Estera şi Mardoheu

Estera a îndeplinit o misiune specială şi periculoasă, la nivel înalt, chiar în inima Imperiului Persan. Misiunea ei s-a caracterizat printr-o serie de contraste izbitoare. Dintr-o fată orfană, aparţinând unei minorităţi etnice şi religioase dispreţuite, care-şi ducea viaţa pe teritoriul superputerii din vremea aceea, a devenit soţia împăratului persan. Aceasta nu este o poveste de tipul „din zdrenţe la bogăţie”, ci este viaţa unei fete care a fost scoasă din anonimat şi pregătită de Dumnezeu să împlinească o misiune cu totul deosebită şi riscantă, care a fost pusă în situaţia de a face o dezvăluire completă şi primejdioasă cu privire la etnia şi credinţa ei.

Susţinută de vărul ei, Mardoheu, care i-a fost şi tată adoptiv, a dat o mărturie îndrăzneaţă la curtea regală persană, care era măcinată de intrigi, şi le-a adus evreilor salvare, schimbându-le statutul social. Ca urmare a credincioşiei ei, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu s-a răspândit şi mai mult printre stăpânii lor păgâni. Deşi nu este o relatare misionară tipică, istorisirea despre Estera şi Mardoheu ne oferă câteva principii interesante care ne pot ajuta să înţelegem ce înseamnă să dai mărturie în circumstanţe deosebite.

1. Citeşte Estera 1:2-20. Ce aspecte ale relatării sunt greu de înţeles din perspectiva actuală? (În timp ce citeşti, ţine cont de faptul că nu sunt prezentate foarte multe detalii.)

Ospăţul dat de împăratul Ahaşveroş în cinstea nobililor şi demnitarilor săi pare extravagant, chiar şi pentru o persoană aflată în vârful puterii politice, fiind cu mult peste ceea ce majoritatea creştinilor ar considera acceptabil. Consumul de alcool fără limite (Estera 1:7,8) era un lucru neobişnuit, întrucât, în timpul sărbătorilor oficiale antice, era de obicei limitat prin convenţie şi ritual. În acest caz, el a întunecat judecata împăratului în aşa măsură, încât acesta a ajuns să-i poruncească soţiei sale, Vasti, să le ofere distracţie oaspeţilor ameţiţi de băutură, toţi bărbaţi. Cererea lui a fost cu mult sub demnitatea ei de femeie căsătorită şi de membră a familiei regale. În acel moment, ea s-a confruntat cu perspectiva pierderii statutului, orice răspuns ar fi dat, iar prin decizia ei curajoasă şi-a păstrat respectul de sine în faţa dorinţelor josnice ale unui conducător despotic.

2. În zilele noastre, cu greu poate fi înţeles demersul făcut de consilierii împăratului pentru găsirea unei împărătese. Însă cum poate fi el interpretat dintr-o perspectivă spirituală? Estera 2:1-4

În prima parte a cărţii, adevărata eroină este Vasti. Modestia şi poziţia ei hotărâtă de partea principiului i-au pregătit calea Esterei. Însă, în unele cazuri, respectarea fermă a unui principiu poate aduce consecinţe neplăcute.

În privinţa Esterei, textul lasă de înţeles că fetele nu au venit acolo de bunăvoie (Estera 2:3). Împăratul a dat un decret şi, prin urmare, Estera a fost nevoită să vină. Cine ştie care ar fi fost urmarea dacă nu ar fi venit?

De ce ar trebui să apărăm principiul cu fermitate, chiar dacă nu ştim ce consecinţe va avea lucrul acesta?

3. Citeşte Estera 2:10,20. Ce probleme pot apărea atunci când naţionalitatea sau afilierea religioasă este tăinuită, chiar şi pentru un timp?

Se menţionează de două ori că Mardoheu i-a cerut Esterei să nu-şi dezvăluie naţionalitatea şi originea. Faptul acesta i-a deranjat pe unii comentatori, care au susţinut că adoptarea acestei atitudini nu ar fi fost necesară, în condiţiile în care, în perioada aceea, nu exista nicio ameninţare pentru poporul evreu. Nu ar fi fost ea un martor pentru Dumnezeul ei înaintea acestor păgâni, dacă ar fi fost deschisă cu privire la identitatea ei şi la Dumnezeul căruia I se închina? Sau se poate argumenta că evreii nu se bucurau de credibilitate la curtea persană şi că destăinuirea etniei sale ar fi împiedicat-o să obţină intrare la împărat şi să pledeze pentru poporul ei? Se pare totuşi că Mardoheu o avertizase pe Estera să nu-şi dezvăluie identitatea mai înainte de apariţia ameninţării. Realitatea este că Biblia nu ne spune din ce motiv i-a cerut acest lucru.

4. Citeşte Ioan 4:1-26. De ce i-a spus Isus acestei femei cu atâta deschidere că El era Mesia, iar atunci când se afla în mijlocul poporului Său nu era la fel de deschis? Ce anume din această relatare ne ajută să înţelegem cuvintele lui Mardoheu către Estera?

După cum observăm în exemplul dat de Isus, nu este necesar să dezvăluim totul dintr-odată în orice situaţie. Prudenţa este o virtute.

Aşadar, de ce a fost Domnul Isus atât de deschis cu femeia samariteană, dar nu şi cu cei din poporul Său?

„Hristos era mult mai rezervat când le vorbea lor. Ceea ce le-a fost refuzat iudeilor şi ceea ce li s-a cerut mai târziu ucenicilor să păstreze în taină i-a fost descoperit ei. Isus a văzut că ea va folosi cunoştinţele câştigate pentru a le face şi altora parte de harul Lui.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 190

Te-ai aflat vreodată într-o situaţie în care ai considerat că era mai prudent să nu spui nimic despre credinţa ta sau despre convingerile tale? Ce motive ai avut? Acum, privind înapoi, crezi că ar fi trebuit să procedezi altfel? În ce privinţă?

În Estera 3:1-5, începe să se desfăşoare acţiunea cărţii. Mardoheu, un evreu care respecta porunca împotriva idolatriei, a refuzat să-şi plece genunchiul înaintea lui Haman, un simplu om. Plin de mânie, înaltul demnitar a vrut să se răzbune pentru acest refuz, înţeles ca o lipsă de respect. Prin acţiunile sale, Mardoheu a dat mărturie despre Dumnezeul adevărat în mijlocul acestor păgâni.

5. Ce motive a invocat Haman în încercarea lui de a epura imperiul de evrei? Estera 3:8,9; vezi şi Faptele 17:26.

Când a aflat despre planul lui Haman, Mardoheu şi-a exprimat durerea în mod vizibil, recurgând la singurul ritual religios evreiesc menţionat în cartea Estera: „Şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă… scoţând cu putere strigăte amare” (Estera 4:1). La rândul ei, Estera s-a pregătit să răspundă acuzaţiei lui Haman.

6. Prin ce cuvinte a motivat-o Mardoheu pe Estera să ia atitudine faţă de ameninţarea lui Haman? Cum se explică faptul că a acţionat, deşi ea se afla la adăpost de această ameninţare? Estera 4:14

Pentru a dejuca planul lui Haman, Estera a recurs la un gest eroic de încălcare a legii persane care îi interzicea să se înfăţişeze înaintea împăratului fără să fi fost invitată. Împăratul totuşi a primit-o şi a acceptat invitaţia ei la ospăţ. Din acel moment, Estera a preluat conducerea situaţiei dramatice cu care se confruntau toţi exilaţii evrei de pe teritoriul Persiei. Ea a dat dovadă de renunţare la sine şi eroism (Estera 4:16), de tact (Estera 5:8) şi de curaj (Estera 7:6).

„Prin împărăteasa Estera, Domnul a adus o mare eliberare poporului Său. Într-o vreme în care se părea că nimeni nu-i putea salva, Estera şi femeile din preajma ei au înfruntat problema cu post, rugăciune şi acţiune promptă şi au adus salvare poporului lor.

(…) Poate că nu suntem puşi într-o poziţie atât de critică şi atât de proeminentă precum poporul lui Dumnezeu din vremea Esterei, dar, adesea, femeile convertite pot împlini un rol important chiar în poziţii mai modeste.” – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 3, p. 1140

Ce semnificaţie au cuvintele lui Mardoheu (Estera 4:14) pentru tine şi pentru situaţia sau poziţia în care te afli?

Cele două ospeţe date de Estera aduc relatarea într-un punct critic şi marchează marea răsturnare de situaţie soldată cu abandonarea planului de exterminare etnică. Intrigile de curte, cu consecinţe întinse, ne permit să privim pentru o clipă la activitatea din culise a unui monarh despotic şi a curţii sale. Estera şi Mardoheu s-au folosit de poziţia lor, de cunoştinţele lor despre cultura în care trăiau şi de credinţa lor în făgăduinţele lui Dumnezeu pentru a obţine eliberarea.

7. Citeşte Estera 3:3-5 şi încearcă să înţelegi ce era în sufletul lui Mardoheu când se confrunta zilnic cu această problemă. Cum explici faptul că a rezistat presiunii din jurul lui?

Trăind o viaţă de slujire tăcută, Mardoheu şi-a făcut cunoscută credinţa prin refuzul său de a-şi pleca genunchiul înaintea lui Haman. Oamenii au observat şi l-au admonestat, dar el a refuzat compromisul. Aceasta a fost în mod sigur o mărturie pentru ei.

8. Citeşte Estera 6:1-3. Deşi era într-o ţară străină, ce fel de cetăţean era Mardoheu?

Mardoheu L-a urmat mereu pe Domnul, ceea ce nu l-a împiedicat să arate devotament şi loialitate faţă de suveranul naţiunii în mijlocul căreia trăia. El a refuzat să se plece înaintea omului, dar a fost totuşi un bun cetăţean, deconspirând complotul împotriva împăratului. Chiar dacă nu ştim de ce nu a fost recompensat pentru fapta sa, este foarte probabil că el a făcut-o şi apoi şi-a văzut mai departe de viaţă fără să aştepte ceva în schimb. Exemplul dat de el în această situaţie poate fi sintetizat cel mai bine în cuvintele: „Daţi deci cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21)

Ce lecţii putem desprinde cu privire la modul în care poate poporul lui Dumnezeu să trăiască şi chiar să dea mărturie în situaţii speciale?

9. Citeşte Estera 8, insistând asupra versetului 17. Cum înţelegi convertirea unora la iudaism, din perspectiva răzbunării pe care o pregăteau iudeii?

Cartea Estera nu este nicidecum o poveste „tipică” despre implicarea comunitară şi mărturie, însă spre finalul ei întâlnim un scenariu tipic. Ca urmare a edictului favorabil iudeilor dat de împărat, „mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei” (Estera 8:17). Unii comentatori susţin că experienţa convertirii acestor oameni nu are cum să fie reală, deoarece frica şi anxietatea nu au ce căuta în atragerea de prozeliţi.

10. Citeşte Estera 9:1-16. Cum înţelegi acţiunile de răzbunare întreprinse de iudei?

În decretele iniţiale date împotriva iudeilor, erau prevăzute uciderea lor şi „prădarea” averilor lor (Estera 3:13). La fel, în decretele favorabile lor, iudeilor le era permis să-şi omoare duşmanii şi „să le prade averile” (Estera 8:11). Cu toate acestea, se precizează de trei ori în cartea Estera (9:10,15,16) că iudeii „n-au pus mâna pe averile” duşmanilor lor. Nu se explică din ce motiv au procedat aşa, dar, din moment ce ideea aceasta este repetată de trei ori, înţelegem că e deosebit de importantă. Explicaţia cea mai plauzibilă este, probabil, dorinţa de a arăta că motivaţia lor era autoapărarea şi nu lăcomia.

Ce putem face pentru ca programele noastre de implicare în comunitate şi mărturia noastră să arate interesul pentru binele oamenilor? De ce este important lucrul acesta?

Citeşte din Ellen G. White, Profeţi şi regi, capitolul „În zilele împărătesei Estera”, p. 598-606.

Întrebări recapitulative

1. Deşi în cartea Esterei nu apare nicio referire la Dumnezeu, ce indicii există că El a fost prezent şi a condus anumite evenimente dintre cele relatate în cuprinsul cărţii?

2. Cum apreciezi decizia împărătesei Vasti de a nu asculta porunca soţului ei, împăratul? Este Vasti un exemplu negativ sau unul pozitiv? Explică-ţi răspunsul!

3. Care este opinia ta despre ascunderea originii Esterei – a fost exagerare sau prudenţă? În prezent, în ce situaţii dezvăluirea apartenenţei religioase ar fi un act de prudenţă, respectiv de imprudenţă?

4. Amintindu-ne atitudinea lui Haman, ce putem învăţa despre motivele care ne pot determina să uităm că suntem oameni, fiinţe create de acelaşi Dumnezeu?

5. În ce condiţii s-ar putea repeta un scenariu asemănător cu cel din cartea Esterei, în care o minoritate religioasă să fie subiectul unui decret de exterminare? Ce argumente ai?

6. Dacă te afli într-o poziţie privilegiată în societate, cum înţelegi ascensiunea ta în această poziţie – este rezultatul eforturilor tale sau este un act al Providenţei? Cum îţi foloseşti această poziţie pentru protejarea celor care Îl iubesc pe Dumnezeu?

7. Mardoheu nu şi-a plecat genunchiul în faţa lui Haman. Dar ce ai face tu, ca unul care aparţine unei minorităţi religioase, în situaţia în care legea statului sau presiunea societăţii ţi-ar cere să faci un compromis în privinţa credinţei tale?

8. Mardoheu este dat şi ca exemplu de bun cetăţean, prin faptul că a deconspirat complotul împotriva împăratului fără să aştepte vreo recompensă. Dacă ai avea cunoştinţă de plănuirea unui atentat sau de o afacere care ar păgubi statul, ai demasca acţiunea respectivă sau ai trece-o cu vederea? De ce?

9. Eşti de acord cu inocularea fricii în oamenii cărora li se vesteşte Evanghelia, cu scopul de a se converti? Argumentează-ţi răspunsul!