Liberi în Hristos

În Galateni 2:4, Pavel a amintit în treacăt despre importanţa păstrării libertăţii pe care o avem în Hristos Isus. La ce se referă el când vorbeşte despre libertate? Ce cuprinde ea? Până unde se întinde? Are limite? Şi ce legătură există între libertatea în Hristos şi Lege?

Pavel răspunde la aceste întrebări, atrăgându-le atenţia galatenilor asupra a două pericole. Primul este legalismul. Adversarii lui Pavel din Galatia erau atât de absorbiţi de dorinţa de a câştiga favoarea lui Dumnezeu prin comportamentul lor, încât pierduseră din vedere eliberarea primită prin lucrarea lui Hristos, mântuirea pe care o aveau deja în Hristos, prin credinţă. Al doilea pericol este tendinţa de a abuza, prin căderea în imoralitate, de libertatea obţinută de Hristos pentru noi. Cei care susţin această concepţie presupun în mod greşit că libertatea exclude Legea.

Atât legalismul, cât şi imoralitatea se opun libertăţii, fiindcă ambele îi ţin pe adepţii lor într-o formă de sclavie. Apelul lui Pavel către galateni este acela de a-şi păstra cu fermitate adevărata libertate pe care o au în mod legitim prin Hristos.

1. Ce afirmă Pavel cu privire la libertatea noastră şi la posibilitatea de a o pierde? Galateni 4:31; 5:1.

Ca un comandant de armată care le ordonă trupelor lui şovăielnice să se mobilizeze, Pavel îi îndeamnă pe galateni să nu renunţe la libertatea lor în Hristos. Tonul puternic şi apăsat face ca îndemnul lui să ne atragă atenţia. Se pare că aceasta a fost şi intenţia lui. Versetul acesta este legat din punct de vedere tematic de versetele anterioare şi de cele imediat următoare, dar lipsa cuvintelor de legătură în originalul grecesc ne determină să deducem că Pavel a intenţionat ca aceste cuvinte să atragă atenţia, să nu poată fi trecute cu vederea. Libertatea în Hristos este esenţa argumentaţiei lui, iar galatenii se aflau în pericolul de a renunţa la ea.

2. Ce expresii foloseşte Pavel pentru a ne ajuta să înţelegem ce a făcut Hristos pentru noi? Galateni 1:3.4; 2:16 şi 3:13?

Cuvintele lui Pavel, „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi” (Galateni 4:31; n.tr.: unele versiuni din limba engleză ne pot sugera că el are în minte aici o altă metaforă: „Pentru libertate ne-a eliberat Hristos”). Formula folosită aici este asemănătoare cu formula folosită la eliberarea sacră a sclavilor (manumisiunea). Sclavii nu aveau drepturi legale şi se credea că o zeitate putea să le cumpere libertatea, iar ei, ca mulţumire, erau luaţi în posesie de zeul respectiv, dar erau totuşi liberi. În practică, actul acesta era o înşelăciune – sclavul aducea bani în vistieria templului pentru a obţine libertatea. Iată formula scrisă pe una dintre cele aproape o mie de inscripţii descoperite în Templul lui Apollo din Delphi, inscripţii care datează din anii 201 î.Hr.–100 d.Hr.: „Pentru libertate, zeul pitian Apollo a cumpărat de la Sosibus din Amphissa o sclavă al cărei nume este Nicaea… Însă Nicaea i-a încredinţat lui Apollo plata pentru eliberare.” – Ben Witherington III, Grace in Galatia, p. 340

Formula aceasta este similară în esenţă cu terminologia utilizată de Pavel, dar există o deosebire fundamentală: în metafora lui nu este nimic fictiv. Nu noi achităm preţul eliberării (1 Corinteni 6:20; 7:23). Era mult prea mare ca să-l putem plăti. Noi nu aveam puterea de a ne salva singuri, dar Isus a făcut ce nu puteam face noi. El a plătit, suferind pedeapsa pentru păcatele noastre şi eliberându-ne de condamnare.

Consideri vreodată că ai putea să te mântuieşti singur? Ce atitudine ar trebui să ai faţă de Isus pentru tot ce a făcut pentru tine?

Porunca lui Pavel de a rămâne „tari” în libertate nu este nefondată. Ea este precedată de o afirmaţie importantă: „Hristos ne-a izbăvit.” De ce trebuie să rămână creştinii tari în libertatea lor? Pentru că Hristos i-a eliberat deja. Cu alte cuvinte, libertatea noastră este urmarea a ceea ce Hristos a făcut deja pentru noi.

Obiceiul acesta de a enunţa un adevăr şi apoi de a adăuga un îndemn este specific epistolelor lui Pavel (1 Corinteni 6:20; 10:13,14; Coloseni 2:6). De exemplu, în Romani 6, el face câteva afirmaţii legate de statutul nostru în Hristos, precum: „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Romani 6:6). Apoi, adresează un îndemn insistent: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor” (Romani 6:12). Pavel vrea să spună de fapt: „Purtaţi-vă conform cu statutul pe care îl aveţi deja în Hristos!” Etica Evangheliei nu ne prezintă obligaţia de a încerca să facem anumite lucruri pentru a demonstra că suntem într-adevăr copiii lui Dumnezeu. Dimpotrivă, noi facem anumite lucruri, pentru că suntem deja copiii Săi.

3. Din ce sau de ce ne-a izbăvit Hristos? Romani 6:14,18; 8:1; Galateni 4:3,8; 5:1; Evrei 2:14,15.

Utilizarea cuvântului slobozenie pentru a descrie viaţa creştină este mai frecventă în epistolele lui Pavel decât în alte scrieri din Noul Testament. Cuvântul slobozenie şi celelalte cuvintele înrudite ca sens apar de 28 de ori în epistolele sale şi numai de 13 ori în alte scrieri.

Ce înţelege Pavel prin libertate? În primul rând, aici nu este doar un concept abstract. Nu se referă la libertatea politică, la cea economică sau la libertatea de a trăi cum ne place. Din contră, libertatea aceasta se întemeiază pe relaţia noastră cu Isus Hristos. Contextul ne sugerează că Pavel se referă la eliberarea de sub robia şi condamnarea Legii, dar libertatea noastră înseamnă mult mai mult decât atât. Ea înseamnă eliberarea de păcat, de moartea veşnică şi de Diavol.

De ce lucruri eşti înrobit? Memorează Galateni 5:1 şi roagă-L pe Dumnezeu ca libertatea pe care o ai în Hristos să devină o realitate în viaţa ta.

4. Cu privire la ce consecinţe ale acceptării circumciziei le atrage Pavel atenţia galatenilor? Galateni 5:2-12

„Iată” are sensul de „Ascultaţi!”, „Atenţie la ceea ce vreau să vă spun!” Prin acest apel serios, Pavel le atrage atenţia cititorilor săi şi le aduce aminte de autoritatea sa de apostol. El vrea să le transmită galatenilor ideea că ei trebuie să ştie care sunt consecinţele periculoase ale hotărârii lor de a face din circumcizie o condiţie de mântuire pentru neamuri.

Prima consecinţă a efortului de a câştiga favoarea lui Dumnezeu prin acceptarea circumciziei este obligaţia de a împlini toate prevederile Torei. Pavel face în versetele 2 şi 3 un joc interesant de cuvinte. Hristos, spune el, nu le va folosi la nimic (ophelesei), din contră, ei vor fi datori (opheiletes) faţă de Lege. Cine vrea să trăiască în conformitate cu Legea nu poate alege să respecte numai anumite lucruri din ea – sau totul, sau nimic.

A doua consecinţă este „despărţirea” de Hristos. Acceptarea îndreptăţirii prin fapte înseamnă totodată respingerea îndreptăţirii prin Hristos. „Nu le poţi avea pe amândouă. Este imposibil să-L primeşti pe Hristos, recunoscând în felul acesta că nu te poţi mântui singur, pentru ca apoi să primeşti circumcizia, declarând în felul acesta că poţi să te mântuieşti.” – John R. Stott, The Message to Galatians, p. 133

Al treilea argument al lui Pavel împotriva circumciziei este faptul că ea pune piedici în calea creşterii spirituale. El face aici analogia cu atletul căruia cineva i-a tăiat calea, împiedicându-l să înainteze spre linia de sosire. De fapt, expresia tradusă prin „a tăia calea” (vers. 7) era folosită în domeniul militar, cu sensul de „a distruge un drum sau un pod sau a aşeza obstacole în calea inamicului pentru a-i opri înaintarea” (Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 978).

Ultima consecinţă este aceea că circumcizia transmite mesajul că omul se poate mântui singur şi astfel îi satisface vanitatea. Pe de altă parte, crucea este un motiv de ruşine pentru om, pentru că îl obligă să-şi recunoască dependenţa totală de Hristos.

Pavel este atât de supărat pe aceşti promotori ai circumciziei, încât declară că şi-ar dori ca ei să se „schilodească” singuri (Galateni 5:12)! Cuvinte tari, dar tonul acesta reflectă seriozitatea cu care priveşte Pavel această problemă.

Până aici, Pavel s-a concentrat asupra esenţei teologice a mesajului său. De aici înainte, el abordează problema comportamentului creştin.

5. De care extremă sunt sfătuiţi galatenii să se ferească? Galateni 5:13

Pavel ştia foarte bine că accentul pe care el îl punea pe harul şi pe libertatea în Hristos, putea duce la o interpretare greşită (Romani 3:8; 6:1,2). Însă aceasta nu se datora Evangheliei, ci tendinţei omeneşti spre îngăduinţă de sine. Paginile istoriei sunt pline de exemple de oameni, oraşe şi naţiuni a căror degradare şi alunecare în haosul moral s-a datorat în mod direct lipsei de stăpânire de sine. Există vreun om care să nu fi simţit această tendinţă în viaţa lui? De aceea, Pavel le adresează urmaşilor lui Isus un apel clar de a nu asculta de îndemnurile firii pământeşti. El îi îndeamnă să facă exact opusul: „Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” Dar lucrul acesta poate fi făcut numai prin moartea faţă de sine, prin moartea faţă de firea pământească. Cei care ascultă de îndemnurile firii nu se numără printre cei care le slujesc altora. Dimpotrivă!

Aşadar, libertatea noastră în Hristos nu înseamnă doar eliberarea din robia faţă de această lume, ci şi o chemare la un nou tip de slujire, la responsabilitatea de a le sluji altora din dragoste. Ea este „oportunitatea de a-i iubi pe semenii noştri fără piedici, posibilitatea de a crea comunităţi umane bazate pe dăruire reciprocă, şi nu pe lupta pentru putere şi poziţie”. – Sam K. Williams, Galatians, p. 145

Fiind familiarizaţi cu creştinismul şi cu traducerile moderne ale Bibliei, nu ne putem da seama ce impresie puternică puteau crea aceste cuvinte asupra galatenilor. În primul rând, originalul grecesc ne arată că dragostea care motivează acest tip de slujire nu este dragostea obişnuită – lucrul acesta ar fi imposibil, dragostea omenească este mult prea condiţională. În original, cuvântul dragoste este însoţit de articolul hotărât, ceea ce ne arată că Pavel face referire la un anumit tip de dragoste, la dragostea divină pe care o primim numai prin Duhul Sfânt (Romani 5:5). Iar cuvântul tradus prin „slujiţi” are în greceşte sensul de „a fi subjugat”. Libertatea noastră nu înseamnă autonomie, ci supunere reciprocă bazată pe dragoste.

Cum am putea fi ispitiţi să folosim greşit libertatea oferită de Domnul Hristos?

6. Cum împăcăm comentariul dezaprobator al lui Pavel, cu privire la datoria de a împlini „toată Legea” (Galateni 5:3), cu alte declaraţii ale sale despre împlinirea Legii? Compară Romani 10:5; Galateni 3:10,12; 5:3 cu Romani 8:4; 13:8; Galateni 5:14.

Mulţi consideră că afirmaţiile lui Pavel sunt contradictorii. Dar lucrurile nu stau aşa. Soluţia este dată de distincţia importantă pe care el o face între două moduri diferite de definire a comportamentului creştin în relaţie cu Legea. Pe de o parte, este comportamentul greşit al celor care trăiesc sub Lege, îndeplinind cerinţele ei în speranţa de a câştiga astfel aprobarea lui Dumnezeu. De cealaltă parte, este ascultarea celor care au găsit mântuirea în Hristos, a căror preocupare nu este de a bifa toate cerinţele pe care le-au îndeplinit. Comportamentul creştin merge dincolo de ascultarea formală de Lege; el trece la împlinirea Legii.

Acest tip de ascultare a fost ilustrat de Isus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17). Aşadar, recomandarea lui Pavel nu este aceea de a minimaliza Legea. Dimpotrivă, prin cunoaşterea lui Hristos, credinciosul va cunoaşte adevăratul scop şi adevărata semnificaţie a întregii Legi!

7. Potrivit lui Pavel, la ce poruncă se poate rezuma întreaga Lege? Galateni 5:14; Leviticul 19:18; Marcu 12:31,33; Matei 19:19; Romani 13:9; Iacov 2:8.

Deşi citează din Leviticul, declaraţia lui Pavel din Galateni se bazează pe modul în care a citat Isus Leviticul 19:18. Totuşi Isus nu a fost singurul învăţător iudeu care a afirmat că acest text este un rezumat al întregii Legi. Rabinul Hillel, care a trăit cu aproape o generaţie înainte de Isus, a spus: „Nu îi face semenului tău ceea ce nu îţi place să ţi se facă; în aceasta stă toată Legea.” Însă perspectiva lui Isus a fost radical diferită: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii” (Matei 7:12). Nu numai că este o perspectivă pozitivă, ci ea demonstrează totodată faptul că Legea şi dragostea sunt compatibile. Fără dragoste, Legea este fără conţinut şi rece; fără Lege, dragostea nu are nicio direcţie.

Explicaţi în cuvinte proprii de ce dragostea pentru aproapele înseamnă împlinirea în totalitate a Legii!

„Credinţa adevărată lucrează întotdeauna prin dragoste. Când priveşti la Calvar, nu o faci pentru a-ţi linişti sufletul frământat din cauza neîndeplinirii datoriei sau pentru a te calma ca să poţi adormi, ci pentru a primi credinţa în Isus, credinţa care să lucreze prin curăţirea sufletului de murdăria egoismului. Când ne prindem de Hristos prin credinţă, lucrarea noastră de-abia începe. Fiecare om are obiceiuri stricate şi păcătoase care trebuie biruite printr-o împotrivire energică. Fiecărui suflet i se cere să ducă lupta credinţei. Dacă este cineva urmaşul lui Hristos, el nu poate fi aspru în purtare, el nu poate fi nemilos, lipsit de compasiune. El nu poate fi necuviincios în vorbire. El nu poate fi plin de îngâmfare şi de înălţare de sine. El nu poate fi arogant şi nu poate folosi cuvinte aspre, de critică şi de condamnare.

Lucrarea dragostei izvorăşte din lucrarea credinţei. Religia Bibliei înseamnă o lucrare neîntreruptă. (…)

Deşi este adevărat că multele noastre activităţi nu ne vor asigura mântuirea prin ele însele, este tot atât de adevărat că sufletul nostru va fi impulsionat să lucreze prin credinţa care ne uneşte cu Hristos (MS 16, 1890).” – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 1111

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ieremia 31–37
1. Care avea să fie noutatea noului legământ făcut cu casa lui Israel?
2. Prin ce îşi arătau unii dispreţul faţă de Israel?
3. De ce nu consumau recabiţii vin?
4. Ce a făcut Ieremia după ce împăratul Ioiachim a ars cartea pe care i-a trimis-o?

Profeţi şi regi, capitolul 36
5. Ce l-a determinat pe Nebucadneţar să-i ceară lui Zedechia să jure pe Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!