de lucrarea la care ne-a chemat Domnul, ar trebui să ne amintim că „Dumnezeu va lupta pentru noi”.

În final, iudeii şi-au dat seama că Domnul îi susţinea în lucrarea pe care o făceau şi aceasta le-a dat curajul de a merge înainte.

De ce este important să ştii că ceea ce faci este voia lui Dumnezeu? Cum pot să ştii acest lucru?

8. De ce considera Neemia că lucrarea pe care o făcea era „o mare lucrare” (Neemia 6:3)? Ce încercări au fost făcute pentru a-l opri? Neemia 6:1-13

Capitolul 6 arată câte încercări s-au făcut de a-i lua viaţa lui Neemia. Sanbalat şi Gheşem îi trimiteau constant scrisori pentru a-l determina să vină la ei sub pretextul unei întâlniri. Însă întâlnirea trebuia să aibă loc în valea Ono, care era în teritoriul inamic, şi astfel s-a văzut adevăratul scop al invitaţiei. Sanbalat, Tobia şi Gheşem au văzut o oportunitate care era viabilă atâta timp cât zidul nu era finalizat şi porţile nu erau încă închise. Iudeii aveau protecţia împăratului persan şi de aceea vrăjmaşii nu îi puteau cuceri printr-un atac frontal deschis. Dar, dacă ar fi scăpat de conducătorul lor, ar fi reuşit să împiedice progresul sau chiar să oprească de tot lucrările de construire. Ei nu au renunţat. Chiar dacă Neemia nu le răspundea, ei au continuat să încerce. Probabil că a fost foarte frustrant pentru Neemia să fie nevoit să facă faţă opoziţiei la fiecare mişcare. El le-a răspuns astfel: „Am o mare lucrare de făcut” (vers. 3).

Judecând după standardul lumii, Neemia făcea o lucrare importantă ca paharnic al împăratului – era o slujbă prestigioasă, una dintre cele mai înalte funcţii din ţară, fiind şi sfătuitorul împăratului. Dar construirea unei cetăţi ajunse în ruină nu avea nicio semnificaţie lumească. Şi totuşi el o numeşte o mare lucrare! Neemia considera că lucrarea pe care o făcea pentru Dumnezeu era „mare” şi mai importantă, deoarece şi-a dat seama că, la Ierusalim, era în joc onoarea Numelui lui Dumnezeu.

Când a instituit serviciile de la templu, Dumnezeu a rânduit şi preoţia. Pentru ca templul să rămână sfânt şi deosebit în mintea poporului, El a poruncit ca numai preoţii să îndeplinească anumite slujbe la templu. Nouă ne este foarte greu să vedem sfinţenia lui Dumnezeu, de aceea El a dorit să îi ajute pe israeliţi să vină în prezenţa Sa cu reverenţă. Neemia ştia că oricine putea să intre în curte, dar nu şi în templu. Chemându-l în templu, Şemaia a arătat că era un profet fals, pentru că sugera ceva contrar îndrumărilor lui Dumnezeu, şi, totodată, un trădător.

Cum putem astăzi, fără un sanctuar pământesc, să păstrăm în minte gândul sfinţeniei lui Dumnezeu? Ce se întâmplă când înţelegem sfinţenia lui Dumnezeu, în contrast cu păcătoşenia noastră?

„Descurajarea şi împotrivirea pe care clăditorii din zilele lui Neemia le-au întâmpinat atât din partea vrăjmaşilor, cât şi a pretinşilor prieteni sunt tipice pentru experienţa pe care o vor avea astăzi cei care lucrează pentru Dumnezeu. Creştinii sunt puşi la probă nu numai prin mânia, nemulţumirea şi cruzimea vrăjmaşilor, ci şi prin indolenţa, nehotărârea, încropeala şi trădarea pretinşilor prieteni şi a celor care ar trebui să ajute.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 644

„Devoţiunea hotărâtă a lui Neemia faţă de lucrarea Domnului şi încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu au fost motivul eşecului vrăjmaşilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă uşoară în ispită, dar, în viaţa care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găseşte sprijin. Credinţa aceluia care înaintează continuu nu slăbeşte, căci, mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaşte Dragostea Infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevăraţii slujitorii ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbeşte, deoarece ei depind continuu de tronul harului.” – Ibidem, p. 660

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Profeţi şi regi, capitolele: Capitolul 53 „Constructorii pe ziduri”, Capitolul 54 „Mustrare împotriva asupririi” şi Capitolul 55 „Uneltiri păgâne”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: 1 Cronici 27 – 2 Cronici 4
1. De ce nu a isprăvit Ioab numărătoarea poporului?
2. De unde şi cum a primit David planurile pentru templu şi pentru toate uneltele lui?
3. Câţi străini erau în Israel pe vremea lui Solomon?
4. Pentru ce scop erau făcute „marea” şi ligheanele de la templu?

Evanghelizare, Secţiunea 4 – subcapitolul „Centrele de lucru din afara oraşelor”
5. De unde să fie condusă lucrarea din oraşe?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!