Bucuroși și recunoscători

Gândul central: Pavel are multe lucruri de apreciat la tesaloniceni, cel puţin atunci când Începe să le scrie prima epistolă. Merită să acordăm atenţie lucrurilor pe care le apreciază la ei.

În deschiderea primei sale epistole către tesaloniceni, Pavel vorbeste
despre rugăciune, subliniind că se roagă mult pentru credincioşi, o dovadă
a dragostei şi a preocupării sale profunde faţă de biserica de acolo.

In pasajul de mai sus, el îşi exprimă bucuria că tesalonicenii au rămas
în mare parte credincioşi. Viaţa lor dă dovezi nenumărate despre puterea
transformatoare a Duhului Sfânt, în ciuda multor greutăţi pe care le-au
întâmpinat.

La sfârşitul primului capitol, Pavel remarcă atitudinea deschisă a tesa-­
lonicenilor faţă de el şi faţă de învăţăturile lui, motiv pentru care au deve­-
nit „adventişti” adevăraţi. Ei trăiau în fiecare zi aşteptând ziua în care Isus
avea să coboare din cer pentru a-i elibera de „mânia viitoare”.

În studiul din săptămâna aceasta, vom arunca o privire asupra modului
în care noii converti ţi au făcut faţă provocărilor apărute după ce au intrat
în biserică.

În cuvintele introductive din 1 Tesaloniceni, întrevedem altruismul lui
Pavel. Cu toate că el este în mod sigur autorul epistolei (1 Tesaloniceni
2:18; 3:5; 5:27), el recunoaşte contribuţia colegilor săi, Sila şi Timotei.

1.Pentru ce lucruri aduc multumiri Pavel. Silvan si Timotei? 1 Tesaloni­ceni 1:1-3. Cum se manifestă aceste lucruri În mod concret În viata de zicu zi? Cum se manifestă ,.lucrarea credinţei” În viaţa mea?

Introducerea epistolei este caracteristică pentru scrisorile din Grecia
antică, dar există şi un element nou. Lângă formula obişnuită de salut
(„har”), Pavel adaugă salutul evreiesc familiar „pace” (shalom în ebraică).
„Har” şi „pace” – o descriere corectă a experienţei cu Isus!

Cine era Silvan? Numele său pare a fi echivalentul latin al numelui
aramaic „Sila”. Iudeii din afara graniţelor Palestinei adoptau, de regulă,
nume greceşti sau latine pe lângă numele lor evreieşti (în acest fel, „Saul”
a devenit „Pavel”). Sila era un creştin iudeu la fel ca Marcu. Prin faptul
că a luat cu el în călătoriile misionare conducători de încredere ai bisericii
din Ierusalim, Pavel a făcut tot ce a depins de el pentru a menţine unitatea
bisericii.

2.Care trei cuvinte din 1 Tesaloniceni 1:1-3 au devenit celebre din cauza modului În care sunt folosite În 1 Corinteni 13? Care dintre ele este subliniatîn mod deosebit În 1 Corinteni şi din ce motiv?

În rugăciunile sale, Pavel îşi concentrează atenţia asupra realităţii şi
nu asupra unei pretinse spiritualităţi. Credinţa ne pune serios la lucru.
Dragostea autentică ne determină să lucrăm cu asiduitate. Iar nădejdea
înseamnă să avem multă răbdare. Accentul cade pe acţiune, nu pe idei
abstracte. Ordinea în care sunt amintite credinţa, dragostea şi nădejdea
nu este întotdeauna aceeaşi în Noul Testament, dar cea mai importantă
dintre cele trei este amintită la sfârsit de fiecare dată (vezi 1 Cor. 13:13).
În versetul 3, ordinea lor pune în evidenţă importanţa evenimentelor fi­-
nale în gândirea lui Pavel, aşa cum vom vedea pe parcursul celor două
epistole către tesaloniceni.

În acelaşi timp, Pavel Îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru modul
în care tesalonicenii au primit Evanghelia.

3.Citeşte 1 Tesaloniceni 1:4. Ce Înseamnă că „Dumnezeu ne-a ales”? Inseamnă că, de fapt, nu avem la dispoziţie altă alternativă? Înseamnă ca omul care nu e ales de El, nu poate fi mântuit chiar dacă Isi doreste mântuirea?

Versetul 4 face parte din mulţumirile pe care Pavel le aduce începând
cu versetul 2. Unul dintre motivele sale de multumire este acela că
Dumnezeu i-a ales pe tesaloniceni: „Noi stim, frati iubiti de Dumnezeu
despre alegerea de care aţi avut parte” (vers, 4 – NTR).

Unii creştini duc la extrem ideea „alegerii”. Potrivit lor, crestinul nu
este dator să mai fie preocupat de stilul de viaţă sau de comportament. În
viziunea lor, mântuirea depinde de alegerea lui Dumnezeu, nu de alegerea
noastră. O implicaţie a acestei învăţături ar fi aceea că Dumnezeu le oferă
har numai anumitor oameni şi că omul, odată mântuit, nu mai poate alege
să refuze mântuirea.

4.Cum ne ajută. textele următoare să înţelegem că omul poate alege între a fi mantuit Şi a fi pierdut? Iosua 24:15; 1 Timotei 2:4; Apocalipsa 3:20.

Credinţa nu poate exista în afara puterii lui Dumnezeu care îi atrage
pe oameni la Sine. Cu toate acestea, în final, EI ne va permite să luăm per-­
sonalo decizie cu privire la El şi la ceea ce a făcut pentru noi. Iar ceea ce
a făcut pentru noi este că ne-a ales prin Hristos. Noi am fost „desemnati”
pentru mântuire. Faptul că unii nu vor fi mântuiţi – că nu vor accepta
personal mântuirea – este o consecinţă a opţiunii lor şi nu a opţiunii lui
Dumnezeu. Opţiunea lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să fie mântuiţi.
Pavel spune în 1 Timotei 2:4 că Dumnezeu .voieşte ca toti oamenii să fie
mântui ti si să vină la cunostinta adevărului”

Gândeşte-te ce înseamnă pentru tine faptul că ai fost ales de Dumnezeu,
că dorinţa Sa este ca tu să fii mântuit şi că pierderea mântuirii este o abatere
de la voinţa Sa pentru tine. Ce încurajare îţi transmite acest adevăr minunat?

5.Cum putem avea siguranţa că suntem plăcuţi lui Dumnezeu? Care trei dovezi din viaţa tesalonicenilor arătau că ei erau acceptaţi de EI? 1 Tesaloniceni 1:5

Versetul 5 începe cu cuvintele „în adevăr”. Pavel arată aici pe ce se
bazează când afirmă că tesalonicenii au fost aleşi de Dumnezeu (vers. 4).
De asemenea, el menţionează şi alte motive pentru care rugăciunile sale
sunt atât de pline de multumiri (vers. 2). EI este bucuros de dovada clară
că tesalonicenii ÎI primiseră În viaţa lor pe Dumnezeu şi că erau plăcuţi
Lui.

La Începutul versetului, Pavel se declară mulţumit de semnul vizibil,
neîndoielnic al acceptării tesalonicenilor Înaintea Domnului. Primirea
Evangheliei nu a însemnat pentru ei doar o simplă Înţelegere la nivelul
mintii a Învătăturilor sau a doctrinei. Viata lor zilnică era o dovadă a
prezenţei şi a ‘puterii lui Dumnezeu. În viaţa zilnică a bisericii se petreceau
lucruri care puteau fi explicate numai ca rezultat al intervenţiei divine.
Rugăciunile primeau răspuns şi vieţile oamenilor se schimbau. Autentici­
tatea credinţei lor era confirmată de fapte.

6.Cum putem şti dacă Duhul Sfânt este prezent În mod real În viaţa unui om sau a unei bisericii? Vezi Galateni 5:19-23; 1 Corinteni 12:1-11.

„Roada Duhului” este dovada faptului că Dumnezeu lucrează în mod
activ în viaţa noastră. Dragostea, bucuria şi pacea pot fi mimate o vreme,
însă, prin presiunile obişnuite la care suntem supuşi în relaţiile cu ceilalţi
membri, se va vedea dacă aceste virtuţi sunt autentice. Când Duhul Sfânt
este o prezenţă vie, lucrurile anormale pentru omul păcătos încep să
devină normale. Creştinii ajung să facă fapte de milă şi de bunătate la care
altădată nu s-ar fi gândit. Pavel avea suficiente dovezi că viaţa tesalonice­-
nilor se schimbase prin lucrarea Duhului. Pentru el, cea mai mare dovadă
că Dumnezeu Îi alesese pe tesaloniceni era convingerea lor profundă şi
siguranţa interioară că Evanghelia era adevărată şi că Dumnezeu era
real în viaţa lor. Uneori, această convingere poate fi neîntemeiată, dar
siguranţa deplină că suntem primiţi de Dumnezeu însoţeşte Întotdeauna
Evanghelia autentică.

Cât de sigur eşti de mântuirea ta? Pe ce se bazează siguranţa ta?

8.Citeste 1 Tesaloniceni 1:8-10. Ce alte dovezi ale credintei tesalonicenilor sunt enumerate aici?

Pavel explică de ce crede el că tesalonicenii au devenit un exemplu
pentru ceilalţi credincioşi din Macedonia (regiunea unde se afla Tesalo-­
nicul) şi din Ahaia (regiunea unde se afla Corintul). Mai întâi, ei erau un
model de lucrare misionară de succes. De la ei Cuvântul lui Dumnezeu „a
răsunat” în ambele provincii şi chiar dincolo de graniţele lor. Pavel îi con-­
sidera un model de credintă si datorită deschiderii lor fată de el si fată de
Evanghelie. Ei au fost dispuşi să primească învăţătură şi să facă schimbări
radicale în viaţa lor – au renunţat la idoli şi la alte forme de închinare.

Comunicarea se realiza destul de repede în lumea antică datorită
drumurilor bune construite de romani şi datorită faptului că se putea
călători pe distanţe mari. Afirmaţia că vestea despre credinţa tesaloni-­
cenilor s-a răspândit „pretutindeni” ne lasă să înţelegem că locuitorii din
Roma sau din Antiohia aminteau despre credinţa lor în discuţiile pe care
le aveau cu Pavel.

Un alt adevăr este faptul că oamenii vor să se ridice la înălţimea aşteptă-­
rilor altora. Laudele exprimă în mod indirect o aşteptare. Când le laudă
credinţa cu atâta entuziasm, Pavel îi încurajează să crească în credintă.

Convertire a lor fusese remarcabilă. Ei proveneau dintr-un mediu
păgân, idolatru, şi au avut de depăşit obstacole mari. Unul era însăşi ideea
că un om a murit şi apoi a revenit la viaţă, lucru care li se părea straniu.
Un alt obstacol- ideea aceea venea de la evrei. Mulţi păgâni râdeau când
auzeau mesajul creştin. Dar ei nu au râs, ci şi-au reorganizat viaţa după
lumina Evangheliei.

„Credinciosii tesaloniceni erau adevărati misionari. Inimile lor ardeau
de zel pentru Mântuitorullor care îi eliberase de teama «mâniei viitoare».
Prin harul lui Hristos, în vieţile lor avusese loc o minunată transformare;
şi cuvântul Domnului, aşa cum era vorbit prin ei, era însoţit de putere.
Inimile erau câştigate prin adevărurile prezentate şi suflete se adăugau
la numărul credincioşilor.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 256

9.Ce spune Pavel În versetul10? La ce se referă el când vorbeşte despre mânia viitoare”? Ce legătură există Între Învierea lui Isus si adevărul prezentat aici? De ce este făgăduinţa aceasta atât de importantă pentru credinţa noastră? Vezi 1 Cor. 15:12-17. Ioan 11:24.25: Dan. 12:2.

„Sosirea lui Sila şi a lui Timotei din Macedonia, în timpul şederii lui
Pavel în Corint, l-a bucurat foarte mult pe apostol. Ei i-au adus «veşti
bune despre credinţa şi dragostea» acelora care primiseră adevărul în tim­-
pul primei vizite a solilor Evangheliei la Tesalonic. Cu o iubire plină de
duioşie, inima lui Pavel tânjea de dor după aceşti credincioşi, care, în mij­-
locul încercărilor şi împotrivirilor, rămăseseră credincioşi lui Dumnezeu.
El dorea să-i viziteze personal, dar, fiindcă nu era cu putinţă, le-a scris.

În această epistolă către biserica din Tesalonic, apostolul îşi exprimă
mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru frumoasele veşti cu privire la
creşterea credinţei lor. [ … ]

Mulţi dintre credincioşii din Tesalonic se întorseseră de la idoli pentru
a-I sluji «Dumnezeului celui viu şi adevărat». [ … ] Apostolul declară că,
În ceea ce priveşte credincioasa lor urmare a Domnului, ei erau «o pildă
pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia».” – Ellen G. White,
Faptele apostolilor, pag. 255, 256

Întrebări pentru discuţie

1.Ia-ţi mai mult timp să te gândeşti ce presupune imitarea modelului de
viaţă al unui om. Ce avantaje şi ce dezavantaje prezintă această imi­
tare?

2.Pavel acordă un spaţiu larg mulţumirilor la adresa lui Dumnezeu
pentru tesaloniceni. Ce rol are sau ar trebui să aibă recunostinta în
experienţa închinării la nivel individual şi colectiv?

3.Dacă oamenii ar căuta dovezi ale credinţei bisericii tale, ce ar găsi?
Cum ar putea fi schimbată situaţia?

4.De ce este atât de important să-i apreciem pe ceilalţi? Ce extreme tre-­
buie să evităm?

5.Gândeşte-te din nou la importanţa doctrinei revenirii lui Isus pentru
credinţa noastră. Ce argumente solide avem să credem Într-un eveni-­
ment care va schimba total lumea noastră şi care este atât de diferit de
tot ceea ce s-a întâmplat până acum?

Rezumat: Pavel avea bucuria de a-I aduce mulţumiri lui Dumnezeu
pentru dovezile Îndestulătoare ale lucrării Sale În viaţa credincioşilor din
Tesalonic. EI le împărtăşeşte acestora conţinutul rugăciunilor sale, din
dorinta de a-i motiva să crească mereu în credintă si să continue lucrarea
misionară.

–––––––––––––––––––––––––––