Făgăduințe pentru cei persecutați

Gândul central: A doua venire a lui Isus este împlinirea speranţei creştine.

La data aceea, comunicarea se făcea greu. Atunci când o biserică
dorea să stea de vorbă cu Pavel, ea trebuia să, îl găsească şi să aştepte me­
sajul său, lucru care nu era întotdeauna uşor. In momentul în care mesajul
ajungea în sfârşit la el, apostolul dicta răspunsul şi îl trimitea înapoi prin­
tr-un om la biserica respectivă. Procesul acesta putea dura chiar si câteva
luni. Până atunci, convingerile greşite aveau timp să prindă rădăcini şi să
se răspândească.

Se pare că aşa s-a întâmplat şi în Tesalonic, unde au apărut noi pro­-
bleme. E posibil ca vechile probleme să se fi înrăutăţit din cauza aplicării
greşite a cuvintelor lui Pavel din prima epistolă. În a doua epistolă, Pavel
continuă lucrarea de îndreptare a situaţiei.

Mesajul lui Pavel poate fi rezumat astfel: la a doua venire a lui Isus,
credincioşii vor fi salvaţi prin intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu
prin Hristos. Pasajul din săptămâna aceasta ne oferă câteva informatii În plus despre revenirea Sa.

1.Ce sperantă si ce făgăduinţă putem desprinde din salutul simplu de la Începutul cefei de a doua epistole? Câtă teologie se găseşte În el? Cum putem să ne însusim această speranţă şi această făgăduinţă? 2 Tesa­loniceni 1:1,2

Pavel vorbeşte, după obiceiul său, despre har şi despre pace. Şi, într-un
anumit sens, nu sunt ele legate? Nu e normal ca, după ce am devenit
constienti de harul lui Dumnezeu si de făgăduinta iertării prin Isus, să
găsim pacea? Cât de important este ca, în orice situaţie ne-am găsi, să ne
luăm timp pentru a medita la minunatul Plan de Mântuire şi la harul pe
care l-am primit, cu toate că nu îl meritam! Există oare o cale mai bună de
a primi pacea care ne-a fost promisă? Trebuie să ne abatem privirea de la
noi înşine şi să privim mereu la Isus şi la ceea ce am primit prin El!

2.Compară 1 Tesaloniceni 1:1 cu 2 Tesaloniceni 1:1,2. Între cele două formule de salut există o mică deosebire. Ce idee putem desprinde de aici?

Există o mică deosebire între 1 şi 2 Tesaloniceni. Pavel înlocuieşte ex­
presia „Dumnezeu Tatăl” (1 Tesaloniceni 1:1) cu expresia „Dumnezeu,
Tatăl nostru” (2 Tesaloniceni 1:1), dându-i o nuanţă relaţională. Unii oa­
meni se simt aproape de Isus, dar le este teamă de Dumnezeu Tatăl. Pavel
îi asigură pe tesaloniceni că pot avea încredere în Tatăl la fel cum au încre­
dere în Domnul Isus. Fiul lui Dumnezeu a venit pe planeta noastră pentru
a ne arăta cum este Tatăl.

3. Citeşte Ioan 1:18 şi 14:7-11. Ce asigurare şi ce speranţă ne oferă aceste texte În lumina pasajului din 2 Tesaloniceni 1:1,2?

Pavel are tendinta de a folosi fraze foarte lungi. Pasajul din 2 Tesaloni­
ceni 1:3-10 este o singură frază a cărei temă principală este a doua venire
a lui Isus. Totusi, în introducerea ei, nu se aminteşte despre a doua venire:
„Suntem datori să-I aducem tot timpul multumiri lui Dumnezeu pentru
voi” (2 Tesaloniceni 1:3, traducerea autorului). Comentariile lui Pavel
referitoare la revenirea lui Isus (vers. 6-10) fac parte din motivele pentru
care Îi mulţumeşte Domnului pentru tesaloniceni.

4.Ce principiu important al creşterii În credinţă descoperim În versetele 3 şi 4? Ce se Întâmplă cu credinţa atunci când Încetează să crească?

Cuvântul trebuie este verbul principal din 2 Tesaloniceni 1:3-10. Pavel
se simte dator să-I mulţumească lui Dumnezeu întrucât credinţa tesaloni-­
cenilor creşte mereu şi dragostea lor pentru fraţii de credinţă sporeşte. In
original, ambele verbe sunt la timpul prezent şi, prin urmare, creşterea lor
în credinţă şi în dragoste era continuă şi constantă. Acest tip de creştere
este fundamentală pentru ca biserică să fie sănătoasă. La fel ca o plantă, şi
biserica moare dacă nu creşte spiritual.

În capitolele 3 şi 4 ale epistolei, Pavel îi aduce bisericii cateva critici
semnificative. Dar el stie că membrii au nevoie de multă apreciere pentru
a fi capabili să înţeleagă că aceste critici sunt constructive. De aceea el
include în primul capitol multe cuvinte de apreciere. Un motiv pentru care
îi apreciază este faptul că ei continuă să rabde persecuţia. El îi laudă în
mod special pentru „statornicia” lor în necazuri. Pavel nu mai aminteşte
de credinţa, dragostea şi nădejdea lor (1 Tesaloniceni 1:3), ci de credinţa,
dragostea si statornicia lor. Înlocuirea „speranţei” cu „statornicia” îl ajută
pe Pavel să introducă mai târziu descrierea celei de-a doua veniri a lui
Isus.

Ca urmare a creşterii lor în credinţă şi în dragoste, tăria lor în faţa
necazurilor a devenit un motiv de laudă pentru apostoli în toate bisericile
prin care aceştia merg. Tesalonicenii au devenit un model de loialitate
creştină într-o perioadă critică.

Cum te pot ajuta încercările şi necazurile să creşti în credinţă? Pe de altă parte, nu este mai greu să ne păstrăm credinţa atunci când trecem prin încercări?

În original, 2 Tesaloniceni 1:5-10 pare a fi un pasaj desprins din Vechiul
Testament. Aceasta a doua epistolă conţine mult mai multe referinţe Ia
Vechiul Testament decât prima.

5. Ce spune Pavel În versetele 5 şi 6? Ce făgăduinţe găsim aici?

Cuvântul dovadă înseamnă „probă convingătoare”, „mărturie” care
demonstrează ceva. Ce dovedeşte persecuţia suferită de creştini (vers.
4)? Ea nu este o dovadă a dezaprobării lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, a
faptului că la judecata viitoare poporul lui Dumnezeu va fi răzbunat, iar
persecutorii lui vor avea parte de suferinţa pe care le-au pricinuit-o altora.

Aici este un mesaj pentru noi: violenţa dă naştere la violenţă, iar cei
care folosesc violenţa împotriva altora au motive să se teamă de viitor.
Judecata lui Dumnezeu pune lucrurile în ordine. Cei care îi persecută
pe credincioşi vor fi aduşi într-o zi la judecată înaintea Sa. Dar cei care
suferă nedreptăţi din cauza credinţei pot privi astăzi cu încredere spre
judecata viitoare a lui Dumnezeu. In ziua aceea, toţi vor vedea clar că ei
au fost mereu în atenţia lui Dumnezeu. Noul Testament îi încurajează pe
credincioşi să manifeste har, milă şi iertare unii faţă de alţii. Însă atunci
când aceste fapte sunt respinse şi răsplătite cu blesteme, lovituri şi izolare,
este încurajator să ştii că nedreptatea nu va dura veşnic. De aceea sfinţilor
lui Dumnezeu Ii se cere să aibă răbdare (vezi şi Apocalipsa 14:12).

Aici, Pavel le re aminteşte tesalonicenilor persecutaţi că „dreapta
judecată a lui Dumnezeu” din viitor va demonstra că ei sunt considerati
vrednici de Împărăţia Sa acum. Mai mult, credinţa şi statornicia lor în
încercare confirmă faptul că Dumnezeu i-a ales. Prin urmare, suferinţa
creştină este un motiv temeinic de bucurie (vers. 6,7). Ea arată de partea
cui vom fi la revenirea lui Isus.

Pavel afirmă că judecata lui Dumnezeu este dreaptă pentru că EI îi
consideră pe tesaloniceni vrednici de Împărăţia cerului (vers. 5) şi pentru
că persecutorii vor fi condamnaţi şi nimiciţi (vers. 6). In ambele cazuri
răsplata este consecinţa finală a unui comportament prezent.

Ai suferit vreodată pe nedrept, iar ceL vinovat nu a primit nicio pedeapsă
vizibilă pentru fapta Lui? Dacă da, ce mângâiere poţi găsi În făgăduinţa că
va exista o judecată divină? Dar tu te-ai purtat rău cu cineva, ai fost nedrept
cu eL şi ai scăpat nepedepsit (cel puţin până acum)? Dacă da, cum priveşti
făgăduinţa că va exista în finaL o judecată divină?

6.Care este motivul principal al distrugerii celor nelegiuiti la a doua ve­nire a lui Isus? Cum să Înţelegem aceste versete, În lumina faptului că Dumnezeu este plin de dragoste, de har şi iertare? vers. 7-9

Mulţi oameni nu se simt bine când citesc aceste versete. Ei consideră
că Dumnezeul dragostei, al harului şi al milei nu poate recurge Ia răsplată,
răzbunare, pedeapsă şi suferinţă. Totuşi pedeapsa şi răsplata dreaptă sunt
o temă frecventă în scrierile lui Pavel (Romani 2:5; 12:19). Pavel nu lasă
nicio urmă de îndoială: Dumnezeu va face dreptate într-o zi.

Şi de ce nu? Orice guvernare bună din lumea noastră trebuie Ia un mo­-
ment dat să îşi exercite forţa pentru a ţine răul în frâu. Forţa nu înseamnă
neapărat violenţă (de exemplu, atunci când eşti oprit pentru încălcarea
legilor circulaţiei sau când eşti verificat dacă ţi-ai plătit taxele), dar, în
unele cazuri, în special când infractorii recurg Ia acte de violentă este
necesar ca autoritatea să riposteze violent. Guvernele bune oferă cadrul
legal necesar pentru ca să putem trăi cu toţii în pace. De multe ori, răul nu
cedează de bunăvoie. Şi cu cât răul are o putere şi o brutalitate mai mare,
cu atât este nevoie de o forţă mai mare pentru a-l contracara.

Imaginile din acest pasaj nu sunt plăcute, dar ele ne asigură că Dumnezeu
va face tot ce e necesar pentru a pune capăt violenţei şi exploatării.

7.Citeşte Apocalipsa 16:4-7 şi Daniel 7:21,22. Ce ne spun aceste versete cu privire la ceea ce a scris Pavel În 2 Tesaloniceni?

Isus ştie din experienţă personală ce înseamnă suferinta. Putem avea
încredere că EI va face dreptate, dar fără a comite vreo nedreptate. Jude­-
cata divină va avea ca urmare suferinţa, dar niciodată mai mult decât se
impune. Dacă avem încredere în Dumnezeu în vreo privinţă, atunci putem
avea încredere că EI va da dovadă de înţelepciune şi de dreptate, chiar
dacă în prezent mintea noastră nu poate înţelege cum e posibil aşa ceva.

Scopul acestui pasaj nu este acela de a pune accent pe răzbunare, ci
de a-i încuraja pe cei persecutaţi şi exploataţi. Vine ziua judecăţii! Nu e
nevoie să ne facem singuri dreptate!

8.Ce Înseamnă ca Isus Hristos „să fie proslăvit În sfinţii Săi”? 2 Tesaloni­ceni 1:10-12

Fraza completă pe care o studiem săptămâna aceasta (versetele 3-10)
ne oferă câteva detalii importante legate de a doua venire a Domnului
Isus. La revenirea Sa, EI le va da întristare celor care îi întristează pe alţii
şi odihnă celor întristaţi (2 Tes. 1:6,7). EI va coborî din cer însoţit de îngeri
puternici (2 Tes. 1:7). EI va veni într-o flacără de foc pentru a-i pedepsi pe
cei care L-au respins pe Dumnezeu şi Evanghelia lui Isus Hristos (2 Tes.
1:8). Păcătoşii vor fi distruşi (2 Tes. 1:8,9), iar cei drepţi Il vor proslăvi pe
Hristos (2 Tes. 1:10). Evenimentele care vor avea loc atunci pregătesc şi
inaugurează mileniul, cei o mie de ani în care pământul rămâne nelocuit
(Apoc. 20:1-6).1 Tesaloniceni 4:16,17 ne arată că mântuiţii ÎI întâmpină
pe Isus în văzduh Ia revenirea Sa, iar Ioan 14:1-3 ne spune că Isus îi va lua
pe cei neprihăniţi cu EI, în cer.

9.Ce rugăciune Înalţă Pavel pentru tesaloniceni cu privire la pregătirea lor pentru revenirea Domnului? vers. 11

În versetele 10-12, Pavel afirmă că slava Domnului este manifestată în
caracterul celor care cred în El. Versetele acestea fac trecerea Ia capitolul
2, unde Pavel argumentează că ziua Domnului nu venise încă. Dacă ar fi
venit, atunci toţi ar fi văzut focul, distrugerea celor nelegiuiţi şi proslăvirea
deplină a Domnului Isus.

În acest pasaj, Pavel trece cu uşurinţă de Ia Numele lui Dumnezeu Ia
cel al lui Isus, cele două Nume putând fi înlocuite unul cu altul. Potrivit
inspiraţiei, Isus este Dumnezeu. Învăţătura aceasta este foarte importantă
pentru noi. Dacă Domnul Isus deţine o poziţie înaltă, mântuirea oferită
de El este cu atât mai eficientă, iar imaginea pe care ne-o facem despre
Dumnezeu când contemplăm viaţa, moartea şi învierea Sa, este cu atât
mai clară. Dacă Isus este Dumnezeu adevărat, atunci Tatăl este exact ca El.

Cum putem învăta să ne ocupăm de activitătile noastre zilnice si, totodată,
să trăim aşteptând ‘venirea Domnului Isus? De ce uităm cu auua uşurinţă
de revenirea Sa? Cum putem învăţa să păstrăm tot timpul în minte această
frumoasă făgăduinţă şi să ne vedem de viaţa noastră, acordând revenirii Sale
timpul, atenţia şi seriozitatea cuvenite?

„Biblia este scrisă de oameni inspiraţi, dar nu constituie modul de
gândire şi exprimare al lui Dumnezeu, ci al omului. Dumnezeu nu este
reprezentat ca scriitor. Adesea, oamenii vor spune că o expresie sau alta
nu pare să-I aparţină lui Dumnezeu. Totuşi, în Biblie, Dumnezeu nu S-a
supus pe Sine verificării prin cuvinte, prin logică sau retorică. Scriitorii
Bibiiei au fost scribii lui Dumnezeu, nu instrumentul Său de scris. [ … ]

Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii sunt inspiraţi. Inspiraţia
nu acţionează asupra cuvintelor sau expresiilor omului, ci asupra omului
însuşi, care, sub influenţa Duhului Sfânt, primeşte gânduri. Dar cuvin­-
tele primesc amprenta minţii omului. Gândirea divină este împărtăsită.
Mintea şi voinţa divină sunt combinate cu mintea şi voinţa omului şi, prin
urmare, cuvintele omului sunt cuvintele lui Dumnezeu” – EIIen G. White,
Solii alese, cartea 1, pag. 21

„Învăţătura pe care Pavel a trimis-o tesalonicenilor în prima sa epistolă
cu privire la a doua venire a lui Hristos era în deplină armonie cu învăţătura
sa de mai înainte., Totuşi cuvintele lui au fost înţelese greşit de unii fraţi
tesaloniceni. [ … ] In cea de-a doua epistolă, Pavel a căutat să le îndrepte
interpretarea greşită cu privire la învăţătura sa şi să le prezinte adevărata
sa poziţie.” – Idem, Faptele apostolilor, pag. 264

Întrebări pentru discuţie

1.Adevărul Scripturii se descoperă mai degrabă prin studiul intensiv cu­
vânt cu cuvânt sau prin temele mari pe care le putem observa prin
citirea mai multor pasaje? Sau ambele îsi au rolul lor?

2.Reciteste paragraful care arată cum acţionează inspiraţia. Cum ne
ajută să înţelegem „elementul uman” care apare uneori în Biblie?

3.Gândul că Isus va reveni te înspăimântă sau te bucură? Ce îţi spune
aceasta despre relaţia ta cu Dumnezeu sau/şi despre cât de mult
cunosti Evanghelia?

4.Încercările ne întăresc credinţa şi ne clădesc caracterul, dar ce îi poţi
spune unui om care, din cauza încercărilor, este înverşunat, ursuz si fu­-
rios (adică nu îşi clădeşte caracterul) şi, mai mult, îşi pierde credinţa?

Rezumat: În primul capitol din 2 Tesaloniceni, Pavel îşi exprimă bu-
curia pentru faptul că tesalonicenii au rămas credinciosi în ciuda neca­
zurilor prin care treceau. El îi încurajează arătând spre marea răsturnare
de situaţii care va avea loc Ia revenirea Domnului Isus. Indiferent prin ce
trecem acum, avem făgăduinţa că Dumnezeu va face dreptate.