Puterea rugăciunii de mijlocire

Credincioşii din bisericile Noului Testament au simţit nevoia de rugăciune. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele 4:31). Ucenicii s-au rugat. Au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi apoi au predicat Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală şi încredere.

A existat o relaţie directă între rugăciuni, umplerea cu Duhul Sfânt şi proclamarea cu putere a Cuvântului lui Dumnezeu. „Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înţeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii şi, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care le-o făgăduise Domnul Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 37

Atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu şi mijlocim pentru alţii, El lucrează în inima noastră pentru a ne atrage mai aproape de Sine, oferindu-ne înţelepciune divină ca să ajungem la oameni şi să-i aducem în Împărăţia Sa (Iacov 1:5). Dumnezeu lucrează şi în viaţa lor pe căi pe care noi nu le putem vedea şi nici măcar înţelege uneori, tot cu scopul de a-i atrage la Sine (1 Ioan 5:14-17).

1. Ce înţelegem din următoarele pasaje despre rugăciunea de mijlocire? Apocalipsa 12:7-9 Efeseni 6:12; 2 Corinteni 10:4

Biblia ridică vălul dintre lumea văzută şi cea nevăzută. Există o luptă între bine şi rău, între forţele neprihănirii şi ale întunericului, între Hristos şi Satana. În acest conflict cosmic, Dumnezeu respectă libertatea omului – El niciodată nu-i va manipula voinţa sau forţa conştiinţa. Dumnezeu trimite Duhul Sfânt pentru a-i dovedi pe oameni vinovaţi în ce priveşte adevărul divin (Ioan 16:7,8). Îngerii cereşti intră în această luptă pentru a-i ajuta să aleagă viaţa veşnică (Evrei 1:14). De asemenea, Dumnezeu coordonează evenimentele providenţiale în viaţa oamenilor pentru a-i conduce la Sine.

Însă Dumnezeu nu va constrânge conştiinţa. Folosirea forţei este contrară principiilor Împărăţiei Lui. Constrângerea este străină de principiul dragostei care este temelia guvernării Sale. În acest punct, rugăciunea devine foarte importantă. El ne respectă libertatea de alegere când ne rugăm pentru alţii, dar, în lumina luptei dintre bine şi rău, El va face mai mult când ne rugăm decât atunci când nu ne rugăm.

Gândeşte-te cu atenţie la această afirmaţie: „Este o parte a planului lui Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinţei, ceea ce nu ne-ar da dacă n-am cere în felul acesta” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 525

În marea luptă dintre bine şi rău, rugăciunea îşi are rolul ei! Când ne rugăm pentru cei care nu Îl cunosc pe Hristos, rugăciunea noastră Îi oferă lui Dumnezeu ocazia să reverse râuri de binecuvântări cereşti în viaţa lor. Domnul onorează alegerea noastră de a ne ruga pentru ei şi lucrează cu şi mai mare putere în favoarea lor.

Atunci când discutăm despre rugăciunea de mijlocire, ar trebui să recunoaştem cu umilinţă că nu înţelegem pe deplin căile pe care intervine Dumnezeu. Şi totuşi, acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să ne bucurăm de binecuvântările pe care rugăciunea ni le oferă nouă şi celor din jur.

Crezi că Dumnezeu lucrează cu mai multă putere când ne rugăm decât atunci când neglijăm să o facem?

2. Ce îţi spun următoarele texte despre relaţia dintre viaţa de rugăciune a lui Isus şi eficienţa Lui în slujire? Luca 3:21; 5:16; 9:18

Isus a avut o viaţă de comuniune constantă cu Tatăl. La botez, când Şi-a început slujirea mesianică, El S-a rugat pentru putere divină ca să împlinească planul Cerului. Duhul Sfânt L-a împuternicit să facă voia Tatălui şi să-Şi îndeplinească misiunea înaintea Lui. Fie că era vorba de hrănirea celor cinci mii, de vindecarea leprei sau eliberarea de demoni, Isus a recunoscut că, în bătălia dintre bine şi rău, rugăciunea este o armă puternică pentru a respinge forţele iadului. Ea este un mijloc rânduit de cer pentru a uni neputinţa şi slăbiciunile noastre cu puterea absolută a lui Dumnezeu – prin ea, sufletul nostru se înalţă spre Singurul care poate să atingă inima celor pentru care ne rugăm.

3. Ce asigurare i-a dat Isus lui Petru ca să-l pregătească pentru ispitele pe care avea să le înfrunte în viitorul apropiat? Ce asigurare avem şi noi? Luca 22:31-34; Evrei 7:25

Lucrătorii eficienţi sunt oameni ai rugăciunii. Isus S-a rugat pentru Petru pe nume şi l-a reasigurat că, la momentul celei mai mari ispite, Se va ruga pentru el. Satana a înţeles potenţialul lui Petru de a contribui la înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a plănuit să facă tot posibilul pentru a-i distruge influenţa în biserică. Dar, în toate ispitele prin care Petru a trecut, Isus S-a rugat pentru el şi rugăciunile Sale au fost ascultate. Ce extraordinar este să ştim că Mântuitorul Se roagă şi pentru noi! El ne invită să ne alăturăm Lui în rugăciuni de mijlocire şi să-i aducem înaintea Sa pe nume, pe cei pentru care ne rugăm.

Stăruinţa noastră în rugăciune este dovada că ne recunoaştem totala dependenţă de Dumnezeu pentru a ajunge la cel pentru care ne rugăm.

Pentru cine te rogi în prezent? De ce este atât de important să nu renunţi, oricât de dificilă ar părea situaţia?

Rugăciunea de mijlocire este biblică. Pe tot parcursul misiunii sale, Pavel s-a rugat pentru cei nou-convertiţi din bisericile pe care le-a înfiinţat în lucrarea sa de evanghelizare. Pavel credea că, dacă se roagă, se vor întâmpla lucruri care nu ar avea loc dacă nu s-ar ruga. Deşi era departe de cei pe care îi iubea, a recunoscut că ei puteau fi o inimă şi-un gând dacă se rugau unul pentru altul.

4. Fă o listă cu diferitele cereri pe care I le-a adresat Pavel lui Dumnezeu pentru efeseni. Ce a cerut în mod specific pentru ei? Efeseni 1:15-2

Rugăciunea lui Pavel pentru credincioşii efeseni este remarcabilă. El s-a rugat ca Dumnezeu să le dea înţelepciune şi discernământ spiritual, să le lumineze mintea cu adevărul divin şi să le dea speranţa vieţii veşnice. S-a mai rugat şi ca ei să aibă parte de lucrarea măreaţă a puterii lui Dumnezeu în viaţa lor. Dumnezeul nostru este atât de puternic, atât de măreţ, încât L-a înviat pe Isus din morţi – un eveniment care era temelia nădejdii lor pentru viaţa veşnică. Rugăciunea lui se încheie prin a le reaminti de „bogăţia slavei lui Hristos” şi de „moştenirea Lui”. Creştinii din Efes trebuie să se fi simţit foarte încurajaţi ştiind că Pavel se ruga pentru ei şi ştiind despre ce anume se ruga el.

5. Care este nota dominantă a rugăciunii lui Pavel pentru filipeni? Dacă ai fi membru în biserica din Filipi şi ai primi o scrisoare de la Pavel, în care îţi spune cum se roagă pentru tine, cum te-ai simţi şi de ce? Ce făgăduinţe şi ce îndemnuri se găsesc în această rugăciune? Filipeni 1:3-11

Acestea sunt unele dintre cele mai înălţătoare şi încurajatoare făgăduinţe din Biblie, precum şi apeluri de a fi plini de dragoste, cunoştinţă şi discernământ. Ele derivă din cunoaşterea lui Isus, care ne ajută să putem fi aşa cum intenţionează Dumnezeu să fim, în El.

Rugăciunea de mijlocire este o armă puternică în lupta dintre bine şi rău pe care noi o numim „marea luptă”. Una dintre cele mai clare descoperiri ale ei se găseşte în Daniel 10.

Profetul Ieremia a prezis că evreii vor fi duşi în robie de babilonieni timp de şaptezeci de ani. La sfârşitul vieţii lui Daniel, această perioadă profetică a captivităţii lor se apropia de sfârşit. Dar Daniel era îngrijorat. El vedea prea puţine dovezi ale împlinirii cuvintelor lui Ieremia. Poporul lui era încă în robie.

Babilonul a fost cucerit de mezi şi de perşi, dar evreii erau încă robi. Daniel a postit şi s-a rugat timp de trei săptămâni, mijlocind stăruitor pentru poporul său. La sfârşitul acestor săptămâni, i s-a arătat un înger plin de slavă.

6. De ce a primit Daniel răspuns atât de târziu la aceste rugăciuni? Daniel 10:10-14

Pasajul acesta este fascinant. Pentru a-l înţelege, trebuie să identificăm personajele. Cine este căpetenia Persiei? Cu siguranţă nu este împăratul Cirus. Cel mai probabil, expresia „căpetenia Persiei” se referă la Satana. Isus l-a numit „stăpânitorul lumii acesteia”, sau „domnitorul lumii acesteia” (NTR) (Ioan 12:31; 14:30). Pavel îl etichetează ca „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2). Dacă, deci, căpetenia Persiei îl reprezintă pe Satana, cine este Mihail? Termenul Mihail este folosit de cinci ori în Biblie (Apocalipsa 12:7; luda 9; Daniel 10:13 şi 12:1). Un studiu atent al acestor pasaje ne descoperă că Mihail (care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu”) este un alt nume folosit pentru Domnul Isus în calitatea Sa de comandant al tuturor îngerilor în luptă directă cu Satana. El este Fiul lui Dumnezeu, atotputernic, veşnic şi preexistent. Una dintre atribuţiile Sale de comandant al îngerilor este să îl învingă şi, în cele din urmă, să îl distrugă pe Satana.

Daniel 10 dă perdeaua la o parte şi dezvăluie această luptă dintre bine şi rău. În timp ce profetul se roagă, Mihail, puternicul Isus, coboară din cer pentru a birui forţele iadului. Deşi poate nu vedem, Isus este la lucru pentru a răspunde şi rugăciunilor noastre de mijlocire. El este un Mântuitor puternic. Niciuna dintre rugăciunile noastre nu trece neobservată.

Cum se desfăşoară realitatea marii lupte în viaţa ta? Ce ar trebui să îţi spună ea despre alegerile pe care trebuie să le faci?

În toată Biblia se pune accent pe faptul că rugăciunile noastre trebuie să fie specifice, concrete. Rugăciunea nu este o oarecare dorinţă vagă a sufletului. Prin ea, Îi adresăm lui Dumnezeu cereri specifice. Isus S-a rugat în mod expres pentru ucenicii Săi. Apostolul Pavel s-a rugat şi el foarte specific pentru creştinii efeseni, filipeni şi coloseni şi pentru tinerii lui tovarăşi: Timotei, Tit şi Ioan Marcu.

7. Ce au în comun următoarele pasaje? Ce ne spun despre rugăciunea de mijlocire? 1 Samuel 12:22-24; Iov 16:20,21

Atât Samuel, cât şi Iov subliniază nevoia de mijlocire stăruitoare, din inimă şi specifică. Cuvintele lui Samuel sunt puternice. El strigă: „Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă” (1 Samuel 12:23). Aproape că putem auzi ecoul rugăciunii lui Samuel în cuvintele lui Iov: „El mijloceşte pentru un om la Dumnezeu” (Iov 16:21, NTR). Lucrarea noastră este aceea de a pleda înaintea lui Dumnezeu pentru oamenii care nu Îl cunosc.

8. Ce se întâmplă când ne rugăm pentru alţii? 1 Ioan 5:14-16

Când ne rugăm pentru alţii, Domnul le poate oferi binecuvântările Sale. El face să vină prin noi, de la tronul cerului, râul apei vieţii către ei. Toată oştirea lui Satana tremură la auzirea glasului mijlocirii sincere. Ellen G. White descrie astfel puterea rugăciunii: „Satana nu poate suporta să vadă că se face apel la rivalul lui cel puternic, pentru că se teme şi tremură în faţa puterii şi a maiestăţii Sale. Întreaga oştire a lui Satana tremură la auzirea rugăciunii arzătoare.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 1, p. 345. Rugăciunea ne leagă de Sursa puterii divine în bătălia pentru sufletele oamenilor pierduţi.

Citeşte Matei 18:18,19. Ce relaţie există între acest pasaj şi rugăciunea de mijlocire şi cum ne încurajează să ne rugăm cu ceilalţi pentru salvarea acelora care nu Îl cunosc pe Domnul?

Când ne rugăm pentru alţii, Dumnezeu onorează angajamentul nostru faţă de El şi dependenţa noastră de puterea Sa, folosind toate resursele cerului pentru a transforma viaţa fiecărui om. Când rugăciunile noastre se înalţă la tronul Său, fiinţe îngereşti se grăbesc să treacă la acţiune la porunca Sa. „Îngerii slujitori aşteaptă lângă tronul lui Dumnezeu porunca lui Isus Hristos de a răspunde la fiecare rugăciune înălţată cu o credinţă vie şi stăruitoare.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 2, p. 377

Avem asigurarea că nicio rugăciune nu se pierde, nici măcar una nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. Rugăciunile noastre sunt păstrate în ceruri pentru a primi răspuns la vremea şi în locul considerate de El cele mai potrivite. „Rugăciunea credinţei nu este niciodată în van, însă a pretinde că va primi întotdeauna răspuns în modul şi pentru lucrul specific cerut este o încumetare.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 1, p. 231. Ce încurajatoare sunt aceste cuvinte atunci când te rogi pentru soţul tău sau soţia ta care nu Îl cunoaşte pe Hristos, pentru fiii şi fiicele tale, pentru rude, prieteni şi colegii de lucru! Nicio rugăciune sinceră nu este niciodată în zadar! Poate că nu întotdeauna primim răspunsul imediat, dar Dumnezeu mişcă inima celor pentru care ne rugăm, în moduri pe care le vom cunoaşte doar în veşnicie.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Proverbele 10-16
1. Ce fel de om este cel ce doarme în timpul seceratului?
2. Ce fel de oameni sunt cei ce glumesc cu păcatul?
3. Ce (cine) anume locuieşte în mijlocul înţelepţilor?
4. Despre ce categorie de oameni se spune că „le este scârbă să facă rău”?

Evanghelizare, Secţiunea 8, subcapitolul „Solia unui creştin”
5. În ce condiţii ar fi resurse abundente pentru a duce mai departe lucrarea Domnului?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri. Poezia Şcolii de Sabat.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!