Caracterul lui Iov

Când dezbatem temele principale ale cărţii lui Iov, nu trebuie să-l pierdem din vedere pe Iov, personajul ei principal. Cine a fost acest om în care Domnul a avut atâta încredere, încât să-l conteste pe Diavol, aducând ca argument credincioşia şi integritatea lui? Cine a fost acest om care, deşi nu a înţeles din ce cauză i se întâmplau atâtea, deşi era convins că era nedrept ce i se întâmpla, deşi şi-a exprimat mânia şi frustrarea pentru tot ce suferea, a rămas totuşi credincios până la sfârşit?

Cartea ni-l prezintă pe Iov mai ales după ce este lovit de catastrofe, dar conţine şi câteva informaţii despre viaţa lui de dinainte. Informaţiile acestea despre trecutul lui şi despre caracterul său ne ajută să înţelegem mai bine de ce i-a rămas credincios Domnului, în pofida suferinţei lui cumplite şi în pofida încercărilor lui Satana de a-l îndepărta de Dumnezeu.

Cum era Iov şi ce putem învăţa de la el pentru a-I rămâne credincioşi lui Dumnezeu?

1. Citeşte Iov 1:1 şi Iov 1:8. Ce aflăm aici despre caracterul lui Iov?

Iov a auzit în mod repetat pe parcursul dialogului acuzaţia că trebuie să fi făcut el vreun rău din moment ce se abătuseră atâtea nenorociri asupra lui. Se pare însă că situaţia era exact invers: el a devenit ţinta specială a lui Satana tocmai pentru că era un om bun şi credincios.

Şi cât de bun şi de credincios era? În primul rând, textul spune că el era „fără prihană”. Dar aceasta nu înseamnă că era fără păcat, ca Isus. Cuvântul redat cu „fără prihană” transmite ideea de desăvârşire, integritate, onestitate, dar în sens relativ. În ochii lui Dumnezeu, omul „fără prihană” este omul care a atins nivelul de dezvoltare aşteptat de la el la un moment dat. Cuvântul ebraic pentru „fără prihană”, tam, „este echivalentul cuvântului grecesc teleios, tradus în mod frecvent în Noul Testament cu «desăvârşit», dar care ar putea fi tradus mai bine cu «complet dezvoltat» sau «matur».” – CBAZŞ, vol. 3, p. 499. Iov nu ajunsese la desăvârşirea completă a caracterului, după cum ne dovedeşte experienţa sa ulterioară. El era credincios şi drept, dar mai avea încă de crescut.

În al doilea rând, textul ne spune că el era „curat la suflet”. Cuvântul ebraic utilizat aici înseamnă „drept, corect, consecvent, cinstit”. Iov ducea o viaţă de „bun cetăţean”, am spune noi astăzi.

În al treilea rând, textul spune că el „se temea de Dumnezeu”. Dacă în Vechiul Testament temerea de Dumnezeu era o cerinţă pentru orice israelit credincios, în Noul Testament ea este amintită şi în dreptul unora care nu erau evrei, dar care îi slujeau cu credincioşie Dumnezeului lui Israel (vezi Faptele 10:2,22).

În final, se spune despre Iov că „se abătea de la rău”. Domnul însuşi repetă această caracterizare a lui Iov când vorbeşte cu Satana (vezi Iov 1:8).

În concluzie, Iov era un om al lui Dumnezeu care trăia ce credea şi care dădea astfel o mărturie frumoasă înaintea îngerilor şi a oamenilor (vezi 1 Corinteni 4:9).

Cum ar suna cuvintele introductive ale cărţii lui Iov dacă te-ar descrie pe tine? Completează: „Era în _____________ un/o ________ care se numea __________. Şi _______ acesta/aceasta era _____________ şi __________. El/Ea _____________ de Dumnezeu şi _________ de la rău.”

În timp ce se străduia să înţeleagă de ce trebuia să sufere atât de mult, Iov se gândea la viaţa lui de dinainte, la cât de bine trăise altădată. „Mi se scăldau paşii în smântână” (Iov 29:6), spune el când descrie acea perioadă.

În zilele acelea „mă păzea Dumnezeu” (Iov 29:2), mai spune el. Cuvântul ebraic pentru „păzea” derivă dintr-un termen des utilizat în Vechiul Testament cu referire la ocrotirea oferită de Dumnezeu copiilor Săi (Psalmii 91:11; Numeri 6:24). Iov era conştient că avusese o viaţă fericită.

2. Care era atitudinea oamenilor faţă de Iov şi cum îi trata el pe cei care aveau probleme? Iov 29:8-17

În pasajul acesta, se arată că Iov era un om respectat. Expresia „un scaun în piaţă” (Iov 29:7) transmite ideea de poziţie în conducerea locală. „Scaunele” acestea erau ocupate de obicei de membrii în vârstă şi respectaţi ai societăţii, iar Iov se bucura de o înaltă apreciere din partea acestora.

Dar el era preţuit şi respectat şi de oamenii de pe „ultima treaptă” a societăţii. Săracul, năpăstuitul, orbul, văduva, orfanul, şchiopul – cei care nu fuseseră binecuvântaţi la fel ca el – beneficiau de ajutorul şi de mângâierea lui.

„În Cuvântul Său, Dumnezeu ne-a oferit o imagine a omului prosper, a cărui viaţă a fost în sensul cel mai adevărat un succes, un om pe care atât Dumnezeu, cât şi oamenii au fost încântaţi să-l onoreze.” – Ellen G. White, Educaţie, ed. 2012, p. 122

Versetele acestea şi altele asemănătoare, după cum vom vedea, ne arată că Iov se bucura de succes pe toate planurile, atât în relaţia cu oamenii, cât şi în relaţia cu Dumnezeu.

Este uşor să fii amabil şi respectuos cu oamenii bogaţi, influenţi şi celebri. Cum te porţi însă cu cei care nu au ce să-ţi ofere?

Când citim Iov 31, am putea fi tentaţi să credem că Iov se laudă, că face paradă de sfinţenie, de virtute şi de fapte bune. Noi ştim că Biblia condamnă această atitudine (vezi Matei 23). Dar Iov nu se laudă. Să nu uităm contextul: i s-a tot spus că suferinţa lui prezentă ar avea drept cauză nişte presupuse fapte rele din trecut, însă, pentru el, argumentul acesta nu stătea în picioare şi era convins că nu merita niciuna din toate acele nenorociri. Acesta este motivul pentru care îşi ia timp să-şi rememoreze viaţa şi purtarea de dinainte.

3. Ce mai spune Iov despre viaţa lui de dinaintea venirii necazurilor? Iov 31:1-23

Observăm că Iov nu face referire numai la faptele lui. Când spune: „… de mi-a urmat inima ochii” (Iov 31:7), el dovedeşte că avea cunoştinţă despre sensul mai profund al sfinţeniei, despre sensul mai adânc al binelui şi răului şi al Legii lui Dumnezeu. Se pare că el ştia că Dumnezeu este interesat de inima şi de gândurile noastre la fel de mult ca de faptele noastre (vezi 1 Samuel 16:7; Exodul 20:17; Matei 5:28). Ştia că era greşit şi să pofteşti o femeie, nu numai să comiţi adulter cu ea. (Iată aici o altă dovadă clară a existenţei cunoaşterii despre Dumnezeul adevărat înainte de chemarea poporului Israel ca popor al legământului şi ca martor al Său.)

4. Reciteşte Iov 31:13-15. De ce este foarte important ce spune el aici?

Iov credea în egalitatea fundamentală între oameni, fapt uimitor pentru acea perioadă a istoriei (şi de altfel pentru oricare altă perioadă). În lumea antică nu era recunoscut conceptul de drept universal sau de lege universală. Unele grupuri sociale se considerau superioare altor grupuri şi le încălcau demnitatea sau drepturile elementare fără vreo remuşcare. Iov însă ne dovedeşte că era conştient de drepturile omului şi de provenienţa lor de la Dumnezeul care ne-a creat. În această privinţă, el era un om înaintea timpului său şi chiar şi înaintea timpului nostru.

5. Citeşte Iov 31:24-34. Ce ni se mai spune aici despre Iov?

Nu este de mirare că Dumnezeu îi face lui Iov o caracterizare atât de frumoasă! Omul acesta trăia ce credea, faptele lui erau o mărturie vie despre relaţia lui cu Dumnezeu. De aceea era lamentarea lui atât de amară: De ce mi se întâmpla toate acestea? Şi de aceea argumentele prietenilor lui erau atât de aberante şi de inutile.

Dar viaţa lui de credinţă şi ascultare ne mai transmite un gând şi mai profund, şi mai important. Observă legătura strânsă dintre viaţa lui trecută şi reacţia pe care a avut-o faţă de tragediile îndurate. Nu a fost întâmplare, noroc sau hotărâre de moment faptul că Iov a refuzat să-L blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Nu, ci el a refuzat pentru că în toţi anii de credincioşie şi de ascultare dobândise o credinţă şi un caracter care l-au făcut în stare să-şi pună încrederea în Domnul, indiferent ce i s-ar fi întâmplat.

6. Citeşte Matei 7:22-27. Ce adevăr ilustrat aici ne dezvăluie motivul pentru care Iov a rămas credincios?

Cheia marii biruinţe obţinute de Iov aici o reprezintă biruinţele sale anterioare (vezi şi Luca 16:10). Ataşarea constantă de adevăr şi refuzul de a face compromisuri au făcut din el omul care era. Lui i se potrivesc foarte bine cuvintele lui Iacov despre rolul faptelor în viaţa de credinţă: „Credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită” (Iacov 2:22). Ce principiu important al vieţii creştine descoperim aici! Viaţa lui Iov îl ilustrează atât de frumos! El a fost un om ca oricare dintre noi, dar, prin harul divin şi prin efortul său stăruitor, a reuşit să ducă o viaţă de ascultare consecventă de Dumnezeu!

Ce decizii trebuie să iei acum pentru a fi la fel de credincios ca Iov?

În cadrul unei replici anterioare, Elifaz din Teman i-a spus lui Iov: „Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?” (Iov 22:3). Nouă întrebările acestea ni se par ridicole, fiindcă ştim ce se petrecea în spatele scenei, în cer. Da, Cel Atotputernic avea un folos dacă Iov era fără prihană şi avea un câştig dacă el trăia fără vină! El are un folos şi dacă noi, copiii Săi de astăzi, suntem fără prihană şi fără vină.

7. Citeşte Matei 5:16. Ce adevăr prezentat în acest text ne ajută să răspundem la întrebarea lui Elifaz?

Problema presantă din cartea lui Iov este aceasta: Va rămâne Iov credincios? Satana a spus că nu, iar Dumnezeu a spus că da. Este clar atunci că, dacă rămânea credincios, Dumnezeu ieşea în avantaj, cel puţin în această bătălie.

Dar problema lui Iov este doar un microcosmos al problemei unei lumi întregi. Primul înger ne îndeamnă în solia lui să-I dăm slavă lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:7), iar Isus ne învaţă în Matei 5:16 că putem să-I aducem slavă lui Dumnezeu prin faptele noastre bune.

8. Citeşte Efeseni 3:10. Ce principiu exprimat aici este ilustrat în cartea lui Iov (e drept că la scară mică)?

Textul acesta şi cartea lui Iov ne învaţă că Dumnezeu lucrează în viaţa copiilor Săi pentru a-i schimba după chipul Său, pentru slava Sa. „În natura omenească trebuia să fie refăcut însuşi chipul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu şi a lui Hristos impun desăvârşirea caracterului poporului Său.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 579

Iov, deşi a trăit în urmă cu câteva mii de ani, a întruchipat acest principiu. Copiii lui Dumnezeu din orice secol au privilegiul de a duce o viaţă prin care să-I dea slavă lui Dumnezeu.

Ce fapte şi atitudini ale tale îi aduc slavă lui Dumnezeu? Ce îţi spune răspunsul tău despre tine, despre viaţa ta şi despre schimbările pe care ai nevoie să le faci?

Marele adevăr al mântuirii doar prin credinţă a fost mai întâi exprimat indirect în Eden (Geneza 3:15), direct în viaţa lui Avraam (Geneza 15:6; Romani 4:3), apoi a fost descoperit succesiv în Scriptură până în timpul lui Pavel. Mântuirea este doar prin credinţă, dar ea include întotdeauna lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului, nu ca mijloc de mântuire, ci ca dovadă a mântuirii. Viaţa şi caracterul lui Iov ne arată foarte clar în ce constă această lucrare (…). Sfinţirea poate fi definită ca „procesul progresiv al schimbării morale prin puterea Duhului Sfânt, în cooperare cu voinţa umană”. – Handbook of SDA Theology, p. 296

Ea este adusă la îndeplinire numai de Dumnezeu, dar omul nu este sfinţit cu forţa, după cum nu este nici îndreptăţit cu forţa. Noi ne punem la dispoziţia Domnului, iar El ne îndreptăţeşte şi ne sfinţeşte, modelându-ne după chipul Său, la fel cum l-a modelat pe Iov, atât cât este posibil în lumea aceasta. De aceea, Pavel scrie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). De asemenea, Ellen G. White scrie: „Hristos este modelul nostru, exemplul desăvârşit şi sfânt care ne-a fost dat ca să-l urmăm. Noi nu putem egala Modelul, dar îl putem imita şi ne putem asemăna cu El după capacitatea noastră.” – That I May Know Him, p. 265

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Psalmii 39-45
1. Ce credea psalmistul despre durata vieţii sale?
2. Pentru care motiv spunea psalmistul: „Mă hrănesc cu lacrimi zi şi noapte”?
3. Din ce cauză sufereau israeliţii, deşi nu îl uitaseră pe Dumnezeu şi nu se îndepărtaseră de El?
4. Despre cine scrie psalmistul că a fost „uns cu untdelemn de bucurie”?

Cugetări de pe Muntele Fericirilor, capitolul 4 (Ascultă de aici)
5. Când începe adevărata evlavie?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!