Prieteni pentru totdeauna

Gândul central: Pavel continuă să îi laude pe tesaloniceni pentru lucrurile bune pe care le observă la ei şi să-i încurajeze în mijlocul persecuţiei cu care se confruntă.

Când citim aceste pasaje, observăm că pentru Pavel tesalonicenii nu
sunt doar nişte membri ai bisericii, ci sunt prietenii lui. Între el şi aceşti
oameni există o legătură emoţională profundă, iar Pavel pune accent
pe această legătură din dorinţa de a le întipări în minte adevărul că îi
iubeşte. Cuvintele sale sunt sincere, dar îi pregătesc pentru criticile pe
care urmează să li le aducă.

Pavel începe şi încheie secţiunea cu o rugăciune. De fapt întregul pasaj
este scris sub forma unei rugăciuni. În spatele accentului pus pe rugăciune
stă dorinţa lui ca tesalonicenii să fie „fără prihană în sfinţenie” (1 Tesa­
loniceni 3:13, vezi şi 1 Tesaloniceni 2:19,20) la a doua venire a lui Isus.

Prietenia dintre el şi tesaloniceni este mai profundă decât prieteniile
pământeşti; este o prietenie care va continua dincolo de sfârşitul timpu-­
lui şi al istoriei acestui pământ. Pavel aşteaptă cu nerăbdare să petreacă
vesnicia împreună cu ei. Dorinţa aceasta îl determină să-şi exprime pe
parcursul epistolei îngrijorarea adâncă faţă de convingerile şi comporta­
mentul lor. El îi iubeşte şi doreşte ca ei să fie pregătiţi pentru revenirea
lui Hristos.

La prima vedere, 1 Tesaloniceni 2:13-16 pare să fie o deviere de la
subiectele tratate în versetele anterioare (dorinţa lui Pavel de a-I fi plă­-
cut lui Dumnezeu şi purtarea de grijă faţă de credincioşi). Versetul 13
continuă să vorbească despre reacţia tesalonicenilor faţă de apostoli şi
faţă de Evanghelie.

Începând cu versetul 14, Pavel revine la subiectul imitaţiei. Persecuţia
din Tesalonic era asemănătoare cu persecuţia suferită de creştinii din
Iudeea. Acolo, creştinii dintre iudei erau persecutaţi de iudei, iar în
Tesalonic, creştinii (în majoritatea lor proveniţi dintre păgâni) erau
persecutaţi de păgâni şi de iudei deopotrivă. Pavel arată ~ici că perse­-
cutarea crestinilor face parte din curentul general. Cei care Il urmează pe
Hristos vor întâmpina opoziţie şi chiar persecuţie.

1.Citeste 1 Tesaloniceni 2:14-16. Ce mesaj ne transmite pasajul acesta astăzi? Ce idee nu este susţinută aici?

Pavel arată aici care e părerea lui despre un anumit grup de iudei care
mergeau pe urmele lui din loc în loc, semănând discordia şi împotrivirea
faţă de apostoli. Pasajele biblice asemănătoare cu acesta au fost crunt de­
naturate şi răstălmăcite pentru a „justifica” persecutarea poporului evreu.
Dar acest tip de aplica ţie universală depăşeşte cu mult ideea pe care Pavel
vrea să o exprime. El se referă în mod concret la autorităţile iudaice care
colaboraseră cu romanii pentru a-L condamna la moarte pe Isus şi care
au depus eforturi uriaşe pentru a pune piedici predicării Evangheliei. De
altfel, Pavel pare să repete ceea ce a spus Isus despre cei care încercaseră
să-L omoare (Matei 23:29-36).

Nu trebuie să uităm că Pavel însusi era evreu. El nu îi denigrează pe
evrei ca popor Isus Însuşi era evreu, primii ucenici erau evrei. Prima
biserică creştină a fost formată din evrei. In ceea ce-l priveşte pe Pavel,
orice evreu pe care-I întâlnea (Sila, Barnaba şi Timotei, de exemplu) era
un potenţial prieten pentru veşnicie (vezi Romani 9: 1-5; 11;1-12, 24-32).

Orice om de pe pământ este un suflet „pentru care a murit Hristos”
(Romani 14:15, 1 Corinteni 8:11). Prejudecăţile faţă de diferite categorii
de oameni nu au ce căuta între cei care trăiesc la piciorul crucii.

Este uşor să îndreptăm degetul acuzator spre biserică şi să o învinuim de modul în care s-a purtat faţă de anumite categorii de oameni. Ce putem spune despre noi înşine? Ce prejudecăţi etnice nutrim în sufletul nostru?

În cele paisprezece versete de la 1 Tesaloniceni 2:17 până la 3:10, Pavel
relatează evenimentele petrecute după despărţirea sa de credincioşii din
Tesalonic. Tema prieteniei străbate ca un fir roşu întregul pasaj. Tesaloni­-
cenii nu sunt pentru Pavel nişte simpli enoriaşi, ci nişte prieteni adevăraţi.
Acest pasaj pulsează de emoţie profundă.

Dorinţa lui Pavel este ca toate celelalte sfaturi şi critici pe care le va
aduce bisericii (în 1 Tesaloniceni 4 şi 5) să fie citite în lumina iubirii şi grijii
sale faţă de ei. El a câştigat acest drept de a sfătui biserica de acolo tocmai
datorită acestei iubiri. Sfaturile sunt primite cel mai bine atunci când sunt
date din dragoste.

2.Citeste 1 Tesaloniceni 2:17-20. Ce idee transmisă de Pavel aici este foarte relevantă pentru noi astăzi?

Verbul despărţit din versetul 17 (tradus de obicei prin „a smulge” sau
„a lua cu forţa”), provine dintr-un cuvânt care înseamnă „a rămâne or­-
fan”. Când a fost nevoit să plece pe neaşteptate din Tesalonic, Pavel a
suferit atât de mult, de parcă şi-ar fi pierdut părinţii. Dorinţa lui de a-i
vizita era mare, pentru că tânjea de dorul lor. Cu toate că nu îi putea ve­
dea personal, el îi păstra pe toţi în inimă. Pavel pune amânarea vizitei pe
seama lui Satana, iar cuvintele pe care le foloseşte aici ne vorbesc despre
realitatea marii lupte.

Dar Pavel nu îşi exprimă doar dorul după o legătură zilnică cu tesa­
lonicenii, ci şi dorinţa aprinsă de a-i înfăţişa înaintea Domnului Isus la a
doua Sa venire. Ei sunt confirmarea slujirii sale pentru Hristos, bucuria şi
mândria sa! Dorinţa sa este ca, la încheierea istoriei, să existe o dovadă că
lucrarea sa a produs o schimbare în viaţa altora.

Un alt gând pe care îl desprindem din acest pasaj este acela de a nu
uita care ne sunt priorităţile. Existenţa noastră aici nu este decât „un abur”
(Iacov 4:14), dar are consecinţe veşnice. Prioritate a lui Pavel este vesnicia,
atenţia lui se indreaptă spre lucrurile care au o valoare şi o importanţă
netrecătoare, In definitiv, dacă ne gândirn mai bine la soarta finală a lumii
noastre, ce altceva contează mai mult decât rnântuirea celor pierduţi?

Ce influenţă ar trebui să aibă tot ce facem în viaţa aceasta asupra mân­tuirii celor pierduţi? Este frumos să discutăm despre acest ideal, dar ce putem face pentru a trăi în conformitate cu acest obiectiv?

Timotei la Tesalonic (1 Tesaloniceni 3:1-5)

3.Citeşte 1 Tesaloniceni 3:1-5 şi Matei 24:9-22. Care este tabloul mai larg in care Pavel Încadrează suferinţele tesalonicenilor şi suferinţele proprii?

Pavel este atât de necăjit de absenţa sa din Tesalonic, încât ia decizia
de a renunţa la ajutorul lui Timotei în Atena pentru a obţine informaţii
direct de la sursă despre situaţia credincioşilor de acolo. El nu mai poate
răbda dorul după ei şi preferă să rămână fără Timotei decât să nu afle ce
se petrece cu ei.

Întrucât Timotei urma să meargă la ei ca reprezentant al său, Pavel se
străduieşte să întărească autoritatea acestuia în biserică. Timotei este
„fratele” lui şi „slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos”.
Unele manuscrise greceşti merg până acolo încât îl numesc pe Timotei
„conlucrător al lui Dumnezeu”. Titlul acesta este unul foarte înalt. Pavel
ştie că misiunea lui avea să fie dificilă şi face tot ce ţine de el pentru ca
Timotei să fie primit la fel de bine cum ar fi fost primit el însuşi.

Versetele 3 şi 4 ne ajută să ne facem o idee despre ceea ce le-ar fi
spus Pavel tesalonicenilor dacă ar fi putut să le facă o vizită. Cuvintele pe
care le-a ales pentru a descrie suferinţele lor sunt tipice pasajelor referi­
toare la timpul sfârsitului, ca de exemplu Matei 24:9-22. Nu trebuie să fim
surprinşi că trecem prin necazuri, pentru că am fost avertizaţi cu privire
la ele.

Suferinţele crestinilor ne trimit cu gândul la evenimentele din tim­
pul sfârsitului, perioadă în care toţi adevăraţii urmaşi ai lui Hristos vor fi
persecutaţi (vezi Apocalipsa 13:14-17). Pentru noi, suferinţa trebuie să fie
o împlinire a profeţiei şi o încurajare, nu un motiv de descurajare. Scopul
existenţei profeţiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la
viitor, ci de a ne oferi un motiv solid de încredere în faţa problemelor cu
care ne confruntăm zilnic.

În versetul 5, Pavel ne arată că mai are un motiv pentru care îl tri­
mite pe Timotei la Tesalonic. El se teme ca nu cumva fraţii să-şi fi pierdut
credinţa din cauza greutăţilor prin care au trecut. Temerea sa este ca nu
cumva misiune a din Tesalonic să fi fost zadarnică sau fără rezultate.

Ce putem face zilnic pentru a ne pregăti din punct de vedere spiritual pentru încercările inevitabile ale vieţii?

4.Timotei a fost trimis să-i încurajeze pe tesaloniceni. Ce veşti aduse de el i-au bucurat şi l-au încurajat pe Pavel? Ce lucruri observate de Timotei au fost considerate de Pavel ca fiind bune? 1 Tesaloniceni 3:6-8

Cuvintele „dar chiar acum” din versetul 6 sunt foarte semnificative.
Pavel s-a aşezat numaidecât să le scrie tesalonicenilor. Imediat ce a primit
veştile de la Timotei, a şi trecut la scrierea primei sale epistole către tesa­-
loniceni.

5.Ce aflăm din 1 Tesaloniceni 3:9.10 despre viaţa de rugăciune a lui Pavel?Ce putem învăţa de aici?

Absenţa unor cuvinte precum întotdeauna sau necurmat (vezi 1 Tesa­loniceni 1:2)
ne lasă să înţelegem că bucuria şi recunoştinţa la care Pavel face referire
aici au întrecut bucuria şi recunoştinţa pe care le simţea de obicei atunci
când se ruga pentru tesaloniceni. Ele apar ca reacţie imediată la veştile aduse
de Timotei.

Ce anume mai lipsea credinţei lor (1 Tesaloniceni 3:10)? Contextul
imediat nu ne oferă nicio lămurire În această privinţă. Dar contextul mai
larg ne arată că preocuparea lui Pavel pentru credinţa lor era mai degrabă
de ordin practic decât teologic. Capitolele 4 şi 5 ne arată că ei aveau ne­
voie să îşi pună viaţa În acord cu convingerile lor. Ei aveau dragoste şi
credinţă, chiar erau tari în credinţă, Însă, din ultima parte a epistolei, re­
iese că mai aveau mult de crescut.

De ce este rugăciunea atât de importantă în umblarea noastră cu Domnul? Cât timp petreci în rugăciune? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare de­ spre importanţa pe care o acorzi rugăciunii? Ce poţijace pentru a-ţi consolida viaţa de rugăciune?

A doua venire a lui Isus este un stimulent puternic pentru creşterea
spirituală. Orice faptă de abuz sau oprimare va fi adusă la judecată. Orice
faptă de dragoste sau bunătate va fi apreciată şi răsplătită (vezi şi Matei
10:42). Aceasta înseamnă că fiecare faptă săvârşită în viaţa aceasta, oricât
de mică ar fi, are un sens în planul general al evenimentelor.

Tot la fel de important pentru Pavel este şi faptul că revenirea Domnului
Isus este evenimentul glorios în care familiile şi prietenii se vor reuni,
relaţiile astfel restabilite dăinuind veşnic în virtutea meritelor Mântuitorului.
Relaţiile creştine nu sunt temporare. Ele sunt destinate să dureze pentru
totdeauna.

6.Citeşte 1 Tesaloniceni 3:11-13. Ce cereri include Pavel în rugăciunile sale pentru tesaloniceni după sosirea lui Timotei?

Pasajul acesta seamănă foarte mult cu rugăciunea de binecuvântare
rostită la încheierea unui serviciu divin de închinare. Dorinţa lui Pavel este
să se Întoarcă în Tesalonic şi să suplinească ceea ce Îi lipsea bisericii (vers.
10), dar, întrucât nu poate să se Întoarcă, nu Îi rămâne decât să se roa-­
ge ca Dumnezeu să-i ajute să crească mereu În dragoste faţă de membrii
bisericii şi faţă de semeni, În general. Dragostea aceasta va fi o trăsătură
importantă de caracter la revenirea Domnului Isus.

În comentariul lui Pavel din versetul 13, afirrnatia că Isus va veni
„împreună cu toţi sfinţii Săi” este oarecum neclară. fn Noul Testament,
cuvântul sfinţi face În mod normal referire la oameni. Pe de altă parte,
textele din Noul Testament referitoare la a doua venire afirmă, de regulă,
că Isus va fi însoţit de Îngeri şi nu de oameni (Matei 24:30,31; Marcu 8:38;
13:27). Atunci, cine sunt „sfinţii” amintiţi în acest verset?

Pentru a găsi răspunsul trebuie să observăm că Pavel preia aici lim­
bajul din Zaharia 14:5 şi Îl aplică la a doua venire a lui Isus. În Vechiul
Testament, „sfintii” sunt cunoscuti mai bine sub denumirea de îngeri (vezi
şi Deuteronomul 33:2, şi Daniel 7:10). În Noul Testament Însă, cuvântul
sfinţi capătă un sens nou: sfinţii sunt oamenii care au primit neprihănirea
lui Isus. Totuşi, în 1 Tesaloniceni 3:13, Pavel se întoarce la definiţia
din Vechiul Testament a cuvântului sfinţi ca fiinţe angelice care stau În
prezenţa lui Dumnezeu. Ei sunt cei care Îl vor Însoţi pe Domnul Isus cu
ocazia revenirii Sale pe pământ.

„Sosirea lui Sila şi a lui Timotei din Macedonia, în timpul şederii lui
Pavel la Corint, l-a bucurat foarte mult pe apostol. Ei i-au adus «veşti bune
despre credinţa şi dragostea» acelora care primiseră adevărul în timpul
prime vizite a solilor Evangheliei la Tesalonic. Inima lui Pavel era plină de
dor după aceşti credincioşi, care, prin încercări şi împotriviri, Îi rămăseseră
credincioşi lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 255

„Iubirea adevărată, de origine cerească, nu este instabilă şi egoistă.
Ea nu depinde de laudele oamenilor. Inima celui care primeşte harul lui
Dumnezeu este întru totul plină de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de
aceia pentru care a murit Domnul Hristos. Eul său nu luptă pentru a fi
apreciat şi recunoscut. Un asemenea credincios nu-i iubeşte pe semenii
lui doar pentru că aceştia îl iubesc şi îi împlinesc dorinţele sau pentru că
îi apreciază meritele, ci pentru că sunt proprietatea răscumpărată a lui
Isus Hristos. Dacă motivele, cuvintele sau faptele lui sunt înţelese sau in­
terpretate greşit, el nu se supără, ci continuă să se comporte la fel. EI este
bun, atent şi serios, are o părere umilă despre sine şi totuşi este plin de
speranţă, încrezându-se întotdeauna în mila şi în dragostea lui Dumne­
zeu.” – Idem, Parabolele Domnului Hristos, pag. 101, 102

Întrebări pentru discuţie

1.Ellen White foloseşte expresia „aceia pentru care a murit Domnul Hris­
tos”. La cine se aplică? La toţi oamenii sau numai la cei credincioşi?
Dacă Isus a murit pentru toţi, de ce nu sunt mântuiţi toţi?

2.Cât de importantă este relaţia cu un frate de credinţă pe care dorim
să-I sfătuim sau să-I mustrăm? Ce putem învăţa din exemplul dat de
Pavel în pasajul studiat?

3.Dragostea şi grija lui Pavel pentru credincioşii din Tesalonic este o
ilustrare a iubirii lui Isus. Dragostea este un factor esenţial, ea înmoaie
şi deschide inimile oamenilor pentru a primi harul lui Dumnezeu. Cum
putem învăţa să-i iubim pe oameni mai mult şi să ne exprimăm iubirea?

Rezumat: În 1 Tesaloniceni 2:13 – 3:13, Pavel descrie evenimentele
desfăşurare şi emoţiile simţi te între momentul în care a fost nevoit să ple­
ce din Tesalonic şi momentul în care Timotei soseşte în Corint cu veşti
despre biserică. Accentul principal al capitolului cade pe ataşamentul pro­
fund al lui Pavel faţă de credincioşii din Tesalonic.