Între voinţă şi neputinţă

Puţine capitole din Biblie au creat atât de multe controverse ca Romani 7. lată ce spune Comentariul biblic AZŞ: „Semnificaţia versetelor 14-25 a fost una dintre problemele cele mai discutate din întreaga epistolă. Întrebările principale sunt dacă descrierea luptei morale intense este autobiografică şi, în cazul în care este autobiografică, dacă se referă la experienţa lui Pavel de dinainte sau la cea de după convertire. Faptul că Pavel vorbeşte din propria experienţă reiese clar din înseşi cuvintele . Oricum, este clar că el descrie o luptă care, într-o măsură mai mare sau mai mică, este trăită de orice om şi care apare datorită cerinţelor spirituale ale Legii sfinte a lui Dumnezeu”. Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 553

Cercetătorii Bibliei nu au ajuns încă de acord dacă Romani 7 descrie experienţa lui Pavel de dinaintea convertirii sau cea de după. Dar lucrul cel mai important este să ştim că neprihănirea Domnului Isus ne acoperă şi că, îmbrăcaţi în neprihănirea Sa, stăm desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu, care promite să ne sfinţească, să ne dea biruinţă asupra păcatului şi să ne schimbe „după chipul Fiului Său” (Romani 8:29). Acestea sunt ideile esenţiale pe care trebuie să le cunoaştem şi să le aplicăm pe măsură ce vestim „Evanghelia veşnică” „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor” (Apocalipsa 14:6).

1. Ce comparaţie foloseşte Pavel în Romani 7:1-6 pentru a le explica cititorilor care este relaţia lor cu Legea şi ce idee vrea să transmită prin ea?

În contextul întregii epistole, Pavel se ocupă de sistemul de închinare instituit la Sinai, la care se referă adesea prin cuvântul Lege. Iudeilor le-a fost greu să înţeleagă că acest sistem, dat lor de Dumnezeu, era rânduit să funcţioneze până la venirea lui Mesia. Acesta este subiectul pe care îl tratează Pavel: credincioşii iudei încă nu erau pregătiţi să renunţe la un lucru la care ţinuseră atât de mult toată viaţa.

2. Cum aplică Pavel comparaţia cu legea căsătoriei la sistemul iudaismului? Romani 7:4,5

După cum moartea soţului o eliberează pe femeie de obligaţia faţă de soţ, tot aşa moartea omului vechi, prin Hristos, îi eliberează pe iudei de legea pe care trebuiseră să o respecte până la împlinirea simbolurilor ei de către Mesia.

Acum, iudeii erau liberi să se „recăsătorească”. Ei erau invitaţi să intre în legământul de căsătorie cu Mesia cel înviat şi să aducă roade pentru Dumnezeu. Comparaţia aceasta a fost încă un mijloc pe care Pavel l-a folosit pentru a-i convinge pe iudei că erau liberi să abandoneze ideea mântuirii prin eforturi proprii.

Din nou, având în vedere toate celelalte declaraţii ale lui Pavel şi ale Bibliei despre ascultarea de Cele Zece Porunci, nu este logic să afirmăm că Pavel le spune aici credincioşilor iudei că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii. În realitate, cei care folosesc textele acestea pentru a încerca să susţină ideea că Legea morală a fost anulată nu vor să susţină deloc această idee. Ce vor ei cu adevărat să susţină este doar că Sabatul zilei a şaptea a fost desfiinţat, nu şi restul Legii. A interpreta versetele aceasta în sensul că porunca a patra ar fi fost anulată sau că Sabatul ar fi fost înlocuit cu duminica înseamnă a le da o altă semnificaţie decât aceea intenţionată de autorul lor.

Dacă Pavel se referă aici la întregul sistem instituit la Sinai, de ce în Romani 7:7 menţionează una dintre poruncile Decalogului? Contrazice faptul acesta poziţia adoptată înainte, şi anume că Pavel nu vorbeşte despre abolirea Celor Zece Porunci?

Răspunsul este nu. Pentru Pavel, Legea este întregul sistem introdus la Sinai, care conţinea şi Legea morală, dar nu se limita la aceasta. De aceea, el a citat din ea, la fel cum ar fi putut să citeze din oricare altă parte a sistemului iudaic, pentru a-şi susţine ideea.

3. Cum descrie Pavel rolul Legii în viaţa omului? Romani 7:8-11

Dumnezeu li S-a descoperit iudeilor şi le-a explicat ce este bine şi ce este rău în domeniul moral, civil, ceremonial şi sanitar. De asemenea, El le-a prezentat pedepsele pentru călcarea diferitelor legi. Nesocotirea voinţei divine descoperite este definită ca fiind păcat.

Pavel afirmă că nu ar fi ştiut că pofta este păcat, dacă „Legea” nu i-ar fi spus lucrul acesta. Păcatul este încălcarea voinţei descoperite a lui Dumnezeu, dar, dacă voinţa aceasta nu-i este cunoscută, omul nu are de unde să ştie că a păcătuit. Când află care este voia lui Dumnezeu, omul ajunge să admită că este păcătos şi că se află sub condamnare şi moarte.

„În relatarea experienţei sale, apostolul Pavel prezintă un adevăr important cu privire la lucrarea ce trebuie să aibă loc la convertire. El spune: «Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam», adică el nu simţea nicio condamnare, «dar când a venit porunca», deci când Legea lui Dumnezeu a fost impusă conştiinţei lui, «păcatul a înviat, şi eu am murit». Atunci, el s-a văzut pe sine ca păcătos condamnat de Legea divină. Observaţi că Pavel a fost cel ce a murit, nu Legea.” – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1076

Cum ai explica în cuvinte proprii afirmaţia lui Pavel din Romani 7:9?

4. Ce afirmă Pavel despre Lege în Romani 7:12?

Pentru că iudeii venerau Legea, Pavel o elogiază ori de câte ori are ocazia. Legea este bună pentru ce face, dar nu poate să ne mântuiască de păcat. Pentru acest lucru avem nevoie de Isus, deoarece Legea – fie întregul sistem iudaic, fie Legea morală în particular – nu poate să aducă mântuirea. Numai Isus şi neprihănirea Sa, pe care o primim prin credinţă, pot să facă lucrul acesta.

5. Pe cine acuză Pavel pentru starea lui de „moarte” şi pe cine dezvinovăţeşte? De ce este importantă deosebirea aceasta? Romani 7:13

În versetul acesta, Pavel prezintă „Legea” în sensul cel mai bun cu putinţă. El dă vina pe păcat, şi nu pe Lege, pentru starea îngrozitoare în care se află. Păcatul a dat naştere în el la „tot felul de pofte” (vers. 8). Legea este bună, deoarece este standardul lui Dumnezeu pentru comportament, dar, ca păcătos, Pavel era condamnat de ea.

6. De ce se considera Pavel un păcătos? Ce a înţeles el cu privire la Lege? Romani 7:14,15

Pământesc înseamnă firesc. De aceea, Pavel a avut nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai Isus Hristos putea să înlăture condamnarea (Romani 8:1). Numai Isus Hristos putea să-l elibereze de sclavia păcatului.

Pavel afirmă despre sine că este „vândut rob păcatului”. El este sclavul păcatului. Nu are libertate. Nu poate să facă ce vrea. El încearcă să împlinească Legea, dar păcatul nu îl lasă.

Prin ilustraţia aceasta, Pavel a încercat să-i convingă pe cititori că aveau nevoie de Mesia. El afirmase deja că biruinţa este posibilă numai prin har (Romani 6:14). Acelaşi gând este accentuat din nou aici. A trăi sub „Lege” înseamnă a fi robi păcatului, un stăpân nemilos.

Dacă ai încercat vreodată să te joci cu păcatul, crezând că poţi să-l controlezi cum doreşti, doar ca să constaţi că, de fapt, eşti supus unui stăpân râu şi nemilos, ce anume te-a învăţat experienţa aceasta?

7. Ce luptă este prezentată în Romani 7:16,17?

Folosind Legea ca pe o oglindă, Duhul Sfânt îl convinge pe om că nu este pe placul lui Dumnezeu, pentru că nu împlineşte cerinţele Legii. Prin eforturile de a împlini cerinţele acestea, omul arată că este de acord cu faptul că Legea este bună.

8. Ce idee reia Pavel aici cu scopul de a o accentua? Romani 7:18-20

Pentru a-l convinge pe om de nevoia lui de Hristos, Duhul Sfânt îl trece adesea printr-o experienţă de tipul „vechiul legământ”. Ellen G. White descrie experienţa lui Israel astfel: „Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să ţină Legea lui Dumnezeu; şi, în mod pripit, au intrat în legământ cu Dumnezeu. Având impresia că sunt în stare să fie neprihăniţi prin puterea lor, au declarat: «Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul» (Exodul 24:7)… N-au trecut decât câteva săptămâni şi au rupt legământul cu Dumnezeu, s-au plecat până la pământ şi s-au închinat înaintea unui chip cioplit. Ei nu mai puteau spera în bunăvoinţa lui Dumnezeu pe temeiul unui legământ pe care îl călcaseră; şi acum, văzându-şi păcătoşenia şi nevoia de iertare, au fost aduşi în situaţia de a-şi da seama de nevoia lor după un Mântuitor, descoperit în legământul avraamic.” – Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 375

Din nefericire, mulţi creştini nu îşi înnoiesc în fiecare zi consacrarea faţă de Hristos şi slujesc în realitate păcatului, fapt pe care le este greu să-l recunoască. Ei se justifică spunând că aceasta este experienţa normală a sfinţirii şi că mai au o cale lungă de parcurs. Astfel, în loc de a aduce la Hristos păcatele cunoscute şi de a-l cere biruinţa asupra lor, ei se ascund în spatele capitolului 7 din Romani, care ar declara, în opinia lor, că este imposibil să faci binele. În realitate, capitolul acesta spune că omul nu poate să facă binele cât timp este înrobit de păcat, dar că biruinţa este posibilă prin Isus Hristos.

Ai obţinut tu biruinţele asupra eului şi păcatului pe care ni le-a promis Hristos? Dacă nu, de ce? Ce decizii greşite iei?

9. Ce experienţă descrie Pavel în Romani 7:21-23, dinaintea convertirii sau după convertire?

În pasajul acesta, Pavel echivalează legea din mădularele lui cu legea păcatului. „Cu firea pământească”, spune Pavel, „slujesc legii păcatului” (Romani 7:25). Iar a sluji păcatului şi a te supune legii lui înseamnă moarte (vezi Romani 7:10,11,13). De aceea, spune că trupul lui (aşa cum funcţiona în ascultare de păcat) este un „trup de moarte”.

Legea din minte este Legea lui Dumnezeu, descoperirea voinţei Sale. Prin convingerea adusă de Duhul Sfânt, Pavel era de acord cu Legea aceasta. Cu mintea, era hotărât să o respecte, dar, când a încercat s-o respecte, n-a putut, deoarece trupul lui voia să păcătuiască. Cine nu a dus lupta aceasta? Cu mintea, ştii ce vrei să faci, dar firea ta pământească cere altceva.

10. Cum putem fi salvaţi din această situaţie dificilă în care ne aflăm? Romani 7:24,25

Unii s-au întrebat de ce Pavel, după ce exclamă triumfal: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”, revine la luptele sufletului, din care părea eliberat. Unii iau exclamaţia ca pe o paranteză. Ei cred că ea urmează natural după strigătul: „Cine mă va scăpa…?” Ei susţin că Pavel rezumă astfel afirmaţiile sale din versetele precedente şi mărturiseşte încă o dată despre conflictul împotriva puterilor păcatului, după care trece mai departe la o dezbatere mai largă pe tema eliberării de păcat (Romani 8).

Alţii sugerează că, atunci când declară: „Eu slujesc Legii lui Dumnezeu”, Pavel ar pune accent pe „eu” (n.t. – în versiunea engleză KJV, / myself, „eu însumi”), declarând că îi slujeşte el singur, prin propria putere, lăsându-L deoparte pe Hristos. Indiferent cum interpretăm aceste versete, o idee trebuie să rămână clară: singuri, fără Hristos, suntem neputincioşi în faţa păcatului. Cu Hristos, avem o viaţă nouă, în care, deşi eul va căuta neîncetat să iasă la suprafaţă, ne putem bucura de făgăduinţele biruinţei, dacă alegem să cerem împlinirea lor. După cum nimeni nu poate să respire sau să tuşească în locul tău, nimeni nu poate să aleagă în locul tău să-L urmezi pe Hristos. Numai tu poţi să faci această alegere. Nu există nicio altă cale de a ajunge la biruinţele făgăduite prin Isus.

„În călcarea Legii nu se găseşte nicio siguranţă, nicio tihnă, nicio îndreptăţire. Atâta vreme cât continuă să păcătuiască, omul nu poate spera să stea ca un nevinovat înaintea lui Dumnezeu şi să fie împăcat cu El prin meritele Domnului Hristos.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 190

„Pavel doreşte ca fraţii lui să vadă că slava cea mare a unui Mântuitor care iartă păcatele dă semnificaţie întregului sistem iudaic. De asemenea, el doreşte ca ei să înţeleagă faptul că, atunci când Hristos a venit în lume şi a murit ca jertfă pentru om, simbolul s-a întâlnit cu Cel spre care arăta.

După ce Hristos a murit pe cruce ca jertfă pentru păcat, legea ceremonială nu mai putea să fie în vigoare. Totuşi ea a fost în legătură cu Legea morală şi a fost plină de slavă. Întregul a purtat amprenta divinităţii şi a exprimat sfinţenia, dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă lucrarea din dispensaţiunea care urma să fie încheiată a fost plină de slavă, cu cât mai mult trebuia să fie plină de slavă realitatea, venirea lui Hristos, ca să le dea, tuturor celor ce cred, Duhul Său sfinţitor şi dătător de viaţă.” – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1095

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Daniel 3-9
1. Ce a făcut Nebucadneţar după ce „i-a venit iarăşi mintea la loc”?
2. Până unde i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul lui Nebucadneţar?
3. Cât timp a stat Daniel leşinat şi bolnav în urma unei vedenii pe care a avut-o?
4. în ce moment al zilei a venit îngerul Gabriel la Daniel?

Profeţi şi regi, capitolul 47
5. Ce anume constituie o dovadă de netăgăduit că poporul lui Dumnezeu recâştigă puterea şi nobleţea caracterului pierdut ca urmare a păcatului?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!