Să slujim ca Isus

Domnul Isus i-a iubit cu adevărat pe oameni. El a fost mai interesat de grijile şi de nevoile lor decât de ale Sale. Tot timpul vieţii Lui, El S-a concentrat asupra altora, iar slujirea Lui a fost caracterizată de o milă duioasă. El a venit în întâmpinarea nevoilor fizice, mintale şi emoţionale ale oamenilor din jurul Lui si, astfel, inimile lor au fost deschise faţă de adevărurile spirituale pe care El li le prezenta. Când Isus îi vindeca pe leproşi, deschidea ochii orbilor şi urechile surzilor, când îi elibera pe îndrăciţi, îi hrănea pe cei înfometaţi şi avea grijă de cei nevoiaşi, inima lor era atinsă, iar viaţa lor, schimbată.

Acest lucru se întâmpla deoarece, când vedeau grija Sa sinceră, oamenii îşi deschideau inima faţă de adevărurile spirituale transmise de Isus. „Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat simpatia faţă de ei, S-a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi le-a spus: «Urmaţi-Mă!»” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 143. Isus Şi-a dat seama că lumea avea nevoie de o demonstrare a Evangheliei la fel de mult cum avea nevoie de proclamarea ei. Mărturia vie a unei vieţi asemenea vieţii lui Hristos, devotată slujirii altora, este o întărire a cuvintelor pe care le rostim şi dă credibilitate mesajului nostru.

Isus a căutat întotdeauna partea bună în oameni. El scotea la lumină tot ce era mai bun în ei. Una dintre criticile pe care conducătorii religioşi I le-au adus a fost că El îi „primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei” (Luca 15:2). Ei erau preocupaţi de faptul că Isus avea părtăşie cu cei „neevlavioşi”. Vederile lor despre religie erau mai degrabă de înstrăinare decât de implicare. Au fost surprinşi când Isus a spus despre El Însuşi: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:13).

Religia cărturarilor, a fariseilor şi a saducheilor a fost o religie a evitării. Ei gândeau: „Fă tot ce poţi pentru a evita să te contaminezi de păcat.” Învăţătura Domnului Isus a fost cu totul diferită. El a coborât în această lume pe care dorea să o mântuiască, nu să o evite. El este „Lumina lumii” (Ioan 8:12).

1. Care sunt cele două metafore pe care le-a folosit Domnul Isus pentru a-i descrie pe urmaşii Săi? De ce crezi că le-a ales pe acestea? Matei 5:13,14; Ioan 1:9; Ioan 12:46; Filipeni 2:15

Sarea era una dintre cele mai importante resurse în lumea antică. Era extrem de valoroasă şi, uneori, legiunile romane o foloseau ca valută. Era un simbol al unei mari bogăţii. Era folosită şi pentru a conserva şi a da gust mâncării. Când a folosit sarea ca simbol pentru urmaşii Săi, Isus spunea că adevărata bogăţie a lumii nu sunt oamenii cei mai bogaţi şi puternici, ci creştinii devotaţi care fac o lucrare pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Faptele lor iubitoare de slujire dezinteresată păstrează bunătatea lumii şi dau gust atmosferei ei.

A doua metaforă folosită de Isus a fost „Lumina lumii”. Lumina nu evită întunericul, ci străluceşte în întuneric. Nu se separă de întuneric, ci îl pătrunde, transformându-l în lumină. Urmaşii lui Isus trebuie să străpungă întunericul acestei lumi în cartierele, satele şi oraşele lor pentru a le lumina cu slava lui Dumnezeu.

Cum trebuie să înţelegem ideea separării de lume şi a evitării lumii (Ioan 17:15-18)? Ce a vrut să spună Isus când S-a rugat ca ucenicii Săi să fie în lume, dar nu din lume? Cum putem face aceasta?

Obiectivul lui Isus a fost să scoată la lumină tot ce era mai bun în oameni. Chiar şi atunci când circumstanţele erau neobişnuit de dificile, El a răspuns cu mult har. Luca a consemnat faptul că „se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui” (Luca 4:22), iar Ioan spune că „harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17). Modul în care îi aborda Isus pe oameni era dezarmant. Cuvintele Sale pline de har atingeau corzile sensibile din inimile lor.

2. Ce cuvinte pline de speranţe le-a spus Isus sutaşului roman şi cărturarului iudeu? Matei 8:5-10; Marcu 12:34

Afirmaţia lui Isus despre comandantul militar a fost revoluţionară. Gândeşte-te cum trebuie să se fi simţit acel ofiţer de carieră când Isus a afirmat că nici în Israel nu a găsit o astfel de credinţă, dar şi cărturarul iudeu când Isus i-a spus: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Isus a avut capacitatea de a evidenţia ce era mai bun în oameni. Există puţine lucruri care reuşesc să deschidă inima omului faţă de Evanghelie cum o face un compliment. Caută ce e mai bun în oamenii din jurul tău şi arată-le că îi apreciezi.

3. Ce îndemnuri primim în următoarele texte despre împărtăşirea credinţei şi relaţia noastră cu alţi oameni? Isaia 42:3; Coloseni 4:5,6; Efeseni 4:15

Cuvintele noastre încurajatoare şi pline de har au o influenţă pozitivă în viaţa altora. Cuvintele profetice ale lui Isaia Îl descoperă astfel pe Isus: „Trestia frântă n-o va zdrobi” şi „mucul care mai arde încă nu-l va stinge”. Isus a fost atât de milos, încât a avut grijă să nu rănească fără rost pe cineva care de-abia venise la credinţă sau să stingă cel mai mic tăciune al credinţei în inima cuiva.

De ce modul în care spunem ceva este la fel de important sau chiar mai important decât ceea ce spunem? Eşti de acord cu următoarea afirmaţie: „Adevărul este adevăr, iar oamenii trebuie să-l primească aşa cum e sau să-l respingă”?

Metoda de evanghelizare a Domnului nostru depăşeşte discursurile învăţate pe dinafară şi prezentările standard. Ea este la fel de dinamică şi bogată ca viaţa însăşi. În fiecare zi ne lovim de oameni cu tot felul de nevoi: fizice, mintale, emoţionale şi spirituale. Hristos este dornic să vină în întâmpinarea acelor nevoi prin intermediul nostru când noi arătăm preocupare faţă de singurătatea, întristarea şi suferinţa oamenilor, dar şi când ne arătăm interesaţi de bucuriile, speranţele şi visurile lor.

Isus a slujit nevoilor imediate ale oamenilor pentru ca, apoi, să le împlinească şi pe cele profunde. O nevoie imediată se referă la un domeniu al vieţii în care oamenii simt că nu mai pot rezolva o problemă prin propriile puteri. De exemplu: nevoia de a termina cu fumatul, de a pierde în greutate, implementarea unei noi diete sau reducerea stresului. Sau poate nevoia de hrană, de adăpost, de îngrijire medicală, de consiliere în căsnicie sau familie.

O nevoie profundă este acel lucru după care oamenii tânjesc cel mai mult – nevoia de o relaţie personală cu Dumnezeu şi înţelegerea faptului că viaţa lor are şi un sens veşnic. Împăcarea cu Dumnezeu într-o lume zdrobită este nevoia noastră cea mai mare.

4. Ce indicii găsim în următoarele relatări că Domnul a asociat vindecarea fizică cu împlinirea nevoii de împăcare cu Dumnezeu? Matei 9:1-7; Marcu 5:25-34

În lucrarea Sa de vindecare, Hristos a cuprins mult mai mult decât vindecarea fizică şi emoţională. El a dorit ca oamenii să se bucure de o viaţă îmbelşugată, dar păcatul a distrus-o. Pentru Hristos, vindecarea fizică era incompletă fără cea spirituală. Dacă dragostea lui Dumnezeu ne face să dorim binele emoţional şi fizic al unui om, vom fi şi mai motivaţi să-i dorim şi binele spiritual, ca să poată trăi viaţa la superlativ aici şi de-a lungul veşniciei. Şi totuşi, toţi cei pe care i-a vindecat Isus au murit. Însă nevoia lor reală, mai presus de orice, a fost de natură spirituală.

Ce fel de iniţiative poate lua biserica noastră pentru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor din vecinătate şi a le demonstra că ne pasă cu adevărat de ei? Ce face biserica ta pentru a avea un impact în viaţa lor?

5. Care au fost cele trei direcţii de bază ale slujirii Domnului Isus? Cum a răspuns El nevoilor oamenilor şi ce impact a avut aceasta în viaţa lor? Matei 4:23-25; Matei 9:35

Isus a îmbinat cele trei tipuri de slujire, şi anume, învăţarea, predicarea şi vindecarea. El a împărtăşit principiile veşnice pentru ca orice om să poată avea un sens în viaţă. El a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Slujirea Sa a dat dovadă de har îmbelşugat. Şi Isus a venit să ne ajute şi pe noi să avem viaţă din belşug, acum şi pentru totdeauna.

6. Isus Şi-a petrecut toată ziua vindecându-i pe bolnavi şi scoţând demoni. Dimineaţa următoare, după ce a petrecut un timp în rugăciune, când mulţimi şi mai mari de oameni Îl căutau pentru a fi vindecaţi, El a plecat într-o altă cetate. De ce nu i-a vindecat? (vers. 38,39) Marcu 1:32-39

Relatarea este foarte profundă. După ce, cu o zi înainte, a vindecat mulţimile, acum Hristos lasă noroadele care Îl căutau şi aveau nevoie de vindecare. Explicaţia Lui: scopul pentru care a venit în lume a fost să predice Evanghelia. Domnul Isus nu a fost un oarecare făcător de minuni spectaculoase. El a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit cu o misiune de răscumpărare. El nu S-a mulţumit doar să vindece boli fizice. El dorea ca oamenii să primească darul vieţii veşnice pe care îl avea de oferit. El a afirmat în mod clar scopul venirii Sale pe pământ în aceste cuvinte: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). Fiecare vindecare era o ocazie de a descoperi caracterul lui Dumnezeu, de a uşura suferinţa şi de a oferi şansa vieţii veşnice.

Cum putem să-i conducem pe oameni în mod practic la adevărurile spirituale atunci când slujim nevoilor lor fizice şi emoţionale?

În Matei 24, mesajul lui Hristos pentru ucenicii Săi, care îmbină evenimentele cu privire la distrugerea Ierusalimului cu zilele dinaintea revenirii Sale, este urmat, în Matei 25, de trei pilde despre vremea sfârşitului. Aceste parabole prezintă trăsăturile de caracter care contează cu adevărat pentru El şi pe care doreşte să le vadă în aşteptătorii revenirii Sale. Pilda celor zece fecioare scoate în evidenţă importanţa unei vieţi sincere, corecte şi umplute de Duhul Sfânt. Pilda talanţilor subliniază importanţa folosirii cu credincioşie a darurilor pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat. Pilda cu oile şi caprele ne descoperă că adevăratul creştinism slujeşte nevoilor acelora pe care Dumnezeu îi aduce zilnic în viaţa noastră.

7. Cum descrie Isus creştinismul autentic? Fă o listă cu domeniile de slujire despre care se vorbeşte în pasajul de mai jos. Matei 25:31-46

Deşi pilda ne vorbeşte despre împlinirea nevoilor fizice obişnuite ale oamenilor – un aspect care nu ar trebui neglijat – este posibil să fie ceva mai mult aici? Oamenii au în suflet o foame şi o sete după Isus şi tânjesc să le fie satisfăcute (Ioan 6:35; 4:13,14). Noi suntem cu toţii nişte străini care ne dorim un cămin până când ne vom descoperi adevărata identitate în Hristos (Efeseni 2:12,13,19); suntem goi din punct de vedere spiritual până când vom fi îmbrăcaţi cu haina neprihănirii Lui (Apocalipsa 3:18; 19:7,8).

Profeţii Vechiului Testament au descris deseori condiţia umană ca fiind bolnavă şi lipsită de speranţă (Isaia 1:5; Ieremia 30:12-15). Boala păcatului este fatală, dar profetul ne arată şi care este leacul: „«Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile», zice Domnul” (Ieremia 30:17). Isus este remediul contra bolii care ne ameninţă sufletul.

Pilda cu oile şi caprele ne îndeamnă să împlinim nevoile fizice ale celor din jurul nostru, chiar mai mult. Domnul Isus împlineşte cele mai adânci nevoi ale sufletului, iar pilda este o invitaţie de a deveni conlucrători cu El în slujirea celor din jurul nostru. A duce o viaţă concentrată pe sine şi a neglija nevoile fizice, mintale, emoţionale şi spirituale ale altora înseamnă să îţi rişti viaţa veşnică. În pildă, cei care slujesc altora sunt lăudaţi de Domnul şi bine-veniţi în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, pe când cei care şi-au urmărit scopurile lor egoiste şi au neglijat nevoile celorlalţi sunt condamnaţi.

„Mulţi nu au deloc credinţă în Dumnezeu şi şi-au pierdut încrederea în oameni. Dar apreciază dovezile de simpatie şi ajutorul primit. Văzând pe un om că intră în casa lor fără să urmărească lauda pământească sau răsplata şi le slujeşte celor bolnavi, îi hrăneşte pe cei flămânzi, îi îmbracă pe cei dezbrăcaţi, îi mângâie pe cei trişti şi îi îndrumă pe toţi către Acela a cărui iubire şi milă omul nu face decât s-o vestească – văzând aceasta, inimile lor sunt mişcate. Din sufletele lor se înalţă recunoştinţa. Se aprinde credinţa. Ei văd că Dumnezeu are grijă de ei şi sunt pregătiţi să asculte când Cuvântul Său este deschis.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 145

Slujirea dezinteresată a lui Isus deschide inimile, îndepărtează prejudecăţile şi îi face pe oameni receptivi la mesajul Evangheliei. Biserica este trupul lui Hristos care împlineşte nevoile oamenilor în spiritul dragostei, în orice loc. Hristos ne trimite între cei din jurul nostru pentru a-i ajuta în Numele Său. Deşi trebuie să fim atenţi să nu împărtăşim spiritul lumii (o ameninţare reală pentru biserică!), încă trebuie să învăţăm să ajungem la oameni acolo unde sunt ei şi să fim folosiţi de Dumnezeu. Căci El doreşte să îi ia din locul în care se află şi să îi aducă acolo unde ar trebui să fie.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Eclesiastul 7 – Cântarea cântărilor 1
1. Ce legătură este între întristarea feţei şi bunătatea inimii?
2. De ce anume te păzeşte „sângele rece”?
3. Care este motivaţia îndemnului de a împărţi pâinea „în şapte şi chiar în opt”?
4. Ce a uitat mireasa lui Solomon să păzească, în timp ce păzea altceva?

Evanghelizare, Secţiunea 9, subcapitolul „Interesul pentru cunoaşterea adevărului”, subcapitolul „Predicarea în vederea luării deciziilor”
5. Care sunt cele două extreme care trebuie evitate în influenţarea deciziilor?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri. Poezia Şcolii de Sabat

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!