Să biruim răul prin bine

Pavel se străduieşte să-i scape pe credincioşii romani de concepţiile lor greşite despre Lege şi îi cheamă totodată pe toţi creştinii la un standard înalt de ascultare. Ascultarea aceasta vine dintr-o schimbare interioară, a inimii şi a minţii, realizată numai prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în acela care I s-a predat Lui.

El nu afirmă nicăieri în cartea Romani că ascultarea aceasta s-ar produce automat. Creştinului trebuie să i se aducă la cunoştinţă ce se aşteaptă de la el, iar el trebuie să dorească să îndeplinească aceste cerinţe şi apoi să caute puterea fără de care este imposibil să asculte.

Acest lucru înseamnă că faptele sunt un mod de exprimare a credinţei creştine. Pavel nu a avut nicio intenţie să minimalizeze rolul faptelor. În capitolele 13-15, el le accentuează cu putere. Prin aceasta, el nu-şi neagă afirmaţiile anterioare cu privire la neprihănirea prin credinţă. El arată că, dimpotrivă, faptele sunt adevărata dovadă a trăirii prin credinţă. S-ar putea afirma chiar că, datorită revelaţiei suplimentare de după venirea lui Isus, cerinţele Noului Testament sunt mai mari decât cele din Vechiul Testament. Credincioşii din Noul Testament au primit un exemplu de comportament moral adecvat în Isus Hristos. Numai El este modelul pe care trebuie să-l urmăm. „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi…” – nu în Moise, nu în David, nu în Solomon, nu în Debora, nu în Ilie, ci – „… în Hristos Isus” (Filipeni 2:5).

Nu există şi nu este posibil să existe un standard mai înalt de atât.

Partea doctrinară a Epistolei către romani se încheie cu capitolul 11. Capitolele 12-16 prezintă îndrumări practice şi observaţii personale. Aceste capitole concluzive sunt extrem de importante, deoarece arată cum trebuie să fie trăită viaţa de credinţă.

În primul rând, credinţa nu este un înlocuitor al ascultării, ea nu ne scuteşte de obligaţia de a asculta de Domnul. Regulile morale sunt încă în vigoare, ele sunt explicate şi chiar amplificate în Noul Testament. În al doilea rând, nu ni se dă nicăieri de înţeles că unui creştin îi va fi uşor să-şi trăiască viaţa în conformitate cu regulile acestea. Dimpotrivă, ni se spune că uneori ar putea să-i fie dificil, deoarece lupta cu eul şi păcatul este întotdeauna grea (1 Petru 4:1). Creştinului i se făgăduieşte puterea divină şi i se dă asigurarea că biruinţa este posibilă, dar noi continuăm să trăim în lumea aceasta a vrăjmaşului şi va trebui să ducem multe lupte cu ispitele. Vestea bună este că, dacă vom cădea, dacă ne vom poticni, nu vom fi alungaţi, ci avem un Mare-Preot care mijloceşte pentru noi (Evrei 7:25).

1. Ce ne spune analogia din Romani 12:1 despre modul cum ar trebui să trăim în calitate de creştini? Ce legătură are versetul 2 cu versetul 1?

În Romani 12:1, Pavel face aluzie la jertfele din Vechiul Testament. Credincioşii de odinioară îi aduceau lui Dumnezeu ca jertfă animale. Acum, creştinii sunt chemaţi să-l aducă trupurile lor, dar nu moarte, ci vii, consacrate în slujba Sa.

În perioada Israelului din vechime, fiecare animal adus ca jertfă era examinat cu atenţie. Dacă se constata că avea vreun defect, era refuzat, deoarece Dumnezeu poruncise ca jertfa să fie fără cusur. Tot aşa, creştinilor li se porunceşte să-şi aducă trupurile ca „o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Pentru aceasta, ei trebuie să-şi păstreze toate capacităţile în cea mai bună stare cu putinţă. Aceasta înseamnă că trebuie să căutăm să fim cât mai curaţi şi mai credincioşi posibil.

„«Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre» (Romani 12:2). Aşa descrie apostolul progresul , fiindcă li se adresează celor care sunt deja creştini. Viaţa creştină nu înseamnă să stai pe loc, ci să mergi din bine în mai bine.” – Martin Luther, Commentary on Romans, pp. 167-168. Ce înseamnă concret să mergem din bine în mai bine în viaţa creştină?

Trimestrul acesta am vorbit mult despre continuitatea valabilităţii Legii morale a lui Dumnezeu şi am subliniat în mod repetat că mesajul lui Pavel din cartea Romani nu este acela că Cele Zece Porunci ar fi fost desfiinţate sau înlăturate de credinţă.

Totuşi este foarte uşor să cădem în capcana literei Legii şi să uităm de spiritul ei. Spiritul ei este dragostea – dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Oricine poate declara că are această dragoste, dar nu toţi cei care o declară o şi dovedesc practic.

2. Cum să ne manifestăm dragostea de oameni? Romani 12:3-21

Ca şi în 1 Corinteni 12 şi 13, Pavel înalţă dragostea după ce vorbeşte despre darurile Duhului. Dragostea (grecescul agape) este „o cale mai bună”. „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Dragostea defineşte deci caracterul lui Dumnezeu. A iubi înseamnă a te purta cu oamenii aşa cum Se poartă Dumnezeu şi a-i trata aşa cum îi tratează Dumnezeu.

Pavel arată aici cum trebuie exprimată dragostea în mod practic. Se desprinde un principiu important, şi anume smerenia: dispoziţia de a nu avea „despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3), dispoziţia de a da „întâietate altuia” (vers. 10) şi de a nu ne socoti „singuri înţelepţi” (vers. 16). Cuvintele lui Hristos cu privire la Sine: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11:29) surprind esenţa acestui principiu.

Creştinii ar trebui să fie cei mai smeriţi oamenii de pe pământ. Noi suntem slabi şi degradaţi şi, pentru a fi mântuiţi, depindem total o neprihănire din afara noastră şi de o putere care să ne schimbe din interior. Cu ce ne putem lăuda? Cu ce ne putem mândri? Ce motive avem să ne fălim? Absolut niciunul. Pornind din acest punct al umilinţei personale (înaintea lui Dumnezeu şi înaintea celorlalţi), să trăim aşa cum ne îndeamnă Pavel în versetele acestea!

Citeşte Romani 12:18. Cât de bine aplici îndemnul acesta în viaţa ta la momentul acesta? Ai nevoie de unele schimbări de atitudine pentru a-l aplica?

3. Ce principiu fundamental putem desprinde din Romani 13:1-7 cu privire la atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de autorităţile civile guvernamentale?

Este frapant că Pavel a scris aceste cuvinte într-un timp în care lumea era condusă de un imperiu păgân capabil de o brutalitate extremă, fundamental corupt, care nu ştia nimic despre adevăratul Dumnezeu şi care, în câţiva ani, avea să pornească o mare persecuţie împotriva acelora care doreau să I se închine lui Dumnezeu. Pavel însuşi avea să fie condamnat la moarte de conducerea acestui imperiu. Şi îi îndemna totuşi pe creştini să fie cetăţeni buni, chiar şi sub o asemenea conducere! Conducerea, ca principiu, vine de la Dumnezeu. Oamenii au nevoie să trăiască într-o societate cu legi, reguli şi standarde. Anarhia nu este un concept biblic.

Aceasta nu înseamnă totuşi că Dumnezeu ar aproba toate formele sau toate metodele de conducere alese de diferitele conduceri. Dimpotrivă! Nu suntem chiar atât de departe nici în timp, nici în spaţiu de unele regimuri politice brutale. Dar chiar şi în aceste condiţii, creştinii ar trebui să respecte legile ţării cât mai bine cu putinţă şi să respecte guvernul, atâta vreme cât cerinţele lui nu sunt în conflict cu cerinţele lui Dumnezeu. Înainte de a porni pe un drum pe care ar fi în conflict cu autorităţile, credinciosul ar trebui să se gândească bine, să se roage mult şi să se sfătuiască şi cu alţii. Ştim din profeţie că va veni o vreme când urmaşii credincioşi ai lui Dumnezeu vor fi consideraţi ostili puterilor politice care vor stăpâni lumea (Apocalipsa 13). Până atunci, să facem tot ce putem, înaintea lui Dumnezeu, pentru a fi cetăţeni buni în ţara în care trăim.

„Noi trebuie să recunoaştem autoritatea omenească ca o orânduire stabilită de Dumnezeu şi să învăţăm că ascultarea de ea este o datorie sacră, în cadrul sferei ei legale. Dar, când cerinţele ei vin în conflict cu cerinţele lui Dumnezeu, atunci trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut mai presus de toate legiuirile omeneşti. (…)

Nu ni se cere să sfidăm autorităţile. Cuvintele noastre, fie ele vorbite, fie scrise, ar trebui să fie cumpănite cu grijă, ca nu cumva să se spună despre noi că am fi rostit ceva ce ne-ar înfăţişa ca unii care am fi împotriva legii şi a ordinii. Noi nu trebuie să spunem sau să facem ceva care ne-ar închide în mod nenecesar calea.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 53

4. Ce vrea să spună Pavel în Romani 13:8? Dacă îi iubim pe alţii, înseamnă că nu mai avem obligaţia de a asculta de Legea lui Dumnezeu?

La fel ca Isus în Predica de pe Munte, Pavel amplifică aici cerinţele Legii, arătând că dragostea trebuie să fie forţa motivatoare a tuturor acţiunilor noastre. Întrucât Legea este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu care este dragoste, a iubi înseamnă a împlini Legea. Totuşi Pavel nu înlocuieşte cerinţele detaliate cu precizie în Lege cu vreun standard nedefinit al dragostei, aşa cum afirmă unii creştini. Legea morală încă este obligatorie, deoarece ea arată păcatul – şi cine poate să nege realitatea păcatului? Iar Legea poate fi respectată cu adevărat doar când există iubire. Să nu uităm că unii dintre cei care L-au răstignit pe Hristos au fugit apoi acasă, ca să nu calce Sabatul!

5. Ce porunci a citat Pavel pentru a ilustra principiul iubirii în păzirea Legii? De ce tocmai aceste exemple? Romani 13:9,10

Este interesant de remarcat că Pavel nu introduce aici dragostea ca factor nou. El arată că principiul iubirii a făcut parte integrantă din sistemul Vechiului Testament, citând Leviticul 19:18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” El apelează tot la Vechiul Testament pentru a susţine Evanghelia pe care o propovăduia. Unii susţin că Pavel ar fi afirmat că doar cele câteva porunci menţionate aici ar mai fi valabile. Atunci creştinul este liber să-şi necinstească părinţii, să se închine la idoli şi să aibă alţi dumnezei în afară de Domnul? Sigur că nu!

Să analizăm puţin contextul. Tema abordată de Pavel aici este relaţia cu semenii şi, de aceea, menţionează poruncile care vizează aceste relaţii. Nu avem motive să luăm afirmaţiile sale ca argument că restul Legii ar fi fost desfiinţat (vezi şi Faptele 15:20; 1 Tesaloniceni 1:9; 1 Ioan 5:21). Mai mult decât atât, aşa cum evidenţiază scriitorii Noului Testament, când ne iubim unii pe alţii, dovedim că îl iubim pe Dumnezeu (Matei 25:40; 1 Ioan 4:20,21).

Gândeşte-te la relaţia ta cu Dumnezeu şi la măsura în care dovedeşti, în modul cum îi tratezi pe ceilalţi, că ai o relaţie cu El. Cât de important este factorul „dragoste” în relaţia cu semenii? Cum poţi învăţa să-i iubeşti aşa cum te iubeşte Dumnezeu pe tine? Ce te împiedică să-i iubeşti?

6. Ce afirmaţie face Pavel în Romani 13:11?

După cum am menţionat pe parcursul trimestrului, Pavel a urmărit un scop foarte precis cu această epistolă, şi anume să clarifice pentru biserica din Roma, îndeosebi pentru credincioşii iudei de acolo, rolul credinţei şi al faptelor în cadrul Noului Legământ. Problema fierbinte era mântuirea şi modul în care păcătosul este considerat neprihănit şi sfânt înaintea Domnului. Pentru a-i ajuta pe aceia care puneau accent exclusiv pe Lege, Pavel a aşezat Legea la locul cuvenit, arătând care este rolul ei. Deşi, în teorie, chiar şi în perioada Vechiului Testament iudaismul a fost o religie a harului, în sânul său a apărut legalismul cu toate relele lui. Cât de atenţi trebuie să fim, ca biserică, să nu facem aceeaşi greşeală!

7. La ce eveniment face referire Pavel în Romani 13:11-14 şi ce ar trebui să facem noi în aşteptarea acestui eveniment?

Ce interesant că Pavel li se adresează aici credincioşilor, îndemnându-i să se trezească din somn şi să se pregătească, deoarece venirea lui Isus era aproape! El a scris aceste cuvinte cu circa două mii de ani în urmă, dar noi trebuie să trăim mereu în aşteptarea apropiatei reveniri a lui Hristos. Din perspectivă strict personală, a experienţei individuale, revenirea Sa este la fel de aproape ca momentul morţii. Fie că vom închide ochii săptămâna viitoare sau peste patruzeci de ani, fie că vom dormi doar patru zile sau patru sute de ani, momentul este aproape. Când vom deschide ochii, primul lucru pe care îl vom vedea va fi a doua venire a lui Isus!

În Romani, Pavel nu se ocupă prea mult de revenirea Domnului Hristos, dar tratează acest subiect în detaliu în Tesaloniceni şi în Corinteni. Este un subiect esenţial în Biblie, îndeosebi în Noul Testament. Fără el şi fără speranţa pe care o oferă, credinţa noastră este practic lipsită de sens. Ce rost ar avea îndreptăţirea prin credinţă dacă Isus nu ar reveni ca să ducă la capăt mântuirea noastră?

Având în vedere că revenirea lui Isus este iminentă, ce schimbări ar trebui să faci în viaţa ta?

„În Biblie este descoperită voia lui Dumnezeu. Adevărurile din Cuvântul Său sunt declaraţiile Celui Preaînalt. Omul care face din adevărurile acestea o parte a vieţii lui ajunge o făptură nouă din toate punctele de vedere. El nu primeşte puteri mintale noi, dar întunericul care i-a înceţoşat înţelegerea prin neştiinţă şi păcat este îndepărtat. Cuvintele: «Vă voi da o inimă nouă» înseamnă: «Vă voi da o minte nouă». O schimbare a inimii este însoţită întotdeauna de o convingere clară cu privire la datoria creştină, de o înţelegere a adevărului. Cei care acordă Scripturilor o atenţie însoţită de rugăciune vor obţine o înţelegere clară şi o judecată sănătoasă, ca şi când, prin întoarcerea la Dumnezeu, ar fi ajuns la un nivel mai înalt de inteligenţă.” – Ellen G. White, My Life Today, p. 24

„Domnul… vine în curând şi noi trebuie să fim gata în aşteptarea arătării Lui. O, cât de măreţ va fi să-L vedem pe El şi să fim salutaţi ca mântuiţi ai Lui! Multă vreme am aşteptat, dar nădejdea noastră nu trebuie să scadă. Dacă L-am vedea pe împăratul în frumuseţea Lui, am fi pentru veşnicie fericiţi. Îmi vine să strig: «Mergem spre casă!» Ne apropiem de timpul când Domnul Hristos va veni cu putere şi mare slavă, spre a-i lua pe răscumpăraţii Săi în locuinţele lor veşnice.” – Ellen G. White, Mărturii, voi. 8, p. 253

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Amos 2-8
1. Ce avea să se întâmple cu casele de iarnă, casele de vară şi cu celelalte clădiri ale opulenţei?
2. Ce atitudine aveau cei din Israel faţă de cel ce-i mustra la poarta cetăţii şi care „vorbea din inimă”?
3. Ce aspecte morale fuseseră prefăcute în otravă şi pelin?
4. Ce foamete neobişnuită a spus Domnul că va trimite în ţara lui Israel?

Profeţi şi regi, capitolul 51
5. Ce anume nu se mai poate vedea în predicile de astăzi?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!