Viața în biserică

Gândul central: Pavel le oferă tesalonicenilor, atât conducătorilor, cât şi membrilor laici, câteva sfaturi spirituale foarte practice cu privire la relaţiile dintre credincioşi.

În încheierea epistolei sale, Pavel le dă tesalonicenilor şaptesprezece
îndemnuri (1 Tesaloniceni 5:12-22) şi scrie o ultimă rugăciune (vers.
23-27). Studiul din săptămâna aceasta se ocupă mai întâi de primele
trei îndemnuri cu privire la atitudine a membrilor bisericii locale fată de
conducătorii ei (vers. 12,13) şi apoi de următoarele şase îndemnuri referi­
toare la atitudinea conducătorilor bisericii locale fată de membri.

Următoarele şapte versete (16-22) conţin opt sfaturi scurte. Ele pot fi
împărţite în două categorii: trei sfaturi despre menţinerea unei atitudini
creştine pozitive (vers. 16-18) şi cinci cu privire la atitudinea fată de lu-
mina nouă, venită sub forma profeţiei (vers. 19-22). ‘

In rugăciunea de încheiere, Pavel reia tema principală a epistolei:
credincioşii din Tesalonic şi de pretutindeni să crească neîncetat În sfintire
până la revenirea Domnului Isus Hristos, adică să se pregătească zilnic
pentru acest eveniment. Acest adevăr este valabil şi pentru noi!

Cele două versete de care se ocupă secţiunea de astăzi urmează după
ultimul îndemn pe care l-am studiat săptămâna trecută: „De aceea mân­-
gâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii” (vers. 11). Lucrarea de încurajare este
necesară în bisericile locale în procesul de formare a ucenicilor. Sectiunea
de astăzi analizează modul în care ar trebui să răspundă ucenicii la efortu­
riie conducătorilor şi învăţătorilor lor.

1.Citeşte 1 Tesaloniceni 5:12,13. Care este ideea de bază si cum ar trebui să o aplicăm În viaţa noastră? Cum putem colabora mai bine cu cei care ne cârmuiesc În Domnul”? Cum Îi putem susţine şi preţui?

În original, structura versetului 12 indică faptul că toate cele trei ex­-
presii din a doua jumătate a versetului se referă la conducătorii bisericii
din Tesalonic. Pavel îi îndeamnă pe membri să îi „privească bine”, adică
să le dea atenţie, să îi respecte, să le recunoască autoritatea. Probabil că
unii membri nu respectau autoritatea. Cuvântul sfătuiesc exprimă ideea
de a instrui, a avertiza şi chiar de a determina pe cineva să aibă o purtare
cuviincioasă. Conducătorii bisericii trebuie deseori să dea dovadă de fer­-
mitate, lucru care nu este întotdeauna apreciat, dar Pavel le cere mem-­
brilor să-i preţuiască din cauza problemelor cu care acestia se confruntă.
Dorinţa sa este ca toţi membrii bisericii să trăiască în pace unii cu alţii.

Limbajul întrebuinţat în aceste versete reflectă tehnicile antice de
tratare a oamenilor. Marii cugetători din vremea lui Pavel stiau că lucrul
cu oamenii este dificil. Ei îi încurajau pe conducători să pună cu atenţie
diagnosticul stării persoanei cu probleme, să observe dacă era deschisă la
schimbare sau nu, să aleagă timpul potrivit şi să aplice remediul adecvat.
Mai presus de orice, din partea conducătorilor se aştepta să se cerceteze
pe ei înşişi înainte de a încerca să-i corecteze pe alţii. Pavel adaugă câteva
elemente la aceste sfaturi de bază. Pentru crestin modelul de conducere
este Dumnezeu, iar obiectivul conducătorilor bisericii este acela ca mem­-
brii să ducă o viaţă demnă de copii ai lui Dumnezeu.

În unele culturi, oamenii au tendinţa de a manifesta neîncredere şi de a contesta conducerea; în altele, oamenii o urmează orbeşte. Ce impact are asu­ pra bisericii tale atitudinea faţă de autoritate din mediul în care trăieşti?

În versetele 12 si 13 Pavel le dă membrilor câteva îndemnuri cu privire
la modul în care ar trebui să se poarte cu conducătorii lor. În pasajul de
astăzi (versetele 14 şi 15), el îşi îndreaptă atenţia spre conducători şi spre
modul în care ar trebui să se poarte ei cu oamenii aflaţi în grija lor.

2.Ce sfaturi le dă Pavel conducătorilor cu privire la modul În care ar tre­bui să se poarte cu membrii? Identifică principiile. Cum le putem aplica În viata noastră, indiferent de rolul pe care ÎI avem În biserică? Cum putem pune În practică aceste sfaturi la locul de muncă, acasă şi oriunde ne-am afla? 1 Tesalomcem 5:14,15; vezI si Matei 5:43-48.

Pavel i-a încurajat pe conducătorii din Tesalonic să îi mustre „pe cei ce
trăiesc în neorânduiaIă”, adică pe cei care nu-şi câştigau singuri existenţa,
care erau incăpăţânaţi şi dificil de strunit şi care trebuiau disciplinaţi.

Pe de altă parte, Pavel îi îndeamnă pe conducători să îi îmbărbăteze
pe cei deznădăjduiţi, să îi sprijine pe cei slabi şi să fie răbdători cu toţi. Cei
deznădăjduiţi sunt oamenii care şi-au pierdut speranţa, care sunt neliniştiţi
si se îngrijorează de multe lucruri, dar ei sunt importanţi înaintea lui
Dumnezeu. De aceea conducătorii trebuie să îi încurajeze. Cei slabi sunt cei
neputincioşi din punct de vedere moral şi spiritual. Ei sunt naivi, dau ime-­
diat înapoi în faţa greutăţilor şi se tem de necunoscut. Poate că sunt sinceri,
dar le lipsesc cunoştinţele şi sunt apăsaţi de trecut. Ei au nevoie de ajutor.

Pavel îi îndrumă pe conducătorii bisericii să fie răbdători cu toţi. Dacă
primele trei sfaturi din versetul 14 se adresează unor situaţii specifice,
răbdarea este adecvată în orice situatie întâlnită în slujirea pastorală.

În versetul 15, Pavel se referă, probabil, tot la conducători. Când se
întâmplă să fie atacaţi de cei care nu preţuiesc îndemnurile lor, slujbaşii
bisericii pot fi tentaţi să îşi ia revanş~. Însă răzbunarea este o dovadă că nu
sunt condusi de spiritul lui Hristos. In sinteză, pentru o bună conducere a
bisericii este nevoie să urmărim binele altora.

Versetele 12-15 pornesc de la existenţa în biserică a mentorilor şi a
ucenicilor si subliniază importanţa respectului şi răbdării în relaţiile din­
tre acestia. Dar nu trebuie să uităm de 1 Tesaloniceni 5:11 („mângâia­
ţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii”). Există situaţii când grija aceasta trebuie
manifestată reciproc, când unii mentori au nevoie să fie încurajaţi.

Potrivit cu versetele 12-15, creştinii trebuie să înveţe să accepte critici
constructive si să facă astfel de critici. Dar acest lucru nu poate avea loc
dacă nu există relaţii apropiate. În concluzie, fiecare creştin trebuie să ac­-
cepte să fie tras la răspundere de ceilalţi şi să fie dispus să îi tragă pe alţii
la răspundere. Membrii care se roagă se vor sfătui unii cu alţii şi se vor
încuraja unii pe alţii tot mai mult.

3.Care sunt cele trei lucruri care reprezintă voia lui Dumnezeu pentru credincios? Ce valoare are fiecare dintre ele? 1 Tesaloniceni 5:16-18; vezi şi Galateni 5:22; Filipeni 4:4.

Glenn Coon, un predicator adventist îndrăgit, spunea că în Biblie po­
runca de a ne bucura este repetată de mai multe ori decât porunca de a
păzi Sabatul. Şi totuşi rareori îi acordăm bucuriei importanţa meritată.
Viaţa plină de bucurie este plină de roada Duhului (Galateni 5:22; Fili­-
peni 4:4). Bucuria inspirată de Duhul Sfânt este posibilă şi în suferinţă
(1 Tesaloniceni 1:6).

Pavel era în mod sigur un model de om al rugăciunii; el îi invită pe
cititori să urmeze modelul său.

Multumirea este o altă atitudine crestină pozitivă pe care Pavel o
manife;ta (1 Tes. 1:2,2 Tes. 1:3). Cauza depravării păgânilor era lipsa de
recunoştinţă faţă de Dumnezeu (Rom. 1:21). Thomas Erskine afirmă: „In
Noul Testament, religia înseamnă har, iar etica înseamnă recunoştinţă.”­
Citat în F. F. Bruce, Paul: Apostle ofthe Heart Set Free, pag. 19

Este interesant de remarcat că termenii greceşti „bucuraţi-vă” şi
„mulţumiţi” provin din aceeaşi rădăcină. Secretul bucuriei creştine este
spiritul neîntrerupt de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. De aceea, să des­-
chidem ochii si să vedem darurile lui Dumnezeu care sunt pretutindeni în
jurul nostru. Problema este că uităm să Îi mulţumim pentru ele, fiindcă
suntem atât de absorbiţi de încercările şi de luptele pe care le ducem.
Dacă am cultiva o atitudine de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, am fi mult
mai aproape de El şi viaţa noastră ar fi plină de bucurie.

Notează zece lucruri concrete pentru care eşti recunoscător. Apoi mulţu­-
meste-I Domnului în rugăciune pentru ele. Observă schimbările care apar în
atitudinea şi în concepţia ta despre viaţă. Exerciţiul acesta îţi va arăta cât de
importantă este recunostinta în experienţa ta cu Dumnezeu.

4.Ce sfaturi ne dă Pavel În 1 Tesaloniceni 5:19-22? Cum putem aplica practic aceste sfaturi? Ce lucruri rele trebuie să evităm?

În versetele 12-15, Pavel a sfătuit biserica. În versetele 19-22, el
aminteşte despre o altă formă de sfătuire: darul profeţiei. Cele două
negaţii cu care începe pasajul acesta subliniază nevoia tesalonicenilor de a
pune capăt unor obiceiuri greşite, adânc înrădăcinate.

Nu ştim cu exactitate la ce problemă face Pavel referire aici, dar se
pare că el îi îndeamnă pe credincioşi să fie mereu dispuşi să primească o
lumină mai mare şi, totodată, să o verifice ca să se convingă dacă este
într-adevăr lumină (2 Corinteni 11:14).

Există mai multe metode de a discredita Spiritul Profetic. Una din­
tre ele este acea de a „stinge” sau a „înăbuşi” Duhul prin ignorarea sau
manifestarea opoziţiei faţă de lucrarea unui profet adevărat. Observă câtă
împotrivire există chiar şi printre noi faţă de darul profeţiei pe care l-am
primit prin viaţa şi slujirea lui Ellen White.

O a doua metodă de discreditare a darului profeţiei este să acceptăm
ceea ce se spune, dar să interpretăm greşit învăţăturile sau să le aplicăm
greşit. Putem să primim mesajul profetic cu mintea deschisă, dar să
îl aplicăm în mod necorespunzător la situaţia în care ne aflăm. Noi,
adventiştii, trebuie să fim foarte atenţi în această privinţă. Am primit un
dar minunat şi nu trebuie să îl discredităm prin utilizarea lui greşită.

O a treia metodă de discreditare a darului profeţiei este aceea de
a le acorda autoritate profetică unor persoane sau unor scrieri care nu
au primit darul profetic de la Dumnezeu. Biserica trebuie să fie mereu
vigilentă, verificând totul pentru a vedea dacă mesajul profetic zideşte bi­-
serica.

Ce influenţă a avut asupra vieţii tale lucrarea profetică a lui Ellen White? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul la această întrebare în cadrul Şcolii de Sabat.

5.Ce Înseamnă expresiile „să vă sfinţească … pe deplin” şi „să fie păzite Întregi, fără prihană, la venirea Domnului”? Nu ar trebui să avem parte de lucrurile acestea chiar acum? 1 Tesaloniceni 5:23,24

În pasajul de astăzi, Pavel se întoarce la limbajul rugăciunii. Stilul din
acest pasaj este asemănător cu cel folosit în 1 Tesaloniceni 3:11-13. Chiar
şi tema principală este asemănătoare: să fim găsiţi fără prihană în sfinţenie
la revenirea lui Isus. Aici, Pavel face tranzitia de la ceea ce trebuie să facă
omul (vers. 12-22) la ceea ce face Dumne~eu în noi (sfinţirea) şi pentru
noi (a doua venire a lui Isus).

Opiniile cu privire la ceea ce ne spune textul acesta despre natura
omului şi despre caracterul pe care se poate aştepta să îl aibă la revenirea
lui Isus sunt împărţite. Vom semnala în cele ce urmează câteva idei clare
pe care le putem desprinde din acest pasaj.

Pavel afirmă că lucrarea pe care Dumnezeu o realizează în cei
credincioşi trebuie să cuprindă toate dimensiunile fiinţei noastre. Fiecare
aspect al vieţii credinciosului trebuie să fie supus sfinţirii pe măsură ce se
apropie revenirea lui Isus. Când spune „duhul vostru, sufletul vostru şi
trupul vostru”, Pavel nu prezintă diferitele componente ale fiinţei umane
din perspectivă ştiinţifică (în gândirea biblică, mintea şi trupul sunt un
tot unitar şi nu părţi care există separat). Dorinţa sa este să arate că fie­-
care parte a fiinţei noastre trebuie supusă lui Dumnezeu. Este necesar ca
Dumnezeu să ia pe deplin în stăpânire gânduri le, sentimentele şi acţiunile
noastre.

Rugăciunea lui Pavel acoperă toată perioada de timp dintre vremea sa
şi a doua venire a Domnului Hristos. Credincioşii vor fi păziţi sau păstraţi
fără prihană până la venirea Domnului. Apostolul se roagă ca ei să rămână
complet consacraţi lui Dumnezeu până la sfârşit. Din epistola aceasta
înţelegem că, deşi erau departe de a fi desăvârşiţi, tesalonicenii trebuiau
să păstreze până la venirea lui Isus lucrurile bune pe care le aveau. De
aceea, mai presus de toate, Pavel se roagă ca ei să crească mereu în har
prin relaţia cu Domnul Isus. (Vezi şi Ioan 15:4-6.)

Ce poţi face pentru a te pregăti zilnic pentru revenirea Domnului?

,,În copilărie 1 Isus a pus tact şi voie bună în lucrarea Sa. Se cere multă
răbdare şi spiritualitate pentru a aduce religia Bibliei în viaţa de familie şi
în atelier, pentru a suporta presiunea treburilor pământesti si, totodată, a
urmări numai slava lui Dumnezeu. În această privinţă, Hri~tos a fost un
ajutor. EI n-a fost niciodată atât de plin de grijile lumesti, încât să nu aiba
timp sau preocupare pentru lucrurile ceresti. Deseori, Isi exprima bucuria
inimii cântând psalmi şi melodii cereşti. Deseori, locuitorii din Nazaret Îi
auzeau vocea înălţându-se în laude şi mulţumiri către Dumnezeu. El avea
comuniune cu Cerul prin cântec; iar când tovarăşii Săi se plângeau de
oboseala muncii, erau învioraţi de sublimele melodii ieşite de pe buzele
Sale. Imnurile Sale de laudă păreau a-i izgoni pe îngerii cei răi şi, aseme­
nea tămâii, păreau a umple locul cu mireasmă. Mintea ascultători lor
Săi era purtată din exilul ei pământesc către căminul ceresc.” – Ellen G.
White, Hristos Lumina lumii, pag. 73

„Nimic nu tinde să favorizeze sănătatea sufletului şi a trupului în mai
mare măsură decât spiritul de recunoştinţă şi de laudă. Este o datorie
clară aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor şi sentimentelor de
nemulţumire – o datorie tot atât de mare ca aceea de a ne ruga.” – Idem,
Divina vindecare, pag. 251

Întrebări pentru discuţie

1.Prezentaţi răspunsurile la întrebarea finală de miercuri. Priviţi pro­
blema din două perspective: cea a impactului lui Ellen White asupra bi­
sericii în ansamblu şi cea a impactului lucrării ei asupra vieţii personale.

2.Societatea în care trăim ne încurajează la lipsă de respect sau la un
respect exagerat faţă de autoritate? Cum ne putem feri de aceste ex­
treme?

3.Ce poate face biserica pentru a fi mai eficientă în a-i ajuta pe noii
credincioşi să-şi dezvolte caracterul? Ce fel de instruire este necesară
în domeniul conducerii spirituale?

Rezumat: Pasajul studiat se concentrează asupra calităţii vieţii spiri-­
tuale a bisericii. Credincioşii trebuie să se sfătuiască unii cu alţii, să fie
bucuroşi şi mulţumiţi, să fie deschişi la adevărurile noi, În special la
adevărul profetic, dar trebuie să fie atenţi şi precauţi în evaluarea noilor
idei. Mai presus de toate, Pavel le recomandă să se supună complet lui
Dumnezeu în toate aspectele vieţii personale, ţinta lor fiind doar slava
Domnului Isus.