Isus şi cartea Apocalipsa

Chiar şi la o citire rapidă a Noului Testament, putem remarca o realitate fundamentală: Noul Testament este legat în mod direct de Vechiul Testament. Evangheliile şi epistolele fie fac referire la evenimente din Vechiul Testament, fie citează direct sau indirect din el. De asemenea, Isus, când a vorbit despre El şi despre lucrarea Sa, a subliniat că trebuiau să se împlinească Scripturile (vezi Matei 26:54,56; Marcu 14:49; Ioan 13:18; 17:12).

Lucrul acesta este valabil şi cu privire la cartea Apocalipsa. Nu o putem înţelege dacă nu cunoaştem Vechiul Testament, în special cartea lui Daniel. De aceea le studiem de obicei împreună.

Un aspect deloc de neglijat este acela că referinţele la Vechiul Testament din cartea Apocalipsa, luate împreună cu restul cărţii, ni-L descoperă pe Isus. Tema ei principală este Isus, cine este El, ce a făcut El pentru poporul Său şi ce va face El pentru noi în timpul sfârşitului. De aceea, dacă vom respecta tema ei, orice discuţie despre evenimentele din zilele finale îl va avea în prim-plan pe El. În studiul de săptămâna aceasta, vom vedea cum ni-L prezintă cartea Apocalipsa.

Unul dintre punctele comune ale cărţilor Daniel şi Apocalipsa este organizarea în două mari părţi: cea istorică şi cea escatologică (despre evenimentele din timpul sfârşitului). Relaţia dintre aceste două părţi este foarte strânsă în ambele scrieri. Evenimentele istorice pot fi considerate nişte proiecţii, la scară redusă, ale evenimentelor globale din zilele finale. Când studiem evenimentele din istoria Vechiului Testament, ne putem face o idee despre ce se va întâmpla în zilele noastre şi mai departe. Principiul acesta se regăseşte totuşi şi în afara cărţilor Daniel şi Apocalipsa.

1. Ce exemplu dat de Pavel ilustrează principiul discutat mai sus? 1 Corinteni 10:1-11

După cum aminteam în studiul anterior, unele relatări din Daniel (Daniel 3:6,15,27; 6:6-9,21,22) prezintă evenimente dintr-o anumită perioadă şi dintr-o anumită zonă a lumii care reflectă, până la un punct, evenimentele din timpul sfârşitului descrise în Apocalipsa. Când studiem aceste relatări, reuşim să ne formăm o idee despre încercările cu care se va confrunta poporul lui Dumnezeu la sfârşit, la scară mai mare. Dar poate că ideea cea mai importantă este asigurarea eliberării din tot ce avem de îndurat pe pământul acesta. Dintre multele promisiuni pe care ni le dă cartea Apocalipsa, cea mai semnificativă este cea a biruinţei celor credincioşi.

Cu mici excepţii, partea istorică din Apocalipsa este formată din capitolele 1-11, iar partea despre timpul sfârşitului, din capitolele 13-22.

2. Unde ar trebui plasată în timp Apocalipsa 12:1-17 (în trecut sau în viitor) şi de ce?

Capitolul acesta aparţine ambelor părţi. De ce? Pentru că prezintă conflicte trecute – expulzarea din cer a lui Satana (Apocalipsa 12:7-9), atacarea de către Satana a Pruncului Isus (Apocalipsa 12:4) şi persecutarea bisericii în secolele următoare ale istoriei creştine (Apocalipsa 12:14-16) – şi apoi atacul desfăşurat de Satana împotriva rămăşiţei din timpul sfârşitului (Apocalipsa 12:17).

Se spune că lecţia pe care ne-o dă istoria este aceea că nu ne însuşim niciodată lecţiile ei. Oamenii repetă greşelile înaintaşilor lor. Ce putem face pentru a evita aceste greşeli?

3. Citeşte textele de mai jos care conţin diverse nume ale lui Isus şi unele descrieri ale Lui şi ale faptelor Sale trecute, prezente sau viitoare. Ce ne descoperă ele despre Isus? Apocalipsa 1:5; Apocalipsa 1:18; Apocalipsa 5:8,9; Apocalipsa 19:11-15; Apocalipsa 21:6

Acestea sunt doar câteva texte din Apocalipsa care ni-L descriu pe Isus în diferitele Sale roluri şi funcţii. El este Mielul, o referire la prima Sa venire, când S-a dat ca jertfă pentru păcatele noastre:

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7). De asemenea, El este Acela care a „fost mort” şi care este „viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18), o referire la moartea şi învierea Sa. „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi” (Luca 24:46). Iar în Apocalipsa 19:11-15 este înfăţişat în rolul de la a doua Sa venire, când Se va întoarce cu putere, slavă şi judecată. „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27).

Cum ne putem forma obiceiul de a aşeza viaţa, moartea, învierea şi revenirea lui Isus în centrul existenţei noastre şi la baza deciziilor morale pe care le luam?

Pe lângă organizarea pe două părţi majore, Apocalipsa mai este construită şi în jurul temei sanctuarului evreiesc. Motivul sanctuarului se regăseşte în ambele părţi.

Când intra cineva în sanctuarul de pe pământ, ajungea mai întâi în curte, la altarul pentru arderile-de-tot, unde erau înjunghiate animalele. După moartea animalului, un simbol al jertfei Domnului Hristos, preotul intra în prima încăpere a sanctuarului, unde îndeplinea o slujbă care ilustra lucrarea îndeplinită de Isus în sanctuarul ceresc după înălţarea Sa. Prezenţa Sa în mijlocul sfeşnicelor reprezintă această lucrare a Sa (Apocalipsa 1:13).

4. Ce reprezintă uşa deschisă? Unde are loc această scenă? Apocalipsa 4:1,2

După înălţarea Sa la cer, Hristos a fost primit în Locul Sfânt din templul ceresc prin această uşă deschisă. Când apare pentru prima oară în cartea Apocalipsa, El stă în mijlocul sfeşnicelor din prima încăpere din sanctuarul ceresc (vezi Apocalipsa 1:10-18).

5. Ce semnifică faptul că, în momentul în care templul din cer a fost deschis, Ioan putea vedea chivotul legământului, care, în sanctuarul pământesc, se afla în a doua încăpere? Apocalipsa 11:19; Leviticul 16:12-14

Imaginea chivotului legământului din sanctuarul ceresc este o referire indiscutabilă la Locul Preasfânt, a doua încăpere. În cartea Apocalipsa, găsim nu numai slujirea lui Isus în ambele etape, simbolizate prin slujbele diferite care se aduceau în cele două încăperi ale sanctuarului pământesc, ci şi adevărul esenţial şi încurajator că evenimentele din cer se împletesc cu cele de pe pământ. În ciuda încercărilor din trecut şi din timpul sfârşitului descrise în cartea Apocalipsa, putem avea asigurarea că „tot cerul este angajat în lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în ziua Domnului. Legătura dintre cer şi pământ pare foarte strânsă.” (Ellen G. White, My Life Today, p. 307)

Toate elementele cărţii Apocalipsa, de la structură până la conţinut, au un singur scop: să-L descopere pe Isus Hristos.

De aceea se începe cu cuvintele: „Descoperirea lui Isus Hristos” (Apocalypsis lesou Christou). Expresia aceasta este interpretată în două moduri principale: (1) „descoperirea de la Isus Hristos” şi (2) „descoperirea despre Isus Hristos” (Apocalipsa 1:2). Menţiunea că este o „descoperire” înlătură ideea că Apocalipsa ar fi o carte încifrată. Altminteri, de ce ar mai fi inclus Domnul cartea aceasta în Biblie, dacă n-ar fi dorit să fie înţeleasă de cititorii ei?

6. Ce ne învaţă despre Isus pasajul din Apocalipsa 1:1-8?

În Apocalipsa, Hristos este prezentat sub titlurile „Domnul împăraţilor pământului” (Apocalipsa 1:5), iar spre sfârşitul cărţii, „împăratul împăraţilor” (Apocalipsa 19:16). Ele ne dau asigurarea că Domnul şi Mântuitorul nostru este la cârma evenimentelor, în ciuda haosului şi confuziei de pe pământ.

În Apocalipsa 1:5, găsim o referire clară la Hristos ca Răscumpărător. Declaraţia că El „ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” indică spre moartea Sa ispăşitoare pe cruce. El nu numai că ne socoteşte neprihăniţi, ci ne şi sfinţeşte (1 Corinteni 6:11). În textele de acest tip găsim asigurarea mântuirii, a faptului că El ne spală de păcate, nu noi.

7. Ce ne învaţă despre Isus Apocalipsa 1:7?

În miezul credinţei creştine se află făgăduinţa revenirii lui Hristos pe nori. Evenimentul acesta va fi literal, va fi vizibil pentru toţi oamenii, va pune punct suferinţei, haosului şi degradării o dată pentru totdeauna şi va aduce împlinirea făgăduinţelor veşniciei.

Ce ne învaţă despre Isus Apocalipsa 1:8? Ce imagini ale lui Isus ne inspiră curaj şi speranţă în încercările prin care trecem acum?

8. Ce declară Isus despre Sine în Apocalipsa 1:11,17,18?

În aceste versete, Isus este înfăţişat stând în picioare între şapte sfeşnice de aur. Ioan a fost atât de copleşit de descoperirea Sa în acest rol, încât a căzut la picioarele Lui ca mort. Dar Isus, Domnul oricărei mângâieri, i-a spus să nu se teamă şi a declarat că El este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Alfa şi Omega – referiri la existenţa Sa eternă ca Dumnezeu. După aceea, i-a amintit despre moartea şi învierea Sa şi despre speranţa pe care o aduce învierea. Şi a declarat că El ţine „cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”, repetând, practic, ce i-a spus Martei după moartea fratelui ei: „Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25,26).

În ambele situaţii, Isus ne îndreaptă gândul către speranţa învierii, marele apogeu al credinţei creştine. Fără această speranţă, ce rost ar mai avea toate celelalte aşteptări ale noastre?

9. Ce alte învăţături despre Isus găsim în Apocalipsa 22:7,12,13?

„Hristos Isus este Afla şi Omega, Geneza din Vechiul Testament şi Apocalipsa din Noul Testament. Ambele se întâlnesc în Hristos. Adam şi Dumnezeu sunt împăcaţi prin ascultarea celui de-al doilea Adam, care a împlinit lucrarea de biruire a ispitelor lui Satana şi de răscumpărare a eşecului şi a căderii ruşinoase a lui Adam.” (Comentariile lui Ellen G. White, CBAZŞ, vol. 6, pp. 1092-1093)

Da, Isus este începutul şi sfârşitul. El ne-a creat la început şi, la sfârşit, la venirea Sa, El ne va da trupuri noi.

De la primul şi până la ultimul ei verset, pe măsură ce ne prezintă evenimentele istorice, dar mai ales evenimentele din timpul sfârşitului, cartea Apocalipsa rămâne permanent Descoperirea lui Isus Hristos. De aceea, studiul nostru despre evenimentele finale trebuie să îl aibă în centru pe Isus Hristos.

Ce putem face zilnic pentru a-L păstra pe Isus în centrul vieţii noastre?

„În Apocalipsa, sunt zugrăvite lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Însuşi numele dat paginilor ei inspirate – «Apocalipsa (Descoperirea)» – contrazice declaraţia că ar fi o carte sigilată. O descoperire este ceva ce este dat pe faţă. Domnul Isus însuşi i-a dezvăluit servului Său tainele cuprinse în această carte şi planul Său este ca ele să fie deschise cercetării tuturor. Adevărurile ei sunt adresate acelora care trăiesc în ultimele zile ale istoriei pământului, precum şi celor din zilele lui Ioan. Unele dintre scenele descrise în această profeţie sunt în trecut, altele au loc acum; unele ne aduc în atenţie încheierea marii lupte dintre puterile întunericului şi Prinţul cerului, iar altele descoperă triumful şi bucuria celui răscumpărat pe pământul înnoit.” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 430)

Textele din introducerea şi din finalul cărţii Apocalipsa pe care le-am studiat săptămâna aceasta ne arată că subiectul ei principal este Domnul Isus. Ea ne ajută să-L cunoaştem mai bine chiar şi prin referirile la evenimentele istorice din Vechiul Testament. Alte descrieri ale Sale vei găsi în Apocalipsa 3:14; 5:5,6; 7:14; 19:11-16. Când punem cap la cap toate aceste texte, obţinem o imagine impresionantă a lui Isus şi ne dăm seama cât de important ar trebui să fie El pentru urmaşii Săi!

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ioan 3-9
1. Despre cine scrie Ioan că mărturiseşte ce a văzut şi auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia lui?
2. De ce se spune că Isus nu voia să stea în Iudeea?
3. Cine a(u) afirmat că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc?
4. Ce motivaţie avea la bază hotărârea iudeilor de a exclude pe cineva din sinagogă?

Istoria mântuirii, capitolul 8
5. Ce lucru mişcător au făcut animalele expuse intemperiilor potopului?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!