Iacov devine Israel

Îndelungata istorie a familiei lui Iacov continuă, cu bune si rele. În ciuda a toate însă, mâna lui Dumnezeu si credincioşia Sa faţă de făgăduinţele legământului se văd în toate câte se întâmplă.

Săptămâna aceasta îl vom urmări în continuare pe Iacov, care a plecat de la Laban, se întoarce acasă si trebuie să se confrunte cu Esau, victima înşelătoriei lui. Ce îi va face acest frate nedreptăţit într-un mod atât de grosolan?

Din fericire pentru Iacov, care era cuprins de frică pentru ce urma să se întâmple, Domnul Dumnezeul părinţilor lui i Se arată încă o dată într-o împrejurare care va deveni elementul de referinţă pentru ceea ce mai târziu se va numi „vreme de necaz pentru Iacov” (vezi Ieremia 30:5-7). Şi, în noaptea aceea, Iacov înşelătorul a devenit Israel – un nume nou pentru un început nou, un început care avea să ducă, în cele din urmă, la crearea unei naţiuni care avea să îi poarte numele.

Cu alte cuvinte, în ciuda a tot ce se întâmplă, istoria patriarhilor şi a familiilor lor este relatată în Scriptură ca să ne arate că Dumnezeu Se ţine de promisiunile făcute şi le va împlini chiar dacă uneori pare că poporul Lui face tot posibilul să împiedice împlinirea acelor făgăduinţe.

La scurt timp după ce a plecat de la Laban, Iacov are parte de o altă experienţă cu Dumnezeu. Ştiind că fratele lui, Esau, este pe drum, având cu el şi „patru sute de oameni” (Geneza 32:6), Iacov se roagă fierbinte la Domnul, chiar dacă recunoaşte că este „prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care arătat-o faţă de robul ” (Geneza 32:10). Categoric, Iacov înţelegea deja mai bine ce este harul.

Şi cum i-a răspuns Domnul?

1. Ce semnificaţii spirituale ne aduce impresionantul episod al luptei lui Iacov? Geneza 32:22-31; Osea 12:3,4

Iacov este tulburat, pe bună dreptate, din cauza a ceea ce se întâmpla. După ce face tot ce ţine de el ca să-şi protejeze familia, campează peste noapte. Apoi, pe neaşteptate, el este atacat de „un om” (Geneza 32:24). Acesta este un termen care poate avea conotaţii deosebite, evocând prezenţa divină (vezi Isaia 53:3). Daniel l-a folosit cu referire la preotul ceresc Mihail (Daniel 10:5); a fost de asemenea cuvântul folosit de Iosua pentru a descrie „Căpetenia oştirii Domnului”, pe care Iosua îl numeşte „Domnul” (Iehova, YHWH – Iosua 5:13-15).

Într-adevăr, în toiul luptei Iacov trebuie să-şi fi dat seama că se lupta cu Dumnezeu Însuşi, după cum o exprimă cuvintele lui: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26). În acelaşi timp, faptul că se agaţă cu disperare de Domnul, că refuză să-L lase să plece, exprimă totodată dorinţa lui arzătoare să fie iertat şi împăcat cu Domnul său.

„Greşeala care îl făcuse pe Iacov să păcătuiască, obţinând prin înşelăciune dreptul de întâi născut, stătea acum în mod clar înaintea sa. El nu avusese încredere în făgăduinţele lui Dumnezeu, ci căutase ca, prin propriile eforturi, să realizeze ceea ce Dumnezeu ar fi împlinit în momentul ales de El şi pe căile Sale” (Ellen G. White, Patriarhi si profeţi, pp. 197, 198).

Iar dovada că Iacov fusese iertat a fost schimbarea numelui: dintr-unul care amintea de păcat în unul care îi marca victoria. „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor” (Geneza 32:28).

Care a fost experienţa ta în ce priveşte „lupta cu Dumnezeu”? Ce înseamnă această luptă şi de ce este uneori important să avem acest fel de experienţă?

De la Peniel, „Faţa lui Dumnezeu” (Geneza 32:30), locul unde a avut experienţa cu Dumnezeu, Iacov porneşte acum să se întâlnească cu fratele lui. După 20 de ani de despărţire, Iacov îl vede venind cu 400 de oameni (Geneza 33:1). Iacov este îngrijorat şi de aceea se pregăteşte – pe el şi familia lui – pentru orice eventualitate.

2. Ce legătură este între faptul că Iacov vede faţa lui Dumnezeu şi apoi vede faţa fratelui său? Ce transmite această legătură în privinţa relaţiei noastre cu Dumnezeu şi a relaţiei noastre cu „fraţii” noştri, oricare ar fi ei? Geneza 33

Iacov se pleacă de şapte ori înaintea fratelui său (Geneza 33:3), pe care îl numeşte de câteva ori „domnul meu” (Geneza 33:8,13,15) şi se prezintă pe sine drept „robul ău” (Geneza 33:5; compară cu Geneza 32:4,18,20). Este semnificativ faptul că cele şapte plecăciuni ale lui Iacov fac trimitere la cele şapte binecuvântări ale tatălui său (Geneza 27:27-29); în plus, prin actul de închinare, el inversează acele binecuvântări ale tatălui care vorbesc despre neamurile care se închină înaintea lui (Geneza 27:29).

E ca şi când intenţia lui Iacov ar fi aceea de a-şi plăti datoria faţă de fratele său şi de a-i întoarce binecuvântarea pe care i-o furase (Geneza 33:11). Contrar tuturor aşteptărilor, atunci când îl vede pe fratele lui, Esau aleargă spre el şi, în loc să-l omoare, „l-a sărutat. Şi au plâns” (Geneza 33:4).

Mai târziu, Iacov avea să spună despre Esau: „Căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă” (Geneza 33:10). Iacov face această afirmaţie extraordinară pentru că a înţeles că Esau îl iertase. Verbul ebraic ratzah, „primit”, este un termen teologic care se referă la orice jertfă care este „plăcută”, „primită” de Dumnezeu, ceea ce include astfel iertarea divină (Leviticul 22:27; Amos 5:22).

Experienţa iertării din partea lui Dumnezeu de care Iacov a avut parte la Peniel, unde a văzut faţa lui Dumnezeu, se repetă acum, când are parte de iertarea fratelui său, despre care spune că este ca şi când ar fi văzut faţa lui Dumnezeu. Iacov retrăieşte experienţa de la Peniel, cea dintâi pregătindu-l pentru cea de-a doua. Iacov a fost iertat de Dumnezeu şi de fratele său. Acum trebuie să fi înţeles cu adevărat ce înseamnă harul, chiar mai bine decât înţelesese înainte.

Încearcă astăzi să refaci relaţia cu o persoană care te-a supărat în trecut sau mediază împăcarea unor persoane care nu îşi vorbesc.

Acum, că s-a împăcat cu fratele lui, Iacov vrea să se stabilească în Canaan în pace. Cuvântul şalem, „cu bine” (Geneza 33:18), care derivă din cuvântul şalom, „pace”, este pentru prima dată exprimat în legătură cu parcursul lui Iacov.

După ce a cumpărat o bucată de pământ de la locuitorii ţării (Geneza 33:19), el ridică un altar acolo, demonstrând credinţă şi faptul că a înţeles cât de dependent este de fapt de Domnul. La fiecare jertfă adusă are loc un act de închinare.

Cu toate acestea, pentru prima dată în viaţa lui, Iacov-Israel se confruntă cu problemele ce derivă din stabilirea în ţară. Ca şi Isaac în Gherar cu Abimelec (Geneza 26:1-33), Iacov încearcă să găsească o modalitate de a se înţelege cu canaaniţii.

3. Ce s-a întâmplat şi a răsturnat planurile lui Iacov de a duce o existenţă paşnică? Geneza 34

Acest episod dezgustător scoate în evidenţă complexitatea personajelor şi a faptelor lor. Senzualul Sihem, care o violează pe Dina, este descris ca un bărbat sincer şi plin de iubire faţă de Dina, încercând să repare greşeala făcută. El este dispus inclusiv să se supună ritualului de legământ prin circumcizie.

Între timp, Simeon şi Levi, care se prezintă ca apărători ai lui Dumnezeu şi ai poruncilor Sale şi ca împotrivitori ai căsătoriilor cu canaaniţii (Leviticul 19:29), recurg la minciună şi la înşelătorie (Geneza 34:13) şi sunt gata să omoare şi să prade (Geneza 34:25-27). Acţiunile lor nu sunt doar condamnabile (de ce nu l-au pedepsit doar pe cel care greşise?), ci au potenţialul de a crea şi multe probleme.

Cât despre Iacov, el este preocupat doar să fie pace. Când i se aduce la cunoştinţă violul asupra fiicei lui, el nu spune nimic (Geneza 34:5). Dar, după ce aude ce au făcut fiii lui, el îi muştruluieşte făţiş din cauza a ceea ce ar putea urma: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea” (Geneza 34:30).

De nenumărate ori vedem în aceste pasaje amăgire si înşelătorie, precum si acte de bunătate şi de har. Ce ne spune acest fapt despre natura umană a credincioşilor?

4. Ce lecţii despre adevărata închinare putem extrage din reforma produsă în familia lui Iacov? Geneza 34:30-35:15

Imediat după nemulţumirea lui Iacov că pacea cu canaaniţii fusese compromisă (Geneza 34:30) şi după ce i-a mustrat pe cei doi fii ai lui (Geneza 34:31), Dumnezeu îl îndeamnă pe Iacov să plece de la Sihem şi să se întoarcă la Betel, ca să-şi reînnoiască legământul. Apoi, primul lucru consemnat după porunca lui Dumnezeu este că Iacov le spune celor din casa lui să renunţe la idolii canaaniţi, care fuseseră luaţi odată cu prădarea cetăţii Sihem, şi la idolii pe care Rahela îi furase din casa tatălui ei (Geneza 31:19,32). Şi aceste aspecte sunt foarte importante în ce priveşte legământul cu Dumnezeu. Aceşti idoli fuseseră păstraţi şi probabil adoraţi în ciuda angajamentului lui Iacov faţă de Dumnezeu. Nu era suficient ca Iacov să plece de la Sihem ca să scape de influenţa din Canaan. El trebuia să îndepărteze idolii din tabăra lui şi din inimile oamenilor.

Procesul pocăinţei înseamnă să facem mai mult decât să ne mutăm fizic dintr-un loc în altul sau dintr-o biserică în alta. Cel mai important este ca, prin harul lui Dumnezeu, să căutăm să eradicăm idolatria din inima noastră, indiferent de locul în care trăim, deoarece ne putem face idoli aproape din orice.

Când Iacov Îl ascultă pe Dumnezeu şi procedează conform cu porunca Sa, în final Dumnezeu intervine şi „groaza lui Dumnezeu” (Geneza 35:5) cuprinde toate popoarele din jur, care nu îndrăznesc să-l atace pe Iacov. Atunci, Iacov este gata să se închine cu „toţi cei ce erau cu el” (Geneza 35:6), ceea ce sugerează că unitatea familiei fusese restabilită. Iacov îi dă acestui loc numele de El-Betel, un mod de aducere-aminte a visului lui cu scara, un semn că legătura dintre cer şi pământ – legătură ruptă pentru o vreme – era acum refăcută.

De data aceasta, accentul este pe Dumnezeul de la Betel, nu pe loc în sine. Nota aceasta personală apare din nou când Dumnezeu îi aminteşte lui Iacov de numele lui, Israel, cu dubla făgăduinţă pe care această binecuvântare o aduce cu sine. Mai întâi, binecuvântarea primită de Iacov înseamnă rodnicie, continuarea liniei mesianice şi naşterea multor „neamuri” (Geneza 35:11), iar în al doilea rând aceasta face trimitere la Ţara Promisă (Geneza 35:12).

Opune-te influenţelor negative din mediul online, având iniţiative pozitive! De exemplu, poţi distribui astăzi cel mai recent video realizat de Hope Discovery România (hopediscovery.org/ro/).

5. Cu ce alte necazuri se confruntă Iacov în familia lui disfuncţională? Geneza 35:15-29

Imediat ce Iacov pleacă de la Betel, trei întâmplări legate între ele marchează ultima etapă din drumul lui spre Ţara Promisă: se naşte ultimul fiu al lui Iacov, moare Rahela, iar Ruben, primul lui fiu cu Lea, se culcă cu concubina lui Iacov. Deşi textul nu spune motivul pentru care tânărul a făcut un asemenea lucru rău, este posibil ca el să fi vrut să discrediteze, să păteze, naşterea ultimului fiu al lui Iacov şi să înjosească memoria Rahelei. Pur şi simplu nu ştim.

Naşterea ultimului copil al lui Iacov este corelată cu Betleemul (Geneza 35:19), care se află între graniţele Ţării Promise. Prin urmare, naşterea aceasta este prima împlinire a promisiunii lui Dumnezeu cu privire la viitorul lui Israel. În sens profetic, moaşa îi spune Rahalei aceleaşi cuvinte folosite de Dumnezeu ca să-l asigure pe Avraam: „Nu te teme” (Geneza 35:17; vezi Geneza 15:1).

Este foarte semnificativ faptul că Iacov schimbă numele dat de muribunda Rahela fiului ei: Ben-Oni, „fiul durerii mele”, devine Beniamin, „fiul dreptei”. Probabil că această precizare, „spre dreapta”, însemna direcţia sud, ca mod de exprimare a speranţei în Ţara Promisă şi în tot ce zisese Dumnezeu că va face pentru poporul Lui după ce se va aşeza în ea.

În tot acest timp, Ruben întreţine relaţii sexuale cu Bilha, concubina tatălui său şi totodată slujitoarea Rahelei (Geneza 35:25; 30:3). Pur şi simplu nu ştim din ce motiv a comis această faptă scandaloasă, decât că este un alt exemplu de depravare umană. Uimitor, Iacov nu reacţionează la acest act îngrozitor, deşi i s-a spus despre el (Geneza 35:22). Poate că la acest punct în viaţa lui, Iacov se încrede în Dumnezeu că Îşi va împlini cuvântul în ciuda păcatului şi a răului care se întâmplă din timp în timp în jurul lui.

Exact această lecţie de credinţă reiese din lista celor 12 fii ai lui Iacov, care vor fi strămoşii poporului Israel (Geneza 35:22-26). Nu cei mai respectabili şi cei mai buni oameni, după cum vom vedea. Totuşi, în ciuda tuturor acestor probleme, a disfuncţionalităţii, chiar şi a răului săvârşit pe faţă, aşa cum a fost cazul lui Ruben cu Bilha, voia lui Dumnezeu se va împlini prin această familie, indiferent cât de dereglată era viaţa ei.

În ciuda greşelilor umane, planurile supreme ale lui Dumnezeu se vor împlini. Imaginează-ţi ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar coopera, dacă L-ar asculta pe Dumnezeu. S-ar putea voia Lui împlini mai uşor, adică cu mai puţină suferinţă umană, stres şi întârziere?

Citeşte capitolul 18, „Noaptea luptei”, din cartea Patriarhi si profeţi, de Ellen G. White.

„Experienţa lui Iacov în timpul acelei nopţi de luptă şi chin reprezintă încercarea prin care poporul lui Dumnezeu trebuie să treacă înaintea revenirii lui Hristos. […] Aceasta va fi experienţa celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu în lupta lor finală cu puterile răului. Dumnezeu va pune la probă credinţa, perseverenţa, încrederea lor în puterea Sa de a-i elibera. Satana se va strădui să-i îngrozească la gândul că ei sunt nişte cazuri fără nicio speranţă, că păcatele lor sunt prea grave ca să poată fi iertate. Ei vor avea un simţământ profund al propriei nedesăvârşiri şi, revizuindu-şi viaţa, speranţa lor se va prăbuşi. Dar, aducându-şi aminte de măreţia milei lui Dumnezeu şi de pocăinţa lor sinceră, ei vor face apel la făgăduinţele Sale, făcute prin Hristos păcătoşilor neajutoraţi care se pocăiesc. Credinţa lor nu se va stinge pentru că nu primesc imediat răspuns la rugăciuni. Ei se vor prinde de tăria lui Dumnezeu, aşa cum Iacov s-a prins puternic de înger, iar dorinţa sufletului lor va fi exact ca a acestuia: «Nu Te voi lăsa […] până nu mă vei binecuvânta (Geneza 32:26).»

Aşadar istoria vieţii lui Iacov este o asigurare cu privire la faptul că Dumnezeu nu îi va alunga pe aceia care au fost duşi în păcat, dar care s-au întors la El cu o adevărată pocăinţă” (Ellen G. White, Patriarhi si profeţi, pp. 201-203).

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Numeri 12-18
1. Câte zile a fost Maria ţinută afară din tabără?
2. Ce însemna „Eşcol” şi de ce s-a dat acest nume unei văi?
3. Cine şi după ce criterii avea să nu intre în ţara pe care jurase Domnul că o va da israeliţilor?
4. Unde trebuia să fie păstrat toiagul înverzit şi înflorit al lui Aaron?

Evanghelizare, Secţiunea 19, subcapitolul „Vocea slujitorului Evangheliei”
5. Cum ar trebui să fie învăţaţi să vorbească toţi lucrătorii?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!