Exemplul apostolilor

Gândul central: Pavel ne arată care trebuie să fie motivaţia adevărată a slujirii şi ne îndeamnă astfel să ne cercetăm inima şi viaţa în lumina Evangheliei.

Studiul de săptămâna aceasta marchează un punct major de tranziţie
în prima epistolă către tesaloniceni. Pavel îşi îndreaptă atenţia dinspre
biserică (1 Tesaloniceni 1:2-10) spre apostoli si spre experienta lor din
Tesalonic (2:1-12). În primul capitol, el Îi mulţumeşte lui Dumn~zeu pen­
tru că tesalonicenii imi tau modelul său şi pentru că ei înşişi deveniseră
modele de credincioşie. Acum, în 1 Tesaloniceni 2:1-12, el prezintă mai
detaliat stilul de viaţă al apostolilor care îi face să fie modele demne de
urmat.

Motivaţiile pentru învăţare, predicare şi slujire pot fi nenumărate, însă
Pavel ne arată care este cea mai importantă dintre toate: dorinţa ca lu­
crarea să-I fie plăcută lui Dumnezeu. Pavel nu este atât de preocupat de
creşterea numerică a bisericii, cât de creşterea ei spirituală reală, prin ha­
rullui Dumnezeu.

În studiul acesta, vom arunca o privire asupra unor aspecte din viaţa lui
Pavel. Dispoziţia lui Pavel de a-şi deschide sufletul ne îndeamnă şi pe noi
să ne punem năzuinţele, visurile şi motivaţii le în ordine ca să-I fim plăcuţi
lui Dumnezeu şi să îi influenţăm pe alţii în bine.

1.Citeste 1 Tesaloniceni 2:1.2, tinând cont de ceea ce stii din Faptele 16. Ce legătură face Pavel Între lucrarea pe care o realizase În Filipi şi lu­crarea din Tesalonic?

Capitolul 2 din 1 Tesaloniceni reia temele abordate în primul capitol. Cuvintele voi însivă stiti” ne amintesc de afirmatiile din 1 Tesaloniceni 1:5. Iar cuvintele venirea noastră la voi ne amintesc de 1 Tesaloniceni
1:9. Pavel reia temele pe care le-a atins în capitolul inţroductiv al epistolei. În finalul capitolului 1, el afirmă că tesalonicenii erau cunoscuţi „pretutin­deni”. În capitolul 2, le aminteşte cititorilor ceea ce ei ştiau deja despre
apostoli şi despre dedicarea lor faţă de credinţă.

Pavel le reaminteste că în Filipi el şi Sila au fost batjocoriţi din cauza
predicării Evangheliei. Pe drumul lung de la Filipi la Tesalonic, durerea
le amintea la orice pas de modul în care fuseseră trataţi. In momentul
în care au ajuns la Tesalonic, semnele exterioare ale suferinţei îndurate
erau în mod sigur vizibile. În aceste condiţii, apostolii ar fi putut decide să
folosească o metodă de vestire a Evangheliei mai puţin directă. Şi, după
câte induraseră, cine i-ar fi putut condamna?

Totuşi tesalonicenii s-au dovedit a fi însetaţi după adevăr şi gata să-I
primească. Realitatea îi îndemna pe apostoli: „Să nu mai predicaţi Evan­
ghelia niciodată!” Dar Dumnezeu le spunea: „Fiţi curajoşi! FHi plini de
încredere!” Pavel şi Sila au ales să fie „plini de încredere” în ciuda teme­
rilor că ar fi putut fi persecuta ţi din nou. Exista un contrast evident între
condiţia lor umană (şi toate slăbiciunile care o însoţesc) şi puterea pe care
o primiseră de la Dumnezeu.

În final, Domnul a întors circumstanţele neprielnice spre slava Lui.

Rănile vizibile ale predicatorilor au fost pentru tesaloniceni dovada a două
lucruri: primul – Evanghelia pe care o predicau era într-adevăr şi propria
lor convingere şi nu urmăreau un câştig personal (vezi 1 Tesaloniceni 2:3-
6); iar al doilea – Dumnezeu îi însoţea într-un mod minunat. Evanghelia
pe care ei o propovăduiau nu era doar o teorie, ci era însoţită de prezenţa
vie a Domnului, dovadă fiind însăşi viaţa apostolilor (vezi vers. 13).

Ce dovezi poţi aduce pentru a arăta că Dumnezeu ţi-a schimbat viaţa? Sunt
dovezile acestea vizibile pentru cei din jurul tău? Sau nu potfi observate deloc?

2.Citeste 1 Tesaloniceni 2:3. Ce afirmatie se face aici cu privire la motivaţiile apostolilor?

În lumea antică se cunosteau foarte bine cele trei secrete prin care oamenii puteau fi convinsi să-si schimbe ideile sau obiceiurile. Oamenii evaluează un arzument ca fiind convingător în functie de caracterul vorbitorului (în greacă: ethos), de calitatea sau logica argumentului (logos) şi de intensitate a apelului său la emoţiile sau la preocupările ascultătorului (pathos). În 1 Tesaloniceni 2:3-6, atenţia lui Pavel se îndreaptă spre ca­racterul apostolilor ca element-cheie al predicării care a dus la schimbări radicale în viata tesalonicenilor. El face o comparatie cu filosofii vremii, a căror predicare era în multe cazuri motivată de be~eficii personale.

În versetul 3, el aminteşte trei motivaţii rele care ar putea să stea în spatele predicării sau slujirii. Prima este rătăcirea adică o învătătură falsă. Unii predicatori se pot entuziasma de o idee greşită. Chiar dacă sunt foarte sinceri, ei se înşală. Ei cred că le fac bine altora, dar se bazează pe nişte neadevăruri.

A doua motivatie este necurătia. Oamenii sunt atrasi de cei renumiti pentru puterea, ideile sau realizările lor. Unele persoane publice chiar urmăresc posibilele aventuri care pot apărea odată cu câştigarea faimei.

A treia motivaţie este „viclenia”. În acest caz, vorbitorul ştie că ideile pe care le prezintă sunt greşite, dar încearcă în mod conştient să îi ducă în eroare pe oameni pentru a obţine un beneficiu.Pavel si Sila nu au fost motivati de niciunul dintre aceste lucruri.

Atunci, probabil că experienţa din Filipi i-ar fi determinat să renunţe la
predicare. Curajul demonstrat de ei în Tesalonic s-a datorat puterii lui
Dumnezeu care lucra prin ei. Puterea cu care a pătruns Evanghelia în
această cetate (vezi 1 Tesaloniceni 1:5) s-a datorat în bună parte carac­
terului apostolilor, pe care oamenii l-au putut întrezări în prezentările lor.
Argumentele logice şi apelurile emoţionale nu ar fi fost suficiente. Dar
caracterul lor era în acord cu declaraţiile lor. O astfel de atitudine are şi
astăzi o putere uimitoare, la fel ca în Antichitate.

Gândeste-te la motivatiile faptelor si actiunilor tale. Cât de curate sunt ele? Te bazezi cumva pe o idee gresită? Este caracterul tău pătat de viclenie şi necurătie? Cum te poti schimba în bine? Vezi si Deuteronomul1 O: 16; Filipeni 4:13; Psalm 51:1-10

3.Citeşte 1 Tesaloniceni 2:4-6. Compară motivele slujirii lui Pavel cu mo­tivele greşite amintite aici. De ce ne este greu uneori să observăm de­osebirea dintre ele? De ce ne putem insela atât de usor cu privire la motivaţii le noastre?

Expresia „ne-a găsit vrednici” ne lasă să înţelegem că apostolii au fost
supuşi unui test, unei examinări. Ei au acceptat ca Dumnezeu să verifice
corectitudinea vieţii şi a intenţiilor lor. Scopul verificării era ca Evanghelia
să nu aibă de suferit din cauza vreunei neconcordanţe între cuvânt şi faptă.

Filosofii de atunci au scris despre importanţa examinării personale.

Dacă vrei să produci o schimbare în lume, sustineau ei, trebuie să-ti veri­-
fici permanent motivaţiile şi intenţiile. Pavel duce ideea aceasta un pas
mai departe. Pe lângă faptul că îşi verifică singur motivaţiile, el se lasă exa­
minat de Dumnezeu. Domnul Însuşi verifica dacă ceea ce predica Pavel
era în acord cu viaţa lui interioară. Pentru el, motivaţia supremă era să Îi
fie plăcut Domnului.

Pentru a trăi, oamenii au nevoie să ştie că sunt importanţi. Adesea,
ajungem să credem că valoarea personală ţine de bogăţii, de realizări şi de
părerea bună a celorlalţi despre noi. Dar toate aceste surse ale valorii de
sine sunt fragile şi efemere. Numai în Evanghelie găsim valoarea de sine
autentică şi durabilă. Când înţelegem că Hristos a murit pentru noi, nimic
nu ne mai poate face să pierdem simţământul valorii personale.

4.Ce motivaţii adaugă 1 Tesaloniceni 2:5.6 la cele trei enumerate deja În versetul 3?

Tema flatării continuă tema dorinţei de a fi pe placul oamenilor, o
temelie firavă pentru lucrarea de evanghelizare. Pavel nu este motivat de
părerea oamenilor despre el. EI exclude şi o altă motivaţie pământească
pentru slujire: banii. De obicei, oamenii care au fost binecuvântaţi prin
lucrarea cuiva vor să ofere bani pentru lucrarea respectivă sau să cumpere
anumite produse. Lucrătorii lui Dumnezeu pot fi ispitiţi astfel să piardă
din vedere motivaţia care contează cu adevărat: a fi plăcuţi lui Dumnezeu.

Ce aspecte din viaţa ta Îi sunt plăcute lui Dumnezeu? De ce? Ce aspecte nu Ii sunt plăcute lui Dumnezeu? De ce?

5.În Tesaloniceni 2:4. Pavel declară că. pentru el. motivul principal al slu­jirii este acela de a fi plăcut lui Dumnezeu. Ce altă motivaţie adaugă el În versetele următoare? Vezi 1 Tesaloniceni 2:6-8.

În lumea noastră, banii, sexul şi puterea sunt considerate a fi motivaţiile
principale ale comportamentului uman, cel puţin în cazul celor egocen­
trici. În 1 Tesaloniceni 2:3-6, Pavel întrebuinţează cuvinte variate pentru
a arăta că în slujirea sa nu există astfel de motivaţii. Lăcomia, imorali­
tatea, înşelăciunea şi linguşirea nu au ce căuta în viaţa şi slujirea creştină.
Motivaţia principală a apostolilor era dorinţa de a fi plăcuţi lui Dumnezeu
în tot ce făceau.

În versetul 6, Pavel spune că apostolii ar fi putut să ceară cinste de
la tesaloniceni sau, literal, „să fie o povară” pentru ei. Ca apostoli şi
învăţători, ei ar fi putut pretinde să li se acorde respect pentru poziţia lor,
să li se facă favoruri financiare sau să fie onoraţi în mod deosebit. Totuşi el
a refuzat tot ce i-ar fi putut compromite lucrarea şi tot ce ar fi fost o piatră
de poticnire pentru noii convertiţi.

Pe lângă motivaţia principală, dorinţa de a-I fi plăcut lui Dumnezeu,
Pavel aminteşte, în versetul 7 şi o altă motivaţie: îi iubea pe tesalonice­
ni foarte mult. In versetul 8, el foloseşte cuvinte cu un conţinut afectiv­
emoţional. Pentru el, predicarea Evangheliei era mult mai mult decât o
datorie; el punea suflet, se dedica oamenilor cu totul.

6.Cum au răspuns credincioşii din Macedonia (deci şi din Tesalonic) gri­jii apostolilor faţă de ei? 2 Corinteni 8:1-5. Ce ne spune aceasta despre cât de important este caracterul celor care dau mărturie?

În versetele 4-6, Pavel a subliniat purtarea apostolilor ca pe un motiv
pentru tesaloniceni de a-i urma. În versetele 7 şi 8, el face un apel la pa­
thos, la legătura emoţională care s-a stabilit între apostoli şi tesaloniceni.
Evanghelia are cea mai mare putere de convingere atunci când atinge
inima.

Gândeşte-te la o persoană care te-a influenţat pozitiv din punct de vedere
spiritual. Ce trăsături de caracter te-au atras la acea persoană? Ce poţi face
pentru a dezvolta şi tu aceste trăsături?

7.În afară de predica rea Evangheliei, cu ce s-a mai ocupat Pavel În timpul În care statîn Tesalonic? De ce? 1 Tesaloniceni 2:9,10

Ar fi o exagerare să luăm literal afirmaţia lui Pavel că lucra „zi şi
noapte”. Expresia din limba greacă trebuie înţeleasă în sens calitativ, şi
nu cantitativ (cât timp muncea). Prin urmare, Pavel vrea să spună că lucra
mai mult decât îl chema datoria, tocmai pentru a nu fi o povară pentru
credincioşi, din dorinţa ca nimic să nu stea în calea mărturiei pe care le-o
dădea.

În plus, el era foarte atent ca purtarea sa să nu aducă vreo ofensă lui
Dumnezeu sau oamenilor (vezi 1 Tesaloniceni 2:10; Luca 2:52). Pavel şi
apostolii căutau să fie „fără prihană” în relaţiile cu oamenii, astfel încât
atenţia lor să se îndrepte numai asupra Evangheliei.

8.Ce imagine foloseşte Pavel În 1 Tesaloniceni 2:11,12 pentru a descrie modul în care s-a purtat cu tesalonicenii? Vezi şi luca 11:11-13. Ce învăţăm de aici?

Un tată bun stabileşte limite şi oferă încurajare şi dragoste. El îşi
adaptează metodele de educaţie şi disciplinare la personalitatea unică a
copilului şi la starea lui emoţională. In funcţie de copil şi de situaţie, tatăl
fie încurajează, fie face morală, fie aplică o pedeapsă.

În lucrarea misionară a lui Pavel se observă o tensiune. Pe de o parte,
el căuta mereu să-şi adapteze metoda de lucru pentru a se potrivi cu per­
sonalitatea unică a oamenilor şi cu situaţia în care ei se aflau; pe de altă
parte, era foarte preocupat ca faptele lui să corespundă predicării. Cum
putem fi corecţi, consecvenţi şi sinceri şi, totodată, să fim pe placul tu­
turor?

Secretul lui Pavel era dragostea pe care le-o purta credincioşilor. El
făcea tot posibilul pentru a fi un model pentru ei, dar îşi dădea seama
că existau anumite lucruri pe care ei nu le puteau „purta” încă (vezi şi
Ioan 16:12). De aceea a lucrat cu mâinile şi şi-a adaptat învăţăturile la
ascultătorii săi, pentru ca nimic să nu-i împiedice să accepte Evanghelia.
Avem aici o lecţie impresionantă despre sacrificiul de sine.

„Nu contează cât de strălucită îi este mărturisirea de credinţă, cel a
cărui inimă nu este plină de iubire pentru Dumnezeu şi pentru semenii săi
nu este un adevărat ucenic al lui Hristos. [ … ] El poate să dea dovadă de o
mare dărnicie; dar, dacă face acest lucru din alt motiv decât acela al unei
sincere iubiri, chiar dacă şi-ar da toate bunurile pentru hrănirea săracilor,
fapta lui nu l-ar recomanda bunăvoinţei lui Dumnezeu.” – Ellen G. White,
Faptele apostolilor, pag. 318, 319

„Deşi Pavel a avut grijă să le prezinte celor convertiţi de el învăţătura
clară a Sfintelor Scripturi cu referire la susţinerea corespunzătoare a
lucrării lui Dumnezeu, [ … ] totuşi, din când în când, pe parcursul activităţii
sale de slujire în marile centre ale civilizaţiei, el s-a întreţinut singur,
prestând o muncă manuală. [ … ] Pe când era în Tesalonic, aflăm pentru
prima oară că, în timp ce propovăduia Cuvântul, Pavel lucra pentru a se
întreţine singur (1 Tesaloniceni 2:6,9; 2 Tesaloniceni 3:8,9). [ … ]

Dar apostolul Pavel nu a considerat că acest timp era pierdut. [ … ] El
le-a dat tovarăşilor lui de slujire învăţături cu privire la lucrurile spirituale
şi, de asemenea, le-a dat un exemplu de hărnicie şi constiinciozitate. Pavel
era un muncitor îndemânatic, eficient, atent şi sârguincios în meseria lui,
«plin de râvnă cu duhul, slujindu-I Domnului» (Rom. 12:11).” – Ellen G.
White, Slujitorii Evangheliei, pag. 234-236

Întrebări pentru discuţie

1.Gândeşte-te la o situaţie în care ai suferit (fizic, spiritual, emoţional
sau toate la un loc). Cum putem fi bucuroşi şi plini de curaj într-o astfel
de situaţie? De ce uneori stăm mai bine la teorie decât la practică în
ceea ce priveşte curajul?

2.Gândeşte-te la o persoană a cărei viaţă nu reflecta idealurile creştine.

Ce influenţă a avut această persoană asupra umblării tale cu Domnul?

3.Ce capcane trebuie să evităm atunci când ne ataşăm emoţional de
oamenii cărora le împărtăşim Evanghelia? Cum putem stabili limite
adecvate în cadrul relaţiilor noastre cu ei?

Rezumat: Pavel şi-a deschis inima, destăinuind cu sinceritate motivele
slujirii. Motivul suprem este acela de a-I fi plăcuţi lui Dumnezeu, fie că oa­
menii cu care lucrăm sunt mulţumiţi sau nu. Motivele lumii nu au ce căuta
în inima celui care doreşte să-I fie plăcut lui Dumnezeu. A doua motivaţie
importantă pentru slujire este dragostea pentru cei pierduţi.