Credinţa în Vechiul Testament

Însă, după aceea, cineva i-a furat-o şi băieţelul a fost foarte mâhnit. Într-o zi, când trecea pe lângă un magazin de amanet, şi-a văzut bărcuţa în vitrină. Fericit, s-a dus la vânzător şi i-a zis:

– Bărcuţa aceasta este a mea!

– Ba nu, este a mea, pentru că eu am cumpărat-o, a spus vânzătorul.

– Da, dar eu am făcut-o, deci este a mea!

– Bine, dacă îmi dai doi dolari, este a ta.

Băiatul s-a gândit că doi dolari era foarte mult, fiindcă el nu avea nici măcar un cent. Până la urmă, s-a hotărât să o cumpere. A tuns iarba din curte, a ajutat la treburile casei şi, după câtva timp, a adunat banii necesari.

Atunci a alergat într-un suflet la magazin şi a spus:
– Daţi-mi barca!

A plătit şi, când a primit barca, a luat-o în braţe cu drag şi a sărutat-o, zicând:

– Draga mea bărcuţă, te iubesc. Eşti a mea! Eşti de două ori a mea! Eu te-am făcut şi tot eu te-am cumpărat!

La fel este şi cu noi. Într-un anumit sens, şi noi suntem de două ori ai Domnului. El ne-a creat, dar apoi am ajuns în „magazinul de amanet” al lui Satana. După aceea, Isus a venit şi ne-a cumpărat cu un preţ exorbitant – nu cu argint sau cu aur, ci cu sângele Său. Noi suntem ai Domnului, fiindcă El ne-a creat şi El ne-a răscumpărat. – William Moses Tidwell, Pointed Illustrations, p. 97

1. Redă pe scurt mesajul lui Pavel din Galateni 3:1-5. Există riscul ca, după un început bun, să cădem în capcana legalismului, la fel ca galatenii?

Unele traduceri moderne au încercat să redea altfel sensul cuvintelor lui Pavel din versetul 1, unde el spune că galatenii sunt „nechibzuiţi”. Cuvântul grecesc pe care îl foloseşte aici este, de fapt, mai aspru. Este vorba de anoetoi, care provine din cuvântul nous (minte). Sensul lui literal este „fără minte”. Dar Pavel nu se opreşte aici; el se întreabă dacă nu cumva i-a fermecat vreun vrăjitor de sunt atât de nechibzuiţi: „Cine v-a fermecat?” Cuvintele întrebuinţate aici pot sugera că în spatele stării lor este chiar Diavolul (2 Corinteni 4:4).

Pavel este surprins de faptul că galatenii s-au putut îndepărta de Evanghelie, deşi ştiau că mântuirea vine prin jertfa lui Hristos la cruce. El avea certitudinea că ei înţeleseseră lucrul acesta. Cuvântul din Galateni 3:1, tradus prin „zugrăvit”, are sensul literal de „a prezenta public” sau „a aşeza la vedere”. El era folosit cu referire la toate anunţurile şi proclamaţiile publice. Pavel spune aici că răstignirea lui Isus era un punct atât de important în predicarea lui, încât galatenii reuşiseră să-L „vadă” aşa cum Îl prezentase el, dar, prin faptele lor, ei Îi întorseseră spatele lui Hristos cel răstignit.

După aceea, Pavel compară experienţa actuală a galatenilor cu experienţa lor de la începutul credinţei în Hristos. El le pune câteva întrebări retorice: Cum au primit Duhul Sfânt sau, altfel spus, cum au devenit creştini la început? Iar apoi, schimbând puţin perspectiva: De ce a dat Dumnezeu Duhul Sfânt? Pentru că au făcut ei ceva ca să-L merite? Categoric că nu! Dimpotrivă, Duhul le-a fost dat pentru că au crezut vestea bună despre ceea ce făcuse Hristos pentru ei. După un început atât de bun, cum ajunseseră ei la concluzia că trebuiau să se bazeze pe faptele lor?

Ţi se întâmplă vreodată să spui în mintea ta: „Stau destul de bine. Sunt un creştin destul de puternic. Nu fac cutare şi nici cutare lucru…”? Se strecoară apoi în mintea ta gândul că eşti suficient de bun ca să fii mântuit? De ce e rău să gândeşti aşa?

Până aici, Pavel şi-a apărat Evanghelia îndreptăţirii prin credinţă aducând ca argument hotărârea luată de apostoli cu ocazia consfătuirii din Ierusalim (Galateni 2:1-10) şi experienţa personală a galatenilor (Galateni 3:1-5). Începând cu Galateni 3:6, Pavel recurge la mărturia Scripturii pentru confirmarea finală a Evangheliei pe care o vesteşte. De fapt, pasajul acesta este alcătuit din argumente bazate pe Scriptură, care sunt introduse progresiv.

2. Ce înţelegea Pavel prin cuvântul „Scriptură”? Galateni 3:6-8; vezi şi Romani 1:2; 4:3; 9:17.

Este important să ne amintim că Noul Testament nu exista la data la care Pavel scria Epistola către galateni. Pavel a fost printre primii scriitori ai Noului Testament. Evanghelia după Marcu este, probabil, cea mai timpurie dintre cele patru Evanghelii, dar ea a fost scrisă cândva în preajma morţii lui Pavel (65 d.Hr.), adică la aproximativ cincisprezece ani după Epistola către galateni. Aşadar, atunci când aminteşte de Scriptură, Pavel se referă doar la Vechiul Testament.

Scripturile Vechiului Testament au un rol important în învăţăturile lui Pavel. El nu le priveşte ca pe nişte texte moarte, ci ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, plin de autoritate şi de viaţă. În 2 Timotei 3:16, el scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Cuvântul tradus prin „insuflată” este theopneustos. Prima parte a acestui termen, theo, înseamnă „Dumnezeu”, iar a doua parte, „insuflat”. Pavel apelează la Scriptură pentru a demonstra că Isus este Mesia cel făgăduit (Romani 1:2-4), pentru a da îndrumări cu privire la vieţuirea creştină (Romani 13:8-10) şi pentru a susţine validitatea învăţăturilor sale (Galateni 3:8,9).

Este dificil de socotit cu exactitate de câte ori citează Pavel din Vechiul Testament, însă epistolele sale (în afară de Tit şi Filimon, care sunt mai scurte) sunt pline cu astfel de citate.

3. Identifică, în Galateni 3:6-14, pasajele pe care Pavel le preia din Vechiul Testament. Ce ne spune acest lucru despre autoritatea Vechiului Testament?

Ţi se întâmplă uneori să crezi că anumite pasaje din Biblie sunt mai „inspirate” decât altele? Ţinând cont de afirmaţia lui Pavel din 2 Timotei 3:16, de ce este periculos să credem acest lucru?

4. A cui experienţă este amintită de Pavel înainte de a începe să aducă argumente din Scriptură pentru validarea mesajului Evangheliei? Galateni 3:6

Avraam era un personaj central în iudaism. Pentru iudeii din vremea lui Pavel, el nu era numai strămoşul poporului lor, ci şi prototipul oricărui iudeu adevărat. Pentru mulţi, trăsătura sa definitorie nu era doar ascultarea, ci faptul că Dumnezeu îl declarase neprihănit datorită acelei ascultări. Într-adevăr, Avraam a plecat din ţara natală, dintre rudele lui, a acceptat circumcizia şi, mai mult chiar, a fost gata să îl jertfească pe fiul său la porunca lui Dumnezeu. Aceasta este ascultarea! Cu siguranţă că adversarii lui Pavel apelau la aceleaşi versete pentru a sublinia importanţa circumciziei. Însă el schimbă situaţia complet, menţionându-l pe Avraam, al cărui nume apare de nouă ori în Galateni, ca exemplu de credinţă, nu de păzire a Legii.

5. Gândeşte-te la textul din Geneza 15:6, citat de Pavel. Ce înseamnă: „Credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire” lui Avraam? Romani 4:3-6,8-11,22-24.

Dacă termenul din Galateni 2:16,17, tradus prin a socoti (neprihănit), este preluat din domeniul juridic, cel tradus aici prin i-a fost socotită ca (neprihănire) este preluat din domeniul financiar. El poate însemna „a credita” sau „a pune ceva în contul cuiva”. El apare în legătură cu Avraam, în Galateni 3:6, dar şi în alte unsprezece locuri. Unele versiuni ale Bibliei îl traduc prin „i-a fost socotită”, „i-a fost acordată”, „i-a fost atribuită”.

Termenul folosit de Pavel ne arată că neprihănirea este pusă în contul nostru. Dar pe ce bază ne socoteşte Dumnezeu neprihăniţi? Fără îndoială că nu pe baza ascultării, în ciuda celor susţinute de adversarii lui Pavel. Ei aduceau ca argument ascultarea lui Avraam, însă, potrivit Scripturii, lui Avraam credinţa i-a fost socotită de Dumnezeu ca neprihănire.

Biblia este clară: ascultarea nu a fost temeiul îndreptăţirii lui Avraam, ci urmarea faptului că a fost socotit neprihănit. El nu a făcut fapte bune pentru a fi socotit neprihănit, ci pentru că era deja socotit neprihănit. Îndreptăţirea duce la ascultare, şi nu invers.

Nu eşti socotit neprihănit prin faptele tale, ci prin ceea ce a făcut Hristos pentru tine. De ce este o veste atât de bună? Cum poţi învăţa să crezi că este valabil în dreptul tău, indiferent de problemele tale trecute sau prezente?

6. Care este vestea bună (Evanghelia) din Vechiul Testament, la care face referire Pavel în argumentaţia sa? Galateni 3:8

Pavel scrie că vestea bună, adică Evanghelia, i-a fost vestită lui Avraam şi că, mai mult, Dumnezeu Însuşi i-a vestit-o. Prin urmare, ea trebuie să fi fost Evanghelia adevărată. Dar când i-a vestit Dumnezeu Evanghelia lui Avraam? Întrucât citează din Geneza 12:3, înseamnă că apostolul are în minte legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam când i-a adresat chemarea din Geneza 12:1-3.

7. Ce legământ a făcut Dumnezeu cu Avraam? Ce angajamente şi-a luat fiecare parte? Geneza 12:1-3

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam se sprijinea pe făgăduinţele pe care El i le-a făcut. Dumnezeu îi spune de patru ori: „Eu voi…” Făgăduinţele Sale sunt uimitoare, fiindcă sunt unilaterale – El promite să facă totul. Avraam nu promite nimic. Totuşi cei mai mulţi dintre noi ne raportăm exact invers la Dumnezeu. Îi promitem că o să-I slujim, dacă o să facă şi El ceva pentru noi. Exact acesta este legalismul! Dumnezeu nu i-a cerut lui Avraam să promită nimic, ci doar să accepte prin credinţă ce i-a promis El. Este adevărat că ceea ce trebuia să facă nu era simplu, fiindcă el trebuia să înveţe să se încreadă complet în Dumnezeu şi nu în sine (vezi Geneza 22). Chemarea lui Avraam ilustrează, aşadar, esenţa Evangheliei, adică mântuirea prin credinţă.

Unii trag concluzia greşită că Biblia ar vorbi despre două tipuri de mântuire. În opinia lor, în Vechiul Testament, mântuirea se baza pe păzirea poruncilor, însă, pentru că nu a funcţionat prea bine, Dumnezeu a desfiinţat Legea şi a făcut posibilă mântuirea prin credinţă. Nimic mai departe de adevăr! După cum scrie Pavel în Galateni 1:7, nu există o altă Evanghelie!

8. Ce alte pasaje din Vechiul Testament ne vorbesc despre mântuirea numai prin credinţă? Leviticul 17:11; Psalmii 32:1-5; 2 Samuel 12:1-13; Zaharia 3:1-4.

Ce se întâmplă când considerăm că putem avea şi noi o contribuţie la mântuire?

Desigur că adversarii lui Pavel au fost uluiţi de cuvintele îndrăzneţe din Galateni 3:10. Ei nu puteau să creadă că s-ar afla sub blestem; ei se aşteptau să fie binecuvântaţi pentru ascultarea lor. Dar Pavel spune: „Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.»”

Binecuvântările şi blestemele legământului din Deuteronomul 27 şi 28 erau clare: cei care ascultau erau binecuvântaţi, iar cei care nu ascultau erau blestemaţi. Deci, dacă ar trebui să ascultăm de Lege pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu, ar trebui să ascultăm în mod desăvârşit, însă, în condiţia noastră de păcătoşi, ne este imposibil.

Aceasta este în mod categoric o veste rea nu numai pentru neamuri, ci şi pentru adversarii legalişti ai lui Pavel, întrucât „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Oricât ne-am strădui să fim buni, Legea ne condamnă ca păcătoşi.

9. Cum ne-a răscumpărat Hristos din blestemul Legii? Galateni 3:13; 2 Corinteni 5:21.

Ca să explice ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Hristos, Pavel apelează la o altă metaforă. Cuvântul „a răscumpăra” era folosit cu referire la preţul plătit pentru eliberarea ostaticilor sau pentru eliberarea sclavilor. Dat fiind faptul că plata păcatului este moartea, blestemul pentru nepăzirea Legii era, în multe cazuri, pedeapsa cu moartea. Preţul plătit pentru salvarea noastră este inestimabil: viaţa Fiului lui Dumnezeu (Ioan 3:16). Domnul Isus ne-a răscumpărat din blestemul Legii, purtând păcatul în locul nostru (1 Corinteni 6:20; 7:23). El a luat de bunăvoie blestemul nostru asupra Sa şi a suferit în locul nostru pedeapsa deplină pentru păcat (2 Corinteni 5:21).

Pavel aduce ca argument scripturistic Deuteronomul 21:23 – omul pedepsit cu moartea prin spânzurare era sub blestemul lui Dumnezeu dacă trupul lui rămânea atârnat pe lemn după executare. Moartea lui Isus pe cruce era o astfel de situaţie (Faptele 5:30; 1 Petru 2:24).

Pentru unii iudei, crucea era o piatră de poticnire. Ei nu puteau accepta ideea că Mesia S-a aflat sub blestemul lui Dumnezeu. Dar tocmai acesta era planul lui Dumnezeu. Da, Mesia a purtat blestemul, dar nu era blestemul cuvenit Lui, ci nouă.

„Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost pus în rândul celor fără de lege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu faţă de păcat, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale faţă de nelegiuire umpleau de groază inima Fiului Său. (…) Retragerea privirii Tatălui de la Mântuitorul în această oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea să fie înţeleasă niciodată de om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simţită.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 653–654 (753)

„Acum, Luther şi-a asumat cu îndrăzneală rolul de apărător al adevărului. Vocea lui a fost auzită de la amvon rostind o avertizare serioasă şi solemnă. El le explica oamenilor caracterul ofensator al păcatului şi îi învăţa că omului îi este imposibil ca, prin propriile fapte, să-şi micşoreze vina sau să scape de pedeapsă. Nimic altceva nu poate să-l mântuiască pe păcătos decât pocăinţa înaintea lui Dumnezeu şi credinţa în Hristos. Harul divin nu poate fi cumpărat – el este un dar. Luther îi sfătuia pe oameni să nu cumpere indulgenţe, ci să privească în credinţă la Răscumpărătorul răstignit. – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 105 (129)

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 55–61
1. Cu ce anume sunt comparaţi cei răi?
2. Ce anume vedea Domnul „cu privirea mânioasă”?
3. Ce spune Domnul că se va întâmpla cu cel mai mic şi cu cel mai neînsemnat?
4. Ce vor cunoaşte neamurile, popoarele, despre urmaşii poporului Său?

Profeţi şi regi, capitolul 30
5. Cu ce fuseseră împletite rugăciunile stăruitoare pentru izbăvire ale oamenilor din Ierusalim?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!