Apostolul Pavel în Roma

În studiul Epistolei către romani este important să înţelegem contextul istoric al cărţii. Contextul este întotdeauna esenţial pentru înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Avem nevoie de informaţii despre problemele care sunt abordate. Pavel s-a adresat unui grup anume de creştini, într-un timp anume şi dintr-un motiv anume. Înţelegerea acestui motiv ne va fi foarte utilă în acest studiu.

Aşadar, să ne întoarcem în timp! Să mergem, în imaginaţia noastră, în Roma primului secol, să devenim membri ai bisericii de acolo şi, din această postură, să-l ascultăm pe Pavel şi cuvintele pe care Duhul Sfânt i le-a dat să le transmită credincioşilor din Roma.

Dar, cu toate că problemele tratate de Pavel erau specifice acelui timp şi loc, principiile fundamentale (în acest caz, întrebarea Cum este mântuit omul?) sunt universale. Da, el s-a adresat unui anume grup de oameni şi, da, când a scris epistola, a avut în minte un anumit motiv. Dar, după cum ştim, câteva secole mai târziu, într-un cu totul alt timp şi context, cuvintele scrise de el au fost pentru Martin Luther la fel de relevante ca pentru el. Şi sunt relevante şi pentru noi astăzi.

Romani 16:1,2 sugerează faptul că Pavel le-a scris romanilor pe când se afla în Chencreea, aproape de Corint, în Grecia. O dovadă este şi menţionarea Fiviei, o locuitoare a Corintului.

Stabilind localităţile de origine ale epistolelor Noului Testament, putem afla data scrierii. Pentru că Pavel a călătorit mult, dacă ştim unde a fost într-o perioadă anume, vom avea un indiciu cu privire la data scrierii.

Apostolul Pavel a înfiinţat biserica din Corint în a doua călătorie misionară (49-52 d.Hr.). În cea de a treia călătorie (53-58 d.Hr.), a fost din nou în Grecia (Faptele 18:1-18; 20:2,3), iar spre sfârşitul călătoriei a primit daruri pentru sfinţii din Ierusalim (Romani 15:25,26). Prin urmare, este probabil ca Epistola către romani să fi fost scrisă în primele luni ale anului 58 d.Hr.

1. Ce alte biserici a vizitat Pavel în cea de a treia călătorie misionară a sa? Faptele 18:23

Ajungând în bisericile din Galatia, Pavel a descoperit că, în lipsa lui, nişte învăţători falşi îi convinseseră pe membri să accepte circumcizia şi să respecte legea lui Moise. De teamă că împotrivitorii lui ar putea să ajungă la Roma înaintea sa, Pavel le-a scris romanilor pentru a împiedica o situaţie asemănătoare la Roma. Se crede că şi Epistola către galateni a fost scrisă din Corint, când Pavel s-a aflat acolo în cea de a treia călătorie misionară, probabil la scurt timp după sosire.

„În Epistola sa către romani, Pavel a prezentat marile principii ale Evangheliei. El şi-a expus poziţia cu privire la întrebările care frământau bisericile iudaice, cum şi cele dintre neamuri, şi a arătat că nădejdile şi făgăduinţele care aparţinuseră cândva în mod deosebit iudeilor acum le erau oferite şi neamurilor” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 273-274

Când studiem o carte a Bibliei, este important să ştim de ce a fost scrisă, ce situaţie a avut în vedere. Ca să înţelegem Epistola către romani, este important să cunoaştem problemele care tulburau bisericile iudeilor şi pe ale celor dintre neamuri. Studiul de săptămâna următoare se va ocupa de aceste probleme.

Ce fel de subiecte tulbură biserica ta în prezent? Ameninţările vin mai mult din afară sau din interior? Ce rol ai tu în aceste dezbateri? Cât de adesea te-ai întrebat care sunt rolul, poziţia şi atitudinea ta în dificultăţile cu care vă confruntaţi? De ce este aşa de importantă această cercetare de sine?

În generai, cea mai eficientă cale de comunicare este cea directă, personală. Astăzi, putem comunica prin telefon, prin poşta electronică, prin mesaje SMS sau apel video, însă cea mai bună cale de comunicare rămâne cea faţă către faţă. De aceea Pavel i-a anunţat pe romani în epistola sa că intenţiona să-i vadă personal. El a dorit să le facă cunoscută intenţia sa de a-i vizita, precum şi motivul vizitei.

2. Citeşte Romani 15:20-27. De ce spune Pavel că nu a reuşit să ajungă în Roma până atunci? Ce l-a determinat să ia decizia de a merge acolo? Ce rol au avut misiunea şi mărturisirea în luarea acestei decizii? Ce putem să învăţăm despre misiune şi despre mărturisire, din cuvintele lui de aici?

Marele misionar al neamurilor a simţit un îndemn continuu de a vesti Evanghelia în teritorii noi, lăsându-i pe ceilalţi să lucreze în locurile unde Evanghelia fusese deja propovăduită. În acele zile, când creştinismul era la început şi lucrătorii erau puţini, Pavel şi-ar fi risipit energia misionară preţioasă dacă ar fi lucrat în zonele în care se pătrunsese deja. El a zis: „Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul”, aşa încât, „cei ce n-auziseră de El” să-L poată cunoaşte (Romani 15:20,21).

Apostolul Pavel nu intenţiona să se stabilească în Roma. Ţinta lui era să evanghelizeze Spania. El spera să obţină ajutorul creştinilor din Roma pentru acest plan îndrăzneţ.

3. Ce idee importantă şi interesantă cu privire la iudei şi neamuri exprimă Pavel în Romani 15:27?

Reciteşte Romani 15:20-27. Observă cât de mult şi-a dorit Pavel să păstorească şi să slujească. Pe tine ce te motivează să slujeşti?

4. Cum a ajuns Pavel la Roma? Ce lecţie ne putem însuşi de aici cu privire la lucrurile neaşteptate şi nedorite cu care ne confruntăm atât de des în viaţă? Faptele 28:16

Da, Pavel a ajuns în final la Roma, doar că a ajuns în postura de deţinut. Cât de des se întâmplă ca planurile noastre, chiar şi cele mai bine intenţionate, să nu se împlinească aşa cum am anticipat şi am sperat!

Pavel a ajuns la Ierusalim la sfârşitul celei de a treia călătorii misionare cu ajutoarele pentru săraci pe care le strânsese în comunităţile din Europa şi Asia Mică. Mai departe însă s-a petrecut ceva la care nu se aşteptase: a fost arestat şi pus în lanţuri. După ce a fost ţinut în închisoare timp de doi ani în Cezareea, a cerut să fie judecat de cezar. Aproximativ la trei ani după arestare, a ajuns la Roma, dar probabil că nu aşa cum intenţionase atunci când i-a scris bisericii din Roma, cu ani în urmă, despre planul lui de a o vizita.

5. Ce ne spun textele următoare despre timpul petrecut de Pavel la Roma? Ce lecţie putem învăţa de aici? Faptele 28:17-31

„Nu prin predicile lui Pavel, ci prin lanţurile sale a fost atrasă atenţia curţii asupra creştinismului. Ca întemniţat, el a sfărâmat din sufletele multora lanţurile care-i ţineau în robia păcatului. Şi aceasta nu era totul. El declară: «Cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu» (Filipeni 1:14).” – Ellen G. White, Faptelor apostolilor, ed. 2014, p. 342

De câte ori a luat viaţa ta întorsături neaşteptate, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi spre binele tău? (Vezi Fi li peni 1:12.) Cum pot şi cum ar trebui să te ajute aceste experienţe să ai încredere că Dumnezeu are în grija Sa lucrurile din care nu pare a ieşi nici un bine?

6. Ce idei cu privire la adevăr, teologie şi credinţă reies din salutul adresat de Pavel bisericii din Roma? Romani 1:7

Preaiubiţi ai lui Dumnezeu. Deşi este adevărat că Dumnezeu iubeşte lumea, El îi iubeşte într-un mod aparte pe aceia care L-au ales şi care au răspuns la dragostea Sa. Vedem acest lucru în sfera omenească. Noi îi iubim în mod deosebit pe aceia care ne iubesc; în relaţia cu ei, simţămintele sunt reciproce. Dragostea cere un răspuns. Când răspunsul nu vine, exprimarea deplină a dragostei este limitată.

Chemaţi să fiţi sfinţi. În unele traduceri, expresia „să fiţi” este scrisă cu italice, fiindcă a fost adăugată de traducători. Totuşi, şi fără a adăuga aceste cuvinte, sensul nu are de suferit. Dacă sunt omise, rămâne expresia „chemaţi sfinţi”, adică „desemnaţi sfinţi”.

Sfinţi este traducerea termenului grecesc hagioi, care înseamnă literal „cei sfinţi”. Sfânt înseamnă „consacrat”. Un sfânt este un om care a fost „pus deoparte” de Dumnezeu. Se poate să mai aibă o cale lungă de parcurs până la sfinţire, dar faptul că L-a ales pe Hristos ca Domn îl desemnează ca sfânt, în sensul biblic al termenului.

7. Pavel spune că ei erau „chemaţi să fie sfinţi” înseamnă aceasta că unii nu sunt chemaţi? Ce afirmaţii din Efeseni 1:4; Evrei 2:9 şi 2 Petru 3:9 ne ajută să înţelegem ce vrea să spună Pavel?

Vestea cea mare a Evangheliei este că moartea lui Hristos este universal valabilă – El a murit pentru toţi oamenii. Toţi au fost chemaţi să fie mântuiţi prin El, „chemaţi să fie sfinţi” chiar înainte de întemeierea lumii. Intenţia iniţială a lui Dumnezeu a fost ca întreaga omenire să găsească mântuirea în Isus. Focul final al iadului a fost rânduit numai pentru Diavol şi îngerii lui (Matei 25:41). Faptul că unii nu primesc darul nu scade valoarea darului, aşa cum nici faptul că unii fac greva foamei într-o piaţă nu scade cu nimic valoarea bunurilor vândute acolo.

Dumnezeu te-a chemat, înainte de întemeierea lumii, să fii mântuit prin El. Există vreun lucru, oricât de mărunt, care te împiedică să accepţi chemarea Sa?

8. Pentru ce era cunoscută biserica din Roma? Romani 1:8

Nu se ştie cum a fost înfiinţată biserica din Roma. Tradiţia conform căreia biserica a fost întemeiată de Petru sau de Pavel nu are baze istorice. Probabil că a fost înfiinţată de unii dintre cei convertiţi în Ziua Cincizecimii, în Ierusalim (Faptele 2), care după aceea au vizitat Roma ori s-au mutat acolo şi şi-au mărturisit credinţa în capitala lumii.

Este surprinzător faptul că biserica aceasta, pe care se pare că nu o vizitase niciun apostol, şi-a câştigat atâta faimă în doar câteva decenii de la Ziua Cincizecimii. „În ciuda împotrivirii, la douăzeci de ani după răstignirea lui Hristos, în Roma era o biserică vie şi serioasă. Biserica aceasta era puternică şi zeloasă, iar Domnul lucra pentru ea.” – Comentariile lui Ellen G. White în Comentariul biblic AZŞ, voi. 6, p. 1067

„Credinţa” menţionată aici include probabil şi sensul mai larg de „credincioşie”, adică loialitate faţă de stilul nou de viaţă pe care îl descoperiseră în Hristos.

9. În ce cuvinte îî descrie Pavel pe credincioşii din Roma? Romani 15:14

Cele trei calităţi ale creştinilor romani pe care Pavel alege să le remarce sunt: bunătatea, cunoştinţa şi sfătuirea.

1. „Plini de bunătate.” Ar spune oamenii lucrul acesta despre noi? Când se asociază cu noi, este atenţia lor atrasă de faptul că suntem plini de bunătate?

2. „Plini de orice fel de cunoştinţă.” Biblia evidenţiază repetat importanţa iluminării, a informării şi a cunoaşterii. Creştinii sunt îndemnaţi să studieze Biblia şi să ajungă buni cunoscători ai învăţăturilor ei. „Cuvintele «vă voi da o inimă nouă» înseamnă «vă voi da o minte nouă». O schimbare a inimii este însoţită întotdeauna de o convingere clară cu privire la datoria creştină, o înţelegere a adevărului.” – Ellen G. White, My Life Today, p. 24

3. „În stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.” Nimeni nu poate progresa din punct de vedere spiritual, dacă este izolat de ceilalţi credincioşi. Trebuie să fim în stare să-i încurajăm pe ceilalţi şi, în acelaşi timp, avem nevoie să fim încurajaţi de ei.

Prin ce cuvinte ai descrie biserica ta? Pentru ce calităţi este ea cunoscută? Sau este ea cunoscută în vreun fel? Cum poţi să contribui la îmbunătăţirea situaţiei?

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Faptele apostolilor; cap. „Mântuirea pentru iudei”, ed. 2014, pp. 273-274; Mărturii, vol. 5, cap. „Tainele Bibliei”, ed. 2016, p. 598.

„Mântuirea omenirii nu rezultă dintr-un plan divin ulterior sau o improvizaţie impusă de o întorsătură neaşteptată a evenimentelor după apariţia păcatului. Dimpotrivă, ea emană dintr-un plan divin pentru răscumpărarea omului, făcut înainte de întemeierea lumii acesteia (1 Corinteni 2:7; Efeseni 1:3,14; 2 Tesaloniceni 2:13,14) şi îşi are rădăcina în dragostea veşnică a lui Dumnezeu pentru umanitate (Ieremia 31:3).

Planul acesta cuprinde eternitatea trecută, prezentul istoric şi eternitatea viitoare. El include realităţi şi binecuvântări precum alegerea şi predestinarea de a fi poporul sfânt ai lui Dumnezeu şi de a purta asemănarea cu Hristos, răscumpărarea şi iertarea, unirea tuturor lucrurilor în Hristos, sigilarea cu Duhul Sfânt, primirea moştenirii veşnice şi glorificarea (Efeseni 1:3- 14). În centrul planului se află suferinţa şi moartea lui Isus, care nu au fost un accident al istoriei şi nici produsul deciziei omeneşti, ci îşi au rădăcina în intenţia lui Dumnezeu de a răscumpăra (Faptele 4:27,28). Isus a fost cu adevărat «Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii» (Apocalipsa 13:8)” – The Handbook of Seventh-day Adventist Theology, pp. 275-276.

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ezechiel 2-8
1. Ce i-a dat Domnul lui Ezechiel să mănânce (în viziune) şi ce gust avea?
2. Câte zile trebuia să poarte Ezechiel, în mod simbolic, nelegiuirea lui Israel şi nelegiuirea lui luda?
3. Despre cine a profetizat Domnul că, în ziua nenorocirii, nu mai cunosc Legea şi nu mai pot da sfaturi?
4. Ce i-a descoperit Domnul lui Ezechiel despre motivul pentru care cei şaptezeci de bătrâni ai lui Israel se închinau la idoli?

Profeţi şi regi, capitolul 40
5. Unde poate vedea cercetătorul Cuvântului lui Dumnezeu împlinirea literală a prorociilor dumnezeieşti?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!