Un pas prin credinţă

Faptul că Isus a părăsit slava cerului, închinarea îngerilor şi părtăşia cu Tatăl a fost un sacrificiu inimaginabil. Totuşi, El a venit în lumea aceasta a suferinţei şi a morţii ca să ne descopere caracterul plin de iubire al Tatălui, să recâştige încrederea rasei umane şi să răscumpere omenirea întreagă. „Noi nu vom putea pricepe niciodată cât a costat răscumpărarea noastră, până nu vom sta în faţa tronului lui Dumnezeu, împreună cu Răscumpărătorul nostru. Când slava locuinţelor veşnice va străluci înaintea ochilor noştri extaziaţi, ne vom aminti că Isus a părăsit toate acestea pentru noi şi nu numai că S-a exilat din curţile cereşti, dar a riscat să fie înfrânt şi să fie pierdut pentru veşnicie. Atunci ne vom depune coroanele la picioarele Sale şi vom cânta: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda» (Apocalipsa 5:12).” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 131

Sacrificiul pe care Isus l-a făcut pentru salvarea noastră este incomensurabil. Este o chemare la sacrificiu atunci când ne lăsăm călăuziţi de El, când Îi acceptăm porunca şi ne unim cu El pentru a ajunge la oamenii pierduţi şi a-i aduce în Împărăţia Sa. Cu toate că sacrificiile noastre nu pot fi niciodată şi în niciun fel comparate cu ale Lui, slujirea pentru câştigarea de suflete este un salt al credinţei. Ne scoate din zona noastră de confort şi ne duce pe un teren necunoscut. Câteodată, Domnul ne cheamă să facem sacrificii, însă bucuriile pe care ni le oferă sunt mult mai mari.

Apostolul Pavel ne încurajează să lăsăm ca gândul lui Hristos să locuiască în noi.

1. Cum ne descoperă următoarele versete esenţa gândirii lui Isus şi ideea care a dominat întreaga Lui viaţă? Filipeni 2:5-11

Din veşnicie, Isus a fost egal cu Tatăl. Pavel declară acest adevăr veşnic astfel: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (vers. 6). Cuvântul grecesc tradus cu „chip” este morphē. Se referă la esenţa unui lucru şi face legătura între două entităţi care au aceeaşi valoare. Comentariul biblic adventist spune astfel: „Acest fapt îl aşează pe Hristos pe o poziţie de egalitate cu Tatăl şi cu mult deasupra oricărei alte puteri. Pavel accentuează acest lucru pentru a reprezenta, într-un mod cât mai viu, adâncimea umilirii de bunăvoie a lui Hristos.” – vol. 7, p. 154. Vorbind despre natura Lui veşnică, Ellen G. White adaugă: „În Hristos este viaţa originară, neîmprumutată, pe care o are prin Sine Însuşi.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 530

Isus, care era egal cu Dumnezeu din veşnicie, „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi”. O expresie interesantă din limba greacă – poate fi tradusă în mod literal prin „S-a golit”. Isus „S-a golit” pe Sine Însuşi de privilegiile şi prerogativele de a fi egal cu Dumnezeu, a luat asupra Sa un chip de om şi a devenit un slujitor umil pentru omenire. Ca rob, El a descoperit legea iubirii care este legea cerului şi a întregului univers şi, în cele din urmă, a oferit cea mai mare dovadă de iubire pe cruce. Şi-a dat viaţa pentru a o salva pe a noastră pentru veşnicie.

Esenţa gândirii lui Isus a fost iubirea care se sacrifică pe sine. A-L urma pe Isus înseamnă să iubim cum a iubit El, să slujim cum a slujit El şi să lucrăm cum a lucrat El. Ne va costa să Îi permitem lui Isus să ne golească, prin Duhul Sfânt, de ambiţiile egoiste. Pe Isus L-a costat totul. Însă Scriptura spune: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:9). Cerul merită orice sacrificiu pe care îl facem aici. Vor fi şi sacrificii, însă bucuriile slujirii le vor întrece astăzi, iar bucuria veşnică de a fi mereu cu Isus va face ca orice sacrificiu făcut aici să fie nesemnificativ.

Când a fost ultima dată când a trebuit să renunţi la ceva pentru Hristos? Ce spune răspunsul tău despre umblarea ta creştină?

Imaginează-ţi că eşti Petru sau Ioan. Soarele tocmai a răsărit deasupra Galileei, într-o dimineaţă frumoasă, alungând răcoarea din aerul nopţii. Gândurile tale sunt concentrate asupra unui singur lucru: să prinzi peşte, mult peşte. Pescuirea din ultima vreme a fost satisfăcătoare şi aştepţi cu nerăbdare o altă zi de pescuire grozavă. Apoi, în lumina primelor ore ale dimineţii, Îl vezi pe Isus din Nazaret că Se apropie de tine. Nici nu-ţi trece prin minte că, peste câteva clipe, întreaga ta viaţă se va schimba. Nu vei mai fi niciodată acelaşi.

2. De ce crezi că au fost dispuşi Petru şi Ioan să-şi ia un angajament atât de radical de a-L urma pe Hristos? Ce cuvinte din text sugerează că Isus îi chema la un ţel mai înalt decât prinderea peştilor? Matei 4:18-20

Din Evanghelia lui Ioan aflăm că ei ştiau câte ceva despre Isus de mai bine de un an, dar încă nu îşi luaseră un angajament deplin faţă de El. Totuşi, trebuie să fi fost felul Lui dumnezeiesc de-a fi, ceva legat de înfăţişarea, cuvintele şi faptele Lui care le-a semnalat acelor pescari galileeni că Isus le adresa o chemare divină. Probabil că şi-au lăsat bărcile, ocupaţia şi mediul lor familiar pentru a-L urma, fiindcă au simţit că El îi chema la un ideal mai înalt. Aceşti pescari simpli şi-au dat seama că erau chemaţi la o lucrare extraordinară. Poate că Dumnezeu nu te cheamă să renunţi la profesia ta astăzi, dar El te cheamă la o lucrare extraordinară – să le spui şi altora despre dragostea Sa şi despre adevărul Lui pentru slava Numelui Său.

3. Gândeşte-te la chemarea lui Matei, vameşul. Ce este remarcabil aici? Matei 9:9

În lumea romană, vameşii deseori abuzau de puterea oficială pentru a-i asupri pe oamenii de rând. Ei erau printre cei mai urâţi şi dispreţuiţi în Israel. Invitaţia lui Isus: „Urmează-Mă!” presupune că Matei auzise de Isus şi, în inima lui, dorea să-L urmeze. Când a auzit invitaţia, a fost gata. El a fost uimit că Isus îl accepta şi îl invita să fie ucenicul Său.

În inima fiecăruia dintre noi există o dorinţă după ceva mai mult în viaţă. Şi noi vrem să trăim pentru ceva care merită, un scop mai măreţ şi mai nobil. Hristos ne cheamă şi pe noi, ca pe Matei, să-L urmăm.

La ce au trebuit să renunţe unii pentru a-L urma pe Hristos? De ce va merita?

Când Pavel L-a acceptat pe Hristos, viaţa sa a fost schimbată radical. Hristos i-a dăruit un nou viitor. L-a scos din mediul său şi l-a trecut prin experienţe greu de imaginat. Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a vestit la mii de oameni Cuvântul lui Dumnezeu, în lumea din jurul Mediteranei. Mărturia lui a schimbat cursul istoriei, al creştinismului şi al lumii.

4. Cum ne arată următoarele versete că Isus a avut un plan special cu viaţa lui Pavel? Faptele 9:3-6,10-20

Adesea, Isus îi alege pe cei mai atipici candidaţi să dea mărturie pentru El. Gândeşte-te: îndrăciţii, femeia din Samaria, femeia păcătoasă, vameşi, pescari galileeni, iar acum, Pavel, un aprig persecutor al urmaşilor lui Isus! Toţi aceştia au fost schimbaţi prin har şi trimişi apoi să spună ce făcuse Isus în viaţa lor. Niciunul nu a obosit să îşi spună povestea. Nu puteau să tacă.

5. Ce indicii găsim în versetele de mai jos despre faptul că Pavel nu s-a abătut niciodată de la angajamentul lui de a-şi preda viaţa lui Isus pentru câştigarea de suflete? Faptele 28:28-1; 2 Timotei 4:5-8

La sfârşitul vieţii, când era în arest la domiciliu în Roma, Pavel a spus că „mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor şi o vor asculta” (Faptele 28:28). El i-a primit pe toţi cei care l-au vizitat şi le-a predicat Cuvântul (vers. 30,31). La sfârşitul vieţii a putut să spună despre sine: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7).

Poate că nu am avut o chemare la fel de spectaculoasă ca a lui Pavel, dar Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să lucrăm cu El la schimbarea lumii. Este evident că, în ciuda tuturor greutăţilor întâmpinate (2 Corinteni 11:25-30), Pavel a rămas credincios chemării sale. Modul în care acest fost persecutor al urmaşilor lui Isus a devenit cel mai important şi influent apărător al credinţei creştine (cu excepţia lui Isus) este o puternică dovadă despre ce poate face Domnul printr-un om care se dedică lucrării Lui.

Ce te-a chemat Dumnezeu să faci? Faci ce ţi-a spus?

Dragostea se manifestă întotdeauna prin fapte. Dragostea pentru Hristos ne constrânge să facem ceva pentru omenirea pierdută. Pavel a afirmat clar acest lucru când i s-a adresat bisericii în Corint: „Căci dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14, NTR). Esenţa creştinismului nu este renunţarea la lucrurile rele pentru a putea fi salvaţi. Isus nu a renunţat la lucruri rele în cer ca să poată fi salvat El, ci a renunţat la lucruri bune ca să putem fi salvaţi noi. Isus nu ne invită să oferim cauzei Lui timpul, talentul şi bunurile noastre, ci ne invită să Îi predăm viaţa noastră.

6. Ce întrebare i-a adresat lui Petru de trei ori şi care a fost răspunsul? De ce i-a pus această întrebare de trei ori? Ioan 21:15-19

Petru se lepădase de Domnul lui de trei ori, iar Isus a obţinut de pe buzele lui un răspuns de dragoste de trei ori. În prezenţa ucenicilor, Isus i-a redat încrederea că fusese iertat prin dragostea divină şi că încă mai avea de lucru pentru cauza Sa.

7. Reciteşte Ioan 21:15-19, observând răspunsul lui Isus la felul în care îşi afirmă Petru dragostea pentru El. Ce îi spune Domnul să facă?

Dragostea divină este activă, nu pasivă. Dragostea autentică este mai mult decât un sentiment plăcut, o idee drăguţă. Ea implică angajament, ne constrânge să acţionăm, să mergem la o lume pierdută, la copiii lui Dumnezeu care se află într-o nevoie disperată. Pentru Petru, porunca: „Paşte mieluşeii Mei” a fost şi o asigurare reconfortantă. Învăţătorul a cerut un răspuns la iubire, dar l-a şi încurajat pe Petru, spunându-i că încă mai are de lucru pentru el, chiar în ciuda faptei lui ruşinoase. Petru nu doar că se lepădase de Isus, ci tăgăduise şi cu blesteme, exact aşa cum îi spusese Isus că avea să facă.

Poate că L-ai dezamăgit şi tu în mod lamentabil pe Domnul. Poate că L-ai tăgăduit adesea prin faptele tale. Vestea bună este că harul este încă valabil şi Dumnezeu nu a terminat cu tine. Mai este încă loc în câmpul Său de lucru şi pentru tine, dacă vrei.

Te-ai „lepădat” vreodată de Domnul ca Petru? Dacă da, cum ai reacţiona dacă Domnul ţi-ar spune şi ţie cuvintele pe care i le-a adresat lui Petru?

La sfârşitul conversaţiei cu Petru, Isus îi vorbeşte despre costul uceniciei. El vrea ca Petru să ştie clar ce va avea de înfruntat dacă acceptă invitaţia Sa: „Paşte oile Mele.”

8. Ce i-a spus Isus lui Petru despre costul uceniciei? De ce crezi că i-a descoperit ceva atât de cutremurător la acest punct din viaţa lui? Ioan 21:18,19

Hristos a prevestit martiriul pe care urma să-l sufere Petru. Mâinile sale aveau să fie întinse pe cruce. Prin această descoperire, Isus i-a oferit lui Petru posibilitatea de a alege. În Ziua Cincizecimii, Petru urma să vadă cum veneau la Hristos cu miile. Avea să facă minuni în Numele lui Isus şi să-L slăvească înaintea multor alte mii. Urma să aibă parte de bucuria veşnică de a fi părtaş cu El la lucrarea Sa. Dar privilegiul acela avea să vină cu un cost. Cerea un sacrificiu – sacrificiul suprem. Lui Petru i s-a cerut să-şi ia angajamentul cu ochii bine deschişi. Dar Petru ştia de acum că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a I se alătura lui Isus în lucrarea Sa.

9. Care este alternativa lui Ioan la dragostea văzută doar ca un lucru abstract şi vag? Cum defineşte Ioan sacrificiul suprem al dragostei? 1 Ioan 3:16-18

În veşnicie, nimic din ceea ce am făcut vreodată nu va părea un sacrificiu. Ni se va părea că investiţia noastră de timp, efort, chiar viaţa, va fi răsplătită peste măsură. Ce bucurie să putem transforma dragostea în fapte şi intenţiile în angajament! Când răspundem iubirii divine fără nicio reţinere şi mergem să slujim, dând mărturie altora în calitate de ambasadori ai lui Hristos, împlinim planul Său pentru viaţa noastre şi avem parte de cea mai mare bucurie. Isus a spus: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi” (Ioan 13:17). Ajungem să trăim bucuria cea mai mare a vieţii şi o fericire durabilă când atingem scopul existenţei noastre – proslăvirea lui Dumnezeu prin viaţa noastră şi prin vestirea adevărului şi a iubirii Sale.

Încearcă să îţi imaginezi viaţa veşnică, o viaţă cu mult mai bună decât ceea ce trăim noi acum. De ce făgăduinţa vieţii veşnice nu merită să fie pierdută pentru nimic din ce se întâmplă în scurta noastră viaţă de acum?

„Aceia cărora li s-a încredinţat supravegherea spirituală a bisericii trebuie să plănuiască metode şi să găsească mijloace prin care să i se ofere fiecărui membru al bisericii posibilitatea de a lua parte la lucrarea lui Dumnezeu. … În planificările lor trebuie să acorde o atenţie specială lucrării care poate fi făcută de membrii bisericii printre prieteni şi vecini. Lucrarea lui Dumnezeu de pe acest pământ nu poate fi încheiată până când aceia care alcătuiesc biserica noastră nu se implică în lucru şi nu-şi unesc eforturile cu cele ale pastorilor şi ale slujbaşilor. Mântuirea celor păcătoşi cere o lucrare personală stăruitoare. Noi trebuie să mergem şi să le ducem cuvântul vieţii, nu să aşteptăm ca ei să vină la noi. O, dacă le-aş putea spune fraţilor cuvinte prin care să-i trezesc la o acţiune stăruitoare! Clipele care ne mai sunt acordate sunt puţine. Stăm chiar la hotarul lumii veşnice. Nu avem timp de pierdut. Fiecare clipă este de aur şi mult prea preţioasă, ca să fie dedicată slujirii de sine. … În fiecare biserică există talente care, printr-o folosire corespunzătoare, ar putea să fie dezvoltate pentru a ajuta în această lucrare. Pentru zidirea comunităţilor noastre, este nevoie acum de lucrarea atentă a unor lucrători înţelepţi, care să descopere şi să dezvolte talentele din biserică – talente care pot fi educate pentru a fi folosite de Domnul.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 9, pp. 116-117

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Isaia 22-28
1. Ce spune profetul că aveau să facă cei ce numărau casele Ierusalimului?
2. Unde scrie că Domnul „nimiceşte moartea pe vecie” şi „şterge lacrimile de pe toate feţele”?
3. Sub ale cui picioare şi sub ai cui paşi avea să fie călcată „cetatea îngâmfată”?
4. Ce se va întâmpla cu „cununa îngâmfată” şi ce fel de „cunună” avea să poarte rămăşiţa poporului?

Evanghelizare, Secţiunea 9, subcapitolul „Întâmpinarea prejudecăţilor şi împotrivirii”
5. Cum trebuie trataţi adversarii cei mai înverşunaţi?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri. Poezia Şcolii de Sabat.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!

Cuvinte cheie: descarcă, descarca, download Comentarii pentru zecimi şi daruri 2020

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!