Judecarea Babilonului

Primele şase plăgi determină secarea Eufratului – oamenii dezamăgiţi nu mai sprijină Babilonul. În ciuda pierderii acestui suport, căderea Babilonului este însoţită de o activitate intensă a demonilor care contrafac lucrarea lui Dumnezeu prin minuni, chiar foc coborât din cer, ceea ce constituie probabil o falsă redeşteptare religioasă (Apocalipsa 13:13). Lucrarea demonilor uneşte întreaga lume în pregătirea pentru bătălia de la Armaghedon.

Chiar la începutul bătăliei finale are loc un mare cutremur, ca parte a plăgii a şaptea, şi Babilonul este împărţit în trei (Apocalipsa 16:18,19). Babilonul din timpul sfârşitului este înfăţişat prin imaginea unei cetăţi, ca simbol al unirii de scurtă durată a triadei satanice – balaurul, fiara ridicată din mare şi fiara ridicată din pământ – cu puterile religioase ale lumii împotriva poporului lui Dumnezeu. Unirea aceasta este distrusă, iar rezultatul este dezintegrarea Babilonului.

Apocalipsa 16:19 doar anunţă prăbuşirea Babilonului, iar capitolele 17 şi 18 arată cum va avea loc efectiv această prăbuşire.

1. Ce simbolizează apele mari? Apocalipsa 17:1,15; Ieremia 51:13

În Biblie, femeia este un simbol pentru poporul lui Dumnezeu. Biserica adevărată a lui Dumnezeu este înfăţişată printr-o femeie castă (Apocalipsa 12:1; 22:17), iar femeia adulteră îi reprezintă pe oamenii apostaţi şi necredincioşi – Babilonul cel mare. Babilonul antic depindea de Eufrat pentru existenţă, iar Babilonul din timpul sfârşitului se bazează pe suportul maselor (simbolizate prin ape).

2. Care două categorii de oameni au o relaţie adulteră cu Babilonul din timpul sfârşitului şi se lasă amăgiţi de el? Apocalipsa 17:2; Apocalipsa 14:8; Apocalipsa 18:2,3

În prima categorie sunt împăraţii pământului, puterile politice conducătoare. În Vechiul Testament, termenul „curvie” este utilizat frecvent pentru a descrie îndepărtarea Israelului apostat de Dumnezeu şi căderea lui în idolatrie (Isaia 1:21; Ieremia 3:1-10). Relaţia dintre împăraţii pământului şi această „curvă” simbolizează unirea puterilor politice conducătoare cu Babilonul din timpul sfârşitului.

În a doua categorie sunt locuitorii pământului, masele conduse. Ei se îmbată cu „vinul Babilonului”. Spre deosebire de conducători, ei sunt ameţiţi de învăţăturile şi de practicile Babilonului, gândind că el îi poate proteja. Dacă beau, oamenii nu mai gândesc logic şi sunt uşor de manipulat (Isaia 28:7). Lumea întreagă, cu excepţia rămăşiţei credincioase, va fi dusă în eroare.

La sfârşit, masele vor fi duse în eroare. Ce ne spune aceasta despre pericolele opiniei populare?

3. Ce reprezintă fiara şi apele mari pe care le vede Ioan? Apocalipsa 17:3

Ioan este dus în viziune într-o pustie. El vede o femeie şezând pe o fiară stacojie, nu pe ape. Femeia de aici reprezintă o entitate religioasă, iar fiara, o putere politică. Imaginea aceasta în care religia domină puterea politică sugerează unirea lor în scopuri. Profeţia arată deci că ele se vor uni în timpul sfârşitului. Faptul că desfrânata şade pe fiară înseamnă că ea o domină, înseamnă că acest sistem religios din timpul sfârşitului va domina puterea politică.

4. Ce legătură există între desfrânata din Apocalipsa 17:3-6 şi balaur, fiara ridicată din mare şi fiara ridicată din pământ (Apocalipsa 12 şi 13)?

Desfrânata îmbrăcată în purpură şi stacojiu este împodobită cu aur, pietre scumpe şi mărgăritare, ca prostituatele din Antichitate (Ieremia 4:30). Culorile sugerează şi puterea de stat, şi autoritatea religioasă.

Îmbrăcămintea ei aminteşte şi de veşmintele marelui-preot din Vechiul Testament, făcute din materiale de culoare purpurie şi cărămizie (Exodul 28:5,6). Preoţii purtau o inscripţie pe mitră: „SFINŢENIE DOMNULUI” (vers. 36-38), ea are un nume scris pe frunte. Paharul din mâna ei sugerează jertfa de băutură din sanctuar (Exodul 30:9). Prin această înfăţişare religioasă istorică, sistemul acesta religios din timpul sfârşitului devine o unealtă puternică prin care Satana atrage lumea de partea lui, dar rămâne o desfrânată şi o mamă a desfrânatelor. Babilonul este îmbătat de sângele sfinţilor şi al mucenicilor lui Isus – creştinismul medieval din Europa occidentală aflat sub conducerea papalităţii s-a făcut răspunzător pentru moartea a milioane de creştini credincioşi Evangheliei.

Imaginea Babilonului din Apocalipsa 17 seamănă cu imaginea Izabelei din biserica Tiatira (Apocalipsa 2:20-23). Ce ne spune aceasta despre caracterul Babilonului din timpul sfârşitului?

Trăind în epoca ecumenismului, protestanţii uită realitatea istorică a persecuţiei religioase din secolele trecute (Apocalipsa 12:13,14) şi că, potrivit profeţiei, persecuţia se va repeta şi va fi mai aprigă.

5. Compară următoarele pasaje. Ce lămuriri aduc ele cu privire la cele trei etape ale existenţei şi activităţii fiarei? Apocalipsa 17:8; Apocalipsa 13:8; Apocalipsa 13:3

Despre fiara stacojie se spune că „era şi nu mai este”, că „are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare”. Cele trei elemente menţionate sugerează mai înainte de toate o contrafacere a Numelui lui Yahwé, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine” (Apocalipsa 1:4; 4:8). Apoi, reprezintă cele trei etape ale existenţei fiarei:

(1) Fiara „era”, a existat în trecut – vezi activitatea ei din perioada celor 1 260 de zile profetice (Apocalipsa 13:5).

(2) „Nu mai este.” Primind rana de moarte (vers. 3) în anul 1798, fiara a încetat să fie o putere persecutoare. Pentru un timp, a dispărut de pe scena lumii, şi totuşi a supravieţuit.

(3) La final, odată cu vindecarea rănii de moarte, ea va reveni la viaţă cu mare furie satanică.

Apocalipsa 17 descrie fiara din Apocalipsa 13:1-8 la momentul vindecării rănii de moarte. Pe ea şade desfrânata numită Babilon. Va exista iar o unire temporară între religie şi politică, la fel ca în Evul Mediu, şi va izbucni din nou persecuţia.

„Să renască opoziţia, să domnească din nou fanatismul şi intoleranţa, să se aprindă persecuţia, şi atunci cei cu inima împărţită şi ipocriţii se vor clătina şi vor renunţa la credinţă, dar creştinul adevărat va sta tare ca o stâncă, credinţa lui va fi mai puternică şi speranţa lui va fi mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 495).

Cum ar trebui să fie experienţa noastră creştină acum, înainte de aprinderea persecuţiei?

6. Pentru a înţelege ce sunt cele şapte capete este nevoie de o minte plină de înţelepciune. Despre ce înţelepciune este vorba aici? Cum o putem obţine? Apocalipsa 17:9-11; Apocalipsa 13:18; Iacov 1:5

Unii traducători consideră că aici se face referire la cele şapte dealuri pe care este ridicată Roma şi traduc grecescul oroi („munţi”) prin „dealuri”. Sunt şi şapte împăraţi care sunt simbolizaţi prin cei şapte munţi. Însă munţii aceştia există succesiv, nu simultan şi nu simbolizează împăraţi ca persoane, fiindcă Apocalipsa nu se ocupă de indivizi, ci de sisteme. În Biblie, munţii reprezintă adesea puteri mondiale sau imperii (Ieremia 51:25; Ezechiel 35:2,3). În profeţia biblică, „împăraţii” semnifică împărăţii (vezi Daniel 2:37-39; 7:17). Prin urmare, se pare că cei şapte munţi reprezintă şapte mari imperii succesive care au dominat lumea de-a lungul istoriei şi prin care Satana s-a opus lui Dumnezeu şi i-a făcut rău poporului Său. Din perspectiva lui Ioan, cinci dintre aceste imperii au căzut, unul este şi celălalt n-a venit încă. Cele cinci care au căzut sunt marile împărăţii care au dominat în perioada Vechiului Testament şi care i-au făcut rău (uneori) poporului lui Dumnezeu: Egiptul, Asiria, Babilonul, Persia şi Grecia. Împărăţia a şasea este Imperiul Roman din timpul lui Ioan.

Împărăţia a şaptea este fiara din Apocalipsa 13, biserica medievală condusă de papalitate, care a stăpânit peste poporul lui Dumnezeu şi i-a făcut rău. Ea urma să vină după moartea lui Ioan şi după căderea Imperiului Roman păgân. Istoria confirmă profeţia aceasta, care a fost făcută cu mai multe secole înainte de evenimentele pe care le anunţa.

Ioan află că fiara stacojie se află în etapa capului al optulea, deşi este din numărul celor şapte. Din care şapte? Din moment ce capetele apar succesiv în timp, capul al optulea este probabil succesorul celui de-al şaptelea care a primit rana de moarte. În etapa acestui al optulea cap o poartă fiara stacojie pe desfrânata Babilon. Astăzi ne aflăm în perioada vindecării rănii de moarte. Capul al optulea va intra în scenă chiar înainte de sfârşit şi va merge la pierzare.

7. Ce aflăm despre cei „zece împăraţi”? Apocalipsa 17:12-15; Apocalipsa 16:12-16

Sunt diverse interpretări pentru identitatea acestor împăraţi. Dar Apocalipsa nu spune cine sunt, ci doar că ei formează o coaliţie politică de scurtă durată chiar înainte de sfârşit şi că susţin Babilonul.

Apocalipsa 17:13,14 redă din nou pe scurt bătălia de la Armaghedon, prezentată iniţial în Apocalipsa 12:12-17. La instigarea triadei satanice, coaliţia politică mondială se va război cu Mielul. Aceasta arată că bătălia finală nu este un conflict armat din Orientul Mijlociu, ci conflictul de veacuri dintre Satana şi coaliţia lui, pe de o parte, şi Hristos şi poporul Lui credincios, de cealaltă parte.

8. Care este cauza schimbării de atitudine a celor zece împăraţi faţă de Babilon? Cine se află în spatele lucrurilor care i se întâmplă Babilonului? Apocalipsa 17:16-18; Apocalipsa 16:2-12

Scena aceasta este un alt mod de a descrie secarea Eufratului (Apocalipsa 16:12). Ioan foloseşte limbajul Vechiului Testament care zugrăveşte judecăţile lui Dumnezeu împotriva Ierusalimului (Ieremia 4:30). Arderea era pedeapsa pentru fiica unui mare-preot implicată în prostituţie (Leviticul 21:9). În Apocalipsa 16:10-12 se arată că puterile politice sunt dezamăgite de neputinţa sistemului religios de a proteja de plăgi. Se simt înşelate şi îl atacă cu ostilitate. Acest sistem religios apostat de la sfârşitul timpului este pedepsit împreună cu toţi cei care au ales să se identifice cu el.

Multe întrebări legate de evenimentele de la sfârşit rămân fără răspuns şi ne pot pune în încurcătură. Ce făgăduinţă ne este dată în Apocalipsa 17:14 şi ce semnificaţie are ea pentru noi?

Înainte ca Babilonul să dispară, o voce din cer îi îndeamnă pe copiii lui Dumnezeu care se mai află în el să iasă de acolo (Apocalipsa 18:4). Mulţi închinători ai lui Dumnezeu se mai află încă în Babilon din diferite motive. Prin biserica Sa din timpul sfârşitului, Dumnezeu îi cheamă să iasă de acolo ca să nu fie părtaşi la păcatele lui. Ei trebuie să iasă din el dacă vor să nu aibă soarta lui. Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre ei să piară. Apocalipsa 19:1-10 ne arată că mulţi oameni evlavioşi din Babilon vor răspunde acestui apel. Gândeşte-te atunci la responsabilitatea uriaşă care ne revine, ca biserică a rămăşiţei, şi la marea noastră nevoie de putere de la Dumnezeu!

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Numeri 30-36
1. Cum se putea întări sau desfiinţa juruinţa unei femei măritate?
2. Câţi ostaşi, dintre cei care au luptat contra madianiţilor, au lipsit după încetarea luptei?
3. Ce caracteristică avea Elim – unul dintre locurile unde au tăbărât israeliţii?
4. Pentru cine era interzis să se primească răscumpărare?

Istoria mântuirii, capitolul 56
5. Cine sunt cei care se unesc în a arunca reproşuri asupra creştinismului?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!