Cine este Isus Hristos?

Cine este Isus Hristos? Nu este o întrebare-capcană şi nu trebuie să fii filosof sau sociolog ca să poţi răspunde. Ea pătrunde până în adâncul fiinţei noastre, arătându-ne cine suntem şi, mai important, ce ne rezervă Veşnicia.

Oamenii pot admira lucrările Mântuitorului, pot preamări cuvintele Sale, pot elogia răbdarea Sa, pot apăra nonviolenţa Sa, pot aclama tăria Sa de caracter, pot lăuda altruismul Său şi pot rămâne muţi în faţa morţii crude pe care a suferit-o. Mulţi chiar se pot arăta gata să admită că El a fost un om bun care a încercat să îndrepte lucrurile – să facă dreptate acolo unde era nedreptate, să aducă Vindecare acolo unde era boală şi încurajare, acolo unde nu era decât nefericire.

Da, Isus ar putea foarte bine să câştige titlul de cel mai bun profesor, de revoluţionar, de lider prin excelenţă şi de psiholog capabil să sondeze sufletul omului în profunzime. El a fost toate acestea şi totuşi a fost cu mult mai mult decât atât.

Niciuna dintre afirmaţiile acestea nu poate fi considerată un răspuns satisfăcător la întrebarea crucială pe care a ridicat-o chiar El: „Dar Voi… cine ziceţi că sunt?” (Luca 9:20).

Este o întrebare care aşteaptă un răspuns, iar de răspunsul dat depinde destinul fiecăruia.

În evanghelii şi în Noul Testament, sunt foarte multe declaraţii uimitoare despre ce a făcut Domnul Isus şi despre cine este El. Desigur că faptele Sale dau mărturie despre identitatea Sa. Declaraţiile că El este Dumnezeu, că este Răscumpărătorul nostru şi este singura cale spre viaţa veşnică se impun atenţiei, deoarece implicaţiile lor au consecinţe Veşnice pentru fiecare fiinţă umană.

1. Cum au reacţionat oamenii din Nazaret faţă de Isus? Dece? Luca 4:16-30, vezi şi Ioan 3:19.

Oamenii din Nazaret au fost la început entuziasmaţi să-L vadă pe Isus, care, după ce făcuse multe minuni şi semne, Se întorsese acasă, şi „se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui” (Luca 4:2 2). Însă modul în care au reacţionat la mustrarea Sa arată ce spirit îi însufleţea de fapt.

2. Care a fost întrebarea lui Ioan despre Isus şi ce I-a determinat să o pună? Luca 7:17-22.

Până şi Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul lui Isus şi acela care a anunţat că Isus era „Mielul lui Dumnezeu”, a avut îndoieli. El a dorit să ştie: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Luca 7:19).

Însă Domnul Isus nu i-a răspuns direct, ci a arătat spre faptele Sale care dădeau mărturie despre cine era El: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia” (vers. 22). Se poate afirma că Isus nu avea nevoie să răspundă la întrebarea lui în mod direct, pentru că faptele şi lucrările Lui erau tot atâtea dovezi despre identitatea Sa.

Poate că răspunsul Iui Isus l-a făcut pe Ioan să-şi pună o altă întrebare: „Dacă are puterea de a face aceste lucruri extraordinare, de ce îngăduie să zac în temniţă?” In definitiv, când trecem prin tragedii, cine dintre noi nu se întreabă: „Dacă Dumnezeu este atât de puternic, de ce îngăduie să mi se întâmple aşa ceva?” Cum răspunde evenimentul răstignirii lui Isus la această întrebare?

„Fiul omului” şi „Fiul lui Dumnezeu” sunt două nume folosite în Evanghelii pentru Isus. Primul nume se referă la natura umană pe care a luat-o asupra Sa la întrupare, iar al doilea, la divinitatea Sa, ca a doua Persoană a Dumnezeirii. O Fiinţă atât divină, cât şi umană este un concept greu de înţeles, dar lucrul acesta nu îi ştirbeşte nicidecum marele adevăr, nici marea speranţă pe care ne-o oferă.

3. Cine este Domnul Isus? Luca 1:31,32,35; 2:11.

În Luca 1:31,32, îngerul asociază numele „Isus” cu cel de „Fiul Celui Preaînalt” căruia „Domnul Dumnezeu îi va da” tronul lui David. Isus este Fiul lui Dumnezeu. El este totodată Hristos, Mesia, care va restabili tronul lui David, dar nu ca un eliberator pământesc, ci în sensul escatologic – va respinge definitiv încercarea lui Satana de a uzurpa tronului lui Dumnezeu Însuşi. În Luca 2 :11, îngerul le spune păstorilor că pruncul din iesle este „un Mântuitor, este Hristos, Domnul”.

Titlul „Fiul lui Dumnezeu”, pe lângă faptul că Îi afirmă poziţia în cadrul Dumnezeirii, dezvăluie şi relaţia apropiată pe care a păstrat-o El cu Tatăl cât a fost aici, pe pământ. Totuşi relaţia Fiului cu Tatăl nu este la fel ca relaţia pe care o avem noi cu Dumnezeu. Noi beneficiem de această relaţie de pe poziţia de fiinţe create şi răscumpărate, datorită lucrării lui Hristos, pe când El este partenerul Său egal, din veşnicie. Prin intermediul naturii Sale divine, Isus a menţinut legătura Sa cu Tatăl cât mai strânsă posibil.

„Isus spune «Tatăl Meu care este în ceruri», pentru a le aminti ucenicilor că, deşi prin natura Sa omenească este legat de ei, este părtaş la încercările lor şi înţelege suferinţele lor, prin natura Sa dumnezeiască este unit cu tronul Celui Infinit.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 442

Ce înseamnă pentru noi faptul că Isus este Dumnezeu, în sensul deplin al cuvântului? El, deşi era Dumnezeu, S-a smerit luând asupra Sa natura umană şi oferindu-Se ca jertfă pentru noi. Ce speranţă ne insuflă acest adevăr, prin imaginea pe care ne-o oferă despre caracterul lui Dumnezeu?

Deşi ştia foarte bine că era atât Fiul omului, cât şi Fiul lui Dumnezeu (Luca 22:67-70), Mântuitorul nostru a preferat numele „Fiul omului”. Nimeni altcineva nu I s-a adresat astfel. Titlul acesta nu mai apare decât în cuvântarea lui ştefan (Faptele 7:56) şi în Apocalipsa 1:13 şi 14:14. În evanghelii apare de peste optzeci de ori, iar în Evanghelia după Luca, de douăzecişicinci de ori.

„Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanţul de aur care ne prinde sufletele de Hristos şi, prin Hristos, de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie studiul nostru. Hristos a fost om adevărat; El a dat dovadă de umilinţă când S-a făcut om. Cu toate acestea, El era Dumnezeu întrupat.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 244

Utilizarea titlului „Fiul omului” în Evanghelia după Luca ne oferă mai multe perspective asupra naturii, misiunii şi destinului Domnului nostru întrupat.

4. Ce aflăm din următoarele pasaje despre natura umană a Domnului Isus, despre misiunea Sa şi preţul îndeplinirii ei?

a. Luca 7:34 şi 9:58

b. Luca 9:56; 19:10; 9:22

5. Identificaţi în următoarele pasaje elemente ale imaginii lui Mesia suferind:

a. Luca 18:31-33

b. Luca 9:44

c. Luca 22:22

d. Luca 24:27; compară cu Luca 11:30

e. Luca 12:8.

6. Ce aspecte ale lucrării lui Isus legate de zilele din urmă ale istoriei pământului găsim în Evanghelia lui Luca? Luca 9:26; 17:24,26,30; 21:36; 22:69.

Pe scurt, titlul „Fiul omului” înglobează multiplele aspecte ale personalităţii şi ale activităţii Domnului Hristos, indicând cine este El, dar şi ce a făcut şi va face pentru mântuirea noastră.

Ce înseamnă pentru tine faptul că Domnul Isus Hristos este Fiul omului?

7. Citeşte Luca 9:18-27. De ce a pus Domnul Isus această întrebare, dacă ştia deja răspunsul? Ce încerca să-i înveţe pe ucenici despre EI şi despre ce înseamnă să ll urmăm?

„Cine ziceţi că sunt?” (Luca 9:20). Întrebarea aceasta a fost pusă în urmă cu peste două mii de ani, dar şi-a păstrat relevanţa până astăzi. Oamenii dau diferite răspunsuri: Un mare învăţător, un mare etician, întruchiparea adevărului, un monument de sacrificiu, un profet neînfricat, un reformator social, un om-model. Însă niciun răspuns nu este satisfăcător dacă nu include mărturisirea făcută de Petru atunci când întrebarea aceasta a fost pusă pentru prima oară.

După ce le-a arătat ucenicilor autoritatea Sa asupra naturii (Luca 8:22-2 5), puterea Sa asupra demonilor (vers. 26-35) şi asupra bolilor (Luca 5:12-15; 8:43-48), capacitatea Sa de a hrăni cinci mii de oameni din mai nimic (Luca 9:13-17) şi puterea Sa asupra morţii însăşi (Luca 8:51-56), Domnul Isus îi întreabă ce cred alţii despre El şi apoi, ce cred ei despre El. Prin aceasta, nu a urmărit să afle ceva ce nu ştia, ci să îi ajute să înţeleagă că descoperirea identităţii Sale impunea practic din partea lor un devotament care avea să-i coste totul.

„Cunoaşterea noastră despre Isus nu trebuie să fie niciodată la mâna a doua. Putem cunoaşte fiecare verdict rostit în dreptul lui Isus; putem cunoaşte oricâtă hristologie. (…); putem fi în stare să prezentăm un rezumat competent al învăţăturii despre Isus date de fiecare mare gânditor şi teolog, şi totuşi să nu fim creştini. Creştinismul nu înseamnă niciodată a cunoaşte despre Isus, ci a-L cunoaşte pe Isus. Isus Hristos cere un verdict personal. El nu l-a întrebat doar pe Petru, ci ne întreabă pe fiecare dintre noi: «Tu cine zici să sunt?»” – William Barclay, The Gospel of Matthew, vol. 2, p. 161

Răspunsul nostru la această întrebare nu poate fi cu nimic mai prejos decât cel al lui Petru: Isus este „Hristosul lui Dumnezeu” (Luca 9:2 0). Hristos înseamnă „Cel Uns”, „Mesia”, iar misiunea Sa nu este cea de eliberator politic, ci de Mântuitor care va scoate omenirea din strânsoarea lui Satana şi a păcatului şi va instaura Împărăţia neprihănirii.

Dacă spui că Îl cunoşti pe Isus, ce afirmi de fapt: că ştii despre El sau că Îl cunoşti personal? Explică-ţi răspunsul!

8. Citeşte relatările despre Schimbarea la Faţă din Luca 9:27-36; Matei 17:1-9; Marcu 9:2-8 şi în 2 Petru 1:16-18 relatarea lui Petru, ca martor ocular. Ce informaţii suplimentare ne oferă Luca şi de ce sunt ele importante?

Luca îşi începe expunerea cu un detaliu pe care Matei şi Marcu nu îl amintesc: Isus i-a luat cu El pe Petru, Ioan şi Iacov şi S-a suit pe munte ca să Se roage. Isus Îşi îndreptase ochii şi gândul spre Ierusalim şi prezisese suferinţa pe care avea să o îndure. El a dorit să fie sigur că aceea era voinţa lui Dumnezeu pentru El. În astfel de momente, rugăciunea este singurul mod de a căpăta certitudine şi asigurare. Procesul rugăciunii a revărsat instantaneu slava divină asupra persoanei lui Isus: „I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă, strălucitoare” (Luca 9:29).

Cu această ocazie, Domnul Isus a stat de vorbă cu Moise şi Ilie „despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim” (vers. 31). Cuvântul „sfârşit” poate avea două înţelesuri: moartea pe care avea să o sufere curând la Ierusalim (deşi cuvântul grecesc utilizat aici, exodus, nu este întrebuinţat frecvent cu acest sens) sau eliberarea din păcat, marea răscumpărare pe care Isus avea să-o aducă la îndeplinire în Ierusalim.

Discuţia celor trei s-a încheiat cu un cuvânt de aprobare din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi” (vers. 35). Schimbarea la Faţă este ocazia în care Isus este îmbrăcat cu slavă, în care identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu este reconfirmată şi în care este anunţat faptul că răscumpărarea avea să-L coste viaţa. De aici şi porunca cerească dată ucenicilor: „de El să ascultaţi”. Fără ascultare şi loialitate exclusivă faţă de El, nu există ucenicie.

Ellen G. White scrie că Moise şi Ilie, care fuseseră „aleşi mai presus de orice înger din jurul tronului, veniseră să discute cu Isus despre scenele suferinţei Sale şi să-L mângâie. Acu asigurarea simpatiei Cerului.” – Viaţa lui Iisus, p. 425 Aşadar; sus Însuşi, Cel care a oferit mângâiere atâtor oameni, a căutat consolare şi mângâiere. Dacă ştii pe cineva care ar avea o asemenea nevoie, ce poţi face pentru acea persoană?

„Lucrarea mântuirii constituie un subiect pe care îngerii doresc să îl înţeleagă în profunzime; el va fi ştiinţa şi cântecul celor mântuiţi de-a lungul veacurilor nesfârşite. Oare nu este şi acum subiectul acesta demn de consideraţie şi de un studiu atent? Iubirea Domnului Isus, mila Sa infinită şi sacrificiul pe care l-a făcut El în favoarea noastră solicită cea mai serioasă şi mai solemnă reflecţie. Ar trebui să ne gândim mai mult la caracterul scumpului nostru Mântuitor şi Mijlocitor. Ar trebui să medităm la misiunea Aceluia care a venit să-l mântuiască pe poporul Lui de păcatele sale. Astfel, prin contemplarea marilor teme ale cerului, credinţa şi iubirea noastră vor deveni mai puternice, iar rugăciunile noastre vor n tot mai mult ascultate de Dumnezeu, pentru că ele vor n tot mai pline de credinţă şi de iubire. Ele vor fi logice şi fierbinţi. Se vor manifesta o încredere mai statornică în Domnul Hristos şi o experienţă zilnică şi vie a puterii Sale de a-i mântui în mod desăvârşit pe toţi cei care vin la Dumnezeu prin El.” – Calea către Hristos, p. 88

Întrebări pentru discuţie

1. Potrivit relatărilor din evanghelii, care au fost diferitele reacţii ale oamenilor faţă de Isus? Cum se raportează oamenii la El astăzi? Cine este El pentru tine?

2. De ce sunt greşite afirmaţiile că Isus a fost doar un mare om, un mare profet sau un mare conducător spiritual? Argumentează!

3. Ce înseamnă titlul „Fiul lui Dumnezeu” în dreptul lui Isus? Ce semnificaţie are pentru tine personal?

4. De ce S-a numit Isus „Fiul omului” şi ce înseamnă lucrul acesta pentru noi?

5. Care a fost motivul pentru care Isus a avut nevoie să se roage pe Muntele Schimbării la Faţă? Ce a însemnat lucrul acesta pentru El? Dar pentru ucenici? Ce mesaj poartă acest eveniment pentru noi?

6. Ce ar trebui să facem, ca urmaşi ai Săi, pentru a nu adormi, asemenea celor trei ucenici, înaintea unui eveniment glorios?