Drumul credinţei

Porumbeii voiajori sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a zbura sute de kilometri într-o singură zi şi pentru precizia uimitoare cu care ajung la destinaţie. Totuşi, uneori, chiar şi cei mai buni porumbei voiajori se dezorientează şi nu se mai întorc niciodată la punctul de plecare. Incidentul cel mai neplăcut a avut loc în Anglia, când aproape douăzeci de mii de păsări (evaluate la peste şase sute de mii de dolari) nu s-au mai întors niciodată în porumbarele lor.

Cei mai mulţi dintre noi ştiu din proprie experienţă cât de neplăcut este să pierzi direcţia şi să te rătăceşti. Sufletul se umple de nelinişte, de frică şi chiar intrăm în panică.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în domeniul spiritual. Chiar şi după ce Îl cunoaştem pe Hristos, se poate întâmpla să ne rătăcim sau să pierdem direcţia şi, din păcate, să nu ne mai întoarcem niciodată la Domnul.

Totuşi vestea bună este că Dumnezeu nu ne lasă singuri. El ne-a trasat drumul credinţei în Evanghelie, iar pe drumul acesta se găseşte şi Legea. Mulţi oameni încearcă să separe Legea de Evanghelie; unii consideră că ele sunt două lucruri total opuse. Dar concepţia aceasta este greşită şi, mai mult decât atât, ea poate avea consecinţe tragice. Fără Lege, noi nu am avea o Evanghelie. Şi, pe bună dreptate, este greu să înţelegem Evanghelia, dacă nu luăm în considerare Legea!

1. De ce pune Pavel întrebarea din Galateni 3:21?

Înţelegând că explicaţiile lui i-ar putea determina pe adversari să tragă concluzia că el ar avea o imagine distorsionată despre Lege sau că explicaţiile lui despre întâietatea făgăduinţelor lui Dumnezeu nu ar fi altceva decât o desconsiderare voalată a lui Moise şi a Torei, Pavel abordează exact întrebarea pe care ei urmau să o ridice: „Vrei să spui că Legea contrazice făgăduinţele lui Dumnezeu?” Răspunsul lui este cât se poate de clar: „Nicidecum!” Concluzia aceasta este imposibilă, întrucât Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. Dumnezeu a dat şi făgăduinţa, şi Legea. Ele nu se exclud una pe cealaltă. Singura deosebire dintre ele este dată de locul pe care îl au, în general, în planul de mântuire.

2. Ce concepţii greşite aveau oponenţii lui Pavel despre rolul Legii? Galateni 3:21, compară cu Leviticul 18:5 şi Deuteronomul 6:24.

Oamenii aceştia credeau că Legea poate să dea viaţă spirituală. Concepţiile lor se bazau, probabil, pe interpretarea greşită a unor pasaje din Vechiul Testament, precum Leviticul 18:5 şi Deuteronomul 6:24, care declară că Legea arată cum trebuie trăită viaţa de cei care rămân în legământul cu Dumnezeu. Legea stabilea regulile de vieţuire în cadrul legământului, însă ei ajunseseră la concluzia că Legea era sursa relaţiei omului cu Dumnezeu. Însă Biblia arată clar că numai Dumnezeu are puterea de a da viaţă (2 Împăraţi 5:7; Neemia 9:6; Ioan 5:21, Romani 4:17). Legea nu poate să-i dea omului viaţă spirituală. Însă aceasta nu înseamnă că ea este în opoziţie cu făgăduinţa lui Dumnezeu.

Pentru a demonstra că Legea nu poate să dea viaţă, Pavel scrie în Galateni 3:22: „Dar Scriptura a închis totul sub păcat.” În Romani 3:9-19, el preia o serie de versete din Vechiul Testament pentru a arăta cât de răi suntem noi, oamenii. Pasajele acestea sunt prezentate într-o anumită ordine. Mai întâi, el vorbeşte despre esenţa păcatului (atitudinea egoistă care afectează inima omenească), apoi, despre manifestările păcatului şi, în final, despre universalitatea lui. Din cauza răspândirii păcatului şi a limitărilor Legii, făgăduinţa vieţii veşnice ajunge la noi doar prin credincioşia demonstrată de Hristos în locul nostru.

Deşi Legea nu ne poate mântui, ce beneficii mari ne aduce respectarea ei? Altfel spus, ce lucruri bune ţi-a adus ascultarea de Lege?

În Galateni 3:23, Pavel scrie că „înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii”. Prin cuvântul „noi”, el face referire la credincioşii iudei din bisericile din Galatia. Ei erau familiarizaţi cu Legea, iar Pavel li se adresează în mod special lor, începând cu Galateni 2:15. Lucrul acesta este dovedit de contrastul dintre „noi eram” şi „(voi) sunteţi” (Galateni3:23,26).

Galateni 3:23 spune: „… înainte de a veni credinţa”. Dat fiind faptul că Pavel compară rolul pe care l-a avut Legea înainte de venirea lui Hristos cu rolul ei de după venirea Sa (Galateni 3:24), „credinţa” din acest verset face, probabil, referire la Isus Însuşi, nu la credinţa creştină în general.

3. Pavel spune că iudeii erau „sub paza Legii” înainte de venirea lui Hristos. Ce înţelege el prin aceste cuvinte? Compară Galateni 3:22,23 cu Romani 6:14,15; 1 Corinteni 9:20; Galateni 4:4,5,21; 5:18.

Pavel foloseşte expresia „sub Lege” de douăsprezece ori în epistolele sale. Există mai multe sensuri, în funcţie de context.

1. „Sub Lege” – ca o cale alternativă de mântuire (Galateni 4:21). Adversarii din Galatia încercau să câştige neprihănirea dătătoare de viaţă prin ascultare. Pavel le arată că lucrul acesta este imposibil (Galateni 3:21,22). Mai târziu, el le arată că, prin dorinţa de a fi sub Lege, ei Îl respingeau practic pe Hristos (Galateni 5:2-4).

2. A fi „sub Lege” – a fi sub condamnarea Legii (Romani 6:14,15). Întrucât Legea nu poate face ispăşire pentru păcat, încălcarea cerinţelor ei duce, în final, la condamnare. Aceasta este starea în care se găsesc toţi oamenii. Legea acţionează ca un gardian de închisoare: ea îi închide pe toţi cei care o încalcă şi care şi-au atras pedeapsa cu moartea. După cum vom vedea în secţiunea de mâine a studiului, folosirea cuvântului „pază” (Galateni 3:23) ne arată că acesta este sensul expresiei „sub Lege” în acest pasaj.

Cuvântul grecesc înrudit, ennomos, tradus în mod normal cu „sub Lege”, înseamnă „în cadrul Legii” şi se referă la trăirea în cadrul cerinţelor Legii, prin legătura cu Hristos (1 Corinteni 9:21). Prin „faptele Legii”, adică prin încercarea de a păzi Legea despărţiţi de Hristos, este imposibil să fim îndreptăţiţi, fiindcă numai cei care sunt făcuţi neprihăniţi prin credinţă vor trăi (Galateni 3:11). Acest adevăr nu anulează Legea; el arată doar că Legea nu ne poate oferi viaţa veşnică.

Pavel prezintă două concluzii fundamentale în ceea ce priveşte Legea: (1) Legea nu anulează făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam (Galateni 3:15-20); (2) Legea nu este împotriva făgăduinţei (vers. 21,22).

Atunci ce rol are Legea? Pavel scrie că ea a fost adăugată „din pricina călcărilor de lege” (vers. 19). El explică această idee prin întrebuinţarea a trei cuvinte sau expresii care arată care e rolul Legii: „sub paza” (vers. 23), „închişi” (vers. 23) şi „îndrumător” (vers. 24).

4. Citeşte cu rugăciune Galateni 3:19-24. Ce spune Pavel despre Lege?

Traducerile moderne interpretează explicaţiile referitoare la Lege, date de Pavel în Galateni 3:18, doar în sens negativ. Însă textul original nu are în mod exclusiv acest sens. Cuvântul grecesc tradus prin „sub paza” (vers. 23) are sensul literal de „a face de gardă”. El poate avea sensul negativ de „a pândi” sau „a urmări” (2 Corinteni 11:32), dar în Noul Testament are în general sensul pozitiv de „a proteja”, sau „a apăra” (Filipeni 4:7; 1 Petru 1:5). Acelaşi lucru este valabil şi în dreptul cuvântului tradus cu „închişi” (Galateni 3:23). Acelaşi cuvânt din Septuaginta (când este vorba de texte din Vechiul Testament) este tradus cu „a încuia” (Geneza 20:18), „a închide” (Exodul 14:3; Iosua 6:1; Ieremia 13:19), „a prinde (în mreje)” (Luca 5:6) sau „a închide” (Romani 11:32). După cum vedem din aceste exemple, cuvântul „a închide” poate avea, în funcţie de context, conotaţii pozitive sau negative.

5. Ce beneficii le oferea copiilor lui Israel Legea (morală şi ceremonială)? Romani 3:1,2; Deuteronomul 7:12-14; Leviticul 18:20-30.

Cu toate că Pavel vorbeşte uneori în termeni negativi despre Lege (Romani 7:6; Galateni 2:19), el are şi multe lucruri pozitive de spus în legătură cu ea (vezi Romani 7:12,14; 8:3,4; 13:8). Legea nu a fost un blestem, dimpotrivă, ea a fost dată ca o binecuvântare. Deşi sistemul ei de jertfe nu putea să îndepărteze păcatul, totuşi ea arăta spre Mesia cel promis, care putea să facă acest lucru. Legile care erau un îndrumar pentru purtarea omului l-au protejat pe Israel de multele vicii care afectau civilizaţiile antice.

Ce alte lucruri bune, ca şi Legea, sunt întrebuinţate greşit? Cu ce efecte?

6. Cu ce aseamănă Pavel Legea în Galateni 3:24?

Cuvântul tradus prin „îndrumător” vine din grecescul paidagogos. Unele versiuni îl traduc prin „regulament”, „dascăl” sau „supraveghetor”, dar niciun cuvânt nu poate reda în întregime semnificaţia lui. În societatea romană, paidagogos era sclavul căruia i se oferea o poziţie de autoritate peste fiii stăpânului, din momentul în care aceştia împlineau şase sau şapte ani şi până la maturitate. El avea grijă de nevoile lor fizice (le pregătea baia, se îngrijea de hrana şi de hainele lor şi îi ocrotea de pericole), dar, totodată, trebuia să aibă grijă ca ei să meargă la şcoală şi să îşi facă temele. Pe lângă acestea, el trebuia să îi ajute să-şi însuşească virtuţile morale – să se asigure că le cunoşteau şi le aplicau în viaţă.

Probabil că unii pedagogi au fost buni şi iubiţi de copii, însă în literatura antică sunt prezentaţi, în general, ca fiind foarte severi, asigurându-şi supunerea copiilor nu numai prin ameninţări şi ceartă, ci şi prin lovituri cu biciul sau cu băţul.

Asemănarea Legii cu un pedagog ne ajută să înţelegem şi mai clar care este rolul ei. Legea a fost adăugată pentru a pune în evidenţă păcatul şi pentru a oferi îndrumare. Dată fiind natura acestei sarcini, înţelegem că Legea are şi un aspect negativ, deoarece ea ne mustră şi ne arată că suntem păcătoşi. Dar Dumnezeu foloseşte chiar şi acest aspect „negativ” spre binele nostru: condamnarea sub care ne aşază Legea ne trimite la Hristos. Aşadar, Legea şi Evanghelia nu se exclud una pe cealaltă. Dumnezeu a plănuit ca ele să lucreze împreună pentru mântuirea noastră.

„În acest pasaj al Scripturii , Duhul Sfânt vorbeşte prin intermediul apostolului îndeosebi despre Legea morală. Legea ne descoperă păcatul, ne face să simţim nevoia după Hristos şi să alergăm la El pentru a primi iertarea şi pacea, prin pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 209 (234)

Care a fost ultima ocazie în care ţi-ai evaluat faptele, cuvintele şi gândurile prin prisma Legii? Confruntă-le chiar acum nu numai cu litera Legii, ci şi cu spiritul ei (Matei 5:28; Romani 7:6). Cât de bine stai? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre ideea pe care o susţine Pavel în galateni?

7. Ce afirmaţie face Pavel în Galateni 3:25?

Mulţi iau declaraţia lui Pavel din Galateni 3:25 ca pe o negare totală a Legii. Dacă luăm totuşi în considerare declaraţiile sale pozitive despre Lege din alte locuri, interpretarea aceasta nu este plauzibilă. Atunci ce vrea el să spună aici?

De fapt, noi nu ne mai aflăm sub condamnarea Legii (Romani 8:3). Fiind credincioşi, noi suntem în Hristos şi ne bucurăm de privilegiul de a fi sub har (Romani 6:14,15). Acest lucru ne dă libertatea de a-I sluji lui Hristos din toată inima, fără teama că vom fi condamnaţi pentru greşelile pe care s-ar putea să le facem pe parcurs. Aceasta este libertatea adevărată despre care vorbeşte Evanghelia, o libertate radical diferită de aşa-numita „libertate” în Hristos, în care se pretinde că nu mai e necesar să ascultăm de Lege. Neascultarea de Lege este păcat, iar păcatul nu ne oferă nici pe departe libertate (Ioan 8:34).

8. Ce înseamnă că nu mai e „nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus”? Cum ar trebui să ne schimbe viaţa acest adevăr? Romani 8:1-3

Ca urmare a faptului că am fost iertaţi prin Hristos, relaţia noastră cu Legea este alta. Acum suntem chemaţi să trăim în aşa fel încât să fim plăcuţi Lui (1 Tesaloniceni 4:1); Pavel foloseşte expresia „a fi călăuzit de Duhul” (Galateni 5:18) pentru a exprima această idee. Dar nu trebuie să înţelegem că acum Legea morală nu mai este valabilă – Pavel nici nu încearcă să demonstreze acest lucru! Cum am putea să interpretăm altfel cuvintele sale, când am văzut clar că Legea defineşte păcatul?

Legea este transcrierea caracterului lui Dumnezeu şi, prin urmare, noi reflectăm caracterul Său atunci când ascultăm de Lege. Mai mult decât atât, noi nu ne raportăm doar la un set de reguli, ci şi la exemplul lui Isus, care face pentru noi ceea ce Legea nu ar putea să facă: El scrie Legea în inimile noastre (Evrei 8:10) şi face posibilă împlinirea în noi a poruncii drepte a Legii (Romani 8:4). Cu alte cuvinte, datorită relaţiei noastre cu Isus, avem puterea de a asculta de Lege ca niciodată mai înainte.

Ce vrea să ne spună Pavel în Romani 8:4? Ai cunoscut împlinirea acestei făgăduinţe în viaţa ta? Totuşi, în ciuda schimbărilor pozitive pe care le-ai cunoscut, de ce mântuirea trebuie să se bazeze numai pe ceea ce a făcut Hristos pentru noi şi nu pe altceva?

„Sunt întrebată cu privire la Legea din Galateni. Care lege este îndrumătorul care ne aduce la Hristos? Eu răspund: Atât legea ceremonială, cât şi codul moral al Celor Zece Porunci.

Domnul Hristos a fost temelia întregului sistem iudaic. Moartea lui Abel a fost consecinţa faptului că fratele lui, Cain, a refuzat să accepte planul lui Dumnezeu în şcoala ascultării pentru a fi mântuit prin sângele lui Isus Hristos, simbolizat prin jertfele care arătau spre El. Cain a refuzat vărsarea de sânge, care simboliza sângele lui Hristos ce urma să fie vărsat pentru lume. Întreaga ceremonie fusese pregătită de Dumnezeu, iar Hristos era temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării ei, în calitate de îndrumător care îi aduce pe oamenii păcătoşi la o înţelegere a Domnului Hristos, ca fiind temelia întregului sistem iudaic. Toţi cei care slujeau în Sanctuar erau învăţaţi fără încetare despre lucrarea lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste faţă de Legea lui Dumnezeu, care este Legea Împărăţiei Sale.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 208 (233)

„Legea Celor Zece Porunci nu trebuie să fie privită atât de mult din perspectiva interdicţiilor, cât din perspectiva milei. Interdicţiile ei sunt garanţia sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită în Hristos, ea lucrează în noi curăţia caracterului, care ne va aduce bucurie de-a lungul veacurilor veşniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid apărător.” – Ibidem, p. 209 (235)

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ieremia 3-9
1. De unde se aşteaptă zadarnic mântuire?
2. În ce anume erau „meşteri” iudeii şi ce nu ştiau să facă?
3. La ce anume nu dorea poporul să fie cu luare-aminte?
4. Ce răspuns a primit întrebarea: „Pentru ce este nimicită ţara…?”

Profeţi şi regi, capitolul 32
5. Ce credinţă trebuie să încurajăm şi să cultivăm?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!