Semnul lui Dumnezeu şi semnul fiarei

Apocalipsa 12 se încheie cu imaginea în care Satana se pregăteşte mânios să facă război cu poporul credincios al lui Hristos. Capitolul 13 îl înfăţişează făcând pregătiri pentru bătălia finală, cu ajutorul a doi aliaţi, reprezentaţi ca două animale fioroase. Ca antiteză a Trinităţii divine (vezi Apocalipsa 1:4-6), aceste trei puteri formează o triadă nesfântă care se opune lucrării lui Dumnezeu de mântuire şi încearcă să câştige loialitatea locuitorilor pământului.

De aici înainte vom discuta în principal, dar nu exclusiv, despre profeţiile care urmează să se împlinească. Prin ele, Dumnezeu ne dezvăluie ce se va întâmpla în timpul sfârşitului, ca să nu fim luaţi prin surprindere.

Totuşi profeţiile acestea nu ne spun când şi exact cum se vor derula evenimentele. Să avem deci grijă să nu facem speculaţii. Şi să nu uităm că profeţiile din Apocalipsa au două scopuri practice: să ne înveţe cum să trăim astăzi şi cum să ne pregătim pentru viitor.

1. Care sunt caracteristicile acestei fiare şi care sunt etapele existenţei ei? Apocalipsa 13:1-4,8; Apocalipsa 17:8

Ioan vede ieşind din mare o fiară monstruoasă. Fiara reprezintă de obicei o putere politică, însă din descrierea acestei fiare rezultă că este vorba despre o putere religioasă şi politică. Marea simbolizează condiţiile sociopolitice tulburi de după căderea Imperiului Roman (Daniel 7:2,3,23,24).

Ioan notează despre această fiară că are şapte capete şi zece coarne, la fel ca balaurul din Apocalipsa 12:3, arătând astfel relaţia dintre ei. Pe capete are scrise nume de hulă, iar pe coarne poartă cununi împărăteşti. Capetele sunt autorităţile statale prin care Satana l-a persecutat pe poporul lui Dumnezeu de-a lungul istoriei (Apocalipsa 17:9-11). Numele de hulă reprezintă pretenţia fiarei la titlul divin. Cele zece coarne reprezintă, conform cu Daniel 7:24, naţiunile rezultate din destrămarea Imperiului Roman. Caracteristicile acestea indică spre etapa papală a Imperiului Roman.

Fiara seamănă cu un leopard, cu un urs şi cu un leu, combinând caracteristicile primelor patru fiare (simbolurile imperiilor mondiale) din Daniel 7:2-7: Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma (Daniel 7:17). Ioan însă le enumeră în ordine inversă, indicând faptul că fiara ieşită din mare are legătură cu fiara a patra din Daniel 7, Imperiul Roman.

Balaurul i-a dat acestei fiare puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. După cum Tatăl l-a dat tronul Său şi autoritatea Sa lui Hristos (Apocalipsa 2:27), la fel balaurul învesteşte fiara drept coregent şi reprezentant al lui pe pământ. Deci fiara din mare este al doilea membru al triadei satanice, care îşi doreşte să ia locul lui Isus Hristos în mintea şi în inima oamenilor.

Apocalipsa 13:5 declară că perioada de activitate a fiarei este de 42 de luni, sau de 1 260 de zile profetice (ani). La finalul perioadei, unul dintre capetele ei este rănit de moarte, ducând la o pierdere temporară a autorităţii sale, pentru că rana va fi vindecată. Oamenii privesc la fiară cu mirare şi încep să se închine balaurului şi fiarei.

Apocalipsa 13:5 precizează cât va dura perioada de persecuţie. Cele 42 de luni de activitate a fiarei coincid cu cele 1 260 de zile în care femeia din Apocalipsa 12:14 (biserica) este prigonită. Zilele profetice simbolizează ani. Anul 538 d.Hr. marchează începutul acestei perioade în care biserica Romei, cu papa în frunte, s-a ridicat ca putere ecleziastică şi a dominat lumea occidentală în epoca medievală. Evenimentele din timpul Revoluţiei Franceze i-au produs fiarei (catolicismului) o rană de moarte în anul 1798, făcând să înceteze pentru o vreme stăpânirea asupritoare a bisericii şi religia de stat.

2. Ce au în comun fiara ridicată din mare, cornul mic şi omul fărădelegii? Apocalipsa 13:5-8; Daniel 7:24,25; 2 Tesaloniceni 2:2-12

Activitatea fiarei din perioada de 1 260 de zile profetice este denumită cu termenul generic de hulă. În Noul Testament, hula poate însemna pretenţia de a fi egal cu Dumnezeu (Ioan 10:33; Matei 26:63-65) sau de a avea prerogativele Sale (Marcu 2:7). Hulele fiarei care a ieşit din mare sunt îndreptate „împotriva lui Dumnezeu, să-l hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer” (Apocalipsa 13:6). Cortul lui Dumnezeu este sanctuarul din cer, unde Hristos slujeşte pentru noi. Fiara din mare neagă lucrarea de mijlocire a lui Hristos prin înlocuirea ei cu un sistem omenesc care pretinde a administra mântuirea şi iertarea păcatelor, acte care, în esenţă, constituie blasfemie.

Apocalipsa 13 descrie o perioadă de apostazie gravă, produsă în momentul în care biserica-stat din Europa occidentală, sub tutela Romei, a pretins pentru conducătorul ei, papa, poziţia şi prerogativele lui Dumnezeu. Lucrarea de ispăşire a păcatului îndeplinită de Hristos în sanctuarul din cer a fost înlocuită cu lucrarea preoţilor bisericii. Cine nu se supunea Romei avea parte de persecuţie şi de moarte. Sigur că astăzi declaraţiile acestea sunt considerate dure, bigote chiar, însă prezentul nu poate şterge trecutul, oricât de mult s-ar dori să fie şters.

Cum putem rămâne fideli profeţiei despre istoria bisericii si, în acelaşi timp, să fim blânzi şi plini de tact atunci când le-o prezentăm altora?

3. Care sunt caracteristicile fiarei a doua? Ce semnifică faptul că ea se ridică din pământ? Apocalipsa 13:11; Apocalipsa 12:14-16

Ioan vede o altă fiară ridicându-se din pământ. Prima fiară este înspăimântătoare la vedere, iar a doua are o înfăţişare inofensivă, are „două coarne ca ale unui miel” (Apocalipsa 13:11). În Apocalipsa, mielul este exclusiv un simbol al lui Hristos. Prin urmare, puterea aceasta pare a fi blândă.

Ea apare pe teritoriul care a protejat biserica persecutată de „apele” vărsate de balaur la finalul celor 1 260 de zile profetice (Apocalipsa 12:14-16) şi pare prietenoasă cu biserica. În mod evident, ea este un actor nou pe scena lumii, o putere care a devenit mondială după ce fiara din mare a primit rana de moarte, adică după Revoluţia Franceză, deci nu poate fi decât o putere din timpul sfârşitului. Dar puterea aceasta care seamănă cu un miel vorbeşte ca un balaur, ca Diavolul însuşi. Ea va avea un rol esenţial în încercarea de a convinge întreaga lume să i se închine primei fiare care a primit rana de moarte. Aceasta înseamnă că ea se va ridica din teritoriul care, în epoca postmedievală, i-a oferit protecţie bisericii şi va ajunge acum să o persecute.

„Ce naţiune din Lumea Nouă se ridica la putere în anul 1798, având perspectiva forţei şi măreţiei şi atrăgând atenţia întregii lumi? Interpretarea simbolului nu lasă loc vreunui dubiu. O singură naţiune, şi numai una, corespunde descrierii din această profeţie, care face referire indiscutabil la Statele Unite ale Americii” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 363).

Când au fost identificate cu această fiară, Statele Unite nu aveau nici pe departe puterea şi influenţa de acum. De ce este corectă identificarea lor cu puterea descrisă în profeţie?

4. În ce va consta activitatea fiarei a doua şi care va fi cea mai mare dintre amăgirile ei? Apocalipsa 13:12,13; 1 Împăraţi 18:38; Faptele 2:3

La sfârşitul timpului, fiara care seamănă cu un miel începe să exercite autoritatea fiarei dintâi, ca o contrafacere a planului de mântuire. După cum Duhul Sfânt exercită autoritatea lui Hristos, îndreptând atenţia oamenilor către El (Ioan 15:26), tot aşa puterea aceasta pământească exercită toată autoritatea fiarei din mare şi îndreaptă atenţia oamenilor către aceasta.

Fiara a doua îi este subordonată fiarei dintâi şi îi determină pe locuitorii pământului să i se închine acesteia. Textul ne arată că activitatea aceasta se corelează cu vindecarea rănii de moarte. Şi cum anume îi va determina să i se închine fiarei dintâi? Iniţial îi va convinge prin minuni (Apocalipsa 13:13,14), iar în etapa finală, îi va constrânge (Apocalipsa 13:15-17)

Vindecarea rănii de moarte a fiarei dintâi se referă la restaurarea puterii sistemului religios medieval. Prin intermediul minunilor, fiara a doua îi va convinge pe locuitorii pământului să îi facă „o icoană” fiarei dintâi. O icoană este o imagine, o reproducere a unei realităţi. Lumea va fi determinată să creeze un sistem religios asemănător cu cel din Evul Mediu. Oamenii vor lua minunile înşelătoare drept manifestări ale puterii divine. Iar „icoana fiarei” se va forma în momentul în care puterea civilă se va alătura organizaţiilor religioase pentru a impune un sistem fals de închinare.

Prin preluarea expresiei din Geneza 2:7, Apocalipsa 13:14,15 ne spune că fiara a doua „îi va da suflare” (în engl.: „o va activa”) printr-un proces similar cu cel folosit de Dumnezeu pentru a aduce la viaţă omul. Locuitorii lumii vor fi amăgiţi să recunoască şi să accepte autoritatea primei fiare prin convingere şi constrângere.

Dumnezeu nu ne-a forţat sa ne închinam Lui şi să-L ascultăm, ci dimpotrivă, a fost dispus să moară pe cruce. Ce concluzie putem trage despre această coaliţie de forţe care va recurge la constrângere?

Apocalipsa 13 arată că fiara asemănătoare cu un miel va avea un rol de conducere în criza finală. Această putere mondială va stabili un sistem care va reflecta creştinismul medieval în ce priveşte controlul asupra conştiinţei oamenilor.

5. Ce legătură are aplicarea semnului pe frunte şi pe mâna dreaptă cu poruncile lui Dumnezeu? Apocalipsa 13:16,17; Deuteronomul 6:4-8

Toţi oamenii vor fi forţaţi să primească semnul fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte. A primi semnul fiarei înseamnă a recunoaşte autoritatea ei. Dacă sigiliul îi identifică pe cei care îi aparţin lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:1), semnul fiarei îi identifică pe închinătorii fiarei. Acest semn nu este vizibil. Ideea aplicării lui pe mâna dreaptă sau pe frunte are la bază învăţătura dată de Moise israeliţilor de a-si lega Legea lui Dumnezeu ca semn la mână sau la frunte (Deuteronomul 6:8), aplicarea pe frunte însemnând imprimarea Legii în minte, iar pe mâna dreaptă, imprimarea ei în comportament, în fapte.

În criza finală, problemele principale vor fi închinarea şi ascultarea de Dumnezeu prin păzirea poruncilor Sale (Apocalipsa 14:12). Porunca despre Sabat va constitui testul special al credincioşiei şi ascultării de Dumnezeu. După cum Sabatul este semnul distinctiv al ascultării poporului credincios al lui Dumnezeu (Ezechiel 20:12), semnul fiarei este dovada ascultării de fiară.

Semnul fiarei este un atac direct asupra poruncii a patra. El înalţă o lege făcută de om. Principala dovadă o constituie duminica, instituţia stabilită de oameni (Daniel 7:25) ca zi de închinare în locul Sabatului zilei a şaptea, poruncit în Scriptură. Noi ne închinăm Domnului, Creatorului nostru, iar Sabatul zilei a şaptea este încă de la începutul lumii semnul calităţii Sale de Creator. A încerca să schimbi ziua stabilită de El cu alta echivalează practic cu a încerca să-ţi însuşeşti rolul şi puterea care îi aparţin doar Lui.

Compară scena din Apocalipsa 13:14-18 cu cea din Daniel 3:1-7. Ce asemănări găsim şi ce se va întâmpla la sfârşitul timpului?

Apocalipsa ne descoperă că, la sfârşitul istoriei, Sabatul va fi un semn al ascultării. Păzirea duminicii în prezent nu echivalează în mod automat cu primirea semnului fiarei, dar va deveni semnul fiarei atunci când oamenii, după ce vor fi înţeles importanţa zilei de închinare, vor alege să fie de partea lui Dumnezeu sau împotriva Lui. Momentul acela este încă în viitor.

„Nimeni nu a primit încă semnul fiarei. Timpul de încercare nu a sosit încă. În fiecare biserică se află creştini adevăraţi, inclusiv în comunitatea romano-catolică. Nimeni nu va fi condamnat până când nu va avea lumina şi va înţelege obligaţia de a respecta porunca a patra. Totuşi, când se va da decretul care impune sabatul fals şi când strigătul cu glas tare al îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia între ce este fals şi ce este adevărat va fi trasată cu claritate. Atunci, aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei” (Ellen G. White, Evanghelizare, ed. 2008, p. 186).

Azi, păzirea duminicii încă nu înseamnă pierderea definitivă, tot aşa cum păzirea Sabatului nu asigură mântuirea. Însă vine timpul când „semnul fiarei” va deveni principala chestiune controversată şi când ziua de închinare va fi testul credincioşiei. Apocalipsa ne îndeamnă să studiem Biblia şi profeţia cu seriozitate şi să facem totul pentru a duce Evanghelia la cei care nu îl cunosc încă pe Hristos.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Numeri 9-15
1. Când puteau prăznui Paştele cei care, din motive obiective, nu îl puteau prăznui la data stabilită?
2. Ce zicea Moise când pornea chivotul şi când îl aşezau?
3. De când îi slujea Iosua lui Moise?
4. În ce situaţie „s-au îndărătnicit” israeliţii să iasă la luptă fără chivot şi fără Moise?

Istoria mântuirii, capitolul 53
5. Ce au găsit cei care căutau adevărul?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!