Hristos în sanctuarul ceresc

Când se referă la lucrarea Domnului Isus din sanctuarul ceresc, cartea Evrei declară că El a intrat acolo „ca înainte-mergător” al nostru, „când a fost făcut «Mare-Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec»” (Evrei 6:20).

Scriptura, în special Noul Testament, arată clar că Hristos îndeplineşte în sanctuarul ceresc slujba de Mare-Preot al nostru, pe care Şi-a asumat-o după ce S-a dat ca jertfă pentru noi aici, pe pământ (vezi Evrei 10:12).

Săptămâna aceasta, vom studia despre slujirea lui Hristos în sanctuarul ceresc. Lucrarea Sa de mijlocire este esenţială pentru pregătirea poporului Său pentru timpul sfârşitului: „Subiectul sanctuarului şi al judecăţii de cercetare trebuie clar înţeles de poporul lui Dumnezeu. Toţi oamenii trebuie să cunoască personal poziţia şi misiunea Marelui-Preot. Altfel le va fi imposibil să aibă acea credinţă care este absolut necesară în această perioadă sau să ocupe locul hotărât de Dumnezeu pentru ei.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 401)

Studiul sacrificiului suprem făcut de Hristos îi ajută pe credincioşi să se pregătească pentru timpul sfârşitului. Adesea, oamenii se uită spre o ţintă care este înainte şi este normal. Dar este bine şi când îţi dai seama că ţelul propus a fost atins şi este în urmă. Şi ne gândim la Calvar. Ţinta urmărită de Isus pentru noi a fost atinsă acolo în mod ireversibil, definitiv, şi aceasta ne dă certitudinea că şi ţinta viitoare va fi împlinită.

1. De ce L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume? Romani 8:3

Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în lume ca jertfă pentru păcat, ca să osândească păcatul în firea pământească. Ce înseamnă aceasta mai exact? Ca fiinţă nemuritoare, Hristos nu putea să moară; El S-a făcut om şi a luat asupra Sa natura noastră muritoare, ca să poată muri în locul nostru.

Cu toate că era Dumnezeu prin însăşi natura Sa, El S-a făcut „asemenea oamenilor” şi „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte” (Filipeni 2:6-8). Într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră, Isus a lăsat deoparte prerogativele divinităţii şi nu a apelat la ele în nicio circumstanţă pe parcursul vieţii şi lucrării Sale aici.

2. Ce ne spune Luca 9:22 despre faptul că moartea lui Hristos a fost parte a planului făcut împreună cu Tatăl din veşnicii?

Hristos a venit pe pământ ca să moară pentru omul păcătos. El a ştiut mai dinainte despre ironiile, loviturile de bici, bătăile şi crucificarea oribilă pe care avea să le înfrunte. Dragostea Sa este fără seamăn, nemaiîntâlnită şi nu poate fi înţeleasă pe deplin.

În faţa acestei iubiri, ce reacţie este mai potrivită decât aceea de a ne pleca înaintea Sa şi de a ne închina Lui cu credinţă şi supunere? Ce ne spune moartea Sa pe cruce despre „meritele” omului şi „valoarea” lor?

3. Ce imagine a lui Isus regăsim atât în Ioan 1:29, cât şi în Apocalipsa 5:12; 13:8? Ce clarificări ne oferă imaginea aceasta despre planul de mântuire?

Când L-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu”,Ioan Botezătorul a făcut trimitere clară la sanctuar. Şi a lămurit faptul că moartea Sa pentru păcat este împlinirea tuturor jertfelor animale pentru păcat (fie că era vorba despre miei ori despre alte animale) care fuseseră aduse până la momentul acela în ritualul din sanctuarul evreiesc. Cea mai mare învăţătură dată de cele patru evanghelii este cea legată de lucrarea realizată de Isus ca Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Însă lucrarea Domnului Isus pentru mântuirea noastră nu s-a încheiat odată cu cele relatate în evanghelii şi nici după moartea şi învierea Sa.

Cartea biblică Evrei aminteşte în treacăt, încă din introducere (Evrei 1:3), despre lucrarea ca Mare-Preot începută de Hristos în sanctuarul ceresc, în urma încheierii lucrării ca Miel de Jertfă. După această primă menţiune, tema este reluată în capitolele următoare şi este descrisă în detaliu în Evrei 7:1-28.

4. Ce spune apostolul Pavel despre superioritatea preoţiei lui Isus? Evrei 7:17,24-28

Versetele acestea sunt profunde, încărcate de semnificaţie, însă ideea principală este că preoţia lui Isus Hristos este superioară preoţiei descendenţilor lui Aaron, care au slujit în sanctuarul pământesc. Acum nu mai avem preoţi pământeşti într-un templu pământesc, ci un Mare-Preot ceresc care slujeşte pentru noi în templul din cer. Dacă vrem să ştim unde este Isus acum, trebuie să ştim că El este în sanctuarul ceresc, unde slujeşte ca Mare-Preot.

5. Ce mare speranţă ne este dată în versetele următoare? Evrei 7:24-27; Evrei 8:6

Hristos poate să mântuiască „în chip desăvârşit”, fiindcă are anumite caracteristici pe care nu le putea avea niciun alt preot. El este Dumnezeu şi are de aceea autoritatea de a ierta păcatele. El slujeşte ca preot fără întrerupere. El mijloceşte neîncetat pentru poporul Său, cu tot atâta compasiune şi iubire ca atunci când i-a vindecat pe bolnavi şi i-a încurajat pe cei singuri. El este totodată om, dar fără păcat. Şi, fiind curat, a murit sub apăsarea păcatelor tuturor oamenilor. Doar El, în calitate de Dumnezeu-Om, poate mijloci pentru păcătoşi în sanctuarul din cer.

Textele acestea ne învaţă, de asemenea, că jertfa lui Hristos a fost adusă o dată pentru totdeauna. A fost suficient să fie adusă o singură dată pentru a le aduce mântuire tuturor oamenilor.

Dacă ne gândim Cine este Acela care a murit pe cruce, cum ar fi posibil ca jertfa Lui să nu fie îndestulătoare pentru toate fiinţele umane?

6. Ce a obţinut Hristos pentru noi prin moartea Sa şi prin slujirea Sa prezentă din cer? Evrei 9:11-15

Evrei 9:12 afirmă că Hristos „a căpătat o răscumpărare veşnică”. Cuvântul grecesc pentru „răscumpărare” mai are şi sensurile de „eliberare”, „scăpare”. Acelaşi cuvânt este întrebuinţat în Luca 1:68, unde Zaharia declară că Dumnezeu „a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său”. Referirea la sângele lui Hristos – sângele singurei jertfe suficiente – înseamnă că Hristos, ca Miel de jertfă, a fost Cel care a obţinut răscumpărarea, eliberarea aceasta. Şi marea veste bună este că El a obţinut-o nu pentru Sine, ci pentru noi şi ea este valabilă pentru toţi cei care primesc jertfa Sa.

Meditează la ideea că Hristos „a căpătat o răscumpărare veşnică” pentru noi şi abia după aceea Şi-a început lucrarea din sanctuarul ceresc în favoarea noastră. Ce speranţă ne transmite faptul că El mijloceşte în cer pentru noi?

Păcatul a creat între noi şi Dumnezeu o prăpastie înfricoşătoare, dar Hristos, prin sacrificiul Său, ne-a adus înapoi la Dumnezeu şi ne-a dat posibilitatea de a avea acces permanent la El (Efeseni 2:18 şi 1 Petru 3:18).

7. Ce a făcut Domnul Isus pentru noi? Evrei 6:19,20; Evrei 9:24

Isus este înainte-mergătorul nostru, pentru că a intrat în sanctuarul ceresc în calitate de Reprezentant al nostru, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu, prezentând răscumpărarea veşnică pe care a câştigat-o pentru noi.

Da, când L-am primit pe Isus, am primit iertare pentru păcatele noastre şi am stat înaintea lui Dumnezeu iertaţi şi curăţiţi. Dar, chiar şi după ce am devenit creştini, ni se mai întâmplă să păcătuim, cu toate că avem atâtea făgăduinţe frumoase despre biruinţa asupra păcatului. Isus mijloceşte în cer ca Mare-Preot al nostru tocmai pentru aceste situaţii. El îl reprezintă pe păcătosul pocăit înaintea Tatălui, dar nu poate prezenta meritele noastre (pentru nu avem niciunul), ci meritele Sale: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).

Orice creştin născut din nou este conştient de nevoia sa continuă după harul şi îndurarea lui Hristos. Cine dintre noi, cei care avem o viaţă nouă în Isus şi care am cunoscut atâtea schimbări în bine, nu-şi dă seama de nevoia permanentă de iertare şi curăţire? De ce preţuim noi atât de mult adevărul că Hristos este Marele nostru Preot în cer?

Cartea Evrei ne învaţă că serviciile din sanctuarul evreiesc erau o ilustrare a celor din sanctuarul ceresc, cel în care a intrat Hristos şi unde Şi-a început lucrarea de Mare-Preot. Slujba din sanctuarul pământesc, cu cele două încăperi ale lui şi cu ritualurile lui de aducere a jertfelor şi de curăţire, era „chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul” (Evrei 8:5).

Şi, după cum în ritualul din sanctuarul pământesc slujirea se făcea în cele două încăperi, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, tot la fel şi lucrarea lui Hristos este împărţită în două etape. În sanctuarul pământesc, noţiunea de judecată era reprezentată prin Ziua Ispăşirii, ocazie în care sanctuarul era curăţit, după cum se arată în Leviticul 16. Slujba aceasta avea loc o singură dată pe an, când marele-preot intra în a doua încăpere, Locul Preasfânt (Leviticul 16:12-14), pentru a face o lucrare de curăţire şi de ispăşire pentru popor.

8. Ce lucruri trebuiau să fie curăţite şi de ce este aceasta o referire clară la lucrarea lui Isus din Ziua Ispăşirii? Evrei 9:20-23

Cercetătorii au fost surprinşi de afirmaţia că înseşi lucrurile cereşti trebuiau curăţite. Dacă înţelegem însă că aceasta este o referire la Ziua Ispăşirii, problema dispare. Evrei 9:23 arată că slujba făcută de Hristos în sanctuarul ceresc este împlinirea slujbei făcute de marele-preot o dată pe an, în Ziua Ispăşirii, în sanctuarul pământesc israelit. Slujba de curăţire a sanctuarului pământesc prefigura lucrarea pe care avea să o îndeplinească Hristos în cer. Textul nu precizează că lucrarea aceasta a început imediat după înălţarea Sa. Dar, din cartea lui Daniel, ştim că etapa aceasta a slujirii Sale a început în anul 1844. Creştinii din ultimele zile ale istoriei au nevoie să ştie că trăiesc într-un timp solemn şi să aibă încredere în ceea ce a făcut Hristos pentru ei în trecut şi în ce face El pentru noi acum, în Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc.

Prima solie îngerească declară: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui…!” (Apocalipsa 14:7). Sosirea ceasului judecăţii ne arată că sfârşitul este aproape. Ce efecte ar trebui să aibă această realitate asupra modului în care trăim?

Cartea Evrei arată că sanctuarul pământesc este modelul, sau tipul, lucrării pe care Hristos avea să o îndeplinească pentru noi pe pământ, ca Miel de jertfă, şi în cer, ca Mare-Preot al nostru. Sanctuarul israelit a avut dintotdeauna menirea de a fi o reprezentare a Evangheliei. El trebuia să-i înveţe pe evrei despre planul de mântuire, care era alcătuit din sacrificiu, mijlocire, judecată şi îndepărtarea definitivă a păcatului. Cartea lui Daniel ne oferă clarificări cu privire la dimensiunea apocaliptică (legată de timpul sfârşitului) a lucrării finale a lui Hristos în sanctuarul ceresc. „Cu accentul pus pe curăţire, judecată şi dezvinovăţire, viziunile apocaliptice din Daniel proiectează simbolurile din Ziua Ispăşirii pe scena evenimentelor din perioada finală a istoriei pământului. Curăţirea este asociată direct cu sanctuarul ceresc şi cu lucrarea lui Mesia în calitate de împărat şi preot. Viziunile introduc elementul timp, ajutându-l pe cititor să identifice momentul exact din istoria mântuirii în care Mesia avea să-Şi înceapă lucrarea finală de curăţire, judecată şi dezvinovăţire din locaşul ceresc al lui Dumnezeu.” – Handbook of Seventh-day Adventist Theology, Review and Herald Publishing Association, ed. 2000, p. 394

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ioan 17 – Faptele apostolilor 2
1. De ce au spus conducătorii iudei că nu pot să-L omoare pe Isus?
2. Unde scrie că Isus a făcut multe alte semne şi multe alte lucruri, pe care Ioan nu le-a scris în „cartea” sa?
3. Cum este exprimată distanţa de la Muntele Măslinilor până la Ierusalim?
4. Ce anume a determinat adunarea mulţimii care i-a auzit pe ucenici vorbind în mai multe limbi?

Istoria mântuirii, capitolul 10
5. În ce condiţii nu ar mai fi fost pus Avraam la cea mai înfricoşătoare încercare?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!