Antihristul

Gândul central: Pentru a corecta teologia greşită a tesalonicenilor cu privire la evenimentele sfârşitului, Pavel le dezvăluie adevărul despre amăgirile din vremea sfârsitului.

Pe lângă cuvintele de încurajare şi de îndemn, Pavel le scrie tesaloni­-
cenilor şi despre evenimentele sfârşitului, inclusiv despre cel mai glorios
eveniment dintre toate: a doua venire a Domnului Isus.

În pasajul din săptămâna aceasta, el continuă să vorbească despre
sfârşitul lumii, dar accentul cade pe alt aspect. EI le-a prezentat deja detali­ile
revenirii în perioada în care a fost în mijlocul lor, iar aici îşi manifestă
grija pastorală pentru a-i linişti şi a-i convinge să aibă mai multă răbdare
în aşteptarea evenimentelor sfârşitului şi pentru a-i atenţiona cu privire la
învăţăturile mincinoase care circulau la momentul acela pe această temă.

Primele versete ale pasaj ului studiat săptărnâna aceasta conţin câteva
cuvinte care ne trimit cu gândulla unele teme din prima epistolă, precum
venirea Domnului nostru (1 Tesaloniceni 4:15), strângere a credincioşilor
(1 Tesaloniceni 4:17) şi ziua Domnului (1 Tesaloniceni 5:2). Prin urmare,
pasajul studiat săptămâna aceasta este o clarificare a unor afirmaţii an­
terioare. Pavel dezvăluie aici câteva adevăruri pe care şi noi trebuie să le
înţelegem.

1.Ce subiect abordează Pavel În 2 Tesaloniceni capitolul2? Ce relevanţă au aceste cuvinte pentru noi? Cu ce provocări similare legate de eve­nimentele sfârşitului (stabilirea de date. teorii ale conspiraţiei etc.) ne confruntăm si noi În biserică. desi situatia de acum este diferită? Care este principiul comun al problemelor deatunci şi de astăzi? 2 Tesaloni­ceni 2:1-3

Nu există în pasajul acesta o dovadă clară că biserica i-ar fi pus apos­-
tolului întrebări despre a doua venire a Domnului Isus. Probabil că Pavel
însuşi a observat această problemă şi a oferit un răspuns. Expresia „strân­-
gerea noastră laolaltă cu El” ne aduce aminte de cuvintele din prima
epistolă (1 Tesaloniceni 4:15-17).

De asemenea, pasajul studiat astăzi ne aduce aminte de avertizarea pe
care a dat-o Isus Însuşi (Matei 24:1-13). Tesalonicenii s-au lăsat repede
tulburaţi de informaţiile contradictorii care au ajuns la ei la scurt timp
după ce au primit prima epistolă.

Pavel nu precizează care a fost cauza tulburării lor. Poate că nici el nu o
aflase. Cuvântul „duh” se referă, probabil, la o învăţătură profetică adusă
de un profet mincinos sau la o idee greşită desprinsă din prima epistolă a
sa. O a doua cauză posibilă este cuvântul rostit, o învăţătură transmisă prin
viu grai de la un membru la altul. Când aminteşte de o „epistolă ca venind
de la noi”, Pavel se referă, probabil, la o scrisoare trimisă în numele său
sau la utilizarea greşită a epistolelor care îi aparţineau într-adevăr.

Oricât de vigilent ar fi un pastor, există nenumărate căi prin care ideile
greşite pot prinde rădăcini în biserică. Uneori, membrii preferă să accepte
o veste sau un zvon decât să studieze Scriptura personal. Alteori, ideile
răspândite sunt biblice până la un punct, dar sunt promovate în detrimen­
tul altor învăţături biblice cu care acestea formează un tot unitar.

Se pare că această a doua situaţie exista şi în Tesalonic. Credincioşii
aveau multe cunoştinţe corecte despre a doua venire a lui Isus şi despre
evenimentele care aveau să o preceadă. Dar aveau tendinţa de a accentua
o extremă sau alta a învăţăturii, nereuşind să aibă o atitudine echilibrată.
Ei nu au luat seama la avertizarea dată de Isus cu privire la semnele reveni­-
rii Sale (Matei 24:4-8) şi au ajuns să se plângă că revenirea a fost amânată
(1 Tesaloniceni 4:13-15). După cum reiese din capitolul 2, ei ajunseseră să
creadă că trăiau deja în timpul evenimentelor finale.

În răstimpul dintre prima şi a doua epistolă, membrii bisericii din Te­
salonic au început să aibă nedumeriri cu privire la cuvintele scrise de Pavel
în prima epistolă. Unii au tras concluzia că revenirea Domnului era foarte
aproape, pe când alţii considerau că Isus venise deja pe ascuns (2 Tesa­-
loniceni 2:2). Care a fost răspunsul scurt dat de Pavel la această problemă?
„Lucrul acesta nu poate fi adevărat. Sunt prea multe evenimente care nu
au avut loc încă.” Nedumerirea tesalonicenilor l-a determinat să includă
aici cea mai amplă prezentare a evenimentelor finale. Crestinii ar fi mai săraci
dacă nu s-ar fi păstrat aceste cuvinte.

2.Ce ne spune Pavel despre „omul fărădelegii”? Ce principii din aceste versete ne ajută să înţelegem ce subiect abordează el? 2 Tesaloniceni 2:3,4

În original, versetele 3 si 4 sunt incomplete. Expresia nu va veni” nu
apare în greacă şi este adăugată în cele mai multe traduceri. Pavel enumeră
lucrurile care trebuie să se întâmple înainte de venirea lui Isus. Va fi o
„lepădare de credinţă” (apare cuvântul grecesc apostasia, care înseamnă,
bineînţeles, „apostazie”) şi apoi se va descoperi „omul fărădelegii”. În
2 Tesaloniceni 2:8-10 se arată că aceasta este lucrarea lui Satana de di-­
naintea revenirii Domnului (vezi secţiunea de miercuri). Însă, înainte de
descoperirea aceasta a fărădelegii, este o perioadă de „taină”, când el este
„oprit” şi nu poate să se manifeste ( vers. 6,7).

Versetul 4 ne oferă o descriere a omului fărădelegii (sau „păcatului”), care
lucrează o vreme pe ascuns şi care, în final, este descoperit. EI I se împotriveşte
lui Dumnezeu, se înalţă mai presus de Dumnezeu, stă în templu şi declară că
el este Dumnezeu. Versetul acesta este plin de aluzii la versete din Vechiul
şi Noul Testament. „Potrivnicul” ne aminteşte de pârâşul din Zaharia 3:1.
Faptul că se înalţă mai presus de Dumnezeu şi că ia locul Său din Templul
ceresc ne aminteşte de cornul mic din Daniel 8. Faptul că se dă drept
Dumnezeu ne aminteste de descrierea lui Satana din Isaia 14 si Ezechiel
28; de asemenea, ne’ aminteşte de puterea blasfematoare din Daniel
11:36-39. Aşadar, descrierea omului fărădelegii conţine elemente care arată
atât spre Satana, cât şi spre agentul lui din decursul istoriei creştine.

Suntem şi noi înclinaţi să manifestăm aceleaşi atitudini ca „omul fără­ delegii”?

3.Care erau cele două caracteristici ale stării lumii la data aceea? Ce ne spune aceasta despre marea luptă? 2 Tesaloniceni 2:6,7

Dacă unim aceste versete cu cele anterioare, observăm că Pavel
prezintă aici cele trei etape ale istoriei de la „vremea lui” până la sfârsit.
Ultima etapă începe la revenirea lui Isus. Înainte de etapa aceasta, este
etapa descoperirii omului fărădelegii (vers. 3), numit şi „acel nelegiuit”
(vers. 8). Iar înainte de etapa descoperirii, este etapa tainei şi a „opririi”
(vers. 6,7).

Deşi ne-am dori foarte mult să înţelegem pe deplin ce vrea Pavel să
spună aici, există unele neclarităţi. Puterea care opreşte este la genul neu­
tru (deci este un obiect) în versetul 6 şi la genul masculin (deci este o
persoană) în versetul 7. Cel Nelegiuit (genul masculin, vers. 8) apare la
neutru în versetul 7 („taina fărădelegii”) şi nu este clar (vers. 7) nici dacă
puterea care îl opreşte este dată la o parte sau are autoritatea de a se da
singură la o parte (traducerea corectă ar fi „până când el este dat din
cale”).

Cine este „cel ce o opreşte” sau „puterea care o opreşte” din aceste ver­-
sete? „Cel ce o opreşte” exista pe timpul lui Pavel; susţinea legea (o putere
care opreşte nelegiuirea, vers. 7); avea de îndeplinit o misiune divină; şi
era suficient de puternic pentru a împiedica lucrarea lui Satana (vers. 9).

4.Potrivit altor pasaje din Noul Testament. ce anume opreşte a doua ve­nire a lui Isus? Matei 24:14; Marcu 13:10; Apocalipsa 14:6,7.

În mare parte din Noul Testament, evenimentele premergătoare reve­-
nirii lui Isus sunt prezentate ca având loc după proclamarea finală a Evan­-
gheliei. În acest caz, putem deduce că Dumnezeu Însuşi este „cel ce o
opreşte”, cel care împiedică derularea evenimentelor finale până când toţi
oamenii au ocazia de a auzi Evanghelia.

Cum poti invăta ca, atunci când esti ispitit, să ceri ca puterea lui Dumnezeu să te împiedice să’jaci un lucru rău?’

5.Citeşte 2 Tesaloniceni 2:8-10. Cum interpretăm acest pasaj? Cum ne ajută În interpretare expresia „n-au primit dragostea adevărului”?

Omul fărădelegii este amintit pentru prima dată în 2 Tesaloniceni
2:3,4. Aproape pe tot parcursul istoriei creştine, el s-a străduit să lovească
în Legea lui Dumnezeu (în special în Sabat) si să îsi insusească puteri­-
le care Îi aparţin numai lui Hristos. În pasaje ‘ca D~niel 7:’20-25 (cornul
mic) şi Apocalipsa 13:1-7 (fiara ieşită din mare), această putere lucrează
după căderea Imperiului Roman păgân, unind autoritatea religioasă cu
cea seculară pentru a-i persecuta pe sfinţii lui Dumnezeu. Singura putere
din istorie care corespunde tuturor criteriilor arătate în profeţii este pa­
palitatea. Mulţi cercetători, din Evul Mediu şi până În vremea noastră, au
considerat că această instituţie este Antihristul. (Cei mai mulţi creştini
au renunţat la această interpretare abia în ultimele două secole, fapt in­
teresant dacă este privit din perspectiva evenimentelor finale.) Această
identificare a papalităţii corespunde criteriilor din 2 Tesaloniceni 2, unde
„omul fărădelegii” trebuia să fie atât de gen masculin (o persoană), cât şi
de &en neutru (o putere mondială sau o instituţie).

In versetul 7, „taina fărădelegii” este o denumire adecvată pentru lu­-
crarea omului fărădelegii. Dar, spre finalul istoriei, sfidarea făţişă a lui
Dumnezeu şi a legilor Sale va fi şi mai răspândită pe glob. Continuitatea
acestei puteri, amintită atât în acest pasaj, cât şi în Daniel 7 şi Apocalipsa
13, ne arată că papalitatea va avea un rol important şi în timpul sfârşitului.

6.Ce lucrări ale lui Dumnezeu În decursul istoriei vor fi contrafăcute la sfârşit? Compară 2 Tesaloniceni 2:9 cu Faptele 2:22.

În spatele Antihristului care a lucrat printre naţiuni în decursul isto­-
riei se află Satana însuşi. El este iniţiatorul şi înfăptuitorul amăgirilor de
la sfârşit. La sfârşitul timpului, evenimentele îl vor determina să facă un
ultim gest disperat. El va lăsa deoparte orice precauţie şi va apărea în
persoană pentru a-L imita pe Isus (vezi secţiunea de vineri). Prin minuni
contrafăcute, el va încerca să abată atenţia oamenilor de la Evanghelie (de
la viaţa, moartea şi învierea lui Isus) şi chiar de la a doua venire.

Meditează la ideea de „dragoste pentru adevăr”. Cum poţi primi această dragoste? De ce este ea atât de importantă pentru cei care nu vor să cadă pradă niciunei amăgiri spirituale, mai ales în zilele finale? Cum ne putem deprinde să primim dragostea pentru adevăr?

7.De ce Îngăduie Dumnezeu ca atât de mulţi oameni să fie amăgiţi? Potri­vit cu 2 Tesaloniceni 2:10-12, ce anume au respins cei nelegiuiţi?

Versetul 11 este pentru mulţi oameni foarte problematic. Pavel
declară direct: „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o
minciună.” Reacţia imediată este să ne întrebăm: „Cum poate Dumnezeul
adevărului să trimită o minciună? Cum poate El să se poarte la fel ca Sa­
tana?” (Compară vers. 11 cu vers. 9.)

Acum, Pavel dă cortina la o parte şi ne lasă să întrezărim o parte din
marea luptă dintre Hristos şi Satana, luptă care nu se dă doar aici, pe
pământ. Satana L-a acuzat pe Dumnezeu că este nedrept, tiran şi mincinos.
În timpul crizei finale a istoriei pământului, Dumnezeu „trimite” o lucrare
de rătăcire peste cei nelegiuiţi, nu pentru că El ar minţi, ci pentru că le
îngăduie celor nelegiuiţi să aleagă minciuna în locul adevărului şi să le arate
astfel consecinţele deciziilor pe care le-au luat deja (vers. 12). El le permite
să culeagă roadele faptelor lor rele. Evenimentele din timpul sfârşitului ex­-
pun privirilor tuturor gândurile şi caracterul lui Satana şi ale adepţilor lui.

Lucrarea de rătăcire Începe când oamenii resping Evanghelia lui Isus
Hristos. VersetullO arată că cei nelegiuiţi nu vor să primească dragostea
adevărului. Darul mântuirii din Evanghelie este ţinta pe care o urmăresc
puterile apocaliptice descrise aici. Prin învăţăturile şi prin practicile ei,
papalitatea a subminat Evanghelia. Ea continuă această lucrare până când
va fi dată În vileag de evenimentele finale descrise în vers. 8-12. Prin ur­-
mare, proclamarea finală a Evangheliei (Matei. 24:14; Apocalipsa 14:6,7)
precede judecata finală şi amăgirile din timpul sfârşitului.

În final, indiferent de formele politice sau religioase pe care le ia ma­-
rea luptă aflată în derulare aici, pe pământ, nu evenimentele politice au
fost punctul esenţial al controversei dintre bine şi rău pe tot parcursul isto­-
riei creştine, ci Evanghelia lui Hristos. Antihristul îşi dezvăluie adevăratul
caracter prin încercarea de a-şi însuşi viaţa, moartea şi domnia cerească a
Domnului Isus. Toate celelalte elemente implicate în această luptă au rol
secundar.

Citeste cu atentie 2 Tesaloniceni 2:12. Care este motivul principal pentru care oamenii nu primesc adevărul? Te-ai găsit vreodată în această situaţie? Altfel spus, cum te-a împiedicat „pLăcerea” pe care ai găsit-o în nelegiuire să fii deschis faţă de adevăr?

„Pavel avertizase biserica să nu aştepte revenirea lui Hristos în zilele
sale. [ … ] Nu putem aştepta venirea Domnului nostru până după marea
apostazie şi după perioada lungă de domnie a «omului păcatului». «Omul
fărădelegii», care mai este numit «Taina nelegiuirii», «fiul pierzării» şi
«acel nelegiuit», reprezintă papalitatea, care, aşa cum a fost prevestit în
profeţie, urma să-şi menţină supremaţia timp de o mie două sute şaizeci
de ani.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, pag. 356

„Ca o încoronare a marii drame de amăgire, Satana însuşi va lua chipul
lui Hristos. [ … ] Pe un ton amabil şi plin de simpatie, el prezintă unele din­
tre adevărurile cereşti pline de har pe care le-a rostit Mântuitorul; vindecă
bolile din popor şi apoi, în asemănarea caracterului lui Hristos pe care şi-a
asumat-o, pretinde că a schimbat Sabatul în duminică şi le porunceşte tu­
turor să sfinţească ziua pe care el a binecuvântat-o. [ … ] Numai aceia care
au fost cercetători sârguincioşi ai Scripturilor şi care au primit dragostea
de adevăr vor fi ocrotiţi de puternica amăgire ce ia lumea în stăpânire.” ­
Ibidem, pag. 624, 625

„Când vestiţi solia, nu lansaţi niciun atac personal la adresa altor bi­-
serici, nici la adresa Bisericii Catolice. Îngerii lui Dumnezeu văd în dife-­
rite biserici numeroşi oameni la care putem ajunge numai fiind foarte
precauţi. Prin urmare, să fim atenţi la cuvintele noastre. [ … ] Cu privire
la subiectele acestea, tăcerea este elocvenţă. Mulţi sunt amăgiţi. Rostiţi
adevărul în cuvinte şi tonuri pline de dragoste.” – Ellen G. White, Evan­
ghelizare, pag. 576

Întrebări pentru discuţie

1. Azi, mulţi cred că papalitatea, ca instituţie, s-a schimbat şi, în unele
privinţe, lucrul acesta e adevărat. Dar, în problemele fundamentale
ale mântuirii ea continuă să-şi însuşească pe nedrept lucrarea lui Hris-­
tos de pe pământ şi din cer. Ea este puterea descrisă în profeţie. Cum
putem să ne păstrăm cu fermitate poziţia biblică privitoare la papalitate
si totodată să manifestăm dragoste creştină, îndelungă răbdare şi tact?

2. Intâlnim mereu oameni care stabilesc noi date ale evenimentelor fi­
nale, fac diagrame etc. Cum ne raportăm la aceste provocări?

Rezumat: Pavel ne-a oferit adevăruri preţioase despre evenimentele
finale. Totuşi să nu uităm niciodată că lucrul cel mai important nu este
stabilirea datei evenimentelor şi nici identificarea detaliilor, ci alegerea
noastră de a fi de partea binelui în marea luptă.