Un mod practic de a te implica

Ai observat că eşti mai motivat să te antrenezi zilnic împreună cu un grup decât de unul singur? Mulţi oameni se înscriu la cluburi de sănătate, săli de gimnastică sau centre de sport, deoarece cred că vor face mai multă mişcare şi se vor bucura mai mult dacă se antrenează împreună cu alţii. Dumnezeu ne-a creat pentru părtăşie. Noi suntem fiinţe sociale şi, după cum stau lucrurile cu exerciţiul fizic, la fel stau şi cu multe lucruri în viaţă; reuşim mai bine dacă avem parte de un sistem de sprijin social. Acest lucru este în mod special adevărat în ce priveşte aspectele spirituale.

În Biblie se pune un mare accent pe grupele mici ca fiind una dintre metodele lui Dumnezeu de a ne întări credinţa, de a ne spori cunoaşterea Cuvântului Său, de a face ca viaţa noastră de rugăciune să devină mai profundă şi de a ne pregăti să dăm mărturie. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au lucrat împreună. Moise a fost un conducător de grupe mici. Isus a înfiinţat mica Sa grupă de ucenici, iar apostolul Pavel a cutreierat lumea romană cu o grupă mică de colaboratori ca evanghelişti.

În studiul acesta ne vom concentra asupra temeiului biblic pentru grupele mici şi vom descoperi un mod practic de a ne implica.

1. Cum ne descoperă următoarele versete ideea unităţii Dumnezeirii? Geneza 1:1,2,26; Evrei 1:1,2; Efeseni 3:8,9

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au luat parte împreună la crearea lumii. Fiecare a avut partea Sa, dar au lucrat împreună, ca un tot indivizibil. Tatăl a adus la îndeplinire planul Său prin Isus, ca agent activ în creaţiune, în armonie cu puterea Duhului Sfânt. Un asemenea act supranatural şi plin de putere depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere. Totuşi, noi putem înţelege foarte bine nu doar realitatea lumii create şi a cosmosului, ci şi faptul că Dumnezeu Însuşi a făcut totul (Romani 1:18-20).

Lucrul în grupe mici face parte din planul divin. Dumnezeirea a lucrat împreună la crearea rasei umane şi apoi, la răscumpărarea ei, după cădere.

2. Cum dovedeşte învierea Domnului Isus unitatea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în planul de mântuire? Compară următoarele versete: Ioan 10:17,18; Romani 8:11; 1 Corinteni 15:15

„Planul de mântuire avea locul lui în sfaturile Celui Infinit din toată veşnicia.” – Ellen G. White, Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 186. Nimic nu este mai important pentru Dumnezeu decât salvarea cât mai multor oameni (1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9). Grupele mici pot avea multe scopuri, însă scopul lor cel mai important este câştigarea celor pierduţi şi aducerea lor la Isus. Lucrând în grupe mici, ne putem ajuta nu doar pe noi, ci şi pe ceilalţi. Scopul final al grupelor noastre mici ar trebui să fie câştigarea de suflete.

Cugetă asupra misterului unităţii Dumnezeirii. Este greu de înţeles. Totuşi putem să credem şi să ne încredem în ceva ce nu înţelegem pe deplin. De ce este acest principiu atât de important pentru credinţa creştinilor?

Biblia prezintă numeroase exemple de grupe mici de rugăciune, în care membrii au părtăşie unii cu alţii, se încurajează unul pe celălalt şi lucrează împreună pentru Hristos. Grupele acestea le-au oferit oamenilor lui Dumnezeu ocazia de a împărţi responsabilităţile şi de a-şi folosi toate darurile lor diferite. Grupele mici Îi pot oferi Domnului ocazia de a ne folosi pe fiecare în parte.

3. Cu ce sfat providenţial a venit Ietro, socrul lui Moise? De ce acest plan a avut o importanţă covârşitoare? Exodul 18:21-25

Fiecare om din tabăra lui Israel a făcut parte dintr-un grup de zece, condus de un reprezentant destoinic. Aceste grupe mici erau un loc pentru rezolvarea problemelor, dar şi un loc de părtăşie în care problemele puteau fi preîntâmpinate, iar viaţa spirituală, susţinută; erau locul formării unei viziuni, în care planul lui Dumnezeu pentru Israel putea fi împărtăşit. Aici, oamenii puteau avea relaţii strânse şi puteau contribui la rezolvarea oricăror probleme cu care se confruntau. Fără îndoială, şi atunci oamenii se luptau cu probleme pe care ceilalţi i-ar fi putut ajuta să le rezolve. Grupele mici oferă ocazii de părtăşie plină de căldură şi grijă, de creştere spirituală şi rezolvare a problemelor.

Specialiştii în grupe mici ne spun că, pentru interacţiune, ideal ar fi ca grupa să aibă între şase şi doisprezece oameni. Moise a împărţit poporul în grupe de zece, Mântuitorul a ales doisprezece ucenici.

4. Care a fost planul Domnului Isus când i-a chemat pe ucenici? Matei 10:1; Marcu 3:13-15

Scopul lui Isus în chemarea ucenicilor a fost de a-i pregăti pentru misiune, atât spiritual, cât şi practic. Prin părtăşia cu El, ei aveau să crească în har. În întâlnirile micii lor grupe, ei aveau să înveţe cum să slujească mai eficient. Zi după zi, văzând cum slujea Isus nevoilor oamenilor din jur, ei aveau să înveţe cum să-şi folosească propriile daruri. Pentru Isus, obiectivul grupelor mici a fost atât hrănirea spirituală, cât şi evanghelizarea.

Gândeşte-te la un timp când ai fost implicat într-o grupă mică, indiferent de circumstanţe, în care aţi avut grijă unul de celălalt şi aţi lucrat pentru o ţintă comună. Ce anume ai învăţat şi te-ar putea ajuta să înţelegi valoarea grupelor mici în biserică?

5. Cum ne oferă corpul uman o ilustraţie excelentă despre ce înseamnă să lucrezi împreună, în mod armonios, în grupe mici? 1 Corinteni 12:12-25

Pavel prezintă nu doar importanţa darurilor spirituale în viaţa bisericii, ci sugerează şi un model după care ar putea fi organizate. El vorbeşte despre darurile spirituale în cadrul trupului lui Hristos şi cum poate funcţiona acesta.

Studiile de anatomie şi fiziologie arată că organele corpului sunt dispuse în diferite sisteme interconectate. Sistemele digestiv, cardiovascular, respirator şi osos sunt câteva dintre sistemele complexe ale corpului. Darurile spirituale sunt ca diferitele părţi ale corpului, care funcţionează cel mai bine când sunt organizate în sisteme sau grupe. Cel mai adesea, ele nu pot funcţiona singure. Corpul nostru nu este doar o grămadă de organe separate, care funcţionează pe cont propriu, indiferent ce fac. Fiecare funcţie a corpului ţine de un sistem care lucrează în vederea unui obiectiv comun.

Toate acestea ne spun ceva despre cadrul în care ne putem folosi cel mai bine darurile spirituale. Este uşor să ne descurajăm când lucrăm singuri. Însă, când facem parte dintr-un grup cu ţinte şi preocupări asemănătoare, descoperim că eforturile noastre sunt mult mai bine centrate şi mult sporite.

Grupele mici ne oferă cadrul pentru a ne folosi darurile spirituale şi pot deveni inima lucrării de evanghelizare a unei comunităţi locale.

Ellen G. White subliniază astfel valoarea grupelor mici: „Formarea de grupe mici ca bază a efortului creştin mi-a fost prezentată de Cineva care nu poate greşi. Dacă sunt mulţi membri în comunitate, ei să fie organizaţi în grupe mici pentru a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci şi pentru necredincioşi. Dacă într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc adevărul, să se organizeze ca o grupă de lucrători. Ei să păstreze legătura unirii nezdruncinate, strângându-se laolaltă în iubire şi unire, încurajându-se unul pe altul să meargă înainte, fiecare câştigând curaj şi putere din sprijinul celorlalţi.” – Mărturii, vol. 7, pp. 21-22

Lucrarea în grupe mici este poruncită de Dumnezeu pentru a-i da fiecărui membru posibilitatea de a creşte spiritual, a se bucura de o părtăşie caldă şi de a-şi folosi darurile date de Dumnezeu pentru lucrare.

Meditează asupra afirmaţiei lui Ellen G. White de mai sus. Analizeaz-o etapă cu etapă. Cum poate fi implementat în biserica ta acest sfat divin?

Biserica Noului Testament a avut o creştere explozivă. În câţiva ani, de la o mică grupă de credincioşi a ajuns la zeci de mii de închinători. Au fost mulţi factori care au contribuit la fenomenul de creştere rapidă. Slujirea lui Isus a semănat sămânţa Evangheliei şi a pregătit mulţimile să primească propovăduirea ucenicilor. După înălţarea lui Isus, Duhul Sfânt a coborât cu putere în Ziua Cincizecimii peste ucenicii credincioşi care se rugau. Unul dintre factorii care au favorizat creşterea rapidă a bisericii Noului Testament a fost necesitatea de a se întruni în grupe mici în familii, în casele credincioşilor.

6. De ce crezi că menţionează Luca numele unora dintre colaboratorii lui Pavel? Faptele 18:1-5; 20:1-4

Luca îi menţionează pe câţiva dintre cei cu care a lucrat Pavel. Fiecare era important pentru el, îi cunoştea pe nume. Ei s-au sprijinit reciproc în lucrarea de evanghelizare.

Cu siguranţă, fiecare dintre aceşti oameni avea daruri diferite de ale celorlalţi. Ei proveneau din medii şi culturi diferite. Modul lor de a vedea lucrurile nu era întotdeauna acelaşi, dar fiecare avea o contribuţie valoroasă la cauza lui Hristos. Diversitatea darurilor, a mediilor de provenienţă şi a experienţelor lor a contribuit la creşterea bisericii. Fiecare dintre ei şi-a adus contribuţia la lucrarea lui Hristos din bogăţia experienţei sale de viaţă şi a experienţei personale cu Isus.

7. Ce invitaţie i-a adresat Lidia lui Pavel imediat după convertirea ei? Unde s-au dus atât Pavel, cât şi Petru după ce au fost eliberaţi din temniţă? Faptele 16:11-15,4; 12:11,12

Credincioşii Noului Testament se întâlneau cu regularitate în casele unora dintre ei. Căminele creştine au devenit centre de influenţă şi inima lucrării.

Discută cu membrii grupei la Şcoala de Sabat cum aţi putea să vă implicaţi, ca grupă, în misiune! Analizaţi posibilitatea de a vă întâlni şi în timpul săptămânii pentru a studia, pentru a vă ruga şi pentru a face ceva concret!

Grupele mici sunt un mijloc folosit de Dumnezeu pentru creşterea bisericii. Ele sunt cadrul în care oamenii îşi exprimă problemele şi discută despre preocupările comune. Ele oferă posibilităţi de creştere spirituală în cadrul relaţiilor prietenoase. Mulţi dintre prietenii lor se vor simţi iniţial mai confortabil să participe pentru prima dată la o întâlnire în cadrul unei grupe mici, într-o casă, decât la serviciul de închinare al unei biserici tradiţionale.

8. Enumeră toate elementele diferite din grupele din Noului Testament. În ce fel de activităţi erau implicate aceste grupe? Faptele 4:31; 12:12; 20:17-19,27-32

Primii creştini se întâlneau ca să mijlocească pentru alţii, să se roage pentru problemele lor, să se bucure de o părtăşie caldă, să studieze Cuvântul, să se pregătească pentru slujire, să se protejeze unii pe alţii de învăţătorii falşi şi să participe la activităţile de evanghelizare. Grupele mici au un mare impact. Oamenii care îşi unesc darurile în slujire şi se concentrează pe puterea Duhului Sfânt pentru evanghelizare sunt o armă puternică în mâinile Domnului.

9. Ce spune Isus despre seceriş şi care este soluţia Sa la problemă? Matei 9:37,38

Ucenicii au văzut doar posibilităţi reduse pentru înaintarea Evangheliei, dar Isus a văzut mari şanse. El le-a spus şi lor vestea bună: „Mare este secerişul”, apoi a punctat problema: „dar puţini sunt lucrătorii” (Matei 9:37). Soluţia Sa era ca ei să se roage pentru ca „Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui” (vers. 38).

Toate grupele mici eficiente pun accentul pe închinare şi slujire. Lucrarea pe grupe mici va muri repede dacă atenţia este îndreptată spre interior şi nu spre exterior. Dacă grupa mică rămâne axată doar pe propriile interese şi discuţii de grup, îşi va rata ţinta şi va pierde raţiunea ei de a fi. Grupele mici există pentru a-i conduce pe oameni la Isus, a le susţine credinţa şi a-i pregăti să dea mărturie pentru Hristos.

E posibil ca Dumnezeu să te cheme să formezi o grupă mică în casa ta? Ce-ar fi să începi să te rogi cu privire la aceasta? Te-ai putea afla în pragul perioadei celei mai pline de satisfacţii spirituale din viaţa ta.

Acum câţiva ani, o biserică mică din Europa, situată în afara unui mare oraş, a decis că trebuia să facă ceva pentru Domnul. Biserica stagna. Nu se mai botezase nimeni de ani de zile. Dacă ar fi continuat aşa, biserica nu ar mai fi avut viitor. Pastorul şi comitetul bisericii s-au rugat stăruitor şi s-au gândit ce puteau face.

În timp ce studiau Noul Testament, au hotărât să înceapă lucrarea în grupe mici. Nouă membri ai bisericii au prins ideea. Şi-au luat angajamentul de a se ruga împreună şi a învăţa cum să pună efectiv bazele misiunii pe grupe mici. Curând, au hotărât să facă din casele lor centre de evanghelizare. Grupele au învăţat să-şi pună în practică darurile în moduri diferite. Au demarat proiecte de rugăciune şi ospitalitate, au legat prietenii cu persoane din oraş şi i-au ajutat pe cei din familiile lor, pe prieteni şi pe foştii membri ai bisericii. Liderii grupelor mici au început să facă studii biblice în nouă case, având patruzeci de musafiri care participau. Ei erau uimiţi de modul în care lucra Duhul Sfânt. În cele din urmă, şaptesprezece participanţi din patruzeci au fost botezaţi. Mărturia acestei biserici mici, care lâncezea, este că grupele mici au un impact enorm. Ele sunt unul dintre mijloacele lui Dumnezeu de a-i implica pe membrii bisericii în misiune.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Isaia 1-7
1. Prin ce anume va fi mântuit Sionul şi, de asemenea, cei ce se vor întoarce la Dumnezeu?
2. La ce Se aştepta Domnul de la „via” pe care o iubea şi ce a găsit?
3. Ce avea să se întâmple cu boierimea poporului, dedată petrecerilor?
4. Pe cine a luat Domnul cu chirie şi cu ce l-a comparat?

Evanghelizare, Secţiunea 9, subcapitolul „În ajutorul convertirii sufletelor”
5. Ce anume nu poate lua locul convertirii?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri. Poezia Şcolii de Sabat

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!