Nicio condamnare

Romani 8 este răspunsul lui Pavel la Romani 7. În Romani 7, Pavel vorbeşte despre frustrare, eşec şi condamnare. În Romani 8, condamnarea a dispărut, a fost înlocuită cu eliberarea şi biruinţa în Isus Hristos. În Romani 7, Pavel spunea că, dacă refuzi să-L primeşti pe Isus Hristos, vei avea parte de o experienţă deplorabilă. Vei fi un rob al păcatului, incapabil să faci ce alegi să faci. În Romani 8, el spune că Hristos Isus îţi oferă eliberarea de păcat şi libertatea de a face binele pe care vrei să îl faci, dar pe care firea pământească nu te lasă să îl faci.

Pavel explică mai departe că libertatea aceasta a fost cumpărată cu un preţ infinit. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a luat asupra Sa natura omenească – singura modalitate prin care putea să intre în legătură cu noi, să fie un exemplu desăvârşit pentru noi şi să moară în locul nostru. El a venit „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (vers. 3). Ca urmare, cerinţele drepte ale Legii pot să fie împlinite în noi (vers. 4). Cu alte cuvinte, Hristos a făcut posibilă biruinţa asupra păcatului şi împlinirea cerinţelor clare ale Legii pentru cei care cred, dar nu ca mijloc de mântuire, ci ca rod al ei. Ascultarea de Lege nu a fost şi nici nu va putea fi vreodată un mijloc de mântuire. Acesta a fost mesajul lui Pavel, mesajul lui Luther şi trebuie să fie şi mesajul nostru.

1. De ce nu mai există condamnare pentru cei ce sunt „în Hristos Isus”? Romani 8:1

Expresia „în Hristos Isus” apare frecvent în scrierile lui Pavel. A fi „în Hristos Isus” înseamnă a-L primi pe Hristos ca Mântuitor personal. Cel care a făcut acest lucru se încrede în El necondiţionat şi a hotărât să-şi însuşească modul de viaţă al lui Hristos. Rezultatul este o legătură personală strânsă cu Hristos.

A fi „în Hristos Isus” este în contrast cu a fi „în firea pământească” şi cu experienţa prezentată în capitolul 7, unde Pavel îi descrie pe omul aflat sub convingerea că este pământesc, adică rob al păcatului. El se află sub condamnarea la moarte (Romani 7:11,13,24). El slujeşte „legii păcatului” (Romani 7:23,25). Starea în care se află este cumplită (Romani 7:24).

Păcătosul I se predă apoi lui Isus şi situaţia lui se schimbă. Dacă înainte era condamnat ca un călcător al Legii, acum este desăvârşit în ochii lui Dumnezeu, ca şi când nu ar fi păcătuit niciodată, deoarece neprihănirea lui Isus Hristos îl „îmbracă”, îl acoperă cu totul. Nu mai este nicio condamnare, nu pentru că el nu ar avea greşeală ori păcat sau pentru că ar merita viaţa veşnică (categoric, nu o merită!), ci pentru că raportul vieţii desăvârşite a lui Isus stă în locul raportului vieţii lui. Însă vestea bună nu se sfârşeşte aici.

2. Ce anume îl izbăveşte pe om din robia păcatului? Romani 8:2

Aici, „legea Duhului de viaţă în Hristos” înseamnă capacitatea dată de Hristos de a trăi după îndemnurile Duhului, în contrast cu „legea păcatului şi a morţii”, descrisă în capitolul 7 ca fiind legea prin care domneşte păcatul, al cărui final este moartea.

„Orice om care refuză să I se predea lui Dumnezeu este sub controlul unei alte puteri. El nu-şi aparţine. El poate vorbi despre libertate, dar este în cea mai dezgustătoare robie (…) în timp ce, cu îngâmfare, se mângâie cu ideea că urmează hotărârile propriei judecăţi, el ascultă de voinţa domnului întunericului. Hristos a venit pentru a sfărâma cătuşele care ţin sufletul în robia păcatului.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 402

Ce diferenţă este între a fi rob al lui Hristos şi a fi liber în Hristos?

Legea (ceremonială, morală, sau chiar ambele), oricât de bună ar fi, nu poate să ne împlinească cea mai mare nevoie: să ne mântuiască, să ne salveze de condamnarea şi moartea aduse de păcat. Pentru acest lucru, trebuie să mergem la Isus.

3. Ce a făcut pentru noi Hristos, iar Legea, prin însăşi natura ei, nu poate să facă? Romani 8:3,4

Dumnezeu a oferit un remediu, „trimiţând pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”, şi „a osândit păcatul în firea pământească”, întruparea lui Hristos a fost un pas important în planul de mântuire. Este bine să înălţăm jertfa, dar, în realizarea planului de mântuire, trăirea lui Hristos „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” a fost, de asemenea, extrem de importantă.

Ca urmare a faptului că Dumnezeu L-a trimis pe Hristos, noi avem posibilitatea de a îndeplini porunca Legii, adică cerinţele Legii. „Sub Lege” (Romani 6:14), lucrul acesta ne-a fost imposibil, dar „în Hristos” este posibil.

Totuşi trebuie să ne aducem aminte că a împlini porunca Legii nu înseamnă a împlini Legea suficient de bine încât să câştigăm mântuirea. Varianta aceasta nu există şi nici nu a existat vreodată. Înseamnă pur şi simplu a trăi viaţa pe care Dumnezeu ne face în stare să o trăim, înseamnă o viaţă de ascultare, în care am „răstignit firea pământească cu toate patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24), o viaţă în care reflectăm caracterul lui Hristos.

În versetul 4, „a trăi” înseamnă „a ne comporta”. Expresia „fire pământească” ne trimite cu gândul la omul nerenăscut, de dinainte sau de după convingerea de păcat. A trăi după îndemnurile firii pământeşti înseamnă a fi condus de dorinţe egoiste. Prin contrast, a trăi după îndemnurile Duhului înseamnă a împlini porunca Legii. Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem să o împlinim. Numai în Hristos Isus se află libertatea de a face tot ce ne cere Legea. Fără Hristos, nu ar exista o asemenea libertate. Cel înrobit de păcat constată că îi este imposibil să facă binele pe care alege să-l facă (vezi Romani 7:15,18).

Meditează la eşecurile pe care le-ai avut în încercarea de a împlini Legea şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru darul mântuirii prin Isus Hristos!

4. Ce consecinţe au „umblarea după îndemnurile firii pământeşti” şi „umblarea după îndemnurile Duhului”? Romani 8:5,6

„După” este folosit aici în sensul de „în conformitate cu” (grecescul kata). „A umbla după” înseamnă a urmări un scop. Unii oameni urmăresc scopul de a împlini dorinţele fireşti; ceilalţi au ca ţel împlinirea lucrurilor Duhului, urmarea îndemnurilor Sale. Pentru că scopul determină faptele, cele două categorii trăiesc şi acţionează diferit.

5. Ce nu este în stare să facă firea pământească? Romani 8:7,8

A avea ca scop împlinirea dorinţelor firii pământeşti înseamnă de fapt a fi în vrăjmăşie cu Dumnezeu, a nu fi preocupat de împlinirea voinţei Sale. Un astfel de om poate să fie răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dispreţuind pe faţă Legea Sa.

Pavel doreşte să sublinieze într-un mod aparte ideea că, fără Hristos, Legea lui Dumnezeu nu poate fi împlinită. El se întoarce la tema aceasta din nou şi din nou: oricât de mult s-ar strădui, omul nu poate să respecte Legea fără Hristos.

Intenţia lui Pavel a fost să-i convingă pe iudei că aveau nevoie de altceva în plus faţă de „Tora” (Legea) lor. Deşi aveau descoperirea divină, ei arătau prin comportamentul lor că se făceau vinovaţi de aceleaşi păcate ca neamurile (Romani 2). Lecţia principală era că aveau nevoie de Mesia. Fără El, ei erau robi ai păcatului, incapabili să scape de sub stăpânirea lui.

Acesta a fost răspunsul lui Pavel pentru iudeii care nu puteau să înţeleagă de ce lucrurile pe care li le dăduse Dumnezeu în Vechiul Testament nu mai erau suficiente pentru mântuire. Pavel a recunoscut că tot ce avuseseră ei a fost bun, dar că aveau nevoie să-L primească pe Mesia, care venise deja.

Gândeşte-te la ziua de ieri. Au fost faptele tale după îndemnurile Duhului sau după cele ale firii pământeşti? Ce îţi spune răspunsul tău despre tine însuţi? Ce schimbări trebuie să faci şi cum poţi să le faci?

În continuarea discuţiei, apostolul Pavel pune în contrast cele două posibilităţi pe care le au la dispoziţie oamenii: trăirea după îndemnurile Duhului şi trăirea după cerinţele naturii păcătoase, ale firii pământeşti. O cale duce la viaţa veşnică, cealaltă duce la moarte veşnică. Nu există o cale de mijloc. Aşa cum a zis Isus însuşi: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte” (Matei 12:30).

6. Ce le este făgăduit celor în care locuieşte Duhul Sfânt? Romani 8:9-14

Trăirea după firea pământească este opusă trăirii în Duhul. Viaţa în Duhul este condusă de Spiritul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt. În acest capitol, El este numit Duhul lui Hristos, probabil în sensul că este un reprezentant al lui Hristos şi, prin El, Hristos locuieşte în cel credincios (Romani 8:9,10).

În aceste versete, Pavel se întoarce la un simbol pe care l-a folosit în Romani 6:1-11. În sens figurat, la botez, „trupul păcatului” (omul cel vechi care i-a slujit păcatului) moare. „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Romani 6:6). Totuşi, la botez, nu are loc doar o înmormântare, ci şi o înviere: cel botezat învie pentru a duce o viaţă nouă. Acesta înseamnă a omorî omul vechi, alegere pe care trebuie să o facem singuri zi de zi, clipă de clipă. Dumnezeu respectă libertatea omului. Chiar şi după botez, încă este cu putinţă să păcătuim. Pavel le scrie colosenilor: „Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ” (Coloseni 3:5).

De aceea, lupta cu păcatul va continua şi după convertire. Deosebirea este că acela în care locuieşte Duhul are acum puterea divină pentru biruinţă. Mai mult, fiindcă a fost eliberat în mod minunat de sub stăpânirea păcatului, el nu mai este obligat să slujească din nou păcatului.

Meditează la ideea că acelaşi Duh al lui Dumnezeu care L-a înviat pe Isus locuieşte şi în noi, dacă îi permitem acest lucru. Gândeşte-te ce putere ne-a fost pusă la dispoziţie! Ce ne împiedică să primim Duhul Sfânt?

7. Cum descrie Pavel relaţia cea nouă pe care o avem cu Dumnezeu prin Hristos? Romani 8:15. Ce speranţă găsim în această făgăduinţă? Ce înseamnă aceasta în mod concret?

Relaţia cea nouă este definită ca eliberare de frică. Un sclav trăieşte într-o stare permanentă de frică de stăpân. E! nu obţine nimic în urma anilor îndelungaţi de slujire.

Nu tot aşa este cu acela ca re îl primeşte pe Isus Hristos. În primul rând, el slujeşte de bunăvoie. În al doilea rând, el slujeşte fără frică, deoarece „dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18). În ai treilea rând, fiind adoptat ca fiu, el devine beneficiarul unei moşteniri de valoare infinită.

„Duhul de robie se naşte din încercarea de a trăi în conformitate cu religia legalistă, din efortul de a împlini cerinţele Legii prin puterea proprie. Noi avem speranţă numai când intrăm în legământul avraamic, care este legământul harului prin credinţa în Hristos Isus.” – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1077

8. Ce asigurare avem că Dumnezeu ne-a acceptat ca fii şi fiice, copii ai Săi? Romani 8:16

Mărturia interioară a Duhului confirmă că am fost acceptaţi. Deşi nu este sigur să ne luăm doar după sentimente, cei care au urmat lumina Cuvântului, atât cât au putut ei să o înţeleagă, vor auzi vocea interioară care îi asigură că au fost acceptaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Romani 8:17 afirmă că suntem copiii şi moştenitorii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că facem parte din familia lui Dumnezeu şi primim o moştenire minunată de la Tatăl nostru. Nu câştigăm această moştenire. Ea ne este dată în virtutea noului nostru statut înaintea lui Dumnezeu, un statut garantat prin harul Său, care ne-a fost pus la dispoziţie, pentru că Isus a murit în locul nostru.

Cum este relaţia ta cu Domnul? îl cunoşti cu adevărat sau doar ai cunoştinţe despre El? Ce schimbări trebuie să faci pentru a avea o relaţie mai strânsă cu Creatorul şi Răscumpărătorul tău? Ce te reţine şi de ce?

„Planul de mântuire nu le oferă credincioşilor o viaţă fără suferinţe şi încercări în lumea aceasta. Dimpotrivă, îi cheamă să-L urmeze pe Hristos pe aceeaşi cale a renunţării la sine şi a ocării. […] Tocmai printr-o astfel de încercare şi prin persecuţie este reprodus şi descoperit caracterul lui Hristos în cei din poporul Său. […] Prin părtăşia la suferinţele lui Hristos, noi suntem educaţi şi disciplinaţi şi suntem pregătiţi să luăm parte la slava vieţii veşnice.” – Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, pp. 568-569

„Hristos poate să-i ridice chiar şi pe cei mai păcătoşi din groapa degradării şi să-i aşeze acolo unde vor fi recunoscuţi ca fii şi fiice, copii ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Hristos ai unei moşteniri nepieritoare.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 7, ed. 2017, p. 182

„Cel onorat de întregul cer a venit în lumea aceasta pentru a fi capul omenirii, în natura Sa omenească, dovedindu-le îngerilor căzuţi şi locuitorilor lumilor necăzute că, prin ajutorul divin care a fost oferit, fiecare este făcut în stare să meargă pe calea ascultării de poruncile lui Dumnezeu. […] Mântuitorul nostru a plătit preţul pentru răscumpărarea noastră. Nimeni nu trebuie să fie înrobit de Satana. Domnul Hristos stă înaintea noastră ca un ajutor atotputernic.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, pp. 270-271

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Daniel 10 – Osea 4
1. Ce spune Daniel că se va întâmpla chiar şi cu mulţi dintre cei înţelepţi?
2. Ce i s-a spus lui Daniel că se va întâmpla, de asemenea, când „toate aceste lucruri se vor sfârşi”?
3. Prin care patru trăsături de caracter a promis Domnul că va „logodi” casa lui Israel cu Sine?
4. Despre cine şi de ce a spus Domnul să fie lăsat în pace?

Profeţi şi regi, capitolul 48
5. Ce anume nici nu a întemeiat, nici nu poate distruge biserica?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!