Învăţători mincinoşi

În prima sa epistolă, Petru, în grija sa pastorală, şi-a dorit să le insufle cititorilor curaj în faţa prigoanei. Nu ştim exact la ce tip de persecuţie a făcut referire, dar ştim că biserica urma să treacă prin încercări grozave din cauza eforturilor împăraţilor romani de a desfiinţa mişcarea tot mai puternică a celor care se numeau „creştini”.

Satana a lansat atacul din două părţi. Din exterior, veneau persecuţia, reprimarea brutală şi violentă. Din interior, venea o ameninţare poate şi mai periculoasă. După cum în trecut evreii s-au confruntat cu profeţi mincinoşi, tot la fel urmaşii lui Isus contemporani cu Petru urmau să se confrunte cu învăţători mincinoşi care aveau să strecoare în biserică „erezii nimicitoare” (2 Petru 2:1). Mai grav era că mulţi aveau să-i urmeze (vers. 2).

Cu privire la ce erezii avertizează Petru? Cum a reacţionat faţă de ele şi ce lecţii să ne însuşim personal din avertizările sale astăzi, când ne confruntam şi noi cu ameninţări din interior?

Noi tindem să idealizăm biserica primară, să ne gândim că în ea domneau pacea şi armonia deplină. Însă impresia aceasta este greşită. Încă din vremea lui Isus, credincioşii s-au confruntat cu dificultăţi, iar unele dintre ele veneau din interior (de exemplu, Iuda). După cum ne arată Noul Testament, multe probleme erau create de învăţăturile greşite din mijlocul lor. Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns încercările venite din afară, biserica se confrunta şi cu probleme din interior. Se pare că între fraţii şi surorile de credinţă nu era întotdeauna o atmosferă de pace şi armonie.

În această epistolă, Petru se ocupă de câteva dintre aceste probleme.

1. Citeşte 2 Petru 2:1-3,10-22. Cu privire la ce lucruri avertizează Petru aici? Ce învăţături greşite erau promovate în biserici?

În versetul 1, Petru ne dezvăluie, cel mai probabil, motivul pentru care Domnul l-a inspirat să scrie această epistolă. El îi avertiza pe credincioşi că, după cum în trecut au existat profeţi mincinoşi, tot la fel, în viitor, se vor ridica învăţători mincinoşi. Petru le aduce acestor învăţători o mulţime de acuzaţii, de la faptul că strecurau în biserică „erezii nimicitoare” (vers. 1) şi până la faptul că îi duceau în robie pe cei creduli (vers. 19). Din modul cum scrie, deducem că ereziile acestea erau un pericol real şi înţelegem de ce le respinge atât de ferm. El nu era de părere că doctrina n-ar conta.

Observă atitudinea categorică a lui Petru faţă de aceste învăţături false. Ce ne spune aceasta despre importanţa adevărului? Cum ne putem proteja de încercările de a aduce în biserică doctrine eronate?

2. Cu privire la ce suntem avertizaţi în 2 Petru 2:18-21? Ce afirmaţii din versetul 19 ne ajută să înţelegem mai bine motivul său de îngrijorare? Ce importanţă are cuvântul „slobozenia”?

Petru îi avertizează pe cititorii săi, în limbajul cel mai categoric posibil, cu privire la pericolele învăţătorilor mincinoşi. În 2 Petru 2:18-21, el le atrage atenţia că aceştia le vor promite libertate, dar, de fapt, îi vor conduce la robie.

Aceşti învăţători denaturau total Evanghelia. Libertatea în Hristos trebuia să însemne eliberare din robia păcatului (Romani 6:4-6). Orice formă de aşa-zisă „libertate în Hristos”, dar în care omul rămâne sclavul păcatului, este respinsă de Petru. Deşi părerile cercetătorilor sunt împărţite cu privire la erezia la care face el referire aici, este evident că ea era legată de problema păcatului şi de robia faţă de păcat.

3. Citeşte Ioan 8:34-36. Cum ne ajută cuvintele Domnului Isus să înţelegem subiectul abordat de Petru?

Prin ideile pe care le susţineau, învăţătorii mincinoşi îşi conduceau victimele – persoanele care Îl cunoscuseră pe Domnul Isus de curând – înapoi, la vechiul mod de viaţă. Ei prezentau probabil o evanghelie a harului ieftin, care lăsa în plan secundar nevoia de curăţie şi de sfinţenie şi care îi determina să redevină „robi al stricăciunii” lumii din care tocmai ieşiseră (2 Petru 2:19). În aceste condiţii, nu ne mai surprinde faptul că Petru vorbeşte pe un ton atât de categoric împotriva acestor învăţături şi faptul că a atras atenţia asupra consecinţelor adoptării lor.

Ce crezi tu că înseamnă libertatea în Hristos? De ce anume te-a eliberat Hristos?

4. Ce pericole îl pândesc pe un nou-convertit la creştinism care adoptă învăţături greşite? 2 Petru 2:17-22; Matei 12:43-45.

Petru era preocupat în mod deosebit de soarta celor pe care învăţătorii mincinoşi îi ademeneau să se întoarcă la păcatele lor de dinainte (vers. 18), învăţătorii mincinoşi le promiteau libertate, dar, cum subliniază el, libertatea lor era complet diferită de cea promisă de Domnul Isus urmaşilor Săi.

Avertizarea lui este categorică: ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut niciodată calea neprihănirii (vers. 21) decât ca, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă la vechea viaţă.

Desigur, aceasta nu înseamnă că ei n-aveau nicio şansă de îndreptare, Cu toţii am auzit experienţe ale unor oameni care s-au îndepărtat de Domnul şi, ulterior, s-au întors. Şi ştim că Domnul Se bucură foarte mult când ei se întorc şi îi primeşte cu braţele deschise (vezi Luca 15:11-32). Doar că îndepărtarea aceasta este foarte riscantă şi este însoţită de lucruri neplăcute. Imaginea câinelui care se întoarce la ce a vărsat este un mod dur de a descrie această situaţie, dar exprimă foarte bine ideea.

Poate că Petru a repetat în mod intenţionat în versetul 20 cuvintele Domnului Isus din pilda despre omul scăpat de un duh necurat (vezi Matei 12:45; Luca 11:26). Duhul necurat caută alt loc în care să se instaleze şi, negăsind, se gândeşte să se întoarcă „în casa” de unde a plecat (Matei 12:44). Când intră în ea, o găseşte goală şi aranjată. Se mută înapoi în ea, aducând cu el alte câteva duhuri mai rele decât el. Atunci, spune Isus, „starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi” (vers. 45). Pericolul subliniat de Domnul Isus şi de Petru este real. Proaspătul convertit trebuie să aibă grijă ca lucrurile Duhului Sfânt să ia locul vechilor lucruri care i-au stăpânit viaţa. Dacă nu-şi schimbă modul de viaţă, va fi tentat să se întoarcă la vechile cărări.

Ce putem face, ca biserică, pentru membri şi în special pentru membrii noi ca să-i ajutăm să crească şi să-i formăm ca ucenici?

Mulţi oameni au observat că pasajul din Iuda, versetele 4-19, reia în linii mari mesajul din 2 Petru 2:1 – 3:7. În Scriptură, dacă un mesaj se repetă, înseamnă că este foarte important. În epistolele lor, Petru şi Iuda ne transmit un adevăr important: Dumnezeu are control asupra celor răi. Apostolii nu lasă nicio urmă de îndoială asupra faptului că Dumnezeu supraveghează atent răul. El cunoaşte faptele oamenilor nelegiuiţi şi pe cele ale îngerilor căzuţi şi a stabilit să fie pedepsiţi în ziua judecăţii (2 Petru 2:9; Iuda 6).

5. Ce situaţii în care Dumnezeu a pedepsit răul evocă Petru pentru a accentua faptul că El tratează păcatul cu seriozitate? 2 Petru 2:1-22; 3:1-7. Compară cu Iuda 1:4-19.

Petru şi Iuda prezintă trei situaţii în care Dumnezeu a pedepsit răul: distrugerea lumii antediluviene, distrugerea prin foc a Sodomei şi Gomorei şi „legarea” îngerilor răi şi păstrarea lor pentru judecată (2 Petru 2:4-6; 3:7; Iuda 1:6,7). Toate sunt legate de ideea de finalitate. Scriptura ne vorbeşte mult despre mila şi harul lui Dumnezeu, dar şi despre distrugerea finală a păcatului.

Prin ce păcate şi-au atras aceste fiinţe o pedeapsă atât de aspră? Printre ele se numără ereziile, dispreţuirea autorităţii, trăirea în robia păcatului, transformarea harului divin într-o îngăduinţă de a trăi în imoralitate, negarea lui Isus ca singur Stăpân şi Domn, pângărirea trupului, rostirea de vorbe de nimic cu trufie şi batjocura (2 Petru 2:1,10,18,19; Iuda 1:4,8,10).

Interesant de remarcat că, printre păcatele acestea, nu se numără actele de violenţă şi alte atrocităţi oribile care ne revoltă pe noi astăzi, ci, mai degrabă, păcate subtile, care sunt uneori trecute cu vederea şi în biserică. Lucrul acesta ar trebui să ne conştientizeze de marea noastră nevoie de pocăinţă sinceră şi reformă.

Citeşte 2 Petru 2:12 şi Iuda; versetul 10. Petru şi Iuda afirmă despre cei pe care-i aşteaptă distrugerea că au decăzut la nivelul unor animale „fără minte” conduse de instinct. Care sunt deosebirile dintre ei şi primii oameni creaţi de Dumnezeu şi ce se poate face pentru a evita această degradare?

6. Ce alte exemple prezintă Petru când atrage atenţia asupra consecinţelor nelegiuirii? 2 Petru 2:6-16

Prima referire biblică mai consistentă la Sodoma se găseşte în Geneza 13:12,13, când Lot şi Avraam au decis să se separe ca să nu fie „ceartă” între slujitorii lor. Lot a ales Valea Iordanului şi „şi-a întins corturile până la Sodoma”. Biblia face apoi următorul comentariu: „Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.” Când l-a prevenit pe Avraam că intenţiona să distrugă această cetate, Dumnezeu a fost de acord să n-o distrugă dacă găsea în ea zece oameni buni (Geneza 18:16-33). Dar nu s-au găsit în ea nici măcar zece oameni buni, fapt dovedit în timpul vizitei îngerilor la Lot. Cetatea a fost distrusă din motive întemeiate; au scăpat numai Lot şi fiicele lui (Geneza 19:12-25).

Petru desprinde două lecţii din distrugerea acestor cetăţi. În primul rând, ea serveşte ca exemplu pentru cei nelegiuiţi (2 Petru 2:6). În al doilea rând, ea demonstrează că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii cucernici (vers. 7-9). În versetele care urmează, Petru notează câteva trăsături ale celor din Sodoma şi Gomora: depravarea, dispreţuirea autorităţii, îndrăzneala şi încăpăţânarea şi batjocorirea autorităţii (vers. 10,11). Aceste trăsături se regăsesc şi la învăţătorii mincinoşi şi la urmaşii acestora.

Un alt exemplu este Balaam (Numeri 22:1 – 24:25). El fusese tocmit de Balac, împăratul Moabului, să-i blesteme pe israeliţi. Deşi a ezitat la început, până la urmă a acceptat, atras de răsplata mare promisă. Pe drum, i s-a aşezat împotrivă îngerul Domnului şi a scăpat cu viaţă doar datorită măgăriţei care s-a ferit din calea lui. Balaam a bătut-o, dar, când i s-au deschis ochii şi l-a văzut pe îngerul Domnului, a devenit conştient de greşeala lui. În final, Balaam a rostit o binecuvântare asupra lui Israel. Petru îi aseamănă cu Balaam pe cei momiţi la adulter şi lăcomie (2 Petru 2:14,15). Oamenii de acest fel au părăsit calea cea dreaptă.

Gândeşte-te la multele adevăruri care ne sunt descoperite în Biblie şi în scrierile lui Ellen G. White. Mai putem spune că nu am fost avertizaţi?

Foarte frecvent îi auzim pe creştini vorbind despre „libertatea în Hristos”. Desigur, este un concept valid. A fi liber în mod real înseamnă a fi scutit de condamnarea Legii şi a avea asigurarea mântuirii pe baza lucrării lui Hristos pentru noi şi nu pe baza faptelor noastre. Viaţa lui Martin Luther, cu trecerea lui de la robie la libertate prin cunoaşterea harului divin, este un bun exemplu în acest sens. Dar, cum am văzut în epistola lui Petru, acest mare adevăr poate fi denaturat. „Marele adevăr al dependenţei noastre totale de Hristos pentru mântuire este foarte aproape de păcatul încumetării. Libertatea în Hristos este confundată de mii de oameni cu eliberarea de obligaţia de a respecta Legea; şi, fiindcă Hristos a venit să ne elibereze de condamnarea Legii, mulţi declară că Legea a fost desfiinţată şi cei ce o păzesc au căzut din har. Astfel, din moment ce adevărul şi rătăcirea par atât de asemănătoare, minţile care nu sunt călăuzite de Duhul Sfânt vor fi convinse să accepte eroarea şi, prin aceasta, să se aşeze sub puterea amăgirilor lui Satana. Când îi convinge pe oameni să accepte falsul drept adevăr, Satana are grijă să câştige omagiul lumii protestante.” – Ellen G. White, Christ Triumphant, p. 324

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 6-12
1. Cine este comparat cu „un brici luat cu chirie” de Domnul?
2. Care seminţii din Israel „se mâncau” între ele şi amândouă pe a treia?
3. Unde sunt menţionate „cele patru capete ale pământului”?
4. De unde vor scoate apă cu bucurie cei din rămăşiţa poporului?

Profeţi şi regi, capitolul 23
5. Câţi şi de unde erau oamenii care au răspuns invitaţiei de a veni la Ierusalim să serbeze Paştele?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!