Cei morți în Hristos

Gândul central: Pavel le dă tesalonicenilor (şi nouă) o speranţă nouă
pentru viitor: promisiunea revenirii lui Hristos.

În pasajul pentru această săptămână (1 Tesaloniceni 4:13-18), Pavel
răspunde la o Înţelegere teologică greşită a tesalonicenilor. Nu ştim cu
exactitate în ce consta această eroare, dar ştim sigur că unii membri erau
îndureraţi din cauza situaţiei credincioşilor care muriseră înainte de reve­-
nirea lui Isus. Se pare că ei credeau că aceia care mor înainte de revenirea
Sa vor avea altă soartă decât cei care vor fi găsiţi în viaţă la revenire.

Săptămâna aceasta vom analiza informaţiile pe care le avem despre
problema abordată de Pavel în 1 Tesaloniceni 4:13-18. In acest pasaj,
el corectează concepţiile greşite din primul secol şi, totodată, le oferă
crestinilor din secolul al XXI-lea un fundament solid pe care să clădească:

„Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slu­jitori-
lor Săi proroci” (Amos 3:7). Astfel, prin lucrarea profetică a apos­tolu-
lui Pavel, Domnul ne-a descoperit adevărurile minunate cu privire la
natura celei de-a doua veniri a Domnului Isus. În timp ce studiezi verse­-
tele acestea, meditează cu rugăciune la speranţa extraordinară pe care
ne-o transmit.

1.Citeşte 1 Tesaloniceni 4:13-18. Ce indicii găsim În text despre convinge­rile greşite care i-au făcut pe membrii din Tesalonic să sufere inutil?

În cadrul iudaismului din vremea lui Pavel, existau nenumărate concepţii
despre timpul sfârşitului, Una dintre ele s-a strecurat şi În biseri­ca
din Tesalonic. Nu ştim cu exactitate în ce consta ea, dar se pare că era
vorba despre concepţia că, deşi toţi credincioşii vor avea parte de lumea
viitoare, numai cei care aveau să fie în viaţă la sfârşit aveau să fie luaţi la
cer. Cei care mureau înainte de sfârşitul lumii înviau, dar rămâneau pe
pământ.

Aceasta însemna un dezavantaj serios pentru cei care mureau înainte
de sfârşitul lumii. Dar însemna şi o separare între cei luaţi la cer şi cei
lăsaţi pe pământ. Credincioşii care aveau să fie în viaţă la sfârşitul tim­-
pului aveau să fie luaţi la cer la a doua venire a lui Isus, dar aveau să se
despartă de cei dragi ai lor care rămâneau pe pământ (vezi 1 Tesaloniceni
4:13,14).

Prin urmare, nu ne surprinde faptul că Pavel începe 1 Tesaloniceni
4:13-18 cu un comentariu despre lipsa de cunoştinţă a membrilor şi nu cu
expresia „ştiţi foarte bine” pe care o întâlnim în alte locuri (1 Tesaloniceni
5:2) sau „ştiţi, în adevăr … ” (cap. 4:2). Existau unele lucruri importante
despre profeţia cu privire la a doua venire pe care biserica nu le cunoştea
şi mai existau unele lucruri de care trebuia să se dezveţe.

Când ne gândim la profeţie, trebuie să nu uităm faptul că ea nu a fost
dată pentru a ne satisface curiozitatea despre cum şi când se vor desfăşura
evenimentele finale. Profeţia are un scop etic şi moral. Dumnezeu a lăsat-o
pentru a ne învăţa cum să trăim. Ea are menirea de a ne da încurajare şi un
sens în viaţă, mai ales când suferim şi suntem îndureraţi de pierderea celor
dragi. Dacă sunt corect înţelese, profeţiile din Biblie au puterea de a ne
schimba viaţa. Altfel spus, este important să crezi ca un adventist (adică să
crezi profeţia biblică), dar şi mai important este să trăieşti ca un adventist.

Ce înseamnă „să trăieşti ca un adventist”? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul la această întrebare în cadrul Şcolii de Sabat.

2.Cu ce scop spune Pavel că a scris ceea ce citim În versetele 13-18? De ce este versetul13 atât de important pentru noi astăzi?

De ce plângeau tesalonicenii moartea celor dragi ai lor de parcă nu
aveau nicio speranţă? a cauză importantă a fost, probabil, perioada
scurtă pe care Pavel a petrecut-o În mijlocul lor. Ştim că el le-a vorbit
despre moartea şi despre învierea Domnului Isus (Faptele 17:3). Avem
indicii că le-a vorbit şi despre evenimentele finale şi că învăţătura sa a
fost greşit înţeleasă. Dar probabil că nu a avut timp să clarifice subiectul
Învierii celor credincioşi.

O altă cauză a fost mediul păgân din care proveneau majoritatea
credincioşilor cărora Pavel le-a scris (1 Tesaloniceni 1:9). Religiile mistice
existente la data aceea ofereau o imagine despre viaţa de dincolo, dar
cei mai mulţi păgâni nu aveau speranţa că există viaţă după moarte. Un
exemplu elocvent găsim într-o scrisoare din secolul al II-lea: .Jrene către
Taonnophris şi Philo, mult curaj. Sunt îndurerată şi plâng după cel plecat
la fel cum am plâns pentru Didymas. Am făcut tot ce am crezut nimerit
eu şi toţi ai mei, Epaphroditus şi Thermuthion şi Philion şi Apollonius şi
Plantas. Dar, cu toate acestea, noi nu putem face nimic împotriva acestor
lucruri. De aceea mângâiaţi-vă unul pe altul. Sănătate!” – Citată în Adolf
Deissmann, Light From the Ancient East, pag. 176

Este interesant faptul că această scrisoare adresată unei mame care
şi-a pierdut fiul se încheie prin cuvintele pe care le găsim în 1 Tesaloniceni
4:18, chiar dacă sensul lor este cu totul altul. Mângâiaţi-vă unul pe altul
chiar dacă nu există nicio speranţă. Acesta este mesajul celei care a scris
scrisoarea. Cât de diferit este mesajul transmis de Pavel tesalonicenilor!

Scopul explicaţiilor lui Pavel este evidenţiat prin încadrarea pasaju­-
lui biblic între două afirmaţii, una la început şi cealaltă la sfârşit. Pavel
scrie pentru ca ei să nu se întristeze că oamenii care nu au nicio speranţă
(1 Tesaloniceni 4:13). De asemenea, el doreşte ca adevărul despre natura
revenirii lui Isus să le dea motive temeinice pentru a se încuraja unii pe
alţii atunci când pierd pe cineva drag (vers. 18).

Unii spun: „Mai devreme sau mai târziu, toti murim!” Din perspectivă strict omenească, este adevărat. Însă, din perspectivă biblică, concepţia aceasta este Limitată. Ce speranţă avem prin Domnul Isus? Cum putem învăţa să ne lăsăm încurajaţi de nădejdea aceasta?

3.Ce speranţă ne oferă Pavel cu privire la cei care au murit? 1 Tesaloni­ceni 4:14

În versetul 14, Pavel prezintă soluţia la problema întristării fără
speranţă. În limba originală, el afirmă că cei morţi „au adormit prin El”.
Somnul era un simbol obişnuit al morţii în perioada Noului Testament, iar
expresia folosită de obicei în cazul decesului unui credincios era „a ador­
mit în Isus” sau „în Hristos”. Un bun exemplu în acest sens este expresia
din versetul 16, „cei morţi în Hristos”.

O a doua problemă pe care o pune textul este ideea că Dumnezeu îi
„va aduce înapoi împreună cu Isus” pe cei care au adormit în El. Unii iau
acest text drept argument că aceia care au murit în Hristos (şi care se pre­
supune că s-au dus în rai după moarte) se vor întoarce împreună cu Isus la
revenirea Sa. Interpretarea aceasta vine în contradicţie cu învăţătura din
versetul 16, unde Pavel afirmă că învierea credincioşilor care au murit are
loc la a doua venire a lui Isus şi nu înainte.

4. Ce clarificări ne oferă 1 Corinteni 15:20-23,51-58 În acest sens?

Nu este greu să înţelegem textul, dacă suntem atenţi la ideea de bază
pe care vrea Pavel să o transmită. El face o paralelă între moartea şi în­
vierea lui Isus şi moartea şi învierea credinciosului. Pentru Pavel, învierea
lui Isus era garanţia că toţi credincioşii aveau să se întoarcă la viaţă la
revenirea Sa (1 Cor. 15:20-23). Teologia lui Pavel este consecventă. „Dacă
credem” în moartea şi învierea lui Isus (1 Tes. 4:14), atunci trebuie să cre­
dem si în învierea celor care au murit ca urmasi adevărati ai Săi.

Îd concluzie, expresia „prin Isus” are acelaşi sens ca expresia „în Hristos”
din versetul 16. Ideea pe care vrea Pavel să le-o transmită tesalonicenilor
era aceea că fraţii şi surorile lor care au decedat nu vor rămâne pe pământ
în momentul în care credincioşii în viaţă vor fi luaţi la cer, ci toţi vor fi luaţi
la cer împreună (vezi şi Ioan 14:1-3). Dumnezeu nu-i va aduce pe creştinii
înviaţi înapoi, pe pământ, la venirea lui Isus, ci (Ia fel cum s-a întâmplat la
învierea lui Isus), El îi va scoate din mormânt şi Îi va duce la cer odată cu
credincioşii În viaţă. După cum învierea a precedat Înălţarea lui Isus la cer,
tot la fel va fi şi pentru urmaşii Săi credincioşi.

În 1 Tesaloniceni 4:13 – 5:11, Pavel dezvoltă învăţăturile date de Domnul
Isus în lucrarea Sa pe pământ. Există multe asemănări între aceste pasa­
je despre timpul sfârşitului şi învăţăturile lui Isus consemnate în Matei,
Marcu şi Luca. Insă, când aminteşte de „Cuvântul Domnului” în capitolul
4:15, Pavel se referă la o învăţătură a lui Isus care nu a fost consemnată în
Evanghelii, dar pe care ne-o împărtăşeşte chiar el (vezi şi Faptele 20:35).

5.Ce evenimente vor avea loc la revenirea lui Isus? 1 Tesaloniceni 4:15,16; Apocalipsa 1:7; Matei 24:31; Ioan 5:28,29; Faptele 1:9-11.

A doua venire a lui Isus va fi un eveniment tumultuos. Ea va fi însotită
de strigătul unui arhanghel şi de sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu. Toţi
o vor auzi şi o vor vedea (vezi textele de mai sus). Însă ideea principală
a pasaj ului este ordinea evenimentelor la venirea lui Isus. Tesalonicenii
ajunseseră să creadă că, dacă vor muri înainte de revenirea lui Isus, vor
fi pentru totdeauna dezavantaj aţi, fiindcă aveau să fie despărţiţi fizic de
credincioşi care urmau să trăiască până la revenirea Sa.

Pavel îi asigură aici că aceia care vor fi în viaţă nu o vor lua înaintea ce­
lor care au murit şi nici nu vor avea un avan!aj în plus faţă de ei. Cei morţi
în Hristos vor învia primii (Apoc. 20:4-6). Invierea lor are loc înainte de
momentul în care cei vii se înalţă pentru a-L întâmpina pe Isus în văzduh
(1 Tes. 4:17). Credincioşii care au murit sunt înviaţi şi primesc nemurirea
în acelaşi timp cu cei care sunt în viaţă la a doua venire.

Pasajul acesta nu sustine că oamenii credinciosi se duc în rai când mor
Dacă Pavel le-ar fi spus tesalonicenilor că cei dragi ai lor care muriseră
se aflau în rai, ce rost mai avea ca ei să plângă şi de ce nu le-a spus direct
lucrul acesta? Incurajarea este adevărul că aveau să-i revadă pe cei dragi
la înviere.

Gândeste-te la toate evenimentele care vor avea loc la revenirea Domnului
Hristos: El vine pe nori, toti Îl vor vedea, mortii sunt readusi la viată, cei vii
primesc nemurirea si apoi sunt luati cu totii la cer. Într-un anumit sens toate
acestea ni se par atât de uluitoare, de extraordinare si de neasteptate! Totusi
trebuie să le credem, pentru că altfel nu ne rămâne nicio sperantă. Dacă poti
avea încredere în Domnul în această privintă, cum poti să nu ai încredere că
El va avea grijă de lucrurile „mai puţin însemnate” cu care te confrunţi?

6.Citeşte 1 Tesaloniceni 4:13,17,18. Care este scopul principal al acestui pasaj care vorbeşte despre a doua venire a Domnului Isus?

Scopul profeţiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la
evenimentele viitoare, ci de a ne arăta cum să trăim astăzi. Pentru Pavel,
ordinea evenimentelor finale are implicaţii practice asupra vieţii creştine
de fiecare zi. Profeţia are valoare numai în măsura în care exercită o
influenţă asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu oamenii. În acest caz,
Pavel aduce în discuţie evenimentele finale pentru a-i încuraja pe membrii
care îi pierduseră pe cei dragi ai lor.

7.Citeşte 1 Tesaloniceni 4:16,17. Ce aspecte importante ale învăţăturii biblice despre revenirea lui Isus nu sunt cuprinse În aceste versete? VeziIoan 14:1-3; Matei 24:31; Faptele 1:9-11.

Conform acestui pasaj, credincioşii Îl vor întâmpina pe Isus în văzduh
şi vor fi pentru totdeauna cu El. Tema centrală este reintâlnirea credin­-
cioşilor şi rămânerea lor lângă Domnul Isus pentru veşnicie. Textul nu
spune unde se vor duce după ce Îl întâmpină pe Isus în văzduh, dar Pavel
nu afirmă nicidecum că Isus şi credincioşii vor coborî din cer pe pământ
şi că vor domni aici. Textul arată clar că deplasarea sfinţilor are loc nu­
mai în sus. Întâi ies din morminte credinciosii care au murit. Apoi ei si
credincioşii în viaţă se înalţă pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh.

In 1 Corinteni 15:23,24, Pavel face o paralelă Între experienţa lui Isus
şi a celor care sunt „în Hristos”. Isus a înviat şi S-a înălţat la cer ca „prim
rod”, deci aceia care sunt în El vor avea o experienţă asemănătoare.

La venirea Sa, Isus îi va lua pe ucenici cu El ca ei să fie acolo unde
este El, în cer (Ioan 14:1-3). El nu vine ca să rămână cu ei pe pământ. De
aceea, adventiştii cred că în timpul celor o mie de ani (Apocalipsa 20:4-7),
cei neprihăniţi vor fi cu Isus în cer, cei nelegiuiţi vor fi morţi, iar lui Satana
i se va impune să rămână pe pământ, unde nu va mai putea ispiti şi necăji
pe nimeni. Credincioşii se întorc pe pământ după încheierea mileniului
(2 Petru 3:l3, Apocalipsa 3:12).

Gândeşte-te cât de „ruptă din altă lume” pare nădejdea pe care o avem. Ce speranţă reală, de durată ne oferă lumea aceasta? Cum putem învăţa să nu ne lăsăm absorbiţi de lucrurile care nu ne oferă nicio speranţă?

„Mulţi interpretează acest pasaj ca însernnând că cei ce dorm vor fi
aduşi Împreună cu Hristos din ceruri; dar Pavel a vrut să spună că, după
cum Hristos a fost înviat dintre morţi, tot la fel îi va chema Dumnezeu pe
cei sfinţi afară din mormintele lor şi-i va lua cu Sine în ceruri. Ce preţioasă
mângâiere! Ce glorioasă nădejde nu numai pentru biserica din Tesalonic,
ci pentru toţi creştinii, oriunde s-ar găsi ei!” – Ellen G. White, Faptele
apostolilor, pag. 259

„Tesalonicenii se prinseseră cu multă căldură de gândul că Hristos
avea să vină să-i transforme pe credincioşii care erau În viaţă şi să-i ia
la Sine. Cu multă grijă păziseră ei vieţile prietenilor lor, ca nu cumva
aceştia să moară şi astfel să piardă binecuvântarea pe care ei aşteptau să
o primească la venirea Domnului lor. Dar, unul după altul, cei dragi lor le
fuseseră luaţi; şi, cu multă sfâşiere de inimă priviseră tesalonicenii pentru
ultima dată feţele morţilor lor, cu greu cutezând să nădăjduiască să-i mai
intâlnească într-o viaţă viitoare.

Când au deschis şi au citit epistola lui Pavel, o mare bucurie şi
mângâiere a fost adusă bisericii prin cuvintele lămuritoare cu privire la
adevărata stare a morţilor. Pavel arăta că aceia care aveau să trăiască
atunci când va veni Hristos nu-L vor întâmpina pe Domnul mai Înainte
decât cei care adormiseră în Isus.” – Ibidem, pag. 258

Întrebări pentru discuţie

1.Discutaţi ce înseamnă „să trăieşti ca un adventist”. Ce convingeri dis­-
tinctive ale noastre ar trebui să se reflecte în stilul nostru de viaţă?

2.Gândeşte-te la căderea omului În păcat, la Planul de Mântuire şi la
făgăduinţa vieţii veşnice. Ce anume ne dă speranţa şi, totodată, asigu­-
rarea că moartea nu este veşnică? Pe ce ne bazăm când credem în ceea
ce a făcut Isus pentru noi? Ce speranţă ne oferă învierea Sa? Ce mo­-
tive de încurajare găsim în Planul de Mântuire, mai ales când moartea
pare atât de definitivă şi de necruţătoare?

3.Recitiţi pasajul biblic, desprindeţi ideile principale şi discutaţi despre
sentimentele pe care vi le inspiră şi speranţa pe care o găsiţi în el.

Rezumat: Pavel corectează câteva idei greşite despre starea morţilor şi
despre evenimentele dinaintea revenirii lui Isus. La revenirea Domnului
Isus, cei morţi în Hristos vor învia primii, apoi toţi credincioşii se vor înălţa
la cer pentru a-L întâmpina În văzduh. Credincioşii pot fi încurajaţi de
gândul că despărţirea de cei dragi este doar temporară.