Filip Evanghelistul

Principala preocupare a Domnului Hristos în cele patruzeci de zile dintre crucificare şi înălţare a fost misiunea mondială. Noul Testament păstrează cel puţin cinci forme de prezentare a Marii Trimiteri: Matei 28:18-20; Marcu 16:15; Luca 24:47-49; Ioan 20:21, Faptele 1:5-8. Aceasta constituie cea mai înaltă dintre sarcinile încredinţate vreodată creştinilor. În ea este specificată strategia geografică a lucrării misionare: ea trebuia să înceapă de la baza ei, din Ierusalim, şi să se extindă în toată Iudeea, apoi în Samaria şi mai departe, până la marginile pământului. Creştinii au luat porunca aceasta în serios şi au pornit să o împlinească.

Strategia aceasta este evidentă în lucrarea misionară a evanghelistului Filip. Conform capitolului 8 din Faptele apostolilor, lucrarea lui s-a propagat în cercuri concentrice, dinspre Ierusalim către regiunile învecinate; cu trecerea timpului, a pătruns în noi teritorii.

Dar cine a fost Filip Evanghelistul? Ce ne spune Scriptura despre el şi despre lucrarea pe care a împlinit-o în zorii existenţei bisericii creştine? Şi ce lecţii ne putem însuşi din raportul inspirat despre activitatea acestui misionar de la început?

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:18). Gândeşte-te la aceste cuvinte ale lui Pavel din perspectiva temei studiului din această săptămână. Despre evanghelistul Filip nu avem decât puţine informaţii în Biblie, dar, după cum vom vedea, lucrarea sa, deşi deocamdată necunoscută în mare parte, este deosebită. Ce persoane cunoscute de tine au făcut lucruri mari pentru Dumnezeu, dar nu s-au bucurat decât de puţină recunoaştere vizibilă? De ce este important să reţinem principiul prezentat de Pavel, îndeosebi dacă lucrăm într-un domeniu care nu se bucură de multe aclamaţii sau de multă atenţie? (1 Corinteni 4:13)

1. Ce ştim despre Filip Evanghelistul? Faptele apostolilor 6:5; 8:5-13, 26-40; 21:8.

Filip a fost supranumit „Evanghelistul” în Faptele 21:8 pentru a-l distinge de ucenicul Filip. El apare mai întâi în rolul de „slujitor la mese” în biserica din Ierusalim (Faptele 6:2-5), iar ulterior în rolul de evanghelist şi misionar (Faptele 8:12). Şi-a desfăşurat lucrarea pe parcursul a douăzeci de ani şi s-a bucurat de sprijinul celor patru fiice ale sale, care erau profetese. Cam atât cunoaştem despre el.

„Filip a fost cel care le-a predicat samaritenilor Evanghelia; Filip a fost cel care a avut curajul să-l boteze pe famenul etiopian. Pentru un timp, istoriile acestor doi lucrători s-au împletit strâns. Persecuţia violentă a fariseului Saul a împrăştiat biserica din Ierusalim şi a distrus eficienţa organizării celor şapte diaconi. Fuga din Ierusalim l-a determinat pe Filip să-şi schimbe modul de lucru şi consecinţa a fost că a ascultat şi el de chemarea căreia Pavel i-a dedicat viaţa sa. Preţioase au fost orele petrecute împreună de Pavel şi Filip; emoţionante au fost amintirile pe care le aveau despre zilele când lumina care strălucise pe faţa lui Ştefan, îndreptată spre cer în timpul martiriului, a strălucit în slava ei asupra lui Saul persecutorul, aducându-l la picioarele lui Isus ca pe unul care se ruga simţindu-se cu totul neajutorat.” – Ellen G. White, Sketches From the Life of Paul, p. 204

2. Care este imaginea bisericii primare, aşa cum este prezentată în Faptele apostolilor 2:44-47; 4:34-37?

La început, lucrurile au mers foarte bine pentru primii credincioşi. Totuşi nu a trecut mult şi au apărut tensiuni, aşa cum apar oriunde există oameni afectaţi de păcat.

3. Ce probleme au apărut şi cum le-a tratat biserica? Faptele apostolilor 6:1-7

Creşterea rapidă a bisericii din Ierusalim a fost însoţită de tensiune socială. Filip a fost desemnat ca membru al unei echipe care avea răspunderea de a rezolva această tensiune. Printre convertiţi, se aflau şi persoane defavorizate şi sărace a căror participare la mesele zilnice comune îi solicita în plus pe conducătorii bisericii. A apărut atunci o nemulţumire cu privire la distribuirea incorectă a hranei la văduvele care vorbeau limba greacă. Era o chestiune extrem de delicată, deoarece făcea trimitere directă la îndemnurile profeţilor evrei de a nu-i neglija pe orfani şi pe văduve.

Pentru a rezolva această chestiune serioasă, cei doisprezece apostoli i-au adunat pe credincioşi şi au propus să fie aleşi şapte bărbaţi, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, care „să slujească la mese” , astfel încât cei doisprezece să poată „diaconiza Cuvântul”, să se ocupe de „slujirea Cuvântului” (vezi Faptele apostolilor 6:3,4). Toţi şapte aveau nume greceşti. Printre ei se afla şi Filip, menţionat aici pentru prima dată în Biblie.

Apostolii au susţinut că era necesară suplimentarea conducerii pentru ca ei să nu fie suprasolicitaţi de administrarea resurselor necesare vieţii colective. De asemenea, ei au pus accent pe chemarea lor de a se devota Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunii.

Ce situaţii cu potenţial conflictual au apărut în biserica ta locală şi cum Îi poţi permite lui Dumnezeu să te folosească la rezolvarea lor?

Saul, viitorul apostol şi misionar, îşi face prima apariţie în Biblie cu ocazia uciderii cu pietre a diaconului Ştefan, primul martir creştin. Însă acest val de persecuţii a contribuit la o şi mai mare răspândire a Evangheliei.

4. Care a fost consecinţa persecutării bisericii din Ierusalim? Faptele apostolilor 8:1-6

Samaria a fost prima „staţie” pe traseul răspândirii creştinismului. Samaritenii se considerau descendenţii israeliţilor rămaşi în urmă după ce Asiria a dus în exil majoritatea populaţiei, în anul 722 î. Hr. Însă iudeii îi considerau descendenţii străinilor pe care asirienii i-au forţat să se stabilească în Israel. În vremea Noului Testament, relaţiile dintre iudei şi samariteni erau marcate de tensiuni şi de izbucniri violente. Cu toate acestea, după cum am văzut deja, Domnul Isus a deschis calea pentru lucrarea misionară în această regiune, cu ocazia discuţiei Sale cu femeia samariteană, care, la rândul ei, a început să îi „evanghelizeze” pe cei din poporul ei.

Chemarea lui Filip de a sluji la mese s-a transformat în chemarea de a lucra ca evanghelist misionar printre samariteni. Deşi se refugiase din Ierusalim din cauza persecuţiei religioase, el nu şi-a pierdut timpul. A dat de veste că Mesia, cel aşteptat deopotrivă de iudei şi de samariteni, venise (Faptele 8:5,12).

5. De cât succes s-a bucurat lucrarea lui Filip în Samaria? Faptele apostolilor 8:6-15

Domnul a lucrat într-un mod impresionant prin Filip în acest prim câmp misionar străin. Afirmaţia că „iudeii… n-au legături cu samaritenii” devenise un lucru de domeniul trecutului.

Ce duşmănie, ranchiună şi prejudecăţi care ţi-au otrăvit sufletul ar trebui să devină lucruri de domeniul trecutului? Oare n-a venit timpul să le laşi în urmă?

6. Ce anume citea etiopianul şi ce oportunitate a văzut Filip pentru a-i vorbi despre Isus? Faptele apostolilor 8:26-39

Potrivit pasajului din Faptele apostolilor 8:26-39, următorul contact pe care l-a avut Filip a fost cu îngrijitorul vistieriei împărătesei Etiopiei, extinzând astfel misiunea cu un pas mai aproape de „marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8). Filip asigura legătura între misiunea din Samaria şi cea din Gaza. Din Samaria, o regiune situată la nord de Ierusalim, Filip a fost chemat în Gaza, o regiune situată la sud de cetate. Dacă în nord lucrarea sa a vizat un anumit grup, în sud a vizat o singură persoană. Dacă în Samaria Îl putea propovădui pe Hristos folosindu-se numai de cele cinci cărţi ale lui Moise (fiindcă doar pe acestea le acceptau samaritenii), aici putea face referire şi la cartea lui Isaia (probabil în versiunea în limba greacă).

7. În Samaria Filip a făcut minuni. Ce metodă a folosit în lucrarea sa cu etiopianul? Ce principiu desprins de aici putem aplica în lucrarea noastră cu oamenii? Faptele apostolilor 8:6,30,35

Filip a fost dus de Duhul Domnului în altă parte imediat ce a terminat să-i împărtăşească etiopianului „vestea bună despre Isus” şi l-a botezat. El nu a avut ocazia de a-i transmite noului său convertit convingerile şi învăţăturile sale. Rămânea acum în sarcina acestuia să accepte credinţa creştină în contextul culturii sale africane, lăsându-se ghidat de Vechiul Testament şi de Duhul lui Dumnezeu, care de altfel lucrase şi până atunci la inima lui, din moment ce el se închina deja Domnului şi credea în Cuvântul Său.

Filip i-a explicat etiopianului câteva texte esenţiale din Vechiul Testament despre moartea lui Isus. De ce este necesar ca Isus, moartea şi învierea Sa, să constituie punctul central al mesajului pe care vrem să-l transmitem lumii? Care este mesajul nostru despre El?

8. Citeşte Faptele apostolilor 8:39,40. Ce acţiune a lui Filip amintită aici ne ajută să înţelegem motivul pentru care i s-a dat numele de „evanghelist”?

Filip a fost uns de Domnul pentru lucrarea Sa. Comentatorii nu au ajuns încă la un consens asupra semnificaţiei afirmaţiei „Duhul Domnului a răpit pe Filip” (Faptele apostolilor 8:39), dacă aceasta înseamnă că i s-a spus pur şi simplu să meargă la Azot (Versetul 40) sau că a fost transportat acolo în mod supranatural. Ce contează cel mai mult însă este supunerea lui Filip faţă de Duhul Sfânt şi lucrarea mare împlinită de Dumnezeu prin el.

9. Ce descoperim despre Filip în Faptele apostolilor 21:7-9?

În acest punct al relatării, aflăm că Filip era familist şi că avea patru fiice necăsătorite. Chemarea lui de la diaconie la evanghelizare i-a impus să călătorească mult. Avem astfel informaţii despre drumul pe care l-a făcut de la Ierusalim la Samaria, apoi la Gaza şi, în final, prin „toate cetăţile” aflate pe linia de coastă dintre Azot şi Cezareea, ceea ce înseamnă o distanţă de vreo optzeci de kilometri. A făcut probabil şi alte călătorii, neconsemnate aici. Desigur, a cunoscut supărările, inconvenientele, suişurile şi coborâşurile inerente lucrării misionare de pionierat. În pofida acestor lucruri, a avut atât de mult grijă de familia sa, încât patru fiice ale sale au fost considerate de Duhul Sfânt potrivite pentru a primi darul profeţiei. Această familie creştină de pionieri misionari a dat o bună mărturie despre creşterea şi educarea copiilor şi despre adevărata evlavie.

Textul ne arată că apostolul Pavel a stat împreună cu Filip „mai multe zile” (Versetul 10). Cu douăzeci şi cinci de ani înainte de aceasta, Pavel, la data aceea numit Saul, fusese un persecutor aprig al creştinilor (Faptele 9:1,2). Persecuţia pe care a desfăşurat-o în Ierusalim l-a forţat pe Filip să se refugieze în Samaria (Faptele 8:1-5). Acum, după atâţia ani, persecutorul şi persecutatul s-au întâlnit în casa lui Filip, gazda lui Pavel. Ce întâlnire interesantă între doi fraţi şi colegi de lucru în Hristos, implicaţi în marea cauză de a-i câştiga pentru Evanghelie pe cei ce nu erau evrei!

În lucrarea noastră pentru alţii, de ce este important să nu uităm niciodată faptul că prima noastră îndatorire este faţă de familie?

Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. „Evanghelia în Samaria”.

„Când au fost împrăştiaţi de persecuţie, au plecat plini de zel misionar. Şi-au dat seama de responsabilitatea misiunii lor. Ştiau că ţineau în mâini pâinea vieţii pentru o lume înfometată şi au fost constrânşi de dragostea lui Hristos să împartă această pâine cu toţi cei în nevoie. (…)

Iar când ucenicii Săi au fost alungaţi din Ierusalim, unii au găsit în Samaria un refugiu sigur. Samaritenii i-au primit cu bucurie pe aceşti mesageri ai Evangheliei, iar convertiţii iudei au strâns o recoltă preţioasă dintre aceia care altădată fuseseră cei mai aprigi duşmani ai lor.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 106-107

Întrebări recapitulative

1. Pe scurt, ce ştim despre Filip Evanghelistul?

2. Care era atmosfera în biserica primară şi ce rol avea Filip în cadrul bisericii?

3. În ce împrejurări a ajuns Filip evanghelist/misionar?

4. Plecând de la relatarea despre risipirea primilor creştini (care l-a inclus şi pe Filip) din cauza persecuţiei, unii spun că persecuţia ar trezi biserica de astăzi din starea în care se află şi ar determina-o să vestească Evanghelia. Eşti de acord cu această perspectivă? Argumentează-ţi răspunsul!

5. Cum vă explicaţi succesul lucrării lui Filip în Samaria?

6. De ce în cazul etiopianului nu a fost nevoie ca Filip să facă minuni, ca în Samaria? Ce lecţie învăţăm de aici?

7. Ce sugerează studiul cu privire la motivul pentru care lui Filip i s-a dat denumirea de „evanghelist”?

8. Deşi Filip era ocupat cu predicarea Evangheliei, ce ni se spune despre starea spirituală a familiei sale? Cum credeţi că a reuşit Filip să-şi conducă familia într-o astfel de experienţă, în ciuda faptului că era foarte ocupat?