Puţine capitole din Biblie au creat aşa de multe controverse ca Romani 7. Cu privire la subiectele implicate, Comentariul biblic AZŞ spune: „Semnificaţia versetelor 14-25 a fost una dintre problemele cele mai discutate din întreaga epistolă. Oare descrierea unei lupte morale aşa de intense ar putea fi autobiografică şi, dacă a fost aşa, se referă la experienţa lui Pavel dinainte sau de după convertire? Din semnificaţia cea mai simplă a cuvintelor lui, pare evident faptul că Pavel vorbeşte despre lupta personală cu păcatul (vers.7-11; ). De asemenea, cu siguranţă, el descrie o luptă cu care se confruntă mai mult sau mai puţin fiecare suflet, o luptă ce se naşte datorită cerinţelor spirituale ale Legii sfinte a lui Dumnezeu”. – Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 553
Cercetătorii Bibliei au păreri diferite cu privire la faptul că Romani 7 descrie experienţa lui Pavel de dinainte sau de după convertire. Oricare ar fi poziţia adoptată, este important să ştim că neprihănirea Domnului Isus ne acoperă şi că, îmbrăcaţi în neprihănirea Sa, noi stăm desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu, care făgăduieşte că ne sfinţeşte, că ne dă biruinţă asupra păcatului şi ne schimbă „după chipul Fiului Său” (Romani 8,29).
Acestea sunt ideile esenţiale pe care trebuie să le cunoaştem şi să le aplicăm atunci când căutăm să vestim „Evanghelia veşnică” „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor.” (Apocalipsa 14,6)
1. Ce ilustraţie foloseşte Pavel în Romani 7,1-6 pentru a le arăta cititorilor lui relaţia lor cu Legea şi care este ideea pe care o exprimă prin ilustraţia aceasta?
În contextul de ansamblu al epistolei, Pavel se ocupă de sistemul de închinare instituit la Sinai, la care se referă adesea prin cuvântul Lege. Iudeilor le-a fost greu să înţeleagă că acest sistem, dat lor de Dumnezeu, trebuia să se încheie odată cu venirea lui Mesia. Acesta este subiectul pe care îl tratează Pavel, şi anume că credincioşii iudei încă nu erau pregătiţi să renunţe la ceva ce fusese o parte aşa de importantă a vieţii lor.
În esenţă, ilustraţia lui Pavel este aceasta: O femeie este căsătorită cu un bărbat. Legea o „leagă” de el atâta vreme cât el trăieşte. În timpul vieţii lui, ea nu se poate căsători cu un alt bărbat. Dar după ce el moare, ea este eliberată de legea care a legat-o de el (vers. 3).
2. Cum aplică Pavel ilustraţia legii căsătoriei la sistemul iudaismului? Romani 7,4.5
Aşa cum moartea soţului o eliberează pe femeie de legea care o lega de el, tot aşa moartea omului vechi, prin Hristos, îi eliberează pe iudei de legea pe care trebuiseră să o respecte până la venirea lui Mesia, care a adus jertfa către care arătau serviciile ceremoniale. Acum, iudeii erau liberi să se „recăsătorească”. Ei erau invitaţi să intre în legământul de căsătorie cu Mesia cel înviat şi să aducă roade pentru Dumnezeu. Ilustraţia aceasta a fost încă un mijloc pe care Pavel l-a folosit pentru a-i convinge pe iudei că
erau liberi să abandoneze sistemul din vechime.
Din nou, având în vedere toate celelalte declaraţii ale lui Pavel şi ale Bibliei despre ascultarea de Cele Zece Porunci, nu este logic să afirmăm că Pavel le spune aici credincioşilor iudei că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii. În realitate, cei care folosesc textele acestea pentru a încerca să susţină ideea că Legea morală a fost anulată nu vor să susţină deloc această idee. Ce vor ei cu adevărat să susţină este doar că Sabatul zilei a şaptea a fost desfiinţat, nu şi restul Legii. A citi versetele aceasta ca pe o învăţătură care spune că porunca a patra a fost anulată sau că Sabatul a fost înlocuit cu duminica înseamnă a le da o altă semnificaţie decât aceea
pe care a intenţionat autorul să le-o dea.
Dacă Pavel vorbeşte despre întregul sistem instituit la Sinai, ce putem spune despre Romani 7,7, în care el menţionează special una dintre Cele Zece Porunci? Respinge faptul acesta poziţia adoptată înainte, şi anume că Pavel nu vorbeşte despre abolirea Celor Zece Porunci? Nu. Trebuie să reţinem că, pentru Pavel, Legea este întregul sistem introdus la Sinai, care conţinea şi Legea morală, dar nu se limita la aceasta. De aceea, Pavel a putut să citeze din ea, la fel cum putea să citeze din orice altă parte a sistemului iudaic pentru a-şi susţine ideea. Cu toate acestea, când sistemul s-a încheiat, la moartea lui Hristos, el nu a inclus şi Legea morală, care existase chiar înainte de Sinai şi există şi după Golgota.
3. Ce spune Pavel, în Romani 7,8-11, despre relaţia dintre Lege şi păcat?
Dumnezeu li S-a descoperit iudeilor, spunându-le detaliat ce este bine şi ce este rău în domeniul moral, civil, ceremonial şi sanitar. De asemenea, El le-a explicat pedepsele pentru călcarea diferitelor legi. Nesocotirea voinţei descoperite a lui Dumnezeu este definită aici ca fiind păcat.
Astfel, Pavel explică faptul că nu ar fi ştiut că a pofti este păcat, dacă „Legea” nu i-ar fi spus lucrul acesta. Păcatul este încălcarea voinţei descoperite a lui Dumnezeu, dar, când voinţa aceasta nu-i este cunoscută, omul nu poate şti că a păcătuit. Când află care este voia lui Dumnezeu, omul ajunge să recunoască faptul că este păcătos şi că se află sub condamnare şi moarte. În sensul acesta, omul moare.
În argumentaţia sa, Pavel încearcă să construiască un raţionament pentru a-i determina pe iudeii care venerau „Legea” să Îl înţeleagă pe Hristos ca fiind împlinirea ei. Legea a fost necesară, dar funcţia ei a fost limitată. Legea a avut scopul de a arăta nevoia de mântuire, dar nu a fost un mijloc de a obţine mântuirea.
„În relatarea experienţei sale, apostolul Pavel prezintă un adevăr important cu privire la lucrarea ce trebuie să aibă loc la convertire. El spune: ‘Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam’, adică el nu simţea nicio condamnare, ‘dar când a venit porunca’, deci când Legea lui Dumnezeu a fost impusă conştiinţei lui, ‘păcatul a înviat, şi eu am murit’. Atunci, el s-a văzut pe sine ca un păcătos condamnat de Legea divină. Observaţi că Pavel a fost cel ce a murit, nu Legea”. – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1076
În ce sens ai „murit” faţă de Lege? În contextul acesta, cum poţi să înţelegi ce a făcut Isus pentru tine, prin faptul că ţi-a dat o viaţă nouă în El?
4. Cum înţelegem textul din Romani 7,12 în contextul subiectului discutat de Pavel?
Pentru că iudeii venerau Legea, Pavel o înalţă pe orice cale posibilă. Legea este bună pentru ce face ea, dar nu poate să facă lucrul pentru care nu a fost rânduită niciodată, adică să ne mântuiască de păcat. Pentru acest lucru avem nevoie de Isus, deoarece Legea – fie întregul sistem iudaic, fie Legea morală în particular – nu poate să aducă mântuirea. Numai Isus şi neprihănirea Sa, pe care o primim prin credinţă, pot să facă lucrul acesta.
5. Pe cine acuză Pavel pentru starea lui de „moarte” şi pe cine dezvinovăţeşte? De ce este importantă deosebirea aceasta? Romani 7,13
În versetul acesta, Pavel prezintă „Legea” în sensul cel mai bun cu putinţă. El dă vina pe păcat, pentru starea îngrozitoare în care se află, şi nu pe Lege. Adică, păcatul a făcut „să se nască… tot felul de pofte” (vers. 8). Legea este bună, deoarece este standardul lui Dumnezeu pentru comportament, dar, ca păcătos, Pavel era condamnat de ea.
6. De ce se considera Pavel un păcătos atât de mare? Ce a înţeles el cu privire la Lege? Romani 7,14.15
Pământesc înseamnă firesc. De aceea, Pavel a avut nevoie de Isus Hristos. Numai Isus Hristos putea să înlăture condamnarea (Romani 8,1). Numai Isus Hristos putea să-l elibereze de sclavia păcatului. Pavel se descrie ca fiind „vândut păcatului”. El este un rob al păcatului. Nu are libertate. El nu poate să facă tot ce vrea. El încearcă să facă tot ce îi spune Legea, dar păcatul nu îl lasă.
Prin ilustraţia aceasta, Pavel încearcă să le arate iudeilor că el are nevoie de Mesia. El a evidenţiat deja că biruinţa este posibilă numai prin har (Romani 6,14). Acelaşi gând este accentuat din nou în Romani 7. A trăi sub „Lege” înseamnă robie faţă de păcat, care este un stăpân nemilos.
Care a fost experienţa ta cu privire la sclavia păcatului? Ai încercat vreodată să te joci cu păcatul, crezând că poţi să-l stăpâneşti după cum doreşti, numai pentru a constata că eşti supus unui stăpân rău şi nemilos? Bun venit la realitate! Prin urmare, de ce trebuie să te predai lui Isus şi să mori faţă de eu în fiecare zi?
7. Ce luptă este prezentată în Romani 7,16.17?
Duhul Sfânt foloseşte Legea ca pe o oglindă, convingându-l pe om că nu este pe placul lui Dumnezeu, pentru că nu împlineşte cerinţele Legii. Prin eforturile de a împlini cerinţele acestea, cel păcătos arată că este de acord cu faptul că Legea este bună.
8. Ce idee, prezentată deja, este repetată de Pavel aici pentru a o accentua? Romani 7,18-20
Pentru a-l convinge pe om de nevoia lui de Hristos, Duhul Sfânt îl conduce adesea printr-o experienţă de tipul „vechiului legământ”. Ellen G. White descrie experienţa lui Israel astfel: „Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să ţină Legea lui Dumnezeu; şi, în mod pripit, au încheiat un legământ cu Dumnezeu. Având impresia că sunt în stare să realizeze propria lor neprihănire, au declarat: ‘Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul’ (Exod 24,7)… N-au trecut decât câteva săptămâni şi au rupt legământul cu Dumnezeu, s-au plecat până la pământ şi s-au închinat înaintea unui chip cioplit. Ei nu mai puteau nădăjdui în bunăvoinţa lui Dumnezeu pe temeiul unui legământ pe care îl călcaseră; şi acum, văzându-şi păcătoşenia şi nevoia de iertare, au fost aduşi în situaţia de a-şi da seama de nevoia lor după un Mântuitor, care era descoperit în legământul avraamic”. – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 371, 372
Din nefericire, pentru că nu îşi înnoiesc consacrarea faţă de Hristos zi de zi, mulţi creştini slujesc de fapt păcatului, chiar dacă nu vor să recunoască lucrul acesta. Ei argumentează că, în realitate, trec prin experienţa normală a sfinţirii şi că, pur şi simplu, încă mai au o cale lungă de parcurs. Astfel, în loc de a aduce la Hristos păcatele cunoscute şi de a-I cere biruinţa asupra lor, ei se ascund în spatele capitolului 7 din Romani, care le spune, cred ei, că este imposibil să faci binele. În realitate, capitolul acesta spune că omul nu poate să facă binele, dacă este înrobit de păcat, dar că biruinţa este posibilă în Isus Hristos.
Ai obţinut tu biruinţele asupra eului şi păcatului, pe care ni le făgăduieşte Hristos? Dacă nu, de ce? Ce alegeri greşite faci tu, şi numai tu?
9. Cum ai experimentat, în propria viaţă, chiar şi în calitate de creştin, lupta despre care vorbeşte Pavel în Romani 7,21-23?
În pasajul acesta, Pavel echivalează Legea din mădularele lui cu legea păcatului. „Cu firea pământească”, spune Pavel, „slujesc legii păcatului” (Romani 7,25). Totuşi, a sluji păcatului şi a te supune legii lui înseamnă moarte (vezi vers. 10,11,13). De aceea, trupul lui (care funcţiona în ascultare de păcat) se potriveşte descrierii – „trup de moarte”.
Legea din minte este Legea lui Dumnezeu, descoperirea voinţei Sale. Prin convingerea adusă de Duhul Sfânt, Pavel este de acord cu Legea aceasta. Mintea lui s-a hotărât să o respecte, dar, când a încercat, nu a putut, deoarece trupul lui voia să păcătuiască. Cine nu a simţit aceeaşi luptă? În mintea ta, ştii ce vrei să faci, dar firea ta pământească cere altceva.
10. Cum putem fi salvaţi din această situaţie dificilă în care ne aflăm? Romani 7,24.25
Unii s-au întrebat de ce, după ce ajunge la punctul culminant şi plin de slavă în expresia „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru”, Pavel se referă încă o dată la luptele sufletului, din care părea că fusese eliberat. Unii înţeleg exprimarea mulţumirii ca fiind o exclamaţie în paranteză. Ei cred că o asemenea exclamaţie urmează natural după strigătul „Cine mă va scăpa…?”. Ei susţin că, înainte de a continua cu o dezbatere mai largă a eliberării pline de slavă (Romani 8), Pavel rezumă ce a spus în versetele precedente şi mărturiseşte încă o dată despre conflictul împotriva puterilor păcatului.
Alţii sugerează că, prin expresia „cu mintea, eu”, Pavel spune „eu, prin mine însumi, lăsându-L pe Hristos deoparte”. Oricum ar fi înţelese aceste versete, o idee trebuie să rămână clară: dacă suntem lăsaţi singuri, fără Hristos, noi suntem neajutoraţi în faţa păcatului. Cu Hristos, avem o viaţă nouă în El, o viaţă în care, deşi eul va apărea neîncetat, făgăduinţele biruinţei sunt ale noastre, dacă alegem să cerem împlinirea lor. Aşa cum nimeni nu poate să respire sau să tuşească în locul tău, nimeni nu poate să aleagă în locul tău ca tu să te predai lui Hristos. Numai tu poţi să faci această alegere. Nu există nicio altă cale de a ajunge la biruinţele care ne sunt făgăduite în Isus.
Pentru studiu suplimentar: Divina vindecare, ediţia 1997, p. 64, 65, 435-437. „În călcarea Legii nu se găseşte nicio siguranţă, nicio tihnă, nicio îndreptăţire. Atâta vreme cât continuă să păcătuiască, omul nu poate spera să stea ca nevinovat înaintea lui Dumnezeu şi să fie împăcat cu El, prin meritele Domnului Hristos”. – Ellen G. White, Selected Messages, cartea 1, p. 213
„Pavel doreşte ca fraţii lui să vadă că slava cea mare a unui Mântuitor care iartă păcatele dă semnificaţie întregului sistem iudaic. De asemenea, el doreşte ca ei să înţeleagă faptul că, atunci când Hristos a venit în lume şi a murit ca jertfă pentru om, simbolul s-a întâlnit cu Cel pe care Îl arăta.
După ce Hristos a murit pe cruce ca jertfă pentru păcat, legea cere monială nu mai putea să fie în vigoare. Totuşi ea a fost în legătură cu Legea morală şi a fost plină de slavă. Întregul a purtat amprenta divinităţii şi a exprimat sfinţenia, dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă lucrarea din dispensaţiunea care urma să fie încheiată a fost plină de slavă, cu cât mai mult trebuia să fie plină de slavă realitatea, venirea lui Hristos, ca să le dea tuturor celor ce cred Duhul Său sfinţitor şi dătător de viaţă”.
– Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1095
Întrebări pentru discuţie
1. Cine crezi că este omul din Romani 7? Este Pavel de dinainte sau de după convertire sau o persoană cu totul diferită? Ce argument ai pentru răspunsul tău? Discutaţi în grupă răspunsurile.
2. Cum explicăm faptul că, deşi botezaţi, creştinii născuţi din nou luptă cu păcatul? Nu ar trebui să biruim totul automat? Sau vom păcătui întotdeauna? Sau răspunsul este undeva între cele două?
3. Ce pericole posibile apar din concepţia că noi, creştinii, vom păcătui întotdeauna, vom calca întotdeauna Legea lui Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla? Pe de altă parte, ce pericole posibile apar din concepţia că noi, creştinii, trebuie să biruim orice lucru rău din viaţa noastră, fiecare gând rău, fiecare înclinaţie rea, indiferent ce s-ar întâmpla, pentru că altfel nu suntem mântuiţi?
4. În cele din urmă, indiferent de poziţia pe care o adoptă cineva cu privire la omul din Romani 7, ce făgăduinţe putem să ne însuşim din Romani 7, care ne ajută să înţelegem ce înseamnă a fi urmaş al lui Isus?