Ziua Domnului

În trecut, oamenii care nu credeau în Dumnezeu erau consideraţi nedemni de încredere, ba chiar periculoşi. De ce? Dintr-un considerent simplu: dacă nu credeau în Dumnezeu, nu credeau nici că vor fi traşi la răspundere pentru faptele lor, la judecata viitoare. Fără această motivare, erau mai tentaţi să facă răul.

Astăzi, concepţia aceasta este demodată, însă logica din spatele ei nu poate fi negată. Sigur că nu este neapărat necesar să-ţi fie frică de o judecată viitoare ca să faci binele. Dar gândul că vei răspunde înaintea lui Dumnezeu te poate motiva să-ţi schimbi comportamentul.

După cum am văzut, Petru nu ezită să-i avertizeze pe făcătorii de rele că vor fi chemaţi la judecată înaintea lui Dumnezeu, bazându-se pe învăţătura clară a Bibliei. În acest context, el vorbeşte despre zilele din urmă, despre judecată, despre a doua venire a lui Isus şi despre ziua când „trupurile cereşti se vor topi de mare căldură” (2 Petru 3:10). Fiind conştient că noi toţi suntem păcătoşi şi că păcătoşii vor veni la judecată, ne întreabă: „Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi?” (vers. 11).

Petru i-a avertizat pe cititorii lui că aveau să se confrunte cu învăţături periculoase, i-a prevenit că aveau să se ridice unii care, făgăduindu-le oamenilor libertatea, urmau să-i ducă înapoi, la robia păcatului, la opusul libertăţii făgăduite de Hristos.

Din nefericire, aceasta nu avea să fie singura învăţătură greşită care urma să le creeze probleme. Avea să vină încă una la fel de periculoasă, însă, înainte să spună despre ce învăţătură este vorba, Petru decide să le aducă aminte ceva.

1. Ce anume spune Petru că vrea să-i ajute pe cititorii săi să-şi aducă aminte? 2 Petru 3:1,2; Ioan 21:15-17.

Aici, Petru spune că vrea să le reamintească de cuvintele inspirate rostite mai dinainte de „sfinţii proroci”. Prin aceasta, el îi trimite din nou la Biblie, la Vechiul Testament. El dorea să le aducă aminte că aveau „cuvântul prorociei făcut şi mai tare” (2 Petru 1:19). Dorea să sublinieze că temelia convingerilor lor era Cuvântul lui Dumnezeu. Noul Testament nu sugerează nicăieri că Vechiul Testament şi-ar fi pierdut validitatea sau importanţa. Dimpotrivă, validitatea Noului Testament şi a afirmaţiilor lui Petru despre Domnul Isus se întemeiază tocmai pe mărturia Vechiul Testament.

Dar Petru vrea să le aducă aminte de încă un lucru: de porunca „Domnului şi Mântuitorului” dată prin apostoli. El îşi leagă astfel calitatea de apostol, de lucrarea profeţilor sfinţi din Vechiul Testament. Convingerea lui era că primise chemarea de la Domnul şi că împlinea porunca Sa. De aceea vorbea cu atâta convingere şi certitudine. Ştia care era sursa mesajului său.

De ce trebuie să ne întemeiem convingerile pe Cuvântul lui Dumnezeu şi nu pe normele sociale sau pe propria judecată? (De exemplu, am mai păzi ziua a şaptea dacă ne-am baza pe normele societăţii în care trăim sau pe judecata noastră?)

După ce le aminteşte cititorilor săi de „lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3:2), Petru le dezvăluie cealaltă învăţătură eronată cu care aveau să se confrunte.

2. Ce argumente spune Petru că vor aduce cei care nu cred că Hristos va reveni? 2 Petru 3:3,4

Cei care privesc cu scepticism revenirea Domnului Isus au ceva important în comun cu promotorii libertăţii false amintiţi anterior. Şi unii, şi ceilalţi se conduc în viaţă după poftele lor: umblă „în pofta lor necurată” (2 Petru 2:10) sau trăiesc „după poftele lor” (2 Petru 3:3). (Nu întâmplător pasiunile păcătoase conduc la învăţături eronate.)

Batjocoritorii, ne previne el, vor pune cu sarcasm întrebarea: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?” (2 Petru 3:4). Intenţia lor este să pună la îndoială convingerea creştinilor că Isus va reveni curând. Ei fac referire la realitatea de netăgăduit că mulţi creştini au murit şi că lucrurile merg înainte cum au mers dintotdeauna.

La prima vedere, întrebarea lor este întemeiată. Însuşi lui Enoh, scria Ellen G. White, „i se păruse că cei neprihăniţi şi cei nelegiuiţi vor merge împreună în ţărână şi că acesta avea să fie sfârşitul lor” (Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 77/85) şi a fost tulburat din această cauză. Dacă până şi el, care a trăit înainte de potop, şi-a pus această problemă, cu cât mai mult ne-o vom pune noi, cei care trăim la mai multe mii de ani după el, „în zilele din urmă”!

Ce avem de spus despre aceasta noi, adventiştii de ziua a şaptea? Însuşi numele nostru promovează ideea că Hristos va veni a doua oară. Da, El nu a venit încă. Şi da, ne întâlnim şi noi cu batjocoritori, după prezicerea lui Petru.

Cum te împaci personal cu faptul că Domnul Hristos nu a revenit încă? Pregăteşte-te să împărtăşeşti răspunsul la studiul pe grupe, în Sabat.

3. Ce argument aduce Petru ca să le răspundă batjocoritorilor? Ce fapt ne poate ajuta să înţelegem de ce Hristos nu a revenit încă? 2 Petru 3:8-10

Petru răspunde aici la afirmaţia batjocoritorilor că lumea în care trăim a rămas neschimbată de când a fost creată. El le reaminteşte cititorilor săi că lucrul acesta nu este adevărat şi revine la Cuvântul lui Dumnezeu ca sursă şi autoritate. După un timp în care nelegiuirea a atins cote maxime, Dumnezeu a distrus lumea prin potop, potop care a schimbat mult lumea noastră şi aceste schimbări pot fi văzute şi astăzi. Apoi, Petru afirmă că următoarea distrugere a lumii nu va mai fi prin apă, ci prin foc (vers. 10).

De asemenea, el scrie că, pentru Domnul, „o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8). Probabil că, aici, Petru meditează asupra cuvintelor din Psalmii 90:4: „Căci, înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.” Altfel spus, concepţia noastră despre timp diferă de concepţia lui Dumnezeu şi, de aceea, trebuie să fim prudenţi când facem afirmaţii despre timp.

Din perspectivă umană, revenirea lui Isus pare că întârzie. Însă noi percepem timpul dintr-un punct de vedere limitat. Din perspectiva lui Dumnezeu, nu există nicio întârziere. Petru spune că, în îndelunga Lui răbdare, Domnul le acordă oamenilor timp suplimentar fiindcă doreşte ca niciunul să nu piară (2 Petru 3:9). El le oferă acest timp pentru ca mulţi să vină la pocăinţă.

Cu toate acestea, avertizează Petru, noi n-ar trebui să abuzăm de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să tot amânăm luarea deciziei de a-L urma pe Isus. Ziua Domnului va veni pe neaşteptate, aşa cum vine un hoţ noaptea. Hoţul urmăreşte să vină în acel moment în care se va putea strecura în casă neobservat. Însă ziua Domnului, deşi va veni ca un hoţ, va fi observată, fiindcă, aşa cum scrie Petru, „cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură” (2 Petru 3:10). Prin urmare, el transmite aceeaşi idee ca şi Pavel: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2).

Un tânăr încerca să-i vorbească mamei lui despre Dumnezeu, i-a spus despre moartea lui Isus şi făgăduinţa Sa că va reveni. I s-a părut că-şi îndeplinise misiunea cu bine şi era destul de mulţumit. Totuşi, la finalul „predicuţei”, mama l-a privit direct în ochi şi l-a întrebat: „Şi ce mă priveşte pe mine?”

4. Cum răspunde Petru la întrebarea: „Ce mă priveşte pe mine?” 2 Petru 3:11-13, vezi şi Matei 24:43-51.

Însuşi numele de „adventişti de ziua a şaptea” arată spre convingerea noastră că Domnul Hristos va reveni aşa cum a promis. Învăţătura aceasta este fundamentală; dacă n-ar fi adevărată, credinţa şi aşteptarea noastră n-ar avea niciun sens.

Oare riscăm şi noi să devenim ca robul rău din parabolă? Sigur că nu facem unele dintre fapte lui rele, dar nu aceasta este ideea. Să nu uităm că este o parabolă! Avertizarea este să nu coborâm standardele, mai cu seamă în comportarea noastră cu ceilalţi, şi să nu căutăm să ne asemănăm cu lumea şi să pierdem din fervoarea convingerii că Domnul nostru va reveni.

Sigur că există între noi persoane care vin cu grafice şi cu calcule ale perioadelor profetice şi care pretind că ar fi descoperit data revenirii lui Hristos. Însă pericolul principal cu care ne confruntăm, ca adventişti de ziua a şaptea, nu este stabilirea datei revenirii, ci diminuarea importanţei promisiunii revenirii, în gândirea noastră, cu trecerea timpului.

Da, zilele trec şi suntem mai aproape de a doua venire a Domnului. Dar, pe de altă parte, trecând zilele, suntem tentaţi să credem că revenirea Sa va fi cândva, departe, şi că nu ne priveşte pe noi. Scriptura ne avertizează împotriva mulţumirii de sine. Petru spune că, întrucât Isus revine şi noi vom fi chemaţi la judecată, ar trebui să avem o purtare sfântă şi evlavioasă (2 Petru 3:11). Realitatea revenirii lui Hristos ar trebui să ne schimbe viaţa şi comportamentul.

În ce măsură îţi sunt influenţate faptele şi gândirea de realitatea revenirii Domnului? Ce îţi spune acest răspuns despre viaţa şi credinţa ta?

Petru îşi încheie epistola cu o temă la care a făcut referire încă de la început: cum să ducem o viaţă sfântă şi să nu ne lăsăm duşi de „rătăcirea acestor nelegiuiţi” (2 Petru 3:17).

5. Cui le este adresat apelul următor şi ce avertizări include el? 2 Petru 3:14-18

Ce interesant că, în finalul epistolei sale, Petru se referă la „preaiubitul nostru frate Pavel”! Şi Pavel scrisese despre nevoia de a duce o viaţă paşnică în aşteptarea revenirii lui Isus şi de a profita de timpul acordat pentru a creşte în sfinţenie (vezi Romani 2:4; 12:18; Filipeni 2:12).

Înţelegem totodată că, din moment ce Petru face această referire, scrierile lui Pavel erau preţuite foarte mult în acea perioadă din istoria creştină. Nu se poate stabili dacă el a făcut referire la toate scrierile lui Pavel incluse acum în Noul Testament sau doar la o parte din ele.

Spre final, Petru aminteşte că unii răstălmăcesc epistolele lui Pavel ca şi pe celelalte Scripturi. Cuvântul grecesc pentru „Scripturi” grapha, are sensul propriu de „scrieri”, dar, în acest context, are sensul clar de „scrieri sacre”, precum cărţile lui Moise şi ale profeţilor. În felul acesta, el le aşază pe aceeaşi treaptă.

Iar dacă ne gândim la afirmaţiile precedente legate de învăţătorii mincinoşi care promiteau libertate, să nu uităm că Pavel a susţinut ferm că neprihănirea este numai prin credinţă (Romani 3:21,22), însă nu le-a dat credincioşilor permisiunea de a păcătui (vezi Romani 6:1-14). El însuşi a combătut această interpretare eronată a afirmaţiilor sale despre neprihănirea prin credinţă. Iar Petru ne avertizează că aceia care răstălmăcesc aceste scrieri, o fac „spre pierzarea lor” (2 Petru 3:16).

Ce decizii este necesar să iei acum pentru a trăi aşa cum ar trebui să trăiască un creştin?

Din perspectiva noastră, revenirea Domnului pare a întârzia mult. Isus a ştiut că vom avea această impresie şi, în câteva parabole, ne-a arătat ce se poate întâmpla dacă nu suntem atenţi şi vigilenţi. Să luăm, de exemplu, pilda celor doi robi, din Matei 24:45-51 (menţionată la secţiunea de miercuri). Ambii robi credeau că stăpânul lor avea să vină, însă fiecare a tras o altă concluzie cu privire la întoarcerea sa. Ca urmare, unul s-a hotărât să fie pregătit tot timpul. Celălalt s-a gândit că stăpânul zăbovea şi a profitat de timpul acesta pentru a se purta rău. „Pentru că nu ştim timpul exact al venirii Lui, ni se dă sfatul să veghem. «Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea Lui» (Luca 12:37). Aceia care aşteaptă venirea Domnului nu lenevesc. Aşteptarea venirii lui Hristos are ca scop să-i facă pe oameni să se teamă de Domnul şi de judecăţile Lui asupra neascultării. Ea trebuie să le deschidă ochii faţă de păcatul cel mare al lepădării darurilor milei Sale. Aceia care veghează în vederea venirii Domnului îşi curăţesc sufletele prin ascultare de adevăr.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 545 (634)

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Isaia 13-19
1. Ce se va întâmpla cu stelele cerului şi cu Orionul în ziua Domnului?
2. Pentru cine scria profetul: „îmi plânge sufletul ca o harpă (arfă)”?
3. Spre cine se va uita omul „în ziua aceea” şi către cine se vor întoarce ochii lui?
4. Despre ai cui sfetnici înţelepţi spunea profetul că „s-au prostit”?

Profeţi şi regi, capitolul 24
5. Ce lucru „a deschis porţile nelegiuirii spre Israel”?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!