Urie: credinţa şi credincioşia unui străin

Imaginează-ţi că trebuie să cumperi un bilet de tren. Stai la rând mult timp şi eşti îngrijorat că vei pierde trenul. În cele din urmă, plăteşti, primeşti biletul şi alergi la tren. Pe drum, îţi numeri restul şi descoperi că ai primit mai mult. Ce faci? Stai din nou la rând şi înapoiezi banii, pierzând probabil trenul sau, pur şi simplu, consideri că este ziua ta norocoasă şi mergi mai departe?

Ce faci în situaţia aceasta depinde de felul în care înţelegi binele şi răul. Etica este modalitatea în care aplicăm înţelegerea aceasta în viaţa noastră de zi cu zi. În zilele noastre, cea mai obişnuită este „etica situaţiei”, care sugerează că nu există nicio normă morală absolută. Adesea, înseamnă a face tot ce este mai benefic pentru tine într-o anumită situaţie.

Săptămâna aceasta, vom vedea un contrast puternic între etica împăratului David şi etica soldatului Urie. Oricât de îngrozitoare par faptele lui David, ele sunt şi mai grave, dacă sunt comparate cu cele ale lui Urie. Deşi nu ni se spune prea mult despre Urie, lucrurile pe care le descoperim despre el şi despre soarta lui nefericită pot pot să ne înveţe ce înseamnă a trăi credinţa, şi nu doar a vorbi despre ea.

1. Cum a putut cineva atât de onorat de Dumnezeu ca David să cadă atât de adânc în păcat? Ce avertizare ar trebui să fie pentru noi? 2 Samuel 11

Nu putem să studiem istoria lui Urie fără să ne gândim la David. În relaţia lui David cu Urie, putem să vedem ce a fost mai rău în David. Autorul cărţii Samuel nu-i cântă laude eroului, ignorându-i păcatele. Historia lui David, Bat-Şeba şi Urie marchează un punct de cotitură în viaţa şi domnia lui David. Până în punctul acesta, David este descris ca un om din ce în ce mai puternic. 2 Samuel 11 descrie începutul căderii lui David. Unii şi-ar putea dori să vadă în păcatul lui David o scuză pentru pro priul păcat. Totuşi, povestitorul accentuează faptul că păcatul are consecinţe şi arată cât de multe vieţi sunt afectate de păcatul cuiva.

Primul care a su ferit ca urmare a păcatului lui David a fost Urie, urmat de copilul lui David născut de Bat-Şeba. În familie, David îşi pierde credibilitatea, iar repercusiunile se extind de la o problemă de familie la o problemă de proporţii naţionale. Reacţia în lanţ declanşată de păcatul lui ajunge să includă violul (2 Samuel 13,14), uciderea (2 Samuel 13,28.29) şi pierderea multor vieţi în timpul revoltei (2 Samuel 15). Chiar dacă pocăinţa obţine mila lui Dumnezeu, autorul cărţii Samuel ne arată clar că păcatul are consecinţe grave (2 Samuel 12,13.14). Istoria lui David, Bat-Şeba şi Urie este structurată cu atenţie. Autorul biblic foloseşte cuvinte care descriu acţiuni (adesea, verbul a trimite) pentru a pune în contrast comportamentul lui Urie cu cel al lui David. Să studiem puţin structura povestirii, pe baza acţiunii principale: David îl trimite pe Ioab să lupte cu amoniţii (2 Samuel 11,1). David întreabă despre Bat-Şeba şi trimite să-i fie adusă (vers. 3.4). Bat-Şeba trimite un mesaj cu privire la faptul că este însărcinată (vers. 5). David trimite să fie adus Urie (vers. 6). Urie refuză să se culce cu Bat-Şeba (vers. 13). David trimite, prin Urie, scrisoarea care îl condamnă la moarte (vers. 14.15). Aşa cum poate fi văzut cu uşurinţă, „trimiterea” este o activitate foarte importantă în 2 Samuel 11.

Când trimitem pe cineva să îndeplinească o lucrare, de obicei, avem autoritate asupra acelei persoane. Din această perspectivă, David este cu adevărat cel mai puternic personaj din povestire. El este cel care trimite cel mai adesea. El conduce. El influenţează şi distruge vieţi. Există totuşi un lucru asupra căruia David nu deţine controlul: păcatul. Deşi se pare că David conduce totul, păcatul este cel care conduce alegerile şi motivaţiile lui.

Întreaga istorie a lui David şi Urie se desfăşoară pe fundalul unui război cu amoniţii.

2. Ce critică subtilă la adresa lui David găsim în 2 Samuel 11?

David hotărăşte să stea acasă şi îşi trimite armata sub conducerea lui Ioab. Aceasta a fost prima greşeală a lui David. El a început să creadă că era mai deosebit decât oamenii lui şi, ca urmare, nu trebuia să se pună în pericol. El nu învăţase că pericolele cele mai mari vin aproape întotdeauna dinăuntru, nu din exterior. Problema cea mare legată de puterea autorităţii constă în faptul că determină cu uşurinţă crearea unei imagini de sine deformate. Noi credem că, într-un fel, suntem mai buni decât alţii, că suntem mai presus de legile sau de regulile care le sunt impuse altora.

3. Compară felul de conducere pe care îl exercită David în relatarea din 1 Samuel 26,5-11 cu cel din 2 Samuel 11. Ce deosebire vezi?

În pasajul care îl descrie pe David cruţând viaţa lui Saul, David conduce prin exemplu şi cheamă voluntari. În 2 Samuel 11, în loc de a fi alături de soldaţii lui, conducându-i, şi în loc de a depinde de Dumnezeu pentru călăuzire şi siguranţă personală, David se află pe acoperişul palatului său, într-o seară călduroasă şi umedă (probabil pentru a se bucura de briza de seară). Probabil că palatul este construit în partea cea mai înaltă a oraşului-fortăreaţă şi oferă o privelişte panoramică a Ierusalimului. David aruncă o privire dincolo de acoperişul caselor şi vede o femeie făcând baie. Atunci, trimite pe cineva să afle cine este femeia, apoi trimite să-i fie adusă, ştiind bine că este soţia lui Urie.

Verbul ebraic folosit pentru a indica porunca adresată de David Bat-Şebei este foarte puternic. În alte contexte, este folosit pentru a indica faptul că un lucru este luat cu forţa (Geneza 14,11). David îşi urmează dorinţa şi trece peste tot ce ştie despre bine şi despre rău. Prea puţin îşi imaginează David în clipa aceea efectele extinse ale acestei hotărâri personale. Printr-o etalare deliberată a puterii lui, David va afecta direct viaţa Bat-Şebei, a lui Urie, a copilului nenăscut şi, desigur, cursul istoriei lui Israel.

Gândeşte-te la deciziile tale. Sunt ele bazate în cea mai mare parte pe o gândire raţională şi logică sau pe emoţii şi pasiune? Ce fel de gândire pare să te domine? Există un echilibru între motivele tale şi, dacă nu, cum poţi să-l găseşti?

Urie este menţionat ca fiind „Urie hetitul” (hititul). Hitiţii din Palestina erau un grup etnic cu legături incerte cu statele neohitite din nord. În lumea Vechiului Testament, cultura, naţionalitatea, rasa şi religia aveau o legătură foarte mare între ele. Vechiul Testament critică aspru şi interzice căsătoria între copiii lui Israel şi cei din naţiunile înconjurătoare. Interdicţia dată în Deuteronom 7,3 este repetată la fiecare reînviorare importantă din Israel. O cheie pentru înţelegerea interzicerii acestor căsătorii este religia. Vechiul Testament este plin de exemple de străini care L-au acceptat pe Dumnezeul lui Israel, iar Biblia priveşte pozitiv asimilarea lor în Israel. În cazul lui Urie, asimilarea este sub forma căsătoriei şi a religiei.

4. Care sunt alte exemple de străini asimilaţi în Israel? Iosua 6,25; Rut 1,1- 16; Estera 8,17; Isaia 56,3-7.

Rut moabita şi-a lăsat poporul şi religia şi s-a întors în Israel împreună cu soacra ei. Cuvintele ei subliniază conceptul important al adoptării, un numai a unui alt popor, ci şi a unui alt Dumnezeu (Rut 1,16). Asimilarea nu a inclus doar nurori exemplare, ci şi persoane imorale şi mincinoase. Vă aduceţi aminte de Rahav, femeia care a salvat cele două iscoade? Ea a răspuns pozitiv la lumina pe care a avut-o şi a ales să creadă că Dumnezeul lui Israel este puternic şi credincios. La un timp după căderea Ierihonului,Rahav s-a căsătorit cu Salmon şi, asemenea lui Rut, a fost inclusă în genealogia lui Hristos (Iosua 6,25; Matei 1,5).

Urie nu a fost singurul hitit aflat în slujba lui David. 1 Samuel 26,6 îl menţionează şi pe Abimelec. Totuşi, Urie a ajuns unul dintre soldaţii de elită ai lui David (1 Cronici 11,41). Dacă Eliam, tatăl Bat-Şebei (2 Samuel 11,3), a fost fiul lui Ahitofel ghilonitul (2 Samuel 23,34), atunci Urie a intrat într-adevăr într-o familie foarte influentă. Şi socrul lui a fost un soldat de elită şi fiul unui sfetnic important al lui David. Faptul acesta ar putea să explice poziţia apropiată a casei lui Urie faţă de palat şi ar putea să explice motivul pentru care Ahitofel a participat mai târziu la conspiraţia lui Absalom. De asemenea, este posibil ca el să fi cultivat ranchiuna împotriva lui David, din cauza felului în care acesta o tratase pe nepoata lui, Bat-Şeba, şi din cauză că l-a ucis pe Urie.

Citeşte Efeseni 2,19. Cum poate asimilarea lui Rut, Rahav şi Urie în Israel să ne ajute să ne stabilim propria genealogie spirituală? Cum ne ajută pasajul acesta să înţelegem că, indiferent de originea noastră, prin Hristos putem să fim primiţi în „casa lui Dumnezeu”?

În lumea biblică, numele vorbea despre moştenirea culturală şi credinţă sau indica dorinţele părinţilor pentru copil. Adesea, o schimbare în viaţă sau a unor concepţii era indicată prin schimbarea numelui.

5. Observă numele noi ale următoarelor personaje biblice şi subliniază motivul pentru care numele lor a fost schimbat. Avraam (Geneza 17,5) Iacov (Geneza 32,27.28), Daniel (Daniel 1,7)

După noaptea de luptă cu solul ceresc, Iacov a avut experienţa une ia dintre cele mai mari schimbări a numelui din toată istoria sfântă. Din „Înşelător” (Iacov) a ajuns „Cel ce luptă cu Dumnezeu” (Israel). În cazul lui Daniel, schimbarea numelui a avut un alt scop. Îm pă ratul Nebucadneţar a vrut să se asigure că tinerii exilaţi au înţeles cine conduce.

El a vrut să le spele creierul. Numele lui Daniel a fost schimbat din „Dumnezeu este judecătorul meu” în „Cel ce protejează viaţa prinţului” (Beltşaţar), într-o încercare a împăratului păgân de a submina supunerea lui David faţă de Dumnezeul lui.

Numele soţului Bat-Şebei nu este aşa de deosebit în istoria biblică. În timpul împăratului Ezechia, un profet pe nume Urie a avertizat despre pedeapsa lui Dumnezeu împotriva Ierusalimului (Ieremia 26,20-23). Este interesant că numele lui Urie este ebraic şi poate fi tradus cu „Lumina mea este Domnul”, sau „Flacăra Domnului”. Deşi este posibil să fi fost hitit prin naştere, el a ales să aparţină Dumnezeului lui Israel. Apartenenţa etnică a lui Urie subliniază faptul că Dumnezeu nu priveşte la exterior, ci cunoaşte inima. Faptul că avem membri ai familiei în poziţii înalte în biserică sau strămoşi mari şi credincioşi nu ne conferă o poziţie mai bună înaintea lui Dumnezeu. Nici istoria familiei noastre, nici istoria personală nu afectează acceptarea noastră de către Dumnezeu.

Prin moartea Sa pentru întreaga omenire, Hristos a dărâmat toate barierele dintre oameni (Galateni 3,28). Crucea dovedeşte că toţi suntem egali înaintea lui Dumnezeu. Hristos a murit pentru fiecare făptură omenească, deoarece fiecare om este de o valoare infinită în ochii Săi. Desigur, uneori, Dumnezeu a dat unor grupuri sarcini şi chemări speciale, dar aceasta nu înseamnă că unii oameni sunt mai valoroşi pentru Dumnezeu decât alţii. Crucea dovedeşte că o asemenea afirmaţie este greşită.

În Biblie, Bat-Şeba apare ca un personaj pasiv, iar autorul biblic se abţine de la orice comentariu cu privire la implicarea şi responsabilitatea ei. Chiar dacă pare a fi pasivă în întregul raport, şi ea va plăti un preţ scump. Copilul ei va muri. Singura ocazie când Bat-Şeba vorbeşte este atunci când îi trimite lui David mesajul că este însărcinată (2 Samuel 11,5). David îşi imaginează că, dacă poate să-l aducă pe Urie acasă chiar şi pentru o singură noapte, va părea că acel copil este al lui Urie, iar păcatul lui va trece neobservat. Prin urmare, David cere să vină Urie, care trebuie să facă o călătorie obositoare de aproximativ 65 de kilometri până la Ierusalim. După o scurtă convorbire, David îl trimite pe Urie acasă, cu porunca ascunsă de a merge şi de a dormi cu soţia lui (2 Samuel 11,8). Într-un efort de a părea generos, el chiar trimite un dar acasă la Urie, gândindu-se că situaţia este întru totul rezolvată. Totuşi, fiind un om principial, Urie un poate să fie manipulat. A doua zi dimineaţa, David aude că Urie a petrecut noaptea la poartă, alături de slujitorii împăratului. Situaţia scapă rapid de sub controlul lui David. El îl cheamă pe Urie. David se simte frustrat. Urie îl face să apară într-o lumină rea. Deşi a fost cândva un om integru, David pare că nu poată înţelege integritatea lui Urie.

6. Care erau motivele lui Urie? 2 Samuel 11,10-13. Ce alte exemple de oameni care au dat pe faţă acelaşi fel de integritate găsim în Biblie?

Răspunsul lui Urie arată că nu era un credincios de formă, ci îi era cu adevărat credincios Dumnezeului lui Israel şi tovarăşilor lui de arme. Urie a considerat că era greşit să folosească situaţia pentru confortul şi avantajul personal. Acelaşi David care a arătat cândva o loialitate deplină faţă de împăratul Saul (chiar dacă Saul îl persecuta) nu poate să înţeleagă acum loialitatea lui Urie. David apelează la un plan dezgustător. El îl îmbată intenţionat pe Urie în încercarea de a-l face să îşi calce principiile. Este interesant de observat că aceeaşi strategie a fost folosită de cele două fiice ale lui Lot şi a condus la apariţia amoniţilor (Geneza 19,30-38), tocmai poporul cu care luptau israeliţii. În ciuda raţiunii afectate de băutură, Urie refuză să-şi compromită valorile şi, din nou, îşi petrece noaptea alături de slujitorii împăratului.

Citeşte Psalmi 51, având în vedere 2 Samuel 11. Ce putem să învăţăm din acest capitol cu privire la natura păcatului, a pocăinţei şi a harului lui Dumnezeu?

„Biblia are puţin de spus pentru a-i lăuda pe oameni. Pentru enumerarea virtuţilor, chiar şi a celor mai mari oameni care au trăit vreodată, este acordat puţin spaţiu în Biblie. Tăcerea aceasta nu este lipsită de scop şi nu este lipsită de o învăţătură. Toate calităţile oamenilor sunt darul lui Dumnezeu. Faptele lor bune sunt îndeplinite prin harul lui Dumnezeu, prin Hristos. Deoarece Îi datorează totul lui Dumnezeu, slava pentru ce fac şi ce sunt ei Îi aparţine doar Lui. Ei sunt doar nişte unelte în mâinile Sale. Mai mult de atât, aşa cum ne învaţă toate lecţiile istoriei biblice, este

periculos să-i lauzi şi să-i înalţi pe oameni, deoarece, dacă cineva ajunge să piardă din vedere dependenţa lui deplină de Dumnezeu şi să se încreadă în puterea proprie, va cădea cu siguranţă. […]

Prin puterea proprie, ne este imposibil să ducem lupta şi orice lucru care ne abate gândurile de la Dumnezeu, orice ne conduce la înălţare de sine şi dependenţă de noi înşine ne pregăteşte sigur calea pentru înfrângere. Nota dominantă a Bibliei este aceea de a inspira neîncredere în puterea omenească şi de a încuraja încrederea în puterea divină.

Spiritul de încredere în sine şi de înălţare de sine a fost acela care a pregătit calea pentru căderea lui David. Flatările şi ademenirile subtile ale puterii şi luxului şi-au făcut efectul asupra lui. Legăturile cu naţiunile din jur, de asemenea, au exercitat o influenţă spre rău. În conformitate cu obiceiurile care au predominat printre conducătorii orientali, împăratul un era condamnat pentru nelegiuiri care nu erau tolerate la supuşi. Monarhul nu a avut obligaţia de a exercita aceeaşi stăpânire de sine ca supuşii lui. Toate aceste lucruri au avut tendinţa de a micşora simţul lui David cu privire la natura nespus de rea a păcatului. În loc de a se baza cu umilinţă pe puterea lui Iehova, el a început să se încreadă în înţelepciunea şi puterea proprie.” – Ellen G. White, Conflict and Courage, p. 177

Întrebări pentru discuţie

1. Ce se poate face pentru a fi în siguranţă împotriva folosirii greşite a puterii? Cum putem să ajutăm pe cineva pe care îl vedem în pericolul de a folosi greşit autoritatea sau influenţa?

2. Cât de binevenite s-ar simţi în grupa voastră persoane din alte grupe sau care nu obişnuiesc să meargă la biserică? Ce aţi putea face pentru a intra în legătură cu „străinii” ?