Răscumpărătorul lui Iov

Apariţia imprevizibilă a lui Dumnezeu de la începutul capitolului 38 constituie punctul culminant al cărţii lui Iov. Dumnezeu S-a descoperit într-un mod sonor şi miraculos, iar descoperirea aceasta l-a condus pe Iov la mărturisire şi căinţă. După aceea, Domnul i-a mustrat pe cei trei prieteni ai lui pentru vorbele lor neadevărate şi Iov s-a rugat pentru ei. „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10). Iov a avut apoi o viaţă lungă şi fericită.

Însă istoria lui Iov şi deznodământul ei nu ne aduc totuşi liniştea şi satisfacţia la care ne aşteptam. Se ridică o întrebare: Dumnezeu şi Satana se ceartă în cer şi se luptă aici, pe pământ, pe seama sărmanului Iov? Nu pare drept, nu pare corect ca Iov să ducă greul luptei, iar Domnul să rămână în cer şi să urmărească scena.

Trebuie să Se implice şi El cumva. Şi chiar S-a implicat! Câteva secole mai târziu, Isus a luat chip de om şi Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi. Numai în El găsim răspunsurile liniştitoare la întrebările rămase fără răspuns în cartea lui Iov.

În capitolul 38, Dumnezeu i S-a descoperit lui Iov ca fiind Creatorul care „a deschis un loc de scurgere ploii” şi care „a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni” (versetele 25,26). Dar Dumnezeu nu este numai Creatorul nostru.

1. Citeşte Iov 19:25-27. Ce speranţă a exprimat Iov în aceste cuvinte?

Prin aceste cuvinte devenite celebre, Iov dovedeşte că avea ceva cunoştinţe despre Răscumpărătorul, despre faptul că oamenii, chiar dacă mureau, aveau o speranţă dincolo de mormânt, o speranţă legată de Răscumpărătorul care urma să vină pe pământ într-o zi.

Cuvintele lui ne îndreaptă atenţia spre cel mai important adevăr din Biblie: Dumnezeu ca Răscumpărător al nostru. Da, El este Creatorul nostru. Dar, în lumea aceasta căzută, în lumea aceasta a păcătoşilor condamnaţi la moarte veşnică în păcatele lor, avem nevoie şi de un Răscumpărător (vezi Isaia 48:13-17). De la El, în dublul Său rol, ne vine această mare speranţă a vieţii veşnice.

2. Citeşte Ioan 1:1-14. Care sunt cele două aspecte ale lucrării Domnului Isus menţionate de Ioan?

Aluzia la Geneza 1:1, Dumnezeu în calitate de Creator, este evidentă în Ioan 1:1. Însă cuvintele acestea: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El… Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:10-12) leagă strâns calitatea lui Isus de Creator de cea de Răscumpărător. Şi, într-adevăr, doar în virtutea faptului că ne este Creator, poate să ne fie şi Răscumpărător.

Ce îţi spune răspunsul tău despre motivul pentru care calitatea lui Isus de Răscumpărător este atât de importantă pentru noi?

În primele capitole din Iov, ni se permite să întrezărim realitatea marii lupte dintre Hristos şi Satana. După cum ştim, lupta aceasta s-a declanşat în cer şi apoi a coborât pe pământ (vezi Apocalipsa 12:7-12). La fel se întâmplă şi în cartea lui Iov: conflictul din cer coboară pe pământ. Însă, din nefericire pentru Iov, conflictul acesta l-a avut „în vizor” pe el.

3. Citeşte Iov 10:4,5. Care era plângerea lui? Era îndreptăţită?

Obiecţia lui Iov pare a fi următoarea: Tu eşti Dumnezeu, Suveranul universului, Creatorul. Cum ai putea să ştii ce înseamnă să fii om şi să suferi?

4. Ce răspuns oferă următoarele texte la aparenta „obiecţie” a lui Iov? Luca 2:11; Ioan 1:14; Luca 19:10; Matei 4:2; 1 Timotei 2:5; Evrei 4:15.

Obiecţia lui Iov că Dumnezeu nu era om şi nu putea şti ce înseamnă suferinţa omului a primit răspunsul deplin prin venirea Domnului Isus în natură umană. Fiul lui Dumnezeu Şi-a păstrat divinitatea, dar a fost om în sensul deplin al cuvântului şi a cunoscut personal ce înseamnă să înduri necazuri şi greutăţi. Cele patru evanghelii ne vorbesc clar despre natura Sa umană şi despre suferinţele pe care le-a îndurat în natura umană. Isus a răspuns obiecţiei lui Iov.

„Natura umană pe care Hristos a luat-o asupra Sa nu era una ireală. El a luat natura umană şi a trăit în natura umană. (…) El nu doar că S-a făcut trup, ci S-a făcut şi după o fire asemănătoare cu a păcatului.” – Comentariile lui Ellen G. White, CBAZŞ, vol. 5, p. 1124

Gândeşte-te ce înseamnă faptul că Isus a luat asupra Sa natura umană. Cât de mult Se poate identifica cu tine în problemele cu care te confrunţi acum?

5. Ce ne spun textele următoare despre Isus şi despre ce ar trebui să fie El pentru noi? 1 Ioan 2:6; Galateni 4:19.

Isus este Omul-model. Viaţa Sa, caracterul Său, constituie exemplul pe care toţi urmaşii Săi ar trebui să se străduiască să-l urmeze, prin harul divin. Isus este unicul nostru model desăvârşit de viaţă trăită la înălţimea chemării lui Dumnezeu.

Dar El n-a venit pe pământ numai ca să ne fie model. Starea noastră de fiinţe păcătoase impunea mai mult decât dezvoltarea caracterului, mai mult decât refacerea caracterului nostru şi modelarea noastră după chipul Său. Acestea sunt doar o parte din lucrarea Sa de Răscumpărător. Noi avem nevoie de un înlocuitor, de Cineva care să sufere pedeapsa pentru păcatele noastre. El n-a venit numai ca să trăiască o viaţă desăvârşită şi să ne fie exemplu, ci şi ca să sufere moartea pe care noi o meritam, astfel ca viaţa Sa desăvârşită să fie pusă în contul nostru.

6. De ce a murit Domnul Isus pentru noi? De ce trebuia să moară? Marcu 8:31; Luca 9:22; Luca 24:7; Galateni 2:21.

Isus a trebuit să moară fiindcă ascultarea de Lege, deşi esenţială pentru viaţa creştină, nu-i poate mântui pe cei căzuţi. „Atunci, oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege” (Galateni 3:21). Dacă ar putea vreo lege să-l mântuiască pe păcătos, atunci aceea ar fi Legea lui Dumnezeu, dar nici chiar Legea Sa nu ne poate mântui. Numai viaţa desăvârşită a Domnului Isus Hristos, Modelul nostru desăvârşit, ne putea mântui şi din acest motiv a venit El, ca să aducă „o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna” (Evrei 10:12, NTR).

Ce îţi spune modul în care ai păzit Legea până acum despre nevoia ta de un înlocuitor?

7. Citeşte Isaia 53:1-6. Ce spune profetul că avea să experimenteze Domnul întrupat?

În Isaia 53:4 se spune că Isus a purtat suferinţele şi durerile noastre, deci şi pe ale lui Iov! Şi nu numai pe ale lui, ci şi pe ale întregii lumi. El a murit pe cruce pentru păcatul tuturor oamenilor care au trăit vreodată.

Aşadar, numai prin prisma jertfei lui Isus putem vedea cartea lui Iov în adevărata ei perspectivă. Acolo, Dumnezeul care i S-a descoperit lui Iov, Acela la a cărui poruncă se înalţă vulturii şi care menţine ordinea în interiorul atomilor – a suferit mai mult decât a suferit sau ar putea suferi vreodată vreun om. Suferinţele şi durerile pe care noi le cunoaştem individual, El Şi le-a asumat pe toate la un loc; de aceea, nu-I poate ţine nimeni predici despre suferinţă Aceluia care a purtat, în natura Sa umană, greul tuturor nenorocirilor produse de păcat pe tot pământul. Noi cunoaştem numai durerea proprie, numai suferinţa proprie, dar, pe cruce, El a purtat, a trăit suferinţele noastre, ale tuturor.

Dumnezeul care l-a întrebat pe Iov: „Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?” (Iov 38:33) ni Se înfăţişează a fi şi mai minunat când ne gândim că El, care a adus la existenţă „legile cerului”, a luat asupra Sa trup omenesc şi a murit în acest trup ca „să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul” (Evrei 2:14).

Privită prin prisma jertfei lui Isus, cartea lui Iov capătă mai mult sens, deoarece jertfa Sa oferă răspuns la multele întrebări neclarificate. Iar cea mai mare întrebare dintre toate e aceasta: Este drept ca Dumnezeu să rămână în cer în timp ce Iov este obligat să sufere pe pământ atât de mult, doar pentru a fi respinse acuzaţiile lui Satana? Sacrificiul de la Golgota ne arată că, oricât de mult a suferit Iov sau altcineva în lumea aceasta, Domnul nostru a suferit de bunăvoie cu mult mai mult, pentru a ne oferi speranţa şi făgăduinţa mântuirii.

Pentru Iov, Dumnezeu era Creatorul; pentru noi, astăzi, El este şi Creatorul, şi Răscumpărătorul sau, mai bine zis, este Creatorul care a devenit Răscumpărător (Filipeni 2:6-8). Pentru aceasta, El a trebuit să sufere din cauza păcatului atât de mult, cât nicio fiinţă umană, nici chiar Iov, n-a suferit şi nici n-ar putea suferi vreodată. În faţa scenei patimilor Sale nu putem decât să exclamăm asemenea lui Iov: „Mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42:6).

8. Citeşte Ioan 12:30-32. Ce a declarat Domnul Isus cu privire la Satana, doar cu puţin înainte de a fi răstignit?

După ce descrie moartea lui Isus pe cruce, Ellen G. White notează următoarele cu privire la impactul pe care aceasta l-a avut asupra locuitorilor universului: „Acuzaţiile mincinoase ale lui Satana la adresa caracterului lui Dumnezeu şi a guvernării divine au apărut acum în adevărata lor lumină. El îl acuzase pe Dumnezeu că urmăreşte doar să Se înalţe pe Sine atunci când pretinde supunere şi ascultare din partea fiinţelor create şi declarase că, deşi cere din partea tuturor un spirit de jertfire de sine, El nu manifestă acest spirit şi nu face niciun sacrificiu. Acum s-a văzut că, pentru mântuirea omenirii decăzute şi păcătoase, Conducătorul universului făcuse cel mai mare sacrificiu pe care putea să-l facă iubirea, căci „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5:19). De asemenea, s-a văzut că, în timp ce Lucifer deschisese uşa pentru intrarea păcatului prin dorinţa lui de onoare şi supremaţie, Hristos, pentru a distruge păcatul, S-a umilit şi S-a făcut ascultător până la moarte.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 413

9. Cum a împăcat moartea lui Hristos lumea cu Dumnezeu? 2 Corinteni 5:19

Lumea noastră a căzut în păcat, în răzvrătire; i-a deschis uşa lui Satana, care a venit cu tot felul de intrigi, cum observăm şi în cartea lui Iov. Dar când a luat asupra Sa natura umană, Fiul lui Dumnezeu a refăcut pentru totdeauna legătura dintre cer şi pământ şi a garantat cu moartea Sa anihilarea definitivă a păcatului şi a lui Satana. La cruce, Isus a plătit pedeapsa pentru păcat cerută de Lege, împăcând astfel lumea căzută cu Dumnezeu. Noi suntem nişte păcătoşi condamnaţi la moarte, dar putem avea, prin credinţă, făgăduinţa vieţii veşnice în Isus.

Isus a plătit pe cruce pedeapsa deplină pentru păcatele pe care le-ai săvârşit. De ce ar trebui ca adevărul acesta uimitor să-ţi schimbe viaţa şi să-ţi dea dorinţa de a trăi în ascultare de El?

„«’Acum are loc judecata lumii acesteia’, a continuat Hristos, ‘acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi, după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.’ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.» Aceasta era criza lumii. Dacă Eu devin ispăşire pentru păcatele oamenilor, lumea va fi luminată. Stăpânirea lui Satana asupra sufletelor oamenilor va fi zdrobită. Chipul lui Dumnezeu în oameni, deformat din cauza păcatului, va fi refăcut şi o familie de sfinţi credincioşi va moşteni în cele din urmă căminul ceresc. Aceasta avea să fie urmarea morţii lui Hristos. Mântuitorul era adâncit în contemplarea scenei de triumf aduse în faţa Lui. El vedea crucea, cruda şi înjositoarea cruce, strălucind de slavă în ciuda grozăviilor ei.

Dar lucrarea de mântuire a oamenilor nu este singurul lucru realizat prin cruce. Iubirea lui Dumnezeu se manifestă în univers. Domnul acestei lumi este alungat. Acuzaţiile aduse de Satana împotriva lui Dumnezeu se dovedesc a fi mincinoase. Ocara pe care el o aruncase este îndepărtată pentru totdeauna. Atât îngerii, cât şi oamenii sunt atraşi către Mântuitorul.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 537-538

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Psalmii 32-38
1. Ce spune psalmistul că trebuie să facă orice om evlavios?
2. Ce spune psalmistul că trebuie să facă omul care vrea să aibă parte de zile fericite?
3. Ce obişnuia psalmistul să facă pentru cei care îi întorceau binele cu rău?
4. Către ce conduce întotdeauna supărarea?

Cugetări de pe Muntele Fericirilor, capitolul 3 (Ascultă de aici)
5. Ce le oferă Evanghelia celor care au găsit amărăciune şi dezamăgire acolo unde nădăjduiau să afle tovărăşie şi bucurie?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!