Revenirea Domnului nostru Isus Hristos

Numele „adventist de ziua a şaptea” exprimă două învăţături biblice fundamentale: cuvântul „adventist” face referire la a doua venire a lui Isus, când toate făgăduinţele din Scriptură, inclusiv cea despre viaţa veşnică, îşi vor găsi împlinirea; iar expresia „de ziua a şaptea” se referă la Sabat, memorialul săptămânal al creării vieţii pe pământ.

Crearea lumii noastre (începutul) are legătură cu a doua venire a lui Isus (sfârşitul, sfârşitul existenţei păcatului), chiar dacă cele două evenimente sunt situate la mare distanţă în timp. Dumnezeul care va reveni şi, „într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă” (1 Corinteni 15:52), ne va transforma este Dumnezeul care ne-a creat (Ioan 1:1-3).

Săptămâna aceasta vom discuta despre sfârşitul ultimelor evenimente ale istoriei: a doua venire a Domnului Isus.

De obicei, asociem învăţătura despre a doua venire a lui Isus cu Noul Testament, dar lucrul acesta nu este drept. Este adevărat că abia după prima venire a lui Isus, după moartea, învierea şi înălţarea Sa am primit o descoperire mai amplă a acestui adevăr. Însă, la fel ca în cazul altor învăţături din Noul Testament, Vechiul Testament face aluzie la acest adevăr esenţial. Scriitorii Noului Testament nu ne-au adus la cunoştinţă un adevăr nou, ci ne-au oferit detalii despre un adevăr deja existent în Scriptură. Fiindcă abia după răstignirea şi învierea Mântuitorului putem înţelege şi aprecia la adevărata valoare a doua Sa venire.

1. Ce ne învaţă textele următoare despre a doua venire a lui Isus? Isaia 13:6,9; Zaharia 14:9; Daniel 12:1

„Ziua Domnului” va fi o zi de distrugere, de întristare şi de chin pentru cei pierduţi. Va fi însă o zi de eliberare pentru toţi cei din poporul lui Dumnezeu, pentru „oricine va fi găsit scris în carte” (vezi şi Filipeni 4:3; Apocalipsa 3:5; 13:8). Tema aceasta, a zilei Domnului ca timp de judecată pentru cei răi şi ca timp de salvare şi de răsplătire a celor credincioşi, este abordată şi în Vechiul Testament. Din el aflăm că unii vor suferi atunci „mânia aprinsă a Domnului”, dar toţi cei smeriţi, care împlinesc poruncile Domnului vor fi „cruţaţi în ziua mâniei Domnului” (Ţefania 2:1-3).

2. Ce se spune în Matei 24:30,31 că se va întâmpla la a doua venire a lui Isus cu cele două mari categorii de oameni – cei pierduţi şi cei mântuiţi?

Pe măsură ce se vor derula evenimentele finale, va deveni tot mai clar de partea cui suntem. Ce decizii poţi şi trebuie să iei acum ca să te găseşti atunci în categoria oamenilor mântuiţi?

Mulţi iudei contemporani cu Domnul Isus se aşteptau ca Mesia să-i alunge de la putere pe romani şi Israel să devină cea mai puternică naţiune de pe pământ. Însă prima venire a lui Mesia avea cu totul alt scop. Dumnezeu îşi dorea pentru copiii Săi credincioşi cu totul altceva decât doar un trai mai bun în această lume păcătoasă şi decăzută.

Capitolul 2 din cartea Daniel arată probabil mai bine ca oricare pasaj din Vechiul Testament că lumea nouă nu va apărea din cea veche, ci va fi creată de la zero şi va fi radical diferită. Profeţia amintită ne prezintă ridicarea şi căderea a patru mari imperii mondiale – Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Aceste mari imperii, ilustrate în visul lui Nebucadneţar printr-o statuie, îşi încheie existenţa într-un mod dramatic, arătând astfel marea discrepanţă dintre lumea aceasta şi lumea viitoare, de după revenirea Domnului Isus Hristos.

3. Ce ne învaţă Daniel 2:34,35,44,45 despre soarta acestei lumi şi despre natura lumii noi?

Versetele aceasta nu lasă loc la ambiguitate cu privire la ce se va întâmpla la a doua venire a lui Isus. În Luca 20:17,18, Isus Se identifică cu această piatră care spulberă tot ce a mai rămas din lumea noastră. Daniel 2:35 spune că, după ce s-au sfărâmat, aurul, argintul, lutul, fierul şi arama „s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele”. Altfel spus, după revenirea lui Isus, va dispărea tot ce există în lumea aceasta veche. Iar piatra care a distrus lumea aceasta „s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul”. Şi împărăţia aceasta instaurată după revenirea lui Isus „nu va fi nimicită niciodată” şi „va dăinui veşnic” (Daniel 2:44).

Nu există decât două posibilităţi pentru orice om care a trăit vreodată pe planeta aceasta. Fie va fi cu Isus pentru veşnicie, fie va dispărea definitiv împreună cu păcatul şi amintirea lui. Şi într-un caz, şi în celălalt, destinul este etern.

4. Care este marea noastră speranţă şi de ce? Tit 2:13

Un conferenţiar şi-a prezentat odată concepţia despre originea universului spunând că, în urmă cu circa treisprezece miliarde de ani, „o masă minusculă cu o densitate infinit de mare a ieşit din nimic, apoi a explodat şi, în urma acelei explozii, a venit la existenţă universul nostru”. Nu a explicat şi cum a reuşit să apară din nimic acea „masă minusculă cu o densitate infinit de mare”. Doar a presupus, prin credinţă, că aşa s-a întâmplat.

Un poet spunea că în originea noastră se găseşte destinul nostru. Atunci, potrivit teoriei de mai înainte, nu ne aşteaptă un destin prea frumos, cel puţin nu pe termen lung. Universul apărut din această „masă minusculă cu o densitate infinit de mare” ar fi condamnat în final la dispariţie, împreună cu tot ce se găseşte în el, inclusiv cu omenirea.

Spre deosebire de această teorie, concepţia biblică despre originea noastră este raţională şi plină de speranţă. Prin harul Dumnezeului Creator, viitorul nostru pe termen lung este foarte luminos. Viitorul ne rezervă multe bucurii şi toate speranţele noastre se bazează pe făgăduinţa revenirii lui Isus.

5. Despre ce vorbeşte Pavel în 2 Timotei 4:6-8 şi în ce îşi pune el speranţa?

Pavel, deşi conştient că urmează să fie executat, are asigurarea mântuirii şi speranţa venirii lui Hristos (vers. 8). Ştie că-l aşteaptă „cununa neprihănirii”. În ciuda circumstanţelor imediate, care erau cel puţin dezolante (era în temniţă, în aşteptarea execuţiei), el ştia că perspectivele lui de viitor erau foarte bune. Şi aceasta pentru că se uita la imaginea de ansamblu, nu doar la circumstanţele imediate.

Cum poţi avea speranţa pe care a avut-o Pavel, indiferent de circumstanţele în care te găseşti? Cum ne putem deprinde să vedem imaginea de ansamblu şi speranţa pe care ea ne-o inspiră?

6. Ce ne spun textele următoare despre cum va fi revenirea lui Hristos? Matei 24:30; 1 Tesaloniceni 4:16; Matei 26:64; Apocalipsa 1:7; 2 Tesaloniceni 1:7-10

„Cerul pare să se deschidă şi să se închidă. Slava tronului lui Dumnezeu parcă străluceşte prin el. Munţii se clatină ca o trestie bătută de vânt şi stânci colţuroase sunt împrăştiate pretutindeni. Se aude un vuiet ca de furtună. Marea se dezlănţuie cu furie. Urletul uraganului pare o voce de demon aflat într-o misiune de distrugere. Întreg pământul se ridică şi se coboară ca valurile mării. Suprafaţa lui se crapă şi pare că temeliile îi cedează. Lanţuri de munţi se scufundă. Insule populate dispar. Oraşele portuare, care au devenit ca Sodoma din cauza depravării, sunt înghiţite de apele furioase. «Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.»„ (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 523)

Revenirea lui Isus va fi un eveniment de amploare care va pune capăt lumii pe care o ştim. Toţi oamenii vor fi martori. Tot ce a făcut Isus pentru noi la prima Sa venire va fi descoperit pe deplin la a doua Sa venire.

Ce efect ar trebui să aibă asupra vieţii noastre realitatea revenirii Domnului Isus? Ce lucruri contează cu adevărat în viaţă, din perspectiva acestei realităţi?

Înainte să-l cheme afară din mormânt pe prietenul Său Lazăr, Isus a rostit următoarele cuvinte: „Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25). Şi, în loc să le ceară celor prezenţi să-L creadă pe cuvânt, l-a înviat pe Lazăr, care, fiind mort de patru zile, mirosea greu (vers. 39).

7. Ce se va întâmpla la a doua venire cu cei care au murit în Hristos? Romani 6:5; 1 Tesaloniceni 4:16; 1 Corinteni 15:42-44,53-55

Şi cei care cred în Isus mor. Dar, potrivit cuvintelor Domnului, chiar dacă mor, vor trăi din nou. Aceasta înseamnă învierea morţilor. Acesta este motivul pentru care ne-am legat toate speranţele de a doua Sa venire.

Marea speranţă a revenirii lui Hristos este că experienţa învierii Sale din morţi va fi şi experienţa urmaşilor Săi credincioşi din toate secolele. Învierea Sa este garanţia învierii lor.

8. Ce se va întâmpla cu oamenii care vor fi în viaţă? Filipeni 3:21; 1 Tesaloniceni 4:17

Corpul celor credincioşi care vor fi în viaţă atunci va fi transformat în mod supranatural în corp nedegradabil, de acelaşi fel cu corpul pe care îl vor primi cei înviaţi din morţi. „Drepţii care sunt în viaţă vor fi transformaţi «într-o clipă, într-o clipeală din ochi». La glasul lui Dumnezeu, au primit un corp nou. Acum sunt făcuţi nemuritori şi, împreună cu sfinţii înviaţi, sunt ridicaţi pentru a-L întâlni pe Domnul lor în atmosfera planetei Pământ.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 530)

Ce lucruri din lumea aceasta sunt extrem de importante pentru tine? Pentru care dintre ele ai fi dispus sa renunţi la viaţa veşnica?

A doua venire a Domnului Isus nu este epilogul, apendicele sau postfaţa istoriei triste a păcatului şi a suferinţei oamenilor în lumea aceasta căzută. Ea este marele apogeu, marea speranţă a credinţei creştine. Fără ea, ce s-ar întâmpla? Istoria omenirii ar continua neabătută, suferinţă după suferinţă, tragedie după tragedie şi, în final, toţi ar muri. Dacă n-ar exista speranţa revenirii lui Isus, viaţa ar fi, în cuvintele lui William Shakespeare, „o poveste spusă de un idiot furios şi gălăgios, dar care n-are nicio noimă”. Noi avem o speranţă pentru că ne-o confirmă Cuvântul lui Dumnezeu în mod repetat. Noi avem o speranţă pentru că Isus ne-a răscumpărat cu viaţa Sa (Marcu 10:45) şi pentru că El vine să ia ce a răscumpărat. Stelele de pe cer nu ne spun nimic despre a doua venire. Păsările care ciripesc în pomi nu o vestesc. Stelele şi păsările sunt bune în ele însele, dar nu ne transmit adevărul că, într-o zi, la revenirea lui Isus, „trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi” (1 Corinteni 15:52). Ele nu ne spun că într-o zi, când ne vom ridica privirea spre cer, îl vom „vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Marcu 14:62). Noi ştim lucrurile acestea, dar nu de la ele, ci din Cuvântul lui Dumnezeu şi avem convingerea că el se va împlini!

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Corinteni 8-14
1. De unde ştim că ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului erau căsătoriţi?
2. Ce obicei spune Pavel că nu aveau bisericile lui Dumnezeu?
3. Conform celor scrise de Pavel corintenilor, care era cauza bolii, a neputinţei şi a somnolenţei din biserică?
4. În ce situaţie ar putea crede cei necredincioşi că cei din biserică sunt nebuni?

Istoria mântuirii, capitolul 18
5. În ce condiţii nu ar fi avut nevoie omul de ritualul circumciziei?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio-InterCer)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!